Saccsiv – Weblog

Sfantul Gherasim si leul sau

Posted in Uncategorized by saccsiv on Martie 4, 2016

04-Gherasim (1)

   În luna martie, ziua a patra, pomenirea sfântului preacuviosului părintelui nostru Gherasim, cel de la Iordan.

Deprinzându-se, încă de copil, cu frica de Dumnezeu, când s-a făcut mai mare sfântul Gherasim a îmbrăcat schima monahală şi s-a dus departe, în adâncul pustiului Tebaidei, pe vremea împăratului Constantin Pogonatul, nepotul lui Eraclie. Acolo a depus atâta luptă pentru virtute şi s-a apropiat atât de mult de Dumnezeu, încât i se supuneau lui şi fiarele cele sălbatice. Astfel, el avea pe lângă sine un leu care îi slujea şi care pe lângă toate celelalte slujbe pe care i le făcea, mai făcea şi pe aceea că ducea la păscut şi aducea înapoi catârul care îi căra sfântului apă. Odată, pe când leul dormea, nişte călători care treceau pe acolo cu cămilele lor, văzând catârul păscând singur, l-au luat şi l-au legat de cămilele lor, pornind mai departe. Spre seară, monahul ce-şi făcea ucenicia pe lângă sfântul Gherasim, văzând că leul vine singur, s-a mâhnit, socotind că leul a mâncat catârul. Şi ducându-se a spus acest lucru sfântului. Iar sfântul Gherasim a poruncit ca mai departe leul să îndeplinească şi slujba catârului. Leul a primit aceasta şi tot timpul, cât catârul a fost ţinut de neguţătorii care-l luaseră, purta vasele cu apă pe spinarea lui şi alergând cât putea de repede, se silea să aducă apă. Dar, s-a întâmplat ca neguţătorii amintiţi, la întoarcere, să apuce pe aceeaşi cale. Când s-au apropiat de râul unde se găsea leul ca să aducă apă, leul văzând şi cunoscând catârul, care urma cămilelor fiind legat de ele, năpustindu-se cu o săritură neaşteptată a înspăimântat pe neguţători şi i-a pus pe fugă. Apoi, apucând catârul de căpăstru, l-a tras după sine, iar catârul a tras după el toate cămilele de care era legat şi care la rândul lor erau legate una de alta, aşa cum este obiceiul, şi le-a adus la chilia sfântului. Apoi bătând cu coada la uşa chiliei, le-a înfăţişat sfântului ca pe un vânat. Văzând aceasta, sfântul Gherasim, zâmbind ucenicului său, a zis: În deşert am grăit rău despre leu; deci, să fie mai departe slobod de slujba pe care o săvârşea şi să se ducă să petreacă după obiceiul său. Atunci leul, plecându-şi capul, ca şi cum ar fi mulţumit sfântului şi-a luat calea către munte. Şi o dată pe săptămână venea şi se apropia de sfânt, plecându-şi capul înaintea lui, ca şi cum i s-ar fi închinat. După ce sfântul Gherasim s-a săvârşit din viaţă, leul a venit din nou să-şi primească binecuvântarea. Dar, negăsind pe sfânt şi aflând de la ucenicul acestuia despre sfârşitul lui şi fiind dus la mormântul sfântului, mai întâi a scos aici nişte mugete uşoare, dar în cele din urmă răcnind cu multă putere, şi-a dat duhul. Astfel măreşte Dumnezeu pe cei ce-L slăvesc pe Dânsul, încât face ca şi fiarele să li se supună celor ce păstrează neîntinat chipul şi asemănarea Sa.

Preluat de pe:

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/martie/martie04.htm

Cititi va rog si:

CRESTINUL SI ANIMALELE. Model: Sfintii si animalele. CUM AR TREBUI REZOLVATA CHESTIUNEA CAINILOR VAGABONZI?

 

Anunțuri
Tagged with: ,

54 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Iones said, on Martie 4, 2016 at 3:28 pm

    Frica de terorism și nebunia corectitudinii politice destramă fundamentul democrației.
    http://semneletimpului.ro/social/drepturile-omului/europa-arunca-pe-geam.html

    Apreciază

  2. Iones said, on Martie 4, 2016 at 3:41 pm

    Olivia Steer, atacata de Monica Pop pentru declaratiile ei anti-vaccinare
    http://www.eva.ro/actualitate/olivia-steer-atacata-violent-de-medicul-monica-pop-in-scandalul-copiilor-din-arges-articol-99295.html?pagina=4

    Apreciat de 1 persoană

  3. el said, on Martie 4, 2016 at 4:06 pm

    MINUNAT este Dumnezeu intru Sfintii Sai Dumnezeul Lui Israel !

    Sf Gherasim de la Iordan miluieste-ne si pe noi si pe animalele noastre casnice si le binecuvinteaza pe ele cum ai binecuvantat leul care ti-a slujit !

    Am si eu o Icoana adusa de la Man. Sf Gherasim de la Iordan cu care binecuvintez motanul meu ! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • marinela said, on Martie 4, 2016 at 4:52 pm

      Esti incorigibil frate @el,ma amuzi asa tare cu motanasul tau;imi sinteti tare simpatici amindoi.Sa-ti traiasca motanul cit mai mult posibil,sa depaseasca virsta lui motaneasca ,ca sa te poti bucura de el cit mai mult timp posibil,iar Sf Gherasim sa va ocroteasca pe amindoi.Doamne ajuta si mintuire!

      Apreciat de 1 persoană

      • mircea.v said, on Martie 4, 2016 at 5:41 pm

        marinela, ti-am lasat reteta la articolul respectiv

        Apreciază

      • el said, on Martie 4, 2016 at 5:55 pm

        marinela

        AMIN !
        Multumim frumos amandoi. 🙂
        Doamne ajuta!

        Apreciat de 1 persoană

      • el said, on Martie 4, 2016 at 7:40 pm

        mircea.v

        a iesit gustoasa painica? m-am gandit azi la ea toata ziua de „ascet” ce sunt! 🙂
        am facut si eu iarasi copy-paste de pe reteta data @marinelei , o aveam si de data trecuta notata intocmai ( ai mai dat-o tu odata aici pe blog) organizat cu sunt ….dar puturos 😦 ( si sunt atat de debil ca am cumparat tone de carti de retete de bucatarie…. de foame, dar niciodata n-a gatit ceva din ele, cand mi-e foame citesc un capitol de retete gustoae, si parca -mi trece foamea si ma multumesc cu balarile mele de uscaturi si resturi de prin casa 🙂 😉 🙂 … s-au amuzat total de colectia mea de carti de bucatarie niste amice gospodine temeinice ( doar lor am indraznit sa le-o arat, ca e pitia in dulap, cunoscutii barbati ar rade de mine cu gura pana la urechi in fiecare zi ori de cate ori si-ar aduce aminte …. )

        Apreciază

      • Mirela said, on Martie 4, 2016 at 8:26 pm

        Mircea,

        Aceeaşi reţetă de pâine?
        Nici eu nu m-am învrednicit încă să o fac, dar mi-am procurat ingrediente şi vase potrivite (sper eu, căci nu am găsit unul de 5 l cu capac şi am luat două la fel, care par să se poată suprapune. Nădăjduiesc să nu scap „capacul” peste mine, mai ales fierbinte 😦 ). Acum nu am timp vreo câteva zile, dar promit să fac, să nu fie jertfa ta în zadar 🙂
        Mulţumim!

        Apreciază

      • mircea.v said, on Martie 4, 2016 at 9:20 pm

        @el,

        in prima zi e nenorocire. Iti vine sa mananci paine cu paine :). Nu mai trebuie nimic langa ea. Cu cafea, cu mieji de nuca, cu branza si ceapa, cu halva, e dezastru… Fac mari eforturi sa nu mananc una in prima zi. Si are 1,1 kg. Dupa prima zi, se intra in normal. Fac 2 paini odata si ajunge pt 4 zile. Se pastreaza bine, nu e nici pufoasa, nici super-densa, e cum e mai bine. painea e alimentul meu de baza, si preferat (de mic), si inca ma minunez ca am ajuns sa fac eu asa ceva. Mai vin prieteni pe la mine ” nu, ca noi mancam o paine de 500 grame intr-o saptamana…”. Intr-o zi mananca una de 1,1 kg.
        M-am gandit la tine, cand am facut tura asta. 🙂

        Daca vrei, poti!
        La un moment dat trebuie sa ne desprindem de traiul modern, de supermarket, si sa revenim un pic cu picioarele pe pamant, la contactul cu realitatea. Si realitatea e frumoasa, ca e lasata de Dumnezeu, spre deosebire de traiul modern care e de la om. teoria o stim toti. Mai nasol cu practica.

        Apreciază

      • mircea.v said, on Martie 4, 2016 at 10:09 pm

        @el, cred ca ti-ai dat seama din comentariul meu si de cat de „ascet” sant eu :). Sper sa mai imi treaca un pic nebunia asta.

        Apreciază

      • mircea.v said, on Martie 5, 2016 at 10:18 am

        Mirela,

        aceiasi, doar drojdia la juma de cantitate, ca am vazut ca merge si asa.
        Vase eu am luat de la carrefour, vasul parca 3,2 litri si capacul, 2,2 litri. Era si un pret bun, ceva de genul 60-70 lei. E bine sa ai si manusi de cuptor, ca altfel, cu carpe sau mai stiu eu ce, e cam dificil.

        Apreciază

      • el said, on Martie 5, 2016 at 10:56 am

        mircea v.

        am inteles ! ma voi conforma , pun bilet lipit pe usa de la frigider sa-mi amintesc ( am cumparat niste pliculete cu drojdie uscata, faina pe care o aveam in casa de data trecuta am cercetat-o si pt ca era expirata am aruncat-o , vas de yena cred ca am pe undeva unul nu stiu daca potrivit de mare)….. cu timpul insa stau mereuprost si cand ajung acasa cad rupt, uit si de foame de multe ori. Va fi probabil pt viitoarea perioada mai libera, poate luna viitoare in post.

        mie imi place sa fac/mananc ciorbe, pun in ele tot ce gasesc prin casa si ce-mi tuna, nu iese nici una asemanatoare cu alta…. am facut saptamana trecuta o ciorba calugareasca miam-miam si am mancat la ea tot ca un „ascet” … 🙂 terminat in 2 zile oala

        Apreciază

      • Mirela said, on Martie 6, 2016 at 1:45 am

        Mircea

        Deja am prea multe informaţii ca să mai meargă vreo scuză. E musai sa termin cu teoria şi să prezint pâinea! 🙂

        Apreciază

    • sky said, on Martie 4, 2016 at 6:00 pm

      Asta nu e animism?

      Apreciază

      • Aurora said, on Martie 4, 2016 at 7:44 pm

        Nu, nu e animism. A iubi animalele nu inseamna ca te inchini la ele, ci ca le daruiesti unor fiinte create de Dumnezeu afectiune si prietenie. Cand ai un animal in grija esti mai responsabil, mai bun si mai iertator. Iertandu-i unele stricaciuni pe care le face, inveti sa-ti ierti si aproapele pt. stricaciuni mai mari…pe care ti le face, uneori intentionat si cu obstinatie. Sunt fiinte necuvantatoare, dar cu un fond interior extraordinar si faptul ca nu se pot exprima prin grai le face sa-si arate prietenia si recunostinta in diverse moduri. E un lucru bun sa iubim animalele. chiar avem de invatat multe lucruri de la ele…

        Apreciază

      • el said, on Martie 4, 2016 at 7:44 pm

        sky

        pai fuga repejor la dictionar si vezi CE ESTE animismul? se aplica aici?
        hai nu te face de ras, …. sau macar nu-L face de ras pe Hristos care ne-a dat la GRATIS si GENEROS la dispozitie tot harul si intelepciunea de care putem sa ne incarcam pentru o vesnicie !

        Apreciat de 1 persoană

      • marinela said, on Martie 4, 2016 at 7:47 pm

        Multumesc frumos mircea v,sper sa nu te dezamagesc si sa fac o piine buna.Te anunt cind o sa fac ,ca sa stii ca nu mi-ai dat reteta degeaba.Doamne ajuta si minture!

        Apreciat de 1 persoană

      • sky said, on Martie 4, 2016 at 9:39 pm

        Bine ai zis @Aurora, nu e animism (am si eu doi caini voinici), mai ales daca invatam sa iertam neputintele oamenilor si ca putem fi la fel de intelegatori si cu aproapele, cel putin la fel cum facem cu creaturile dragi noua.

        Apreciat de 1 persoană

  4. Iustin said, on Martie 4, 2016 at 5:25 pm

    Deputatul PNL de Ilfov Daniel Gheorghe pune degetul pe rană într-un discurs incendiar în Parlament: Reforma învățământului e făcută de ONG-ştii atei neomarxişti din Guvernul Cioloş-Soroş

    Apreciază

  5. ioana L. said, on Martie 4, 2016 at 5:55 pm

    frate „el” Doamne ajuta!

    Apreciat de 2 persoane

    • el said, on Martie 4, 2016 at 7:50 pm

      ioana L.

      eeeeiii , SUUUPER !!! exact asa-i … fiecare cu „leul” sau, dupa masura 🙂
      Doamne ajuta draga ioana L.!
      Sf Gherasim de la Iordan sa va bucure !

      PS: sa stiti ca si @Aurora are 2 motani frumosi si se bucura de ei cel putin la fel cat ma bucur eu de al meu . Sf Gherasim de la Iordan sa aibe grija si de ei 3 !( Aurora si motanii )

      Apreciat de 1 persoană

    • Mirela said, on Martie 4, 2016 at 9:14 pm

      Sunt impresionante relaţiile sfinţilor cu animalele, iubirea şi grija pe care oamenii lui Dumnezeu le au faţă de ele. Cei care le îndrăgesc ştiu câtă bucurie îţi poate aduce o făptură necuvântătoare.
      Tuturor celor care aveţi, să vă trăiască, să fie sănătoase şi să vă aducă mereu o rază de lumină în suflete!

      Apreciază

      • el said, on Martie 5, 2016 at 10:34 am

        Mirela

        Asa este.
        Multumim frumos. Asemenea si dv si tuturor care au animale de casa de orice fel !

        PS: tipic pisicesc ! asa doarme si motanul meu, dupa o tura de somn isi pune cele 2 labutze din fata pe cap si sta asa ca si cum si-ar tine capul in palme cu ochii acoperiti….. e tare simpatic 🙂

        Apreciază

      • el said, on Martie 5, 2016 at 12:15 pm

        Mirela

        Apreciază

      • Mirela said, on Martie 6, 2016 at 1:52 am

        @el

        Mulţumesc mult pentru urări şi pentru bucuria de a vedea aceste imagini. Ce bine ar fi să se înţeleagă şi oamenii precum câinele cu pisica:)

        Apreciază

  6. ioan said, on Martie 4, 2016 at 7:24 pm

    cum adica binecuvintezi motanul cu icoana? nu inteleg. pot fi binecuvantate animalele cu ajutorul icoanelor? la tara la bunica, cand chema preotul sa sfinteasca casa, acesta stropea cu agheazma si prin grajdi pe la animale, dar nu le binecuvanta cu icoana.

    Apreciază

    • el said, on Martie 4, 2016 at 8:01 pm

      ioan

      probabil ca asa este se binecuvinteaza de preot cu aghiasma mica.
      Dar eu nu sunt preot, asa ca-l binecuvintez si eu cu mijloacele pe care le am ! (asa am facut cand era motanul bolnav otravit gata sa moara…. 😦 )
      Sf Gherasim de la Iordan si Sf Luca al Crimeei( motanului meu ii place MULT sa stea sub Icoana Sf Luca al Crimeei de cand era el mic tragea la Icoana aceasta ) l-au avut in grija mereu… iar de la moarte SIGURA cand nici macar duhovnicul meu nu credea ca mai are vreo sansa l-a scapat Sf Ilie…. de aia il cheama Ilie pe motan ( mi-e cam rusine sa.i zic Ilie ca nu se cade sa aibe nume de Sfant dar ii zic …..Iliutza )

      dar sa stii ca motanul e binecuvantat si de parinti ieromonahi pe care-i cunosc, sunt si in Molitfelnic rugaciuni pentru binecuvantarea animalelor ( Rug Sf Modest si Rug Sf Trifon) …

      Apreciat de 1 persoană

  7. Vasile al Mic said, on Martie 4, 2016 at 7:29 pm

    Saccsiv, nu-i asa ca e ciudat cum de intra in vigoare „la timpul potrivit” legea aia care interzice ca anumite servicii cu 3 initiale sa asculte telefoanele mobile fix dom’le cand sunt primiti primii refugiati in tara?
    Cumva e coincidenta?
    Sper sa nu fie.

    Apreciază

    • saccsiv said, on Martie 4, 2016 at 7:52 pm

      Vasile al Mic

      Eu am inteles ca SRI nu mai asculta pentru DNA, dar sigur va asculta tot ce vor ei

      Apreciază

  8. mihai said, on Martie 4, 2016 at 8:20 pm

    Biserica iarasi atacata in grecia. Intro serie de moschei din aceasta tara asmut la jihad contra crestinilor si al biserici http://www.lonews.ro. Au ajuns primi imigranti in romania. Acestia au ajuns cu un avion pe henry coanda si ulterior preluati cu un microbuz si dusi la galati la un centru amenajat pt acestia http://www.napocanews.ro in timp ce unguri au securi zat granita cu romania

    Apreciază

  9. sorin said, on Martie 4, 2016 at 8:26 pm

    Apreciază

    • marinela said, on Martie 5, 2016 at 1:02 pm

      Poate ne traduce cineva care stie greceste acest video,ca e ceva important,desigur.Doamne ajuta!

      Apreciază

  10. mishuleu said, on Martie 4, 2016 at 9:02 pm

    Eu mi le-am facut. Recomand sa studiati pt a va ajuta in lupta cu codex alimentaris, initium, gluten, aspartam si toate rahaturile pe care le baga baietii veseli in mancare.

    Apreciat de 1 persoană

    • cca70 said, on Martie 4, 2016 at 11:18 pm

      unde gasesc apa cu ioni de argint coloidal? sau cum se poate obtine?

      Apreciază

      • Mihai Rapcea said, on Martie 5, 2016 at 9:04 am

        Dacia Plant si Steaua Divina, doua firme satelit MISA produc aur si argint in suspensie coloidala. Mai poti comanda de pe ebay

        Apreciază

      • costel said, on Martie 5, 2016 at 10:29 am

        @cca70
        Citeste si comentariile, eu am unul acasa facut de un prieten si sunt multumit. Doi electrozi de ag prinsi intr-un suport de lemn la care se ataseaza cu 2 fire cele 3 baterii de 9v, suportul de lemn sta spijinit pe o jumatate de ambalaj pet de 2 litri. Apa cu ioni de ag coloidal de la farmacie e ff scumpa.

        https://www.academia.edu/8586781/Argint_Coloidal_Mod_de_a_Produce_Apa_Argintata

        Apreciază

      • mircea.v said, on Martie 5, 2016 at 1:32 pm

        Eu cred ca e mai buna apa in care se pune apa si o bratara de argint si aia e. Se poate si bea. Argintul purifica apa, omoara microbi, bacterii. Pt proba, 2 pahare cu apa, 1-2 cm orez pe fund, intr-unul pui un inel de argint, si vezi ce se intampla timp de o saptamana. Sa nu fie langa surse de camp electromagnetic.

        Apreciază

    • mishuleu said, on Martie 5, 2016 at 2:33 pm

      Bratara aia nu are puritate 99,9 si are aliaj cu alte metale care nu sunt bune pt organism.

      Apreciază

  11. templier's blog said, on Martie 4, 2016 at 9:19 pm

    Cu demnitate şi grijă faţă de viitorul naţiei, parlamentul Israelului respinge drepturile LGBT-iştilor
    După cum ne informeaza ziarul israelian Haaretz, parlamentul israelian a respins săptămâna trecută mai multe proiecte de lege care promovau „drepturile LGBT”.
    https://templierblog.wordpress.com/2016/03/04/cu-demnitate-si-grija-fata-de-viitorul-natiei/

    Apreciază

  12. gheorghe said, on Martie 5, 2016 at 1:11 am

    off topic!iata un video care intareste inca o data ca traim vremuri apocaliptice si apostazia e generala !ce parere aveti ? https://www.youtube.com/watch?v=PU0aojitx00

    Apreciază

  13. Felix Stancu said, on Martie 5, 2016 at 11:03 am

    „Vorbe memorabile” spuse de ierom Petru Pruteanu:

    http://www.teologie.net/2016/01/28/documentele-viitorului-sinod-panortodox/#more-4912

    „Vorbe memorabile” spuse de Petru Pruteanu:

    Unde se ascund sperietorile apocaliptice prin documentele astea că eu nu le văd?

    http://forum.teologie.net/viewtopic.php?f=10&t=826

    „Vorbe memorabile” spuse de Petru Pruteanu:

    De câţiva zeci de ani se vorbeşte despre un viitor Sinod Panortodox, dar nici pânã nu s-a reuşit convocarea lui. S-a fãcut chiar şi o ordine de zi şi s-au numit şi responsabili (IPS Damaskinos Papandreou, Mitropolitul Elveþiei – Patriarhia Ecumenicã), dar nimic concret nu s-a reuşit. Unii se tem chiar de un astfel de Sinod, asociându-l cu „apocalipticul al VIII-lea Sinod Ecumenic” – ceea ce bineînţeles este fals. Biserica a convocat Sinoade cu valoare Ecumenicã ori decâte ori a avut nevoia, chiar dacã nu le-a numit „Ecumenice”. Acum chiar cã este nevoia de un Sinod de acest gen. Probleme sunt prea multe.
    Haideţi sã discutãm şi sã vedem ce bibliografie sau pãreri gãsim la acest subiect. Ce am vrea noi sã se discute la acest Sinod?

    http://www.teologie.net/2015/05/28/despre-dezlegarea-cununiei/

    „vorbe memorabile” spuse de Petru Pruteanu:

    Va fi un mare progres duhovnicesc atunci când oamenii vor înţelege că trebuie să meargă doar la mănăstirile în care nu se citesc „molitfele Sfântului Vasile”, nu se „dezleagă cununii” şi nici măcar nu se cunună.

    http://www.teologie.net/2016/03/03/in-curs-de-aparitie-carte-maslu/#more-4954

    În curând, la Editura Sophia din Bucureşti va apărea o nouă carte – SFÂNTUL MASLU ŞI ALTE SLUJBE DE VINDECARE; ISTORIE ŞI ACTUALITATE (191 pagini).
    Urmăriţi apariţia cărţii şi nu ezitaţi să o cumpăraţi şi să-mi spuneţi părerea Dumneavoastră.

    Apreciază

  14. Felix Stancu said, on Martie 5, 2016 at 12:35 pm

    Subscriu celor de mai jos. Mă gândeam că poți face un nou titlu cu declarațiile lui Petru Pruteanu!

    Sfântul Iustin Popovici:

    Realitatea istorica este foarte clara: sfintele Sinoade ale Sfintilor Parinti insuflati de Dumnezeu, intotdeauna au pus inaintea lor una sau cel mult doua sau trei probleme prin gravitatea extrema a marilor erezii si schisme care au denaturat credinta ortodoxa, au faramitat Biserica si au primejduit grav mantuirea sufletelor oamenilor, mantuirea poporului ortodox al lui Dumnezeu si a intregii creatii a lui Dumnezeu. De aceea, sinoadele ecumenice au avut intotdeauna un caracter hristologic, soteriologic, ecleziologic, care inseamna ca singurul lor subiect central – vestea lor cea buna – a fost intotdeauna Dumnezeul-Om Iisus Hristos si mantuirea noastra in El, indumnezeirea noastra in El. Da, El – Fiul lui Dumnezeu, Cel Unul nascut si consubstantial, intrupat; El – Capul vesnic al Trupului Bisericii pentru mantuirea si indumnezeirea omului; El – in intregime in Biserica prin harul Duhului Sfant, prin credinta adevarata in El, prin credinta ortodoxa. Aceasta este cu adevarat tema ortodoxa, apostolica si patristica, tema nemuritoare a Bisericii Dumnezeului-Om pentru toate vremurile, trecut, prezent si viitor. Numai acesta poate fi subiectul oricarui posibil viitor sinod ecumenic al Bisericii Ortodoxe, iar nu vreun catalog de subiecte scolastic-protestante, care nu au nici o legatura cu viata duhovniceasca si experienta ortodoxiei apostolice de-a lungul veacurilor, caci nu e nimic mai mult decat o serie de teoreme anemice, umaniste. Universalitatea vesnica a Bisericii Ortodoxe si a tuturor sinoadelor ei ecumenice consta in Persoana atotcuprinzatoare a Dumnezeului-Om, Domnul Hristos. Aceasta este realitatea centrala si universala, tema sinoadelor ortodoxe, aceasta este taina si realitatea unica a Dumnezeului-Om peste care se zideste si se sprijina Biserica Ortodoxa a lui Hristos cu toate sinoadele ecumenice si intreaga ei realitate istorica. Pe aceasta temelie, noi trebuie sa construim chiar si astazi, in privelistea cerului si a pamantului, iar nu pe subiectele scolastic protestante si umaniste folosite de delegatiile din Constantinopol si Moscova, care in acest moment amar si critic al istoriei se prezinta a fi „conducatori si reprezentanti” ai Bisericii Ortodoxe in lume.

    Toate problematicile contemporane cu privire la subiectele viitorului sinod, nesiguranta si schimbarea intentiei lor, cat si toate noile schimbari si „revizuiri” demonstreaza un singur lucru fiecarei constiinte ortodoxe adevarate: ca in prezent nu sunt probleme serioase sau presante care sa justifice convocarea si desfasurarea unui nou sinod ecumenic al Bisericii Ortodoxe.

    Prea Sfintiti Episcopi, am ferma impresie si convingere ca toate acestea arata dorinta ascunsa a anumitor persoane cunoscute din Patriarhia Constantinopolului. ca cele mai cinstite puteri ale Patriarhiei Ortodoxe impun propriile idei si procedee asupra tuturor Bisericilor Ortodoxe Autocefale si in general asupra lumii ortodoxe si a diasporei ortodoxe si aproba un „sinod ecumenic” neo-papist.

    Ma plec cu smerenie inaintea realizarilor de veacuri ale Marii Biserici de la Constantinopol si inainte crucii ei actuala care nu este nici mica, nici usoara, care, potrivit firii lucrurilor, este crucea intregii Biserici – caci, asa cum spune Apostolul, „Cand un madular sufera, intreg trupul sufera“. Mai mult, eu recunosc rangul canonic si intaietatea Constantinopolului fata de Bisericile Ortodoxe locale, care au cinste si drepturi egale. Nu ar respecta cuvantul Evangheliei, daca Constantinopolul, avand in vedere dificultatile in care se gaseste acum, ar putea sa aduca intreaga ortodoxie pe marginea prapastiei, asa cum s-a intamplat odata la pseudo-sinodul din Florenta, sau sa canonizeze si sa dogmatizeze anumite forme istorice care, la un moment dat, s-ar putea transforma din aripi de zbor in lanturi grele, inlantuind Biserica si prezenta ei transfiguratoare in lume.
    Ca sa fiu cinstit: conducerea reprezentantilor Constantinopolului din ultimele decenii a fost caracterizata prin aceeasi agitatie nesanatoasa, prin aceeasi stare bolnava duhovniceste, ca aceea care a adus Biserica la inselarea si ocara Florentei in sec. al XV-lea. (Nici conducerea aceleiasi Biserici sub jugul turcesc nu a fost un exemplu al tuturor timpurilor. Atat jugul florentin, cat si cel turcesc au fost primejdioase pentru ortodoxie.) Cu diferenta ca astazi situatia este si mai amenintatoare: inainte, Constantinopolul a fost un organism viu, cu milioane de credinciosi – el a putut sa biruiasca fara intarziere criza determinata de directiile externe cat si ispita de a da credinta si imparatia lui Dumnezeu pe bunurile lumii acesteia.
    Totusi, Constantinopolul are astazi numai mitropoliti fara turma, episcopi care nu au pe cine sa pastoreasca (adica, fara eparhii), care, cu toate aceastea, doresc sa controleze destinele intregii Biserici. Astazi nu trebuie, nu poate fi o noua Florenta!

    Lupta de veacuri a ortodoxiei impotriva absolutismului roman a fost o lupta tocmai pentru aceasta libertate a Bisericii locale ca universala si sinodala, completa si intreaga in sine. Noi trebuie sa parcurgem astazi drumul Romei celei dintai si cazute, sau a vreuneia de acelasi fel, „a doua” sau „a treia”? Trebuie sa credem ca Constantinopolul, care in persoanele sfintilor si marilor ei ierarhi, clerul si poporul sau, care s-a opus cu indrazneala vreme de veacuri protectionismului si absolutismului roman, se pregateste astazi sa ignore traditiile respectate ale ortodoxiei si sa le schimbe pentru un inlocuitor neo-papal al unei „a doua”, „a treia” sau al altui fel de Roma?

    . O alta problema care ar putea, dupa parerea noastra si ar trebui sa fie discutata la un sinod ecumenic autentic al Bisericii Ortodoxe, este problema ecumenismului. Pe buna dreptate, aceasta este o problema ecleziastica cu privire la Biserica, ca unitate si organism teandric, o unitate si organism care sunt stabilite nesigur de catre sincretismul ecumenic contemporan. Se raporteaza si la problema omului, pentru care nihilismul ideologiilor contemporane si mai ales ateiste, a sapat un mormant fara nadejde de inviere. Ambele probleme se pot rezolva corect si intr-un fel ortodox numai pornind de la bazele teandrice ale sinoadelor vechi si cu adevarat ecumenice.

    Sa nu pomenim ca atata vreme cat Biserica a rabdat persecutii, nu s-a convocat nici un sinod ecumenic – ceea ce nu inseamna ca Biserica lui Dumnezeu din acele vremuri nu vietuia si functiona dupa o practica sinodala. Dimpotriva, vremea persecutiilor a fost perioada celor mai bogate roade. Dupa aceea, cand s-a intrunit Primul Sinod Ecumenic, s-au adunat si marturisitorii cu ranile si cicatricile lor. Episcopii au fost incercati in focul suferintei, care L-au putut marturisi apoi pe Hristos ca Dumnezeu si Domn. Va fi duhul lor prezent si in zilele noastre? Cu alte cuvinte, episcopii vremii noastre, care sunt asemenea mucenicilor, vor fi prezenti la sinodul care se pregateste acum, astfel ca acest sinod sa se slaveasca potrivit Duhului Sfant si sa vorbeasca si sa hotarasca dupa Hristos, si ca sa nu se auda in el mai intai cei care nu sunt liberi fata de influenta puterilor lumii acesteia?

    La vremea cand satan cauta nu numai trupul ci chiar sufletul omului si al lumii, cand omenirea este amenintata cu autodistrugerea, este moral si normal ca ucenicii lui Hristos sa se preocupe de aceleasi probleme (si in acelasi fel) ca ideologiile anticrestine contemporane – ideologii care vand Painea vietii pe un maldar de gunoi? Tinand cont de aceste lucruri si extrem de constienti de situatia Bisericii Ortodoxe contemporane si a lumii in general – care nu s-a schimbat substantial de la ultimul apel catre Sfantul Sinod al Episcopilor (mai 1971) constiinta mea ma obliga inca o data sa ma indrept cu insistenta si cu rugaciune fierbinte catre Sfantul Sinod al Episcopilor Bisericii Sarbe martirizate: Biserica noastra sarba sa se retina sa participe la pregatirile pentru „sinodul ecumenic”, si de buna seama, sa se abtina sa participe la sinod. Caci, Dumnezeu sa nu ingaduiasca ca acest sinod sa vina si sa treaca, ca sa se astepte de la el un singur rezultat: schisme, erezii si pierderea multor suflete.
    Analizand problema din punct de vedere al experientei apostolice si patristice si istorice a Bisericii, un asemenea sinod, in loc de vindecare, va deschide rani noi in trupul Bisericii si va ridica in fata ei probleme noi si nenorociri noi. Trebuie sa rostesc rugaciunile sfinte si apostolice ale Parintilor Sfantului Sinod al Episcopilor Bisericii Ortodoxe Sarbe.

    Extras dintr-o scriosare a Prea Cuviosul Iustin Popovici (parinte duhovnicesc al Manastirii Chelie) ajunul Sarbatorii Sfantul Gheorghe, 1977 Manastirea Chelie, Valjevo.

    Sfântul Ioan Gură de Aur:

    Cum atunci zice Sfântul Apostol Pavel «ascultați de conducătorii voștri și supuneți-vă lor?» Cel ce mai înainte zicea «priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința» (Evr. 13, 7), atunci zicea «ascultați de conducătorii voștri și supuneți-vă lor». Ce oare, zice, și când va fi rău [eretic], nu-l vom asculta? Rău, cum spui? Dacă este rău pentru credință, fugi de el și tăgăduiește-l, nu numai dacă ar fi om, ci chiar înger coborându-se din cer, dar dacă este pentru viață [morală], nu te preocupa… fiindcă și cuvântul acela «nu judecați ca să nu fiți judecați», despre viața este, nu despre credință [ortodoxă]”

    Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Epistola către Evrei, Omilia XXXIV.

    „Când auzi cuvintele «mai mic întru Împărăția cerurilor» (Matei 5, 19) să nu înțelegi altceva decât iadul și osânda. Hristos știa mai dinainte trândăvia multora, știa că unii au să socotească spusele Sale o exagerare. De aceea pentru această nepăsare, amenință cumplit și pe cei care calcă poruncile și pe cei care fac pe alții să le calce”

    Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, XVI, 4, IBMBOR, București, 1994, p. 202.

    Parintele Arsenie Papacioc:

    „[…]

    – Se pregăteşte un sinod panortodox… credeţi că se va face ceva bun?

    – S-au făcut fel de fel… şi trădări; s-au făcut fără să mă întrebe nimeni. S-au făcut! Asta e altceva! Dacă acel Sinod apără Ortodoxia de la cap la cap, fără să scoată o cirtă din ea, e bun (Cf. Matei 5, 18; Matei 24, 35). Care, de fapt, nu se va face. Sau se va face fără niciun efect sau fără niciun fel de binecuvântare de după ce se va face. Aia se poate să facă. Eu asta am spus, că am simţit întrebarea, am scris lucrurile acestea: nu se poate face o unire decât în Adevăr.
    – Sunt pregătiri pentru un astfel de sinod, cum s-a mai întâmplat în istorie.
    – S-au făcut în istoria Bisericii Sinoade false, dracul nu s-a astâmpărat, a intrat în împăraţi şi în împărătese, însă aia e altceva. Dar Sfântul Ioan Gură de Aur a rămas [un reper extraordinar]! «Nu accept statuia asta, pentru că aduce după sine închinare la idoli».
    Nu putem accepta [Sinod panortodox] decât să se apere Adevărul, cum s-a apărat la toate Sinoadele Ecumenice, până la 787. Şi uite, citind viaţa Sfântului Grigorie Teologul, se observă cât de mare atenţie se dădea la desfăşurarea unui Sinod Ecumenic. […] Aşa că, dacă se discută altceva [la un sinod panortodox] nu recunoaştem ca valabil!” […]
    Părintele Arsenie Papacioc, Testament, Cuvinte de folos, Editura Aeropag/ Meditaţii, 2011, pp. 73-74.

    Părintele Arsenie Papacioc:

    Uite, bunăoară, preoţi tineri, şi chiar bătrâni, care nu citesc Molitfele Sfântului Vasile cel Mare. Cică: „Mi-e frică părinte!” „Ce e măi? Ai capitulat, arunci armele jos?”
    – Părintele Cleopa nu ne lasă. Pe nimeni.
    – Nu mă interesează. Eu am răspunderea mea.
    – Eu ştiu că sfinţia voastră sunteţi curajos.
    – Adevărul este că eşti preot. Pe cine să aduc să le citească? Vârsta, sau Preoţia? Nu dau voie însă mirenilor. Se mai trezesc unii mireni spunând că „avem și noi voie să citim molitfele.” Nu! Cu nici un chip. Preotul însă pune mâna pe armă şi trage-n Satana. De ce ați capitulat? Dracul e un apostat. El nu mai e mlădiță în viță să tragă seva ca să înmugurească (Ioan 15, 2). Nu se lasă, și tocmai de aceea îi îngăduie Dumnezeu să te atace, ca să-ți dovedească că e un slăbănog!
    – Slujim Liturghia dar Molitfele Sfântului Vasile cel Mare nu le putem sluji!?
    – Slujești Liturghia, care e cea mai înfricoşătoare, vă daţi seama? Chiar acolo unde spune preotul rugăciunea din timpul cântării heruvimice: „Că tu eşti Cel ce aduci, Cel ce Te-aduci, Cel ce primeşti, Cel ce Te-mparţi (…).” Şi atunci preoţii ar putea să întrebe: „Da’ eu ce sunt, părinte, dacă El e Totul?” Îi răspunde Hristos: „Da, dar fără tine preotule nu pot să fac asta.” Deci, de unde se vede – asta-i altceva – că Hristos împrumută mişcarea şi glasul preotului. Dar harul lucrează. Şi fac lucrul ăsta, şi nu pot să gonesc dracii cu blestem? Nu dau voie mirenilor să blesteme pe dracul, să aibă dialog cu dracul: „Fugi! Du-te!” De aceea am spus de multe ori, şi n-o spun numai eu; vă spun ce am găsit la Sfinţii Părinţi: „cu dracul nu se stă de vorbă.” E o mare greşeală să intri în dialog cu dracul. Părinţilor, eu opresc lumea care spune: „Blestemat să fii drace!” Vezi-ţi de treabă, îi convine când spui lucrul ăsta. Lui îi convine orice dialog cu el, pentru că-l recunoşti, îl consideri și el se bucură! Desconsideră-l! Ca să-l gonesc pot să spun: „Doamne Iisuse Hristoase miluieşte-mă!” Puterea Numelui îl gonește. Nu le dau voie să dialogheze cu dracul. Eu asta le spun: „Ziceţi rugăciunea, numai așa fuge! Te-a atacat dracu-ntr-un fel, te-a apăsat, nu-ştiu-ce: «Doamne Iisuse Hristoase,…, Doamne Iisuse…».” Deci arma folosită pentru a-l goni nu este dialogul: „Fugi drace de-aici.” Nu! Greșit! Ei vedeţi? Tactică duhovnicească, strategie în luptă cu dracul. Dar tu ca preot citeşte molitfele. Nu le citesc zilnic pentru oboseală. Dar le citesc cu mare regularitate miercurea, vinerea şi Duminica, chiar dacă sunt obosit la pământ.
    – Vin şi acolo cazuri de îndrăciţi, de demonizaţi?
    – „U!… aoleu,” că auzi unele ţipete: „Arsenie! A!…” Apoi, țipă de-a speriat lumea, ştii?
    – Nu vă tulbură diavolii, după molitfe?
    – Dracii aștia în așa fel vin, să se atașeze de firea omenescă, încât crezi că ceea ce-ți cer ei este necesar. Dracul poate să te atace mereu, dacă te are la mână cu păcate nespovedite… Pe el nu-l interesează altceva de¬cât să te prindă. Doamne ferește de aceștia, săracii, care sunt chinuiți de duhuri rele. Asta e dovada materială că diavolul există. Dracul nu se bagă peste tot, ci în sufletele mai șubrede… Pentru că omul este ocrotit de purtarea de grijă a lui Dumnezeu și nu este la discreția dracului… Suntem foarte înzestrați, foarte iubiți de Dumnezeu! Eu citesc molitfele mai departe, ce să, adică ce? Aşa părinţilor: făceţi-vă lucrarea integral. Nu trebuie să chemaţi preotul vecin ca să vă citească molitfele.

    Parintele Arsenie Papacioc, O clipa inima mi se facus cer, Ed. Elena, p.106-107.

    Sfântul Paisie Aghioritul:

    „«Roagă-te pentru mine, că fac un an acum de când am nişte dureri înfricoşătoare de cap şi medicii nu află nimic». «Ai diavol» – i-am spus, – «pentru că i-ai dat drepturi să intre în tine». «Nu am făcut nimic» – mi-a spus. «Nu ai făcut nimic?» – îi spun. «Tu ai înşelat o fată? Ei, ea s-a dus şi ţi-a făcut vrăji. Du-te şi cere iertare de la fată, apoi spovedeşte-te şi să-ţi citească exorcisme ca să-ţi afli sănătatea. Dacă tu nu-ţi dai seama de greşala ta şi nu te pocăieşti, toţi duhovnicii din lume de s-ar aduna şi s-ar ruga pentru tine, diavolul tot nu va pleca». Atunci când vin astfel de oameni, cu astfel de aere, le vorbesc deschis. Au nevoie de o zguduitură bună ca să-şi revină” Cuviosul Paisie Aghioritul, Nevoinţă duhovnicească, Schitu Lacu, 2001, p. 190.

    „Du-te şi te spovedeşte, să-ţi citească exorcisme şi după aceea vino să discutăm” Ibidem, p. 195.

    Apreciat de 1 persoană

    • el said, on Martie 5, 2016 at 1:01 pm

      Felix Stancu

      multumim de intrebare si de rapunsul BUN dat !
      asa poate se mai trezesc si din cei INSELATI de popa pruteanu (si „trendul” asta nou de popologi), inca o limba prin care si-a deschis iadul gura la ademenit !

      Apreciază

  15. Felix Stancu said, on Martie 5, 2016 at 2:20 pm

    el

    Doamne ajută! Mulțumesc și eu pentru găzduire! Ar fi disproporțional ca Ierom. Petru Pruteanu să aibă o a doua carte la o editura cu distributie aproape de monopol in colportajul religios la noi în România – sophia – supergraph! Dar se pare că nu-i interesează pe conducătorii editurii Mihaela Voicu si Nae Ghincea mărturisirea dreptei credințe!

    După ce au tipărit două tiraje de 1000 ex al primei cărți Liturghia, în care Petru Pruteanu nu înțelege sau nu vrea să înțeleagă acest aspect al socotirii Sfintelor Taine ca «mâncare și bătură» susținătoare nu atât a vieții noastre trupești, ci mai ales a celei duhovnicești, după cum afirma el însuși pe forum: „Oare despre Împărtăşanie nu ni se spune că este «mâncare» şi «băutură»? Asta nu înseamnă că ea trebuie să devină «pâinea noastră cea de toate zilele»? Şi atunci ce-i banal în asta? Să mănânci în fiecare zi, să te speli, să respiri… asta nu-i banal? Dar poţi fără ele? (sic)

    Ori Părintele Stăniloae scria:
    „Mama trăiește mai mult decât oricine durerile și bucuriile copiilor ei. Durerile lor sunt simțite realmente ca durerile ei și ea se dăruiește lor în așa măsură că uită cu totul de interesele ei, chiar de existența ei. Dar în gradul suprem durerile noastre, slăbiciunile noastre de pe urma păcatelor noastre le trăiește Iisus Hristos. Dar ne și dă toată afecțiunea Sa față de Tatăl, și toată nădejdea întăritoare pornită din starea Trupului Său înviat. Acestea ni le dă prin Trupul Lui. Acestea trebuie să le simțim când ne împărtășim cu Trupul și Sângele Lui. El își însușește văzul nostru ca văzul Lui, ca să ne curățească de invidie și de poftele egoismului. El își însușește auzul nostru ca să-l curățească de pornirea de a disprețui și de a primi cu bănuială ceea ce ne spune altul. El S-a făcut subiectul nostru în noi și Trupul Lui S-a unit cu trupul nostru, fără să ne anuleze pe noi. Dar și noi trebuie să ne deschidem Lui în gândurile și în simțirile noastre și aceasta echivalează cu a ne dărui Lui, cu voința de a ne face lăcaș al Lui, Care vrea să se sălășluiască în noi. De aceea repetăm atât de des înainte de a-L primi pe El în noi, cuvintele: «Pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm». De aceea a spus El: «Dacă mă iubește cineva, va păzi cuvântul meu, și Tatăl Meu îl va iubi și vom veni la el și Ne vom face lăcaș în el». Dacă nu o facem aceasta, ne împărtășim «cu nevrednicie» și «ne mâncăm judecată» (I Cor. 11, 28-30), căci făcând așa sporim în nesimțire «nesocotind Trupul Domnului», cu simțirile Sale de dragoste cu care vine la noi. Sfântul Simeon Noul Teolog a descris ca nimeni altul această acțiune de însușire a simțirilor noastre, ale tuturor, de către Hristos, curățirea lor, urmată de însușirea de către simțirile noastre a celor ce sunt ale lui Hristos ca subiect al lor, fără anularea noastră. Această prezență a lui Hristos, ca participant la viața noastră lăuntrică, fiind Cârmuitor și Curățitor al ei, Întăritor și Mângâietor al nostru, trebuie să o simțim când ne împărtășim cu vrednicie cu Trupul și Sângele Lui, care sunt pline de iubirea Lui față de noi, echivalând cu jertfa de sine; când îl primim ca Trup și Sânge devenite pâinea vieții noastre veșnice, pline de tot conținutul iubirii Sale față de noi. Ca Trup și Sânge, care ni se prezintă nu fără semnificație sub chipul pâinii și al vinului pe care le mâncăm spre întărirea noastră, Sfintele Taine euharistice ne umplu pe noi în mod real de simțirea Trupului lui Hristos, fără ca Acesta să înceteze să fie și în afara noastră. Vin atât de initim în noi încât se produce un fel de consumare a lor de către noi, rodind în noi o înaltă viață duhovniceacă.

    De aceea ni se dau sub chipul pâinii și al vinului, arătându-se și prin aceasta faptul de a consuma Trupul și Sângele Lui ca pe o adevărată mâncare și bătură susținătoare nu atât a vieții noastre trupești, ci mai ales a celei duhovnicești.

    Există între cei ce se iubesc un fenomen de interiorizare reciprocă, nu numai prin simțiri și gânduri, ci și prin trupuri, dar prin trupurile spiritualizate. Hristos ne devine interior prin Trupul și Sângele Lui pline de Duhul Sfânt”
    Părintele Dumitru Stăniloae, Spiritualitate și comuniune în Liturghia Ortodoxă, Craiova, 1986, p. 301.

    Sau mai simplu cum spunea Părintele Cleopa Ilie : „Sfânta Împărtăşanie nu-i borş cu mămăligă care se poate mânca în fiecare zi”.

    Iar acum Petru Pruteanu urmează prin noua sa carte despre Taina Sfantului Maslu să ducă în derizoriu și această Taină, cum va face probabil și cu celelalte Taine! Atat as fi dorit, sa fie semnalat derapajul! Va mulțumesc!

    Apreciază

    • el said, on Martie 5, 2016 at 3:35 pm

      Felix Stancu

      da este foarte bine venita sesizarea mai ales ca acest trend de noua „ortodoxie” „innoita” se propaga ca o ciuma in toate mediile si spatile inlocuind cu un FALS Ortodoxia Patristica a Sf Parinti cea MANTUITOARE.
      „ortodoxia” astora va deveni cum a si devenit in pare parte „ortidoxia” de pangar proppusa de anticristi GOLITA de Har si Adevar in asa fel incat practicantii/aderentii acestei noi „ortdoxii” FALSIFICATE sa NU SE MAI POATA MANTUI.
      Aceasta este lucrare vicleana a diavolului de inlocuire a lui Hristos cu un produs al mintii lor, un „dumnezeu” pe masura APOSTAZIEI lor devenit astfel Biserica ( urmatorii acestei noi propovaduiri) din Turma Lui Hristis , turma a anticristului condusa de insasi popologii cu pricina pe calea cea LATA a pirezarii vesnice.
      Eu personal am incercat mari lupte si dezamagiri in ostenala mea de a atrage atentia asupra acestui fenoman actual al „sarii care NU mai sareaza”= CLERUL APOSTAT : „Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni. ” (Ev Matei cap 5, 13)

      Daca ai rabdarea te-as ruga sa faci osteneala sa scrii tu aici un articol bine argumentat (ca cele 2 comentarii de mai sus) si sa expui singur acest PERICOL si cred ca Fratele Saccsiv ti-l va publica in prima linie.

      In orice caz eu ma bucur de intreventiile tale pe tema asta si ti-as fi recunoscator sa scrii tu articolul cu pricina aici si Saccsiv va scrie eventual si el altul, sau daca va considera ca articolul tau este suficient de explicit il va prelua integral !
      Problema este una ACUTALA; arzatoare, de IMPORTANTA CAPITALA pentru mantuire, caci in „biserica” in care s-a FALSIFICAT mesajul si Invatura evanghelica, Ortodoxia, Dogma Sf Parinti mantuirea devine IMPOSIBILA ! Diavolul STIE aceasta, face un joc pericuols si si.-a agonisit MULTI popologi si atfle de lucratori ai FARADELEGII APOSTAZIEI prin care DARAMA DINAUNTRU Biserica Lui Hristos falsificand sensurile. Ca in Rai la Cadere : NU contrazice Cuvantul/Porunca data omului de Dumnezeu ci propune doar „interpretarea” sa serpeasca vicleana, micinoasa si otravita FALSIFICAND Cuvantul si inlocuindu-l cu MORTEA si OSANDA !

      MULTUMESC.
      Maica Domnului sa-ti fie ajutatoare la scris !
      Doamne ajuta !

      Apreciază

  16. Felix Stancu said, on Martie 5, 2016 at 9:52 pm

    Una din temele «Sinodului Panortodox» din luna iunie 2016, care va fi «dezbătută» și figurează în agenda de lucru este rânduiala postului.
    Părintele Sofronie Saharov amintea în acest sens al cinstirii și recunoștinței față de Părinții duhovnicești: „Vai celor ce resping vechile predanii ce cuprind experiențele pozitive ale Părinților și ale Maicilor privind aflarea Sfântului Duh! Tot ceea ce a fost vreodată prin lucrarea harului ține de veșnicia lui Dumnezeu și nu se împuținează cu vremea. Lepădând cuprinsul duhovnicesc al Tradiției noi încălcăm porunca: «Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta» (Matei 15, 4). Celui mândru nimeni nu-i poate fi Părinte duhovnicesc. Cel mândru, care dispreţuieşte pe Bătrâni, acela bineînţeles că nu va afla un Stareţ, un Părinte duhovnicesc. Şi oricât i-ar citi pe Cuv. Isaac Sirul, Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama – tot nu va cunoaşte ceea ce se dă prin ascultare… Bineînţeles, citiţi cărţile, primiţi învăţătură! Dar cea mai mare lucrare în creştinism este a se da voii lui Dumnezeu prin ascultare. Atunci Domnul vă va da ceea ce nu cunoaşte nici o academie – rugăciunea curată. R. zicea că «mai bine este să fii prost decât să ai dureri de cap». Eu nu sunt de acord cu el. Nu este durere mai mare decât să fii prost, cu toate că nici un prost nu recunoaște acest lucru. Ce este și mai rău este că majoritatea oamenilor sunt nemulțumiți de soarta lor, dar este extraordinar de greu să găsești un om care să fie nemulțumit de mintea sa. Toți vorbesc cu încredere în adevărul lor! Cel mai des răspuns este «nu» la gândul, la interpelarea altuia. Astfel cel ascultător, deschis se îmbogățește cu experiență, se înalță treptat din putere în putere, se învață din toate să dobândească folos. Iscoditorul însă, cel înclinat a se sminti, cel neîncrezător, mai cu seamă cel mândru, nici de la proroc nu se va folosi, și la făcătorul de minuni nimic nu va întrezări, și va rămâne defăimat până în sfârșit”.
    Sfântul Paisie Aghioritul aflase în anul 1992 despre modificarea rânduielii postului ce se intenționa la o conferință pre-sinodală (care preceda sinodul «Pan-Ortodox»):
    „Ceea ce am înţeles este că toate acestea, pe care le avem astăzi, fie cărţi patristice, fie tipice, sunt ceva de foarte mică însemnătate, adică asemenea unor rămăşiţe ce rămân după culesul strugurilor. De aceea trebuie să luăm aminte ca să se păstreze puţin aluat. Avem mare datorie şi nu avem dreptul să lăsăm o tradiţie rea.
    Cu câţiva ani mai înainte (1992) s-au adunat la Geneva, profesori universitari, etc, şi au făcut «pre-Sinodul». Au spus să desfiinţeze postul Naşterii Domnului si al Sfinţilor Apostoli şi din Postul Mare să taie vreo două săptămâni deoarece «şi aşa lumea nu posteşte». Au mers profesori şi de aici din Grecia. Atât de mult m-am supărat atunci când au venit şi mi-au spus acestea, încât am strigat la ei:
    «Vă daţi seama ce faceţi? Dacă unul e bolnav, este îndreptăţit să mănânce; nu este sub canon. Dacă unul nu e bolnav, dar a mâncat din slăbiciune, să spună: „Dumnezeule, iartă-mă!”, să se smerească, să spună: „am greşit”. Nu-l va spânzura Hristos. Dar dacă nu e bolnav, atunci să țină postul. Cel indiferent mănâncă orice şi nu-l interesează. Aşadar lucrul merge normal. Dacă cei mai mulţi nu ţin posturile, şi mai ales fără un motiv serios, şi mergem să-i odihnim pe aceştia şi desfiinţăm posturile, de unde vom şti cum va fi generaţia următoare? Oare poate să fie mai bună şi va putea ţine o astfel de scumpătate. Cu ce drept să le desfiinţăm pe toate acestea, dacă lucrul e simplu?» Apusenii au o oră de post înainte de Sfânta Împărtăşanie. Vom merge şi noi cu duhul acesta? Să ne binecuvântăm slăbiciunile şi căderile noastre? Nu avem dreptul ca din pricina slăbiciunilor noastre să facem un Creştinism după slăbiciunea noastră. Şi puţini de ar fi cei ce pot să postească, trebuie ca pentru ei să se țină rânduiala. Bolnavul, dacă se află într-un mediu străin, să mănânce fără să-l vadă ceilalţi ca să nu smintească. Să-şi ia, de pildă, iaurtul său şi să-l mănânce acasă. Cineva mi-a spus: «Asta e făţărnicie». «De ce nu te duci în piaţă să păcătuieşti, îi spun, ca să fii mai sincer?» Cum li le mai înfăţişează diavolul! Facem o Ortodoxie a noastră şi explicăm în felul acesta pe Sfinţii Părinţi şi Evanghelia” .
    După cum se știe, la acest «sinod panortodox» se va scoate din obligativitate postul înainte de Sfânta Împărtașanie. Adică vom avea legiferat un canon care nu va mai condiționa împărtășirea cu Sfintele Taine de efortul nostru personal de a posti! Vom avea liber la Împărtașanie fără să ne mai chinuim măcar cu o zi de post mai înainte! Într-un cuvânt va fi exclus postul euharistic.
    Să vedem în continuare dacă avem vreun temei pentru această rânduială de a ține post atunci când ne pregătim să primim Sfânta Împărtașanie!
    O chestiune de logică! Nota bene – Ieromonahul Petru Pruteanu afirmă că în perioada apostolică se mânca înainte de împărtăşire. „Dacă un părinte nu are prea multă experienţă, dar are dragoste foarte mare şi adâncă smerenie, el îi poate ajuta pe fiii săi duhovniceşti cerând îndrumare de la Bătrânii mai încercaţi şi cu harul lui Dumnezeu, pe care îl primeşte neîncetat datorită marii sale smerenii. Cu toate acestea, preotul tânăr care adună în jurul lui persoane tinere ca ucenici îşi arată înălţimea mândriei, de care este pătruns până în măduva oaselor. El este asemenea unui prunc născut cu barbă – un monstru, iar cei care îl urmează dovedesc că au mintea sau inima bolnavă!” .
    „Tradiţia patristică identifică această încălcare a legilor duhovniciei, această constrângere a ucenicilor de a-l asculta pe părintele lor spiritual în condiţiile în care ascultarea devine o satisfacere a ambiţiilor personale ale acestuia, cu păcatul desfrânării. Sfântul Marcu Ascetul (Filocalia vol. I, cap. 124, Despre legea duhovnicească în 200 de capete) afirmă acest lucru fără niciun echivoc: «Cel care amestecă în ascuns în poruncă voia sa e un desfrânat». Dincolo de faptul că întrebuinţarea improprie a autorităţii duhovniceşti e o formă de desfrânare spirituală, ea este şi o formă de autism spiritual — oamenii şi lucrurile ajungând să fie percepute în funcţie de utilitatea pe care o au pentru aşa-zisul mentor” .
    Sfântul Ioan Hrisostom spune: „alimentele nu se transformă mai întâi în sânge, ci înainte ele se transformă în alt «lucru» (care rezultă în urma procesului digerării). Dar acest Sânge (Euharistia) se răspândeşte în suflet (sânge) imediat ce este băut, El îl adapă şi îl hrăneşte” . Înseamnă că Apostolii ar fi premeditat (sic!) amestecarea Sângelui cu alimentele dacă ar fi mâncat înainte de Euharistie, ca să-L introducă în alt „lucru” – o logică ce frizează sacrilegiul!
    Sfântul Ioan Gură de Aur ne încredințează că Apostolii nu mâncau înainte de împărtășirea cu Sfintele Taine ci după ce primeau Împărtășania:
    „… cei bogaţi puneau la picioarele Apostolilor toate averile lor, iar în zilele cele hotărâte făceau mese de obşte, după cum se cuvenea, când după împărtăşirea cu Sfintele Taine, toţi se strângeau la un loc şi mâncau de obşte…”
    Sfântul Ioan Gură de Aur ne arată cum să ne pregătim și prin postire pentru a primi Euharistia, iar după împărtășire ne îndeamnă să fim ponderați:
    „Mai înainte de împărtăşire cu Sfintele Taine, posteşti, ca să te arăţi oarecum vrednic de împărtăşire – dar după ce te împărtăşeşti… tu toate le dezlegi. … în adevăr iubiţilor, că trebuie a fi cineva cu întreagă-înţelepciune în amândouă – dar mai vârtos după ce a primit pe Mire – mai înainte de împărtăşire, pentru ca să fii vrednic de a-L primi, iar după împărtăşire, pentru ca să nu se arate nevrednic de Sfintele Taine cu care s-a împărtăşit” .
    De unde avem noi oare ideea că trebuie legat postul de Împărtășanie, adică ce fundament avem pentru postul euharistic?
    Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune clar: : „[…] pentru Sfintele Taine sunt și postirile. Căci așa cum la întrecerile sportive luptele au drept scop cununa, scopul postului este împărtășirea curată!”
    Deci Sfânta Împărtășanie este și premiu după cum ne încredințează Sfântul Nicolae Cabasila: „în Euharistie, Hristos nu este numai Curăţitor şi nouă ajutător în luptă, ci şi premiu (răsplată), pe care trebuie să-L primească cel ce se luptă” .
    Nu este vorba aici de vreun merit al celui care se pregătește pentru împărtășirea cu Sfintele Taine ci de intensitatea pocăinței personale care s-ar putea micșora atunci când acceptăm ideea că Sfânta Împărtășanie nu este nicidecum premiu ci doar un medicament – Inochentie de la Balta (sic!): „omul trebuie să păcătuiască, pentru ca să aibă, apoi, de ce să se pocăiască şi pentru ca Dumnezeu să aibă de ce să-l ierte”. Părintele Dumitru Stăniloae ne explică: „Dumnezeu vrea ca omul să crească duhovniceşte, iar această creştere nu se înfăptuieşte fără efortul lui de a menţine harul şi de a dobândi o deprindere tot mai fermă într-un bine tot mai mare. Dar acest efort nu-l fac cei ce socotesc că pot cădea continuu, cu ideea că pot obţine mereu harul iertării. Se afirmă aici principiul sinergiei şi, odată cu el, sensul unei mântuiri care înseamnă şi o creştere duhovnicească a omului, nu al mântuirii, care e o simplă iertare a omului din partea lui Dumnezeu, fără nici un efect asupra lui, un act faţă de care omul rămâne un obiect pasiv. Aceasta ar însemna o depreciere a mişcării omului spre ţinta finală şi veşnică, ca legată de puterea lui. Aceasta ar însemna considerarea mişcării omului ca un rău, în sens origenist” .
    Părintele Sofronie i-a dat acest indiciu, al sporirii tensiunii pocăinței și nu al micșorării, folositor celor care se apropie de Sfintele Taine, arhimandritului Zaharia Zaharou pe care l-a mustrat când a aflat că și-a menajat nejustificat («cocoloșit») un fiu duhovnicesc!
    Sfântul Ioan Gură de Aur ne atrage atenția: „Dar ce fel de pedepse nu merităm noi cei care ne apropiem de Sfintele Taine cu atâta nepăsare şi ne pregătim atât de puţin pentru a primi această hrană cerească, iar după ce am primit-o suntem atât de copleşiţi de negrijanie (akedie). Dacă suntem nepăsători după împărtăşirea cu Sfintele Taine, înseamnă că mai înainte de a le primi noi n-am vegheat asupra noastră. De aceea, pot fi văzuţi mulţi cum se întorc imediat după împărtăşire la greşelile lor cele dintâi. (…) nimic nu stârneşte mai mult mânia supremului Judecător decât această nepăsare vinovată ce ne împiedică să primim darul fericitei vindecări” .
    Sfântul Isaac Sirul ne arată limpede: „Şi de nu poate gusta sufletul din patimile lui Hristos întru cunoştinţă, nu poate avea părtăşie (comuniune) cu El” Iar Părintele Dumitru Stăniloae vede în acest cuvânt al Sfântului Isaac Sirul un temei patristic pentru postul ținut înainte de Sfânta Împărtășanie: „Avem aici rostul postului (euharistic) şi al înfrânărilor înainte de Sfânta Împărtăşanie”
    În definitiv dacă nu dorim să postim înainte de Euharistie, deşi ne stă în putinţă (nu suntem bolnavi) intrăm sub incidenţa cuvântului apostolic: „Cine ştie să facă ce e bine şi nu face, păcat îi este lui” (Iacov 4, 17). În acest sens amintesc aici de felul cum a procedat Părintele Arsenie Papacioc cu un credincios care ignora să postească înainte de împărtășirea cu Sfintele Taine: „Te opresc de la împărtășire, nu pentru că nu ai postit ci pentru că ai făcut un obicei, un sistem din asta. Nu-i doar un accident temporar!” Și apoi respectivul și-a schimbat atitudinea și nu mai ignora postul euharistic! Iată și observația Părintelui Arsenie Papacioc: „Canoanele rămân valabile, tu, judecătorule, tu, duhovnicule, dispui dacă-l împărtăşeşti sau nu. Însă un duhovnic n-are voie să dezlege anticipat nici ca să se mănânce de dulce, măcar că în Canonul 69 Apostolic, în jurul căruia se învârt toate rigorile postului, se spune până la urmă aşa: «… afară de caz de boală». Dar eu nu dezleg dinainte: «Mănâncă de dulce». Nu am voie, ca duhovnic, să dezleg dinainte ceea ce, de fapt, e legat de Biserică. Eu dezleg după ce ai făcut păcatul, dar nu anticipez. Putem să acceptăm oare acest sistem de compromisuri şi chiar să facem lege din sistemul şi metodele noastre? Nu se poate! Gravitatea păcatului rămâne!”
    Mai amintim câteva răstălmăciri în privința postului. Se pare că Ieromonahul Petru Pruteanu a afirmat că nu se cade să postim sâmbetele și Duminicile. „Acest obicei de a folosi izolat și în afara duhului de nevoință citatele din Sfinții Părinți pentru a susține gândirea noastră căzută și egoistă, este cea mai mare erezie. Scoțându-i pe Sfinții Părinți în afara duhului de nevoință, îi dezbinăm. Și fiecare dezbinare este o schimbare în rău. Toți ereticii au făcut acest lucru. Au folosit citate fără să le înțeleagă, fără să fie în stare a le tâlcui drept” .
    În acest sens semnalăm aici poticnirea din pricina canonului 64 Apostolic, care ni s-a tâlcuit aşa în Pidalion, trad. Mitropolit Veniamin Costache, 1844, p. 85: „alt lucru este postul, altul dezlegarea postului. Postul este desăvârşita nemâncare (postul negru) sau a mânca cineva o dată în zi”. Deci în canonul acesta atenționează Sfinţii Apostoli pe orice cleric care s-ar afla postind duminica sau sâmbăta post negru (deplină nemâncare).
    Canonul 64 Apostoloic sancționează pe cel care ține post negru sâmbata și Duminca. Deci un post obişnuit se poate ţine sâmbăta şi Duminica fără nicio teamă! Iar în Pidalion, trad. Arhim. Zosima Târâlă, 1933, p. 170 la tâlcuirea aceluiaşi canon 64 Apostolic ni se spune: „nu trebuie postit sâmbăta și Duminica când e vorba de post sec (total) care înseamnă a nu mânca nimic”.
    Sursa citată de Ieromonahul Petru Pruteanu este colecţia canoanelor alcătuită de prof. Dr. Arhid. Ioan N. Floca, unde la tâlcuirea can. 66 Apostolic ni se spune (sic!): „… după vechea rânduială nu ar trebui să se postească nici în duminicile şi sâmbetele celor patru posturi de peste an… cu toate acestea practica a impus rânduiala existentă astăzi…”, Canoanele Bisericii Ortodoxe, 1992, p. 41.
    Un preoțaș care polarizează în jurul său atenția câtorva tineri credincioși, fiind în situația delicată de a fi cumva refuzat de un copil, pe când dorea să-l împărtășească și acel copil opunea rezistență, a afirmat: „Bea măi copile, că-i Coca-Cola – și așa l-am «convins»!” Deci a speculat printr-un spot publicitar ieftin rău de tot și vorba lui Caragiale: „Nu putem, pentru ca să știm… fandacsia e gata!”
    Ucenica Părintelui Sofronie, monahia Magdalena scria: „Nu este greșit să participăm la Sfânta Liturghie fără a ne împărtăși de fiecare dată; e cu siguranță mai puțin dăunător decât să o facem fără pregătire (cel puțin de cu seară), fără pocăință, fără a o dori din tot sufletul, fără frică de Dumnezeu, fără a ne face timp după aceea să mulțumim Domnului și fără a avea convingerea că primim un dar de o negrăită sfințenie. Măsura harului primit prin Sfânta Împărtașanie depinde foarte mult de pregătirea noastră, ca și de darul lui Dumnezeu care nu ni se dă în mod «automat». Tradiția Bisericii noastre e aceea, că atât pregătirea, cât și starea lăuntrică sunt mai importante decât frecvența cu care ne împărtășim. Este primejdios din punct de vedere duhovnicesc și o blasfemie să-i forțăm și să-i amăgim pe copii (chiar și pe prunci) să se împărtășească împotriva voii lor” .
    În concluzie apelăm la ucenicul Părintelui Sofronie Saharov, Părintele Simeon Brüschweiler care ne elucidează enigma succesului celor care vin cu astfel de mesaje ieftine privind rânduiala postului: „Mulţi oameni sunt atraşi de «mutaţia» omului către o spiritualitate la care se ajunge fără eforturi prea mari or sfinţenia creştină trece prin pocăinţă şi cruce. Însă omul, astăzi, nu vrea nici să sufere, nici să se pocăiască. New Age vine şi spune: «Iată, vă veţi dezvolta spiritual fără a fi nevoie să suferiţi sau să vă pocăiţi». În puţine cuvinte, aceasta este ispita pe care a suferit-o Adam prin şarpe în rai. Dacă vrem să dobândim mântuirea şi să devenim asemenea Lui, trebuie să urmăm exemplul şi cuvântul lui Hristos. New Age indică o altă cale: «Iată, veţi fi dumnezei fără să fie nevoie să treceţi prin cruce». Folosind un astfel de limbaj, aceştia găsesc în om un ecou favorabil pentru propovăduirea lor, pentru că, pe de o parte, este adevărat că noi trebuie să devenim asemenea lui Dumnezeu, dar omul decăzut în păcat nu mai are puterea şi nu mai simte nevoia să accepte suferinţa. În acest sens, cred despre New Age, că acest fenomen reprezintă în epoca noastră cel mai mare pericol pentru viaţa noastră creştină”.

    P.S. O să trimit și pe email pentru a se vedea bibliografia.

    Apreciat de 1 persoană

  17. el said, on Martie 5, 2016 at 10:40 pm

    saccsiv

    intrebare off topic : ce mai stii de fratele G-man care mie imi era tare simpatic , care scria pe aici si care parca dupa o cearta cu mine pe tema „refugiatilor” nu a mai aparut? m-am gandit de multe ori la el , de mult voiam sa te intreb si despre el dar tot uit de zapacit ce sunt.
    avea si el un motan birmanez 🙂

    Sf Gherasim de la Iordan si Maica Domnului sa-i binecuvinzteze si pe ei !( G-man si motanul lui)

    Apreciază

    • saccsiv said, on Martie 5, 2016 at 11:23 pm

      el

      De el chiar nu mai stiu nimic.

      Apreciază

      • el said, on Martie 6, 2016 at 3:25 pm

        saccsiv

        multumesc.
        pacat ca imi era drag. ma mir de ce nu mai apare ca nu era el un tip stupid sa se ofenseze/inbufneze definitiv ca muierustele cele fara minte isterice si ranchiunoase pentru o disensiune de opinii. mie imi lipseste in orice caz.
        Doamne ajuta.

        Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: