Saccsiv – Weblog

Mucenicia lui CORNEL NITA. Intelegeti CICLUL: Evreii bolsevici i-au bagat in temnite, tradatori precum Eugen Țurcanu i-au ucis, Dumnezeu i-a facut Sfinti, urmasii evreilor bolsevici ii vor baga la puscariei pe cei ce azi ii comemoreaza, tradatori precum Eugen Turcanu …

Posted in Uncategorized by saccsiv on Februarie 28, 2016

   Iata ce putem citi la Mucenicia lui Niță Cornel in lagarul de la Pitesti, de Gheorghe Andreica de pe Atitudini:

Era pe la sfârşitul lunii februarie 1950, când într-o zi a fost introdus în cameră un tânăr student cu faţă de copil. Să fi avut vârsta de 19-20 de ani. Numele lui: Niţă Cornel.
A fost direct introdus în „focurile reeducării”, adică în torturi cumplite alături de noi ceilalţi.
Toată noaptea am petrecut-o în torturi groaznice aplicate de însuşi Ţurcanu sau echipa sa de peste treizeci de torţionari, toţi cu creierele „spălate” şi transformaţi în roboţi docili, fără voinţă şi iniţiativă decât acea impusă de Ţurcanu.
Pardoseala era stropită cu sânge, hainele celor torturaţi – la fel.
A trecut ora deschiderii, s-a servit terciul şi am fost obligaţi să stăm cu mâinile în buzunar, cu privirea fixă la bec, fără să facem nici cea mai mică mişcare în dreapta sau în stânga.
Ţurcanu a ieşit din cameră, dar peste un minut sau două a reintrat ca o furtună :
– Măi, fiţi atenţi. Avem control. Când strig drepţi, toată lumea se va ridica în picioare.
După câteva minute, primul gardian deschide uşa, zicându-i lui Ţurcanu: „Au intrat pe secţie!” N-a terminat bine de zis că uşa s-a deschis larg şi în cameră au intrat doi indivizi îmbrăcaţi civil şi doi îmbrăcaţi militar, ambii având grade superioare.
Pe individul civil din frunte, ce se vedea că e şeful „delegaţiei”, l-am recunoscut imediat după figură (căci făcea parte din biroul politic al comitetului central al partidului comunist şi pozele acestora erau atârnate peste tot). Era Iosif Kişinevschi, de naţionalitate evreu.
Al doilea civil era Alexandru Dumitrescu, al treilea, îmbrăcat militar, era generalul Nikolschi (Grunberg, de naţionalitate evreu), iar al doilea îmbrăcat în uniformă era şeful securităţii din Piteşti.
– Ei, cum e? a pus întrebarea batjocoritor Iosif Kişinevschi.
În clipa aceea studentul cel tânăr adus în cameră abia cu o zi înainte ţâşni din locul său de lângă prici şi zise lui Iosif Kişinevschi:
– Sunt deţinutul Niţă Cornel. Cum să fie? Nu vedeţi şi dumneavoastră? Şi arată cu mâna spre ceilalţi. Suntem torturaţi.
Abia atunci am îndrăznit să privesc la figurile celor torturaţi. Erau pur şi simplu desfiguraţi. Feţele tumefiate, ochii umflaţi şi negri de lovituri. Unora le mai curgea încă sânge din gură. Era un tablou înspăimântător. Şi eu am fost torturat. Probabil arătam la fel cu ceilalţi.
– Ce, te plângi că sunteţi bătuţi? Asta nu-i nimic. Aţi fost aduşi aici ca să fiţi omorâţi! Să ziceţi „merci” de regimul „uman” pe care vi-l aplicăm! Zicând aceasta, au făcut cu toţii stânga-mprejur şi au ieşit grăbiţi din cameră pentru a evita orice replică a celor torturaţi.
Am rămas cu toţii înmărmuriţi de răspunsul primit şi „figurile” făcute de aceşti inspectori.
Spaima celor torturaţi a atins cota maximă.
Nu mai aveam cui să ne plângem. Simţeam că suntem pierduţi.

Moartea studentului Niţă Cornel

Ţurcanu a închis liniştit uşa camerei după inspectori, apoi privind crunt la Niţă Cornel, începu cu înjurăturile cele mai abjecte şi josnice din repertoriul său:
– Să te dezbraci imediat!
Astfel, bietul Niţă s-a dezbrăcat în pielea goală. A fost legat cu mâinile la spate de doi din roboţii lui Ţurcanu. Între mâini fu introdus un par gros ca să reziste şi cei doi l-au ridicat la înălţimea priciului de la etaj până a rămas aşa spânzurat în cea mai dureroasă poziţie.
A luat apoi Ţurcanu o bâtă mai groasă (cam cât mâna mea) şi începu să-l lovească pe Niţă. Apoi, adresându-ni-se nouă celorlalţi – care priveam îngroziţi, ne-a zis :
– Iată ce o să păţească acel care va mai îndrăzni să iasă la raport!
Bestia de Ţurcanu îl lovea cu parul peste faţă cu o ferocitate crescândă.
La fiecare lovitură peste obraz capul îi era zvârlit în dreapta sau în stânga având impresia că gâtul secat de carne se va rupe şi va zbura cât colo, rostogolindu-se.
Am auzit cum la o lovitură mai puternică oasele faciale i-au fost zdrobite. Am sesizat un sunet stins şi surd ca sfărâmarea unei coji de nucă subţire. La altă lovitură i-au sărit mai mulţi dinţi din gură. Ochii i-au sângerat holbaţi gata să iasă din orbite, cu groaza şi spaima tipărită în ei. Începu să vomite cu cheaguri de sânge şi o picătură de sânge i se prelingea din ureche. Nu-mi pot da seama cât a durat supliciul acestui martir căci fiecare clipă părea o veşnicie.
La un moment dat a scăpat capul în jos, dând semnal de moarte. Chiar şi astfel, cu capul bălăngănind fără viaţă, l-a mai lovit de câteva ori până când unul din cei ce-l ţineau spânzurat, îi zise lui Ţurcanu:
– A murit.
– Dă-l în . . . mă-sii! Ce-i dacă a murit? Cu un legionar mai puţin.
Trupul fără viaţă şi faţa aceea gingaşă de copil zdrobită înspăimântător. Sânge cu carne amestecat zăceau acum în mijlocul camerei. Dar pofta de tortură a lui Ţurcanu încă nu se potolise ci privea ca o fiară în dreapta şi stânga gata să sfâşie şi pe alţii.
– Aduceţi o pătură !
Pe loc au adus o pătură în care au înfăşurat cadavrul şi astfel l-au scos afară pe coridor de unde l-au luat gardienii să-l ducă mai departe.

(fragment din vol. „Mărturii…, mărturii…”, cap. 33-34)

Iata si ce putem citi la Cornel Niță – Un erou necunoscut al rezistenței de pe Fericiti cei prigoniti:

L-am cunoscut pe Cornel Niță la Jilava, în luna noiembrie 1949, într-una din perioadele de relativă relaxare a regimului din penitenciar, când eram scoși la ”plimbare” câte un ceas, de două ori pe săptămână. Fiind închiși în celule diferite, contactele noastre n-au fost prea multe, poate 7-8 întâlniri cu totul, dar, fiind de aceeași vârstă și amândoi studenți la Politehnică, ne-am împrietenit repede. Sfidând foamea, frigul și starea de slăbiciune în care ne aflam ca urmare a chinuitoarelor luni de anchetă și penitenciar, discutam plini de optimism cele mai variate subiecte, de la politică, istorie, religie și filozofie, până la probleme de matematică specifice formației noastre de politehnicieni.

Nu bănuiam că, numai peste trei luni, eram sortiți, amândoi, teribilelor încercări ale ”reeducării” de la Pitești, unde Cornel Niță avea să îndure înspăimântătoare torturi aplicate cu sadism de Eugen Țurcanu și complicii săi, înfruntându-și călăii cu curaj, demnitate și seninătate, până în clipa supremă a trecerii în lumea celor curați și drepți.

Am fost de față la supliciul lui Cornel și amintirea acelor clipe înspăimântătoare mă răscolește și acum până în adâncul ființei mele. De atunci, mult timp m-a obsedat o întrebare: de ce Țurcanu – care, în ciuda ferocității sale, era un individ foarte calculat – s-a înverșunat împotriva politehnistului cu figură de adolescent, mai mult decât împotriva tuturor celorlalți studenți – victime ale ”reeducării”?

Împrejurări speciale mi-au dat posibilitatea să aflu, încă de la Pitești, unele elemente cunoscute de foarte puțini oameni, privind tragedia lui Cornel Niță. În ultimii ani, aria acestor elemente s-a extins, ceea ce mi-a permis să schițez, acum, un răspuns la întrebarea de mai sus. Consider că e de datoria mea să dau publicității aceste fapte, chiar dacă nu toate pot fi dovedite în cele mai mici amănunte.

***

La câteva săptămâni după asasinarea lui Niță, am fost mutat din infernul de la camera ”4 spital” într-o altă celulă a penitenciarului Pitești, împreună cu alți 20-25 de studenți, marea majoritate victime ale ”reeducării”, dar și cu câțiva dintre călăi, care aveau sarcina să continue distrugerea noastră fizică și morală. Printre cei din urmă se aflau Steier și Pușcașu, amândoi membri ai comitetului O.D.C.C.. ”Reeducarea” în celula 2 se desfășura sub conducerea lui Steier, care, între ”demascările” urmate de bătăi sălbatice, ne ținea prelegeri de marxism, întroducând astfel elemente noi față de cele aplicate de ”4 spital”.

Aflându-mă pe unicul prici din cameră, în apropiere de Steier, într-o noapte am auzit o discuție în șoaptă între el și Pușcașu. Acesta din urmă își informa șeful că fusese chemat la Securitatea din Pitești și anchetat pentru ”cazul” Niță. În timp ce anchetatorul se străduia (sau de prefăcea că se străduiește) a afla cum și de ce a fost ucis Cornel, iar Pușcașu se bâlbâia neștiind ce trebuie să răspundă, a intrat în birou generalul Nicolski care, cu aerul că asistă întâmplător la anchetă, a răspuns el în locul celui anchetat, arătând că Niță era un ”bandit” odios, șef al unei ”monstruoase” organizații studențești de rezistență anticomunistă, așa că Țurcanu nu făcuse altceva decât să-i aplice o pedeapsă binemeritată pentru ”crimele” făptuite.

Din clipa când, prefăcându-mă că dorm adânc, am auzit discuția dintre Steier și Pușcașu, în mintea mea a încolțit ideea că Țurcanu, în seara când îl ucisese pe Niță, acționase din ordin de foarte sus.

Au trecut 6 ani până când, datorită unei întâmplări, am putut afla cine erau adevărații responsabili morali ai asasinării lui Cornel Niță.

După eliberarea mea din detenție, Dumnezeu m-a ajutat să-mi pot termina studiile și, în anul 1956, lucram ca inginer pe un șantier de construcții din Bărăgan. Printre numeroșii oropsiți ai regimului comunist, ce lucrau pe șantier, era și un fost comisar al vechii Siguranțe, care, în 1937 sau 1938, îl arestase pe Vasile Luca pentru activitate comunistă. Condamnat, în anul 1950, la 5 ani de închisoare, comisarul fusese trimis să-și ispășească condamnarea la Aiud și, în 1953, a fost chemat la Securitate și supus unei noi anchete privind arestarea lui Luca. Neștiind nimic despre disgrația lui Luca și arestarea lui, din ordinul lui Gheorghiu-Dej, în 1952, comisarul a fost uluit de faptul că noii lui anchetatori voiau să-i smulgă o declarație conform căreia Luca ar fi fost agent al Siguranței. Nu era adevărat, iar comisarul a refuzat să semneze o asemenea declarație. Insistând, anchetatorul a organizat o confruntare cu cu Vasile Luca. Confruntarea nu s-a putut, de fapt, desfășura, fiindcă Luca, într-o stare de furie vecină cu nebunia, a urlat tot timpul, acuzându-și anchetatorii că sunt slugi ale imperialismului, care vor să-i pună în cârcă crime făptuite de alții. Speriat că este obligat să fie martor la o reglare de conturi dintre căpeteniile comunismului, fostul comisar, înainte de a fi scos în grabă din camera de anchetă, l-a mai putut auzi pe Vasile Luca țipând: ”Vreți să mă faceți țap ispășitor și pentru crimele de la Pitești, dar nu vă merge! Credeți că nu știu că Ana Pauker a condus toată ”reeducarea” prin intermediul lui Nicolski?”

Ceea ce mi-a povestit, cu mult curaj, comisarul m-a determinat să fac legătura între înverșunarea bestială cu care Țurcanu îl ucisese pe Cornel Niță, discuția nocturnă dintre Pușcașu și Steier, precum și afirmațiile lui Vasile Luca privind adevărata răspundere a ororilor de la Pitești. Concluzia pe care am desprins-o este următoarea: fenomenul Pitești a fost organizat de Ana Pauker1, probabil din ordinul lui Stalin, cu care ea avea fir direct.

***

După 1989, am început să mă informez și asupra altor aspecte ale cazului Cornel Niță. Iată ce am aflat, grație mărturiei unor membri ai familiei sale, precum și a unor foști camarazi de pușcărie.

Născut în orașul Bacău la 31 mai 1927, într-o familie de modești funcționari, Cornel a fost un copil cuminte și un elev strălucit, premiat în toți anii – la Liceul ”Ferdinant” din orașul său natal. În toamna anului 1946, a reușit printre primii la concursul de admitere la Politehnica din Iași, înscriindu-se în același timp și la Facultatea de Drept. Tânărul politehnist era dotat cu o inteligență excepțională, fiind totodată foarte credincios și bun la suflet. Printre trăsăturile sale de caracter, care aveau să iasă la iveală în special în ultimii ani de viață, trebuie subliniate marele său curaj și deosebitul patriotism.

Nu încape nicio îndoială că afirmația lui Nicolski, făcută la Securitatea din Pitești în anul 1950, era adevărată, evident cu modificarea de sens ce trebuie aplicată la ceea ce spun călăii despre victimele lor: Cornel a fost unul din conducătorul puternicei organizații de rezistență anticomunistă care opera în centrul Moldovei. Securitatea a intrat în panică în urma acțiunilor acestei organizații care, între altele, pedepsea necruțător pe soldații sovietici ce săvârșeau în satele și orașele moldovenești omucideri, violuri, tâlhării și alte crime. La percheziția domiciliară de după arestare, în casa părintească a lui Niță, de pe strada Precista nr. 3 din Bacău, a fost găsită o firidă zidită conținând arme și muniții.

O astfel de organizație și un astfel de șef nu puteau fi tolerate de Stalin care, prin slugile sale Ana Pauker și Nicolski, a dat ordin de lichidare. Așadar, Țurcanu a fost doar un odios executant al ordinelor plecate de la Moscova. Astfel a fost curmată viața unui tânăr român cu calități remarcabile, erou, necunoscut încă opiniei publice, al rezistenței anticomuniste.

(Gheorghe Boldur Lățescu – Analele Sighet 2, ”Instalarea comunismului – între rezisență și represiune”, pag. 343-346)

   Comentariu saccsiv:

Cititi va rog si Istoricul Mircea Stănescu despre Corneliu Niță, O VICTIMĂ PE CARE N-O VA COMEMORA NIMENI de pe Bucovina Profunda.

Iata si un alt exemplu:

CITITI CUM II TORTURAU: Mucenicul Costantin Oprişan – cel mai schingiuit tanar de la Pitesti

Cititi va rog si:

ACADEMIA CATAVENCU despre LEGEA ANTI LEGIONARA: Sentintele tribunalelor EVREILOR BOLSEVICI sunt acum considerate valide. Se vrea ASASINAREA MEMORIEI victimelor. Nu poți compara 20 de ani de teroare bolșevică cu nimic. Nici măcar cu tragicele evenimente de la Iași. UN ARTICOL NESPERAT DE FERM

Legea anti legionara valideaza hotarari judecatoresti ilegitime ale unor tribunale ce functionau ilegitim intr-o Romanie condusa ilegitim de catre bolsevici

 

Anunțuri

15 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Apa trece, pietrele raman said, on Februarie 28, 2016 at 3:02 pm

    Dumnezeu sa-l miluiasca in vecii vecilor! Amin. Se cuvine sa ne cinstim eroii, mucenicii si sfintii necunoscuti. Chiar daca nu cunoastem numele tuturor, trebuie sa stim ca ei exista, iar noi existam datorita lor.

    Apreciază

  2. nikodim said, on Februarie 28, 2016 at 3:16 pm

    Urmasii urmasilor victimelor sunt „zgandariti” permanent anume ca sa se razbune macar si verbal pe „inamicii istorici”, adica pe urmasii si urmasii urmasilor toritonarilor de odinioara care la un moment dat pot ajunge ei insisi victime fara vina si tot asa… Iar cei care misca caruselul acesta ocult, dezbinator si sangeros, al jertfelor intru satisfacerea intereselor satanice, se misca permanent, onorabil si profitabil printre noi, dirijandu-ne soarta, viata si moartea dupa bunul lor plac, fiind genul de lideri „populari”, „zambareti” si extrem de „politicosi” fata de noi „onorandu-ne” chiar cu replici familiare de, „mai draga”. Iar multimea (din pacate multa…foarte multa) de tip „visinescu”, indobitocita si manipulata la maximum, cumparata extrem de ieftin cu pomana electorala constand in galeti colorate de plastic si pungi cu malai si zahar expirate, inca ii aduleaza la mitinguri regizate pe acesti vampiri demonici strigand slogane de genul <> si aceeasi multime este dispusa sa linseze fara scrupule, in stil „miron cosma-1990”, la comanda prin portavoce, pe oricine ii este indicat ca „inamic de clasa”.
    Din pacate foarte putini realizeaza modalitatea asta de dezbinare a lumii noastre prin exploatarea slabiciunilor noastre nesatioase la ispite ieftine si colorate care ne fascineaza si ne orbesc ratiunea sufleteasca si pentru care suntem dispusi sa ne vindem fiinta si sufletul.

    Apreciază

  3. Ionut said, on Februarie 28, 2016 at 3:24 pm

    O scarba fara margini pentru acei nemernici si pentru „urmasii” lor…

    Apreciază

  4. nikodim said, on Februarie 28, 2016 at 3:28 pm

    Cei exterminati in cadrul „experimentelor de reeducare” erau dintre cei indentificati ca avand capacitatea sa discearna acest fenomen de invrajbire permanenta si de parazitare a Tarii(si nu numai a Tarii noastre) si sa-i trezeasca si pe altii din jurul lor la realitate. Pe vremurile acelea erau mai greu de depistat elementele „potential periculoase” pentru sistem. Depistarea tinea de perspicacitatea informatorilor. Acum identificarea se face foarte usor prin monitorizarea opiniilor expuse in net. Nu mai este nevoie nici macar de informatori, cu toate ca nu se poate spune ca ducem lipsa de ei, fiind o gramada dispusi pentru treaba asta inclusiv pe aici. Iar in privinta „reeducarii”…credeti ca Guantanamo-ul contemporan, expresia „valorilor democratiei si civilizatiei”, duce lipsa de al’ de Visinescu? Sunt convins ca Visinescu pe care il stim noi, este un inocent pe langa „specialistii” de astazi.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Ortodox said, on Februarie 28, 2016 at 5:36 pm

    Acest rabin spune adevarul despre statul Israel. Când vor afla adevarul, ca Hristos este Mesia, acești evrei numiți si evrei ortodocși vor fi cei mai mari creștini din toate timpurile. Mântuitorul Iisus Hristos sa ii aducă la Adevăr pt ca ei in neștiința lor, sunt sinceri crezând ca apăra legea lui Dumnezeu.
    Doamne ajuta-i sa vadă Calea, Adevarul si Viața!

    Apreciază

  6. marinela said, on Februarie 28, 2016 at 5:50 pm

    Ehe , inca cum exista acesti tradatori/turnatori/delatori/etc prin toate cotloanele societatii,ca „meseria” lor de baza e asta ,le e-n singe si nu-i poti schimba nicicum,ca asta-i hraneste si-i mentine „vitali”.Oricum acest tinar a fost „ajutat”sa ajunga mai repede in bratele Lui Dumnezeu si acum se bucura de Slava cereasca,scapind de mocirla asta fetida numita societate ,in care ne zbatem noi si cei dinaintea noastra.Roaga-te si pt noi sfinte mucenice al Lui Dumnezeu ,sa ne mintuiasca si pe noi pacatosii!

    Apreciat de 1 persoană

  7. minionita said, on Februarie 28, 2016 at 8:19 pm

    Nu trebuie sa plangem pentru ca sacrificiul lor nu e recunoscut fiindca Dumnezeu le-a dat mai mult decat slava desarta a oamenilor. Noi suntem cei de plans pentru ca nu ne ridicam la inaltimea lor. Cat despre cei care i-au torturat si omorat sau continua sa scuipe dejectii taticul lor le pregateste o primire calduroasa daca intelegeti ce vreau sa zic.

    Psalmul 72
    1. Cât de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei drepţi la inimă.
    2. Iar mie, puţin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puţin a fost de nu s-au poticnit paşii mei.
    3. Că am pizmuit pe cei fără de lege, când vedeam pacea păcătoşilor.
    4. Că n-au necazuri până la moartea lor şi tari sunt când lovesc ei.
    5. De osteneli omeneşti n-au parte şi cu oamenii nu sunt biciuiţi.
    6. Pentru aceea îi stăpâneşte pe ei mândria şi se îmbracă cu nedreptatea şi silnicia.
    7. Din răutatea lor iese nedreptatea şi cugetele inimii lor ies la iveală.
    8. Gândesc şi vorbesc cu vicleşug, nedreptate grăiesc de sus.
    9. Până la cer ridică gura lor şi cu limba lor străbat pământul.
    10. Pentru aceasta poporul meu se ia după ei şi găseşte că ei sunt plini de zile bune
    11. Şi zice: „Cum? ştie aceasta Dumnezeu? Are cunoştinţă Cel Preaînalt?
    12. Iată, aceştia sunt păcătoşi şi sunt îndestulaţi. Veşnic sunt bogaţi”.
    13. Iar eu am zis: „Deci, în deşert am fost drept la inimă şi mi-am spălat întru cele nevinovate mâinile mele,
    14. Că am fost lovit toată ziua şi mustrat în fiecare dimineaţă”.
    15. Dacă aş fi grăit aşa, iată aş fi călcat legământul neamului fiilor Tăi.
    16. Şi mă frământam să pricep aceasta, dar anevoios lucru este înaintea mea.
    17. Până ce am intrat în locaşul cel sfânt al lui Dumnezeu şi am înţeles sfârşitul celor răi:
    18. Într-adevăr pe drumuri viclene i-ai pus pe ei şi i-ai doborât când se înălţau.
    19. Cât de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor.
    20. Ca visul celui ce se deşteaptă, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai făcut.
    21. De aceea s-a bucurat inima mea şi rărunchii mei s-au potolit.
    22. Că eram fără de minte şi nu ştiam; ca un dobitoc eram înaintea Ta. Dar eu sunt pururea cu Tine.
    23. Apucatu-m-ai de mâna mea cea dreaptă. Cu sfatul Tău m-ai povăţuit şi cu slavă m-ai primit.
    24. Că pe cine am eu în cer afară de Tine? Şi afară de Tine, ce am dorit pe pământ?
    25. Stinsu-s-a inima mea şi trupul meu, Dumnezeul inimii mele şi partea mea, Dumnezeule, în veac.
    26. Că iată cei ce se depărtează de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel ce se leapădă de Tine.
    27. Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul nădejdea mea, ca să vestesc toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului.

    Apreciază

  8. Ionut said, on Februarie 28, 2016 at 9:32 pm

    O veste buna:

    http://us12.campaign-archive1.com/?u=872b6af511ac4e998887a556a&id=c987b0d9bd&e=b862732a87

    Campania a ajuns la jumatatea perioadei de 6 luni, din momentul publicarii in Monitorul Oficial. Ar fi nevoie si de donatii pentru sustinere publicitara.

    http://coalitiapentrufamilie.ro/contributii-financiare-pentru-proiectul-cetatenesc-de-revizuire-a-constitutiei

    Apreciază

  9. rozalia said, on Februarie 28, 2016 at 11:35 pm

    Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe Corneliu Nita, acest brav roman! Când citesc sau când aflu despre asemenea lucruri, mi se strange sufletul si mi se face rusine. Ajuta-ne Doamne si ne lumineaza, fie-ti mila de noi si nu ne lasa!

    Apreciază

  10. Alex said, on Februarie 29, 2016 at 12:23 am

    Secretul Din Spatele Comunismului

    Apreciază

  11. RomeoB said, on Februarie 29, 2016 at 11:23 am

    In Marturisiri din mlastina disperarii, Dumitru Bordeianu incearca sa inteleaga drama lui Turcanu.
    Turcanu intra foarte probabil din oportunism in Miscarea legioanara, sperand sa capete un statut sociala prin politica. Dupa 1944, „o vireaza” in PCR si ajunge sa cunoasca pe cineva sus pus in Comitetul Central. Aparent capata un nou statut, in noua oranduire, dar este denuntat asupra trecutului sau.
    Arestat, i se sugereaza sa organizeze reeducarea, promitandu-i-se dupa eluberare un rol politic de conducere in noua oranduire; dar dupa ce ii va convinge pe toti cei de la Pitesti „sa se lepede de Hristos”.
    Era convins ca dupa ce isi termina job-bul se va putea intoarce acasa pt a-si vedea sotia si mai ales fetita de cativa anisori. Anumite victime fac referire la cuvintele lui Turcanu si speranta de a-si revedea copilul.
    Este omorat, pt a se sterge urmele atrucitatilor – impreuna cu cativa colaboratori apropiati.

    Dupa ce sotia a aflat de ispravile barbatului, la Pitesti, a decis sa-si schimbe numele; atat ea cat si fetita: de rusine.

    Apreciază

    • geo said, on Februarie 29, 2016 at 2:28 pm

      Cam asa procedeaza bandele criminali din America Centrala: ca sa isi arate atasamentul fata de banda si seful ei membrii sint pusi sa isi ucida familiile! Asa nu mai au unde sa se intoarca singura lor salvare raminind banda…

      Apreciază

  12. geo said, on Februarie 29, 2016 at 2:26 pm

    Pur si simplu te ingrozesti numai imaginandu-ti torturile cumplite, d’apai sa le mai si suporti…groaznic, socant, fara cuvinte…

    „Cine se va sui în muntele Domnului
    și cine va sta în locul cel sfânt al Lui?
    Cel nevinovat cu mâinile și curat cu inimă,
    care n-a luat în deșert sufletul său și
    nu s-a jurat cu vicleșug aproapelui său.
    Acesta va lua binecuvântare de la Domnul
    și milostenie de la Dumnezeu, Mântuitorul său.”
    (Ps. 23, 3-5).

    *Simbol al rezistenței față de biserica ce a făcut pactul cu diavolul comunist, mitropolitul Visarion Puiu este un personaj greu de reabilitat în ochii celor care l-au caterisit și l-au condamnat la moarte

    Mitropolitul Visarion Puiu este omagiat, în perioada 26-28 februarie, la Roman, Pașcani și Mănăstirea Neamț, în cadrul „Zilelor Mitropolitului Visarion Puiu“, manifestare ajunsă anul acesta la cea de-a XX-a ediție. Evenimentul este organizat de Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Arhiepiscopia Romanului și Bacăului și Asociația „Mitropolit Visarion Puiu“, organizatorii manifestării propunându-și promovarea vieții și activității marelui ierarh român.

    Manifestările au debutat ieri, la Pașcani, continuând în Sala Unirii a Muzeului de Istorie din Roman unde, începând cu ora 14.00, a avut loc susținerea comunicărilor științifice.

    La manifestare au participat preoți din țară și din străinătate, istorici, oameni de cultură, autorități locale, membri ai Asociației „Mitropolit Visarion Puiu“. Programul manifestărilor cuprinde și pelerinajul „Pe urmele lui Visarion Puiu la Pașcani și Mănăstirea Neamț“. La Roman, Pașcani și Mănăstirea Neamț se vor oficia slujbe de pomenire în memoria mitropolitului Visarion Puiu, la împlinirea a 137 de ani de la nașterea sa.

    „Comunicările și mărturiile din opera și arhiva mitropolitului Visarion Puiu vor fi prezentate de cercetători, istorici, arhivari, preoți și profesori din țară și străinătate. Vom porni într-un pelerinaj pe urmele mitropolitului Visarion Puiu la Pașcani, Betleemul vrednicului ierarh, și la Neamț. La Pașcani, vom poposi mai întâi la Biserica «Sfinții Voievozi», iar apoi ne vom îndrepta spre Colegiul «Mihai Eminescu» din Pașcani. Aici ne vom întâlni cu școlarii olimpici ai acestei instituții de învățământ și vom marca astfel 137 de ani de la nașterea lui Visarion Puiu. Vor participa invitații noștri de seamă, care vor dialoga cu tinerii olimpici la disciplinele română și religie, astfel încât să-l facem cunoscut pe Visarion Puiu în localitatea sa natală. Sâmbătă, 27 februarie 2016, vom ajunge la casa memorială a mitropolitului Visarion Puiu de la Schitul Vovidenia al Mănăstirii Neamț. De asemenea, vom poposi în biserica Mănăstirii Neamț și la gropnița așezării monahale“, a spus pr. Florin Țuscanu, președintele Asociației „Mitropolit Visarion Puiu“.

    Duminică, 28 februarie 2016, oaspeții prezenți la simpozion vor participa la Sfânta Liturghie în Catedrala Arhiepiscopală din Roman. În catedrala romașcană și în biserica Parohiei Trifești, județul Neamț, se va săvârși Parastasul pentru Mitropolitul Visarion. De asemenea, în după-amiaza zilei de duminică va fi organizat un tur la principalele biserici din orașul Roman.

    A militat pentru unitate națională a românilor de pretutindeni

    Mitropolitul Visarion Puiu, numit înainte de a trece la monahism Victor Puiu, s-a născut pe 27 februarie 1879, la Pașcani, și a decedat pe 10 august 1964, în Franța. A fost mitropolit al Bisericii Ortodoxe Române, refugiat în 1944 în Occident, condamnat în 1946 la moarte de Tribunalul Poporului din București, caterisit de Sfântul Sinod al BOR în 1950 și reabilitat post-mortem de același for pe 25 septembrie 1990. Condamnarea la moarte nu a fost anulată nici în acest moment. A fost episcop de Argeș (1921-1923), episcop de Hotin (1923-1935), mitropolit de Bucovina (1935-1940), mitropolit de Transnistria la Odessa (1943), cârmuitor al Eparhiei românilor din străinătate, numită și Eparhia Ortodoxă Română din Europa Occidentală (1945-1958). Și-a păstrat credința ortodoxă până la moarte, cerând să îi fie făcut prohodul conform ritului în care a fost botezat.

    În cuvântul rostit la Congresul Ligii pentru Unitatea Românilor, desfășurat în mai 1922, la Curtea de Argeș, Mitropolitul Visarion Puiu sublinia importanța împlinirii idealului de unitate națională a românilor de pretutindeni: „Astăzi, fraților, nu e operă mai grabnică de săvârșit pentru unirea deplină sufletească a tuturor românilor decât o cât mai deplină cunoaștere a comorilor imense și frumuseților uimitoare cu care a împodobit Dumnezeu acest binecuvântat pământ strămoșesc și a comorilor strămoșești încă nepuse în deplină valoare ale poporului românesc de pretutindeni. Cunoscându-ne ne vom iubi mai mult, iar când vom săvârși pe deplin asemenea dragoste de neam străinii ne vor cinsti și ne vor dori prietenia, iar dușmanii se vor înfricoșa de noi și nu vor cuteza se ne tulbure calea vieții“. (Pr. Dr. Aurel Florin Țuscanu – Postfață la lucrarea părintelui arhimandrit Visarion Puiu, reeditată la 100 de ani de la apariție, „Din Istoria Vieții Monahale“, Editura Cetatea Doamnei, 2011.)

    http://ziarulceahlaul.ro/zilele-mitropolitului-visarion-puiu-editia-a-xx-a/

    http://www.epr.ro/zilele-mitropolit-visarion-puiu-editia-xx

    http://www.doxologia.ro/istoria-bisericii/mitropolitul-visarion-puiu-miscarea-legionara-o-problema-controversata

    Visarion Puiu, singurul mitropolit caterisit de Biserica Ortodoxa Romana, ramane, formal, condamnat la moarte de justitia comunista. Povestea mitropolitului roman care a indraznit sa-i scrie lui Stalin si sa incerce sa-l convinga ca biserica nu are frontiere ramane prea putin cunoscuta, iar actul caterisirii in 1950 de catre Marele Sinod al Patriarhiei Bisericii Autocefale Romane este lasat in uitare.

    Visarion Puiu, numit inainte de a trece la monahism Victor Puiu, s-a nascut pe 27 februarie 1879, la Pascani, si a decedat pe 10 august 1964, in Franta. A fost mitropolit al Bisericii Ortodoxe Romane, refugiat in 1944 in Occident, condamnat in 1946 la moarte de Tribunalul Poporului din Bucuresti, caterisit de Sfantul Sinod al BOR in 1950 si reabilitat post-mortem de acelasi for pe 25 septembrie 1990. A fost episcop de Arges (1921-1923), episcop de Hotin (1923-1935), Mitropolit de Bucovina (1935-1940), Mitropolit de Transnistria la Odessa (1943), carmuitor al Eparhiei romanilor din strainatate, numita si Eparhia Ortodoxa Romana din Europa Occidentala (1945-1958). si-a pastrat credinta ortodoxa pana la moarte, cerand sa ii fie facut prohodul conform ritului in care a fost botezat.
    Mormantul ii ramane in continuare departe de tara, in cimitirul Montparnasse din Paris, dupa ce a fost exhumat din cimitirul catolic al satului Viels Maison, in care si-a trait, in conditii de saracie extrema, ultimii ani.

    Sir de persecutii

    Pe 1 iunie 1940 a fost pensionat fortat si inlaturat din scaunul mitropolitan, fiind nevoit sa se refugieze la Vovidenia. Pentru o scurta perioada, caci era vremea schimbarilor. Pe 16 noiem-brie 1942, mitropolitul Visarion Puiu primeste conducerea Misiunii Ortodoxe Romane in Transnistria. De aici i se va trage condamnarea la moarte, prin sentinta pronuntata la 21 februarie 1946, de catre un tribunal al poporului, numele sau aflandu-se pe o lista de 302 „criminali de razboi”, unde ocupa pozitia 293.

    Intre timp, dupa ce Misiunea din Transnistria ia sfarsit, pe 14 decembrie 1943, Visarion Puiu revine la casa de la Vovidenia, unde ramane pana in 1944, cand se muta la Bucuresti. Intamplarea a facut ca „gloriosul” 23 august sa il gaseasca pe mitropolit la Viena, dupa ce participase la sfintirea unui episcop ortodox la Zagreb, in Croatia. A inteles ca nu se mai poate intoarce in tara si a ales exilul. De aici i se va trage caterisirea. Printr-un act marca Justinian Marina, a carui eticheta de „Patriarh Rosu” este respinsa cu vehementa de reprezentantii bisericii oficiale, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane il scoate din randurile clerului pe 28 februarie 1950. Transcrierea prezentarii de catre Radio Romania a evenimentului, aflata in arhiva parohiei ortodoxe romane din Freiburg si publicata de protoiereul Sorin Petcu in iulie 2006, arata: „Radio Romania din 29 Martie 1950, ora 22.00. Marele Sinod al Patriarhiei Bisericii Autocefale Romane s-a intrunit azi dimineata sub presedintia Patriarhului Justinian Marina.

    Sfantul Sinod a examinat cazul mitropolitului Visarion Puiu, care conduce in strainatate o actiune daunatoare Ortodoxiei si Republicii Populare Romane. Sinodul a constatat ca mitropolitul Visarion Puiu a complotat impotriva Bisericii Ortodoxe Romane inca din 1925, prin faptul ca a scris un articol, publicat in Ziarul «Unirea» Nr. 25 (Organ al Bisericii Greco-Catolice Romane), omagiind pe Papa si Biserica Catolica, dovedind prin aceasta ca era agentul imperialistilor inca din 1925. si apoi, mitropolitul a parasit Romania fara permisie, iar acum este un conspirator in slujba imperialistilor si a Vaticanului, voind sa smulga Biserica Ortodoxa Romana din legaturile actuale, adica sa o rupa de la sanul Bisericii-Mame, Biserica Rusa. Pentru aceste fapte, tinand seama de propunerea mitropolitului Nicolae Balan, Sfantul Sinod hotaraste in unanimitate: 1. Mitropolitul Visarion Puiu este caterisit (depus din treapta bisericeasca); 2. Toate actele pe care le emite in strainatate sunt neavenite, iar ortodocsii romani din strainatate trebuie sa-l considere ca pe un laic, ce nu mai apartine Bisericii Ortodoxe”.

    Motivul cel mai credibil al acestei caterisiri este infiintarea, in 1948, a Episcopiei Ortodoxe Romane din Europa Apuseana, cu resedinta in Paris si avand ca Intai Statator pe mitropolitul Visarion Puiu – care nu recunostea autoritatea Patriarhiei Romane –, fiind dependenta juridic de Sinodul Ortodox Rus de la New York. De altfel, infiintarea acestei eparhii a dus la un adevarat scandal avand in centru Biserica Ortodoxa Romana din strada Jean de Beauvais nr. 9 bis din Paris, pe care reprezentantii Ambasadei Romaniei au venit si au sigilat-o, sperand ca nu o vor scapa din mana. Nici pana astazi, aceasta impozanta biserica, fosta manastire dominicana, construita dupa vestita catedrala Nôtre-Dame de Paris, nu recunoaste autoritatea Patriarhiei Romane. Mitropolia Ortodoxa Romana a Europei Occidentale si Meridionale, cu sediul la Paris, considerata mitropolie autonoma in cadrul Bisericii Ortodoxe Romane si recunoscand autoritatea Patriarhiei Romane, are cinci locuri de slujire pentru capitala Frantei, dar nici unul in Jean de Beauvais nr. 9 bis.

    Istorie descifrata

    Importante preocupari pentru scoaterea la lumina a istoriei mitropolitului Visarion Puiu dovedeste Asociatia Nationala „Visarion Puiu”. Aceasta a fost infiintata de colonelul in rezerva Dumitru Stavarache, initiator, in urma cu 12 ani, al unui simpozion anual la Pascani. In acest moment, presedintele asociatiei este preotul Florin Tuscanu, care a preluat stacheta de la Pascani si a extins simpozionul la Roman, acolo unde Visarion Puiu a urmat seminarul inferior, s-a calugarit, pe seama Catedralei Episcopale, si a fost in slujba Bisericii pentru o perioada de vreme.
    „Mitropolitul Visarion Puiu a fost un patriot, a trait cu adevarat sentimentul crestinesc si romanesc, neschimbat pana la moarte. Nu se poate o reabilitare morala atat de superficiala a mitropolitului Visarion Puiu. Acum o luna am primit un raspuns surprinzator de ciudat de la Comisia de pe langa Ministerul Justitiei pentru acordarea dreptului de luptator in rezistenta anticomunista: mitropolitul Visarion Puiu nu poate fi reabilitat. Cu sentinta de condamnare la moarte ramasa inca in vigoare, Visarion Puiu este, astfel, condamnat la moarte pentru a doua oara”, a spus preotul Florin Tuscanu.

    Muzeu la Pascani

    Pentru ca la Vovidenia confruntarea cu Sadoveanu va avea nevoie de un echilibru, preotul Tuscanu crede ca cel mai nimerit loc pentru un adevarat muzeu Visarion Puiu este la Pascani. „Pastrandu-se un echilibru cu Mihail Sadoveanu, in casa de la Vovidenia s-ar putea amplifica si organiza mai bine colectia muzeala a mitropolitului Visarion Puiu, care s-ar putea mari prin donatii. Acolo, de exemplu, nu exista nici una dintre cele 40 de carti scrise de mitropolit. Un spatiu pe masura lui Visarion Puiu ar fi binevenit la Pascani, al carui cel mai important fiu ecleziastic este. Un prilej pentru a vedea in ce masura administratia acestui oras ne va putea oferi loc de muzeu este pe 10 august anul acesta, cand, la comemorarea trecerii la cele vesnice, in fata noii Case de Cultura, va fi dezvelit bustul din bronz al mitropolitului Visarion Puiu”, spune preotul Tuscanu.

    Acest muzeu ar putea primi multele obiecte adunate spre a fi la dispozitia publicului. „M-am ocupat mai ales de perioada de inceput a lui Visarion Puiu si am adunat multe obiecte muzeale, cum ar fi manualele originale dupa care a studiat la Roman, catalogul clasei lui, foaia matricola, revistele scoase de el, crucea de piept din argint cu pietre pretioase pe care a primit-o cadou, in 1923, la inscaunarea ca episcop de Balti, si multe alte obiecte. Recent, calugarul Manuel Oriveira din ordinul Don Calabria de la Manastirea Maguzzano din Italia, unde Visarion Puiu a gasit adapost pana in 1947, mi-a incredintat copiile a circa 50 de scrisori pe care mitropolitul Visarion Puiu le-a adresat staretului acelei manastiri. Foarte interesante, aceste scrisori au fost traduse din italiana pentru a fi publicate”, a mai spus preotul Florin Tuscanu.

    Manastirea Vovidenia

    Cladirea in care acum se afla Casa memoriala „Visarion Puiu” si Muzeul „Mihail Sadoveanu” se afla in complexul monahal de la Neamt, in exteriorul Manastirii Vovidenia. A fost construita de mitropolitul Visarion Puiu in anul 1937, pe cand era mitropolit al Bucovinei, cu resedinta la Cernauti. Indragind locul, aici, la Vovidenia, a primit aprobare sa isi construiasca si locul de veci, un cavou din care nu se mai pastreaza decat lespedea de marmura, in gropnita Manastirii Neamt.

    Casa de langa Vovidenia a fost confiscata de regimul comunist o data cu condamnarea „criminalului de razboi” la moarte, dupa care a fost facuta cadou scriitorului Mihail Sadoveanu pentru a-i sluji drept casa de vacanta si de creatie. In mod paradoxal, Mihail Sadoveanu se cunostea foarte bine cu Visarion Puiu, de la Pascani, localitate in care s-au nascut amandoi, la un an si ceva diferenta. Sadoveanu il viziteaza pe Visarion Puiu si la Vovidenia, si in exil, in Franta, incercand, fara succes insa, sa il aduca pe calea supunerii fata de regimul comunist. Parintele Dumitru Popa spune in amintirile despre Visarion Puiu ca, de fapt, Sadoveanu ii „furase casa de la Vovidenia”.

    In umbra lui Sadoveanu

    Osingura camera ii este rezervata mitropolitului Visarion Puiu in cladirea de langa Manastirea Vovidenia, desi pe o firma montata in exterior scrie: Casa memoriala „Visarion Puiu” si Muzeul „Mihail Sadoveanu”. Singurul loc din tara in care marele public ar putea afla despre unicul mitropolit caterisit de Biserica Ortodoxa Romana si reabilitat dupa caderea comunismului este nu numai mic, ci si superficial organizat.

    Locul este marcat puternic de o atmosfera sadoveniana – gratie unuia dintre cele mai frumoase romane de dragoste din literatura romana, „Demonul tineretii”, a carui actiune se petrece la Vovidenia –, cu urmele trecerii marelui scriitor pe aici, in casa de creatie pusa la dispozitie de regimul comunist si prin grija unui neostoit muzeograf, Ion Babata, care a adunat cu pasiune multe obiecte de patrimoniu national. Acesta din urma a fost izgonit insa din locul pe care il sfintise, dupa ce Mitropolia Moldovei si Bucovinei a reusit sa ia in stapanire muzeul, in 1997.
    Cu legenda lui Sadoveanu impregnata in peisaj si in ziduri, ar fi fost si complicat sa extinzi spatiul dedicat mitropolitului Visarion Puiu. Nu este de inteles insa de ce nu se pomeneste nicaieri, vizibil si distinct, despre condamnarea mitropolitului la moarte, despre caterisirea mitropolitului, despre asa-zisa reabilitare din 1990 si despre refuzul permanent al inaltei fete bisericesti de a se supune unei Patriarhii care a pactizat cu comunistii.

    O pagina xeroxata cu un text in care apare cuvantul „caterisit” este acoperita, aparent neglijent, de o fotografie cu mitropolitul pe patul de moarte, in vitrina cu eticheta „Mitropolitul Visarion Puiu in exil”. Scrisoarea catre Stalin, care ar fi contribuit, se spune, la caderea in dizgratiile comunistilor, se afla in vitrina etichetata „Corespondenta cu diferite oficialitati”.
    Rugat sa ofere detalii, calugarul care se ocupa de muzeu, parintele Mihail Daniliuc, ne-a spus ca ele se pot afla din lucrarea de licenta a sfintiei sale, aflata in vitrina centrala a camerei-muzeu. O vazusem, este drept, dar nu apucasem sa o si citim. Tanara aflata pe post de incasator de bilete de vizitare nu ne putuse oferi nici un detaliu despre mitropolitul Visarion Puiu.

    http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/visarion-puiu-ramane-condamnat-la-moarte-131024

    http://basarabia-bucovina.info/2014/08/10/ultimele-ganduri-de-intoarcere-acasa-ale-mitropolitului-visarion-puiu-27-februarie-1879-10-august-1964-50-de-ani-de-la-trecerea-la-domnul-a-misionarului-ortodox-din-bucovina-transnistria-si-eu/

    http://basarabia-bucovina.info/2012/02/27/ce-a-facut-mitropolitul-visarion-puiu-cu-760-kg-aur-fotografii-din-fototeca-ortodoxiei-romanesti/

    http://www.romlit.ro/o_prietenie_complicat

    http://forum.teologie.net/viewtopic.php?t=592

    http://www.buciumul.ro/2016/02/27/70-de-ani-de-la-condamnarea-la-moarte-a-mitropolitului-visarion-puiu-137-de-ani-de-la-nastere/

    http://adevarul.ro/news/eveniment/cazul-vintila-horia-consiliul-local-segarcea-retrage-titlul-cetatean-onoare-acordat-scriitorului-1_56cb35da5ab6550cb816e5fa/index.html

    http://www.cotidianul.ro/directorul-institutului-elie-wiesel-a-fost-propagandist-al-comunismului-si-al-pcr-266792/

    O asociaţie maghiară dubioasă, cu tendinţe extremist-separatiste, care contestă Tratatul de la Trianon şi susţine criminali de război vinovaţi de uciderea evreilor şi românilor din Transilvania ocupată de regimul criminal al lui Horthy, a fost recent reactivată pentru a propune schimbarea unor plăci memoriale din Satu Mare. Conform analizei noastre, aceste iniţiative se înscriu pe liniile directoare ale serviciilor secrete de la Budapesta, aşa cum au fost enunţate chiar de Viktor Orban, încă din 2013. Aşteptăm o anchetă oficială în acest sens, cu o pronunţare publică asupra acestui subiect. Până atunci redăm aici opinia avizată a cercetătorului Dorin Suciu, prezentată cel mai recent număr al revistei Gazeta Românească din Israel. În plus, direcţionăm acest articol şi către dna Hedi Fried, scriitoare si psiholog, originară din Sighetul Marmaţiei, deportată de Ungaria şi supravieţuitoare a lagărelor de la Auschwitz-Birkenau şi Bergen-Belsen, preşedintă a AIMH (foto de la tranşarea evreilor trimişi de Ungaria horthyistă în lagărele naziste, mai jos).

    http://infobrasov.net/holocaustul-evreilor-din-ungaria-szepseghiba-vina-este-a-germaniei-ungaria-doar-a-colaborat/

    Apreciază

  13. drm said, on Martie 1, 2016 at 2:20 pm

    „Turcanu intra foarte probabil din oportunism in Miscarea legioanara, sperand sa capete un statut sociala prin politica. Dupa 1944, „o vireaza” in PCR …..”

    specific multora proveniti din mediul rural care pentru a parveni sint in stare de orice! se vede la fel de bine si in zilele nostre cind cei mai rai sint tot cei proveniti din mediul rural sau din familiile de flotanti in special din bucurestiul distrus de acestia.
    ar trebui sa fie popularizete vietile criminalilor turcanu, visinescu si altii ca ei care au avut exact sfirsitul tipic al uneltelor ca sa inteleaga amatorii din zilele noastre ca nu este rentabil sa-ti omori si batjocoresti tara si neamul tau in favoarea strainilor. astazi toti cei dornici de marire se inghesuie in ngo-uri si multinationale iar provenienta lor este din pacate tot aia deoarece la noi nu se invata nimic.

    Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: