SACCSIV – blog ortodox

Tablourile martirilor din inchisorile comuniste, scoase din expozitia „Gradina cu Ingeri”

Posted in Uncategorized by saccsiv on Februarie 9, 2016

Iata ce putem citi la Tablourile martirilor din închisorile comuniste, scoase dintr-o expoziţie:

Ultimele victime ale Legii 217/2015 sînt patru martiri ai închisorilor comuniste: Mircea Vulcănescu, Radu Gyr, Valeriu Gafencu şi Costache Oprişan, ale căror portrete au fost scoase din expoziţia Silviei Radu la numai două zile de la vernisajul la care au participat Radu Boroianu, directorul ICR, şi actorul Dan Puric.

Expoziţia „Grădina cu Îngeri”a fost găzduită de Universitatea Politehnică din Bucureşti, în spaţiul Facultăţii de Ingineria şi Managementul Sistemelor Tehnologice între 1-5 februarie a.c. În ziua de 3 februarie, vizitatorii expoziţiei au constatat că de pe pereţi au dispărut 4 tablouri care-i reprezentau pa unii dintre cei mai cunoscuţi martiri ai închisorilor comuniste, care şi-au petrecut sau pierdut viaţa între zidurile celor mai de temut lagăre de exterminare a intelectualităţii româneşti:

– Mircea Vulcănescu, economist, filolog, filosof, publicist, sociolog, teolog și profesor de etică, mort în închisoarea de la Aiud în 1952, după ce contactase o pneumonie în urma unui gest de martir, cînd s-a aşezat pe ciment pe post de saltea pentru a salva viaţa unui tînăr! Lucrarea sa fundamentală, „Dimensiunea românească a fiinţei”, este una dintre cele mai importante cărţi de filosofie din cultura noastră.

– Radu Gyr, poet, dramaturg, eseist și gazetar român, condamnat la moarte pentru poezia „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”, poem care era recitat în anii de după Revoluţie ca operă literară anticomunistă.

– Valeriu Gafencu, mort în 1952 în închisoarea Târgu Ocna, numit de Nicolae Steinhardt „Sfântul închisorilor”, după ce a renunţat la propriile medicamente pentru a salva viaţa pastorului Richard Wurmbrand, care se afla într-o stare gravă.

– Costache Oprişan, mort în 1958 în închisoarea Jilava. Este unul dintre puţinii români care au studiat filosofia cu Martin Heidegger. Toţi martorii susţin că a fost cel mai persecutat deţinut. Se aşteaptă chiar ca Biserica Ortodoxă să-l canonizeze, mai ales după ce s-a constatat că moaştele lui izvorăsc mir. Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, care a stat la căpătîiul său în clipa morţii, scria: „Noi tot timpul îl păzeam: ziua, noaptea, pentru că nu ştiam când va muri. Marcel îl păzea (îmi amintesc foarte bine scena aceasta) şi la un moment dat l-am auzit spunându-mi în şoaptă: «Ghiţă! Costache moare». M-am repezit la Costache Oprişan şi l-am văzut. Dacă aţi văzut vreodată o pasăre cum moare… Se lasă un fel de ceaţă pe ochii păsării şi ochii îşi pierd strălucirea. Aşa era Costache. Ochiul lui pierduse strălucirea vieţii… Aşa a rămas. Cu o floare mică, albastră, pe pieptul lui. Ca un sfânt. Cred că este cel mai impresionant lucru pe care l-am văzut în viaţa mea”.

Iată o fotografie realizată la vernisajul expoziţiei, unde se vede că atunci tablourile celor patru martiri se aflau pe peretele din spatele participanţilor:

[…]

   Comentariu saccsiv:

Iata si ce a filmat Trinitas la eveniment:

 

 

Anunțuri

16 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. energein7 said, on Februarie 9, 2016 at 8:48 am

    Reblogged this on energein7's Blog.

    Apreciază

  2. sherlock_holmes said, on Februarie 9, 2016 at 10:14 am

    E clar ca celor cu coarne nu le plac ingerii!

    Despre scoaterea tablourilor din expoziţie, Silvia Radu a spus: „Cu cât vor fi mai atacaţi cu atât vor lumina mai mult pe cerul românesc”!

    Si pentru ca nisipul din clepsidra timpului ( orice timp si timpuri ) se imputineaza vazind cu ochii,o melodie ( gindindu-ne si la ce se intimpla in Siria si in intreaga lume in curind ) ce-l va transcede:

    Where Have All The Flowers Gone ( Unde au plecat,disparut toate florile ? )

    Apreciază

  3. neica nimeni said, on Februarie 9, 2016 at 11:03 am

    „Preventia in sanatate” o noua metoda de devalizare a sistemului de sanatate simultan cu lasarea pacientilor fara servicii medicale. Un exemplu: sa tai 50% din gratuitatile pentru tratament ale unui pacient care-si descopera cancerul intr-un stadiu avansat inseamna efectiv sa-l omori.

    Mai multe detalii la:
    http://www.dcnews.ro/bomba-pentru-pnl-agen-ia-de-preven-ie-in-sanatate-pe-care-o-vrea-alina-gorghiu-deja-exista_496790.html

    Apreciază

  4. George said, on Februarie 9, 2016 at 11:47 am

    pentru cei care nu l-au vazut pe Purice la Rares Bogdan

    Apreciază

    • mircea.v said, on Februarie 9, 2016 at 12:47 pm

      Adica e de bine sau e de rau? (ca nu ma uit la filmulete mai mari de 2-3 min)

      Pt cine nu stie, Puric este un personaj f toxic.

      Apreciază

      • sherlock_holmes said, on Februarie 9, 2016 at 11:29 pm

        E de bine.Le poti urmari pina la capat pe amindoua.Prima oara cind il ascult,cum este ca om nu stiu,cit de profund,cum se spune, sint clipe cind cadem,clipe cind ne mai si ridicam,omul este dinamic in devenirea lui,in drumul lui spre vesnicie,de la cainta spre dragostea lui Hristos.

        Apreciază

      • mircea.v said, on Februarie 10, 2016 at 4:39 pm

        @sherloc,

        hai ca aici nu esti deloc sherloc 🙂

        Omul ii huleste pe legionari si a luat pasaport diplomatic care e biometric.
        Fii atent ce zice, zice ca acolo, in puscarie, s-au dizolvat toate crezurile politice si a ramas doar suferinta. Super-tare, nu? Adica legionarii erau torturati doar asa de chichi, nu pt ca nu vroiau sa se lepede de Legiune si Dumnezeu. Haide bre…

        Apoi daca mai zic ca s-a pus de-a craca si cu Parintele Justin, s-a terminat subiectul Puric.
        Si eu sa ascult ce zice puricele? 🙂

        Daca nu e clar, gasesti lamuriri suplimentare pe saccsiv.

        Apreciază

      • sherlock_holmes said, on Februarie 10, 2016 at 5:47 pm

        @ mircea.v

        Eu ti-am raspuns la intrebare,adica te-am luat in serios ( ca nu te uiti la filme mai lungi de 2-3 minute ) si am vizionat filmuletele.In al doilea,incepind cu minutul 14 parca,il vorbeste de bine pe parintele Iustin si pe Petre Tutea ( poate s-a pocait ).Toti gresim in viata,daca ne-am tine minte unii pe altii numai dupa greseli,poate ca nu s-ar mai mintui nimeni.La ce ar mai exista taina sfintei spovedanii ? In general vorbind,mie nu imi place sa desfiintez oamenii pentru trecutul lor ( ar trebui sa o fac si cu mine insumi ) ci ma bucur pentru orice bine care-l fac si pentru pocainta lor.Nu o-i fi sherlock in momentele acelea dar poate ca este mai bine asa,oamenii mai trebuie sa se si mintuiasca nu doar sa para de destepti.

        Oricum,nu vreau si in general nu intru in polemici cu oamenii,toata viata am fugit de asa ceva,e toxic ( ca sa te copii ) poate am sa intru pe saccsiv sa vad de ce mi-ai spus,de raul pe care l-a facut,pentru care sper si m-as bucura daca s-a pocait de el…si tie numai de bine.

        Apreciază

      • mircea.v said, on Februarie 10, 2016 at 7:37 pm

        @sherloc,

        eu doar am atras atentia asupra personajului. Poate nu stii, Puric a fost ucenicul Parintelui Justin, apoi a zis ca e mai tare el ca Parintele si ca el are dreptate. Daca ii pare rau de faptele lui, apoi, tot public sa zica ca pasapoartele biometrice sant rele, sa zica ca legionarii sant buni… din astea.
        Vrajeala ieftina ortodoxa si incoerenta poate vorbi oricine. Hai sa-ti mai dau un exemplu, apropo de gandirea lui Puric. Puric il iubeste la max si pe Antonescu, cel ce a arestat legionari de 12-21 de ani, plus varfurile ML: adica pe un Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Virgil Maxim, Radu Gyr, printul Ghica… Adica ii iubeste la max si pe Sfintii Inchisorilor si pe cel (regimul lui) ce i-a arestat. Interesant, nu?

        Pana acum Puric s-a dovedit a fi lup in piele de oaie. Daca va deveni oaie, ma voi bucura sincer.
        Pana atunci, numai de bine si tie, si mantuire!

        (cel mai misto cu Puric a fost momentul pasaportului diplomatic; cu 3-4 luni inainte scrisese o poezie „blestem” parca se numea, adresata guvernantilor, in care ii blestema de mama focului; apoi, guvernantii l-au desemnat si pe el – alaturi de alte nume, nu stiu ce ambasador bla, bla, bla. In calitatea asta, au primit pasapoarte diplomatice care sant biometrice. Si dupa blesteme, sa fi vazut tu laude la gura lui Puric la adresa guvernului, de ti se facea sila – vezi saccsiv; cam asta e caracterul aratat pana acum. Da ma gandesc ca omul cand isi da seama ca a gresit flagrant, dupa ce isi cere iertare, urmeaza o perioada de tacere pt personaj, de retragere… La Puric nimic din toate astea pana acum.Ti-am spus asta ca sa te scutesc si eu de oboseala de a mai cauta tu)

        Apreciază

  5. mircea.v said, on Februarie 9, 2016 at 1:19 pm

    Cu ocazia acestei legi idioate am constatat o alianta interesanta intre cei de cuvantul-ortodox (fosta ric) si Andrei Plesu.

    Cuvantul-ortodox sant cei mai toxici dintre blogurile ortodoxe, iar Plesu este cel mai toxic dintre asa-zisii oameni de cultura, filosofi, ziaristi, oameni de atitudine, formatori de opinie…, cel mai toxic dintre laici. Este cel mai toxic si pt ca este foarte destept, citit, si stie sa manuiasca cuvantul.

    De fiecare data cand cuv-ortodox ia apararea vreunui om nedreptatit in baza legii-antilegionare, hop, apare citat si Plesu, cu cea mai fina retorica, in care se spune ca legea antilegionara e rea, sau aproape rea, dar, ca legionarii sant niste criminali, niste nemernici, ce sa mai, cei mai rai.

    De fiecare data cand Plesu va vorbi ceva rau de legionari, voi posta si eu cate ceva din trecutul lui Plesu, ca prea se da el miel alb si nevinovat. Adica, de fiecare data acelasi text, ca e suficient.

    Pai cand Parintele Calciu facea inchisoare pe motive religioase (nu politice; „inchisoare politica” este un termen folosit total incorect si tot in scop de manipulare, deoarece, pe legionari, adica pe cei care au dat majoritatea Sfintilor Inchisorilor, ultimul lucru care li se cerea – si cel mai important – era sa se lepede de Dumnezeu) Plesu era si el „asuprit” de regimul comunist fiind trimis la burse in RFG.
    Plesu este din categoria cameleonului, care in orice regim ar fi, ia culoarea regimului respectiv, se face sluga regimului respectiv, si o face magistral.

    Si acum, despre lupul moralist.
    ––––––––––––––

    A fost bursier Humboldt la Universitatea din Bonn între 1975-1977 şi la Universitatea din Heidelberg, în perioada 1983-1984.

    „Am intrat in Partidul Comunist Roman la varsta de 19 ani (1968) si, atat pe linie obsteasca (CA ORGANIZATOR DE GRUPA DE PARTID), cat si pe line profesionala ( ca cercetator la Institutul de Istoria Artei al Academiei de Stiinte Sociale si Politicesi, apoi ca lector universitar la Facultatea de Arte Plastice “N. Grigorescu”) m-am straduit, in ciuda unei sanatati precare ( care ma obliga sa stau, de cativa ani, sub constanta supraveghere medicala), sa fac totul pentru a fi la inaltimea exigentelor epocii noastre, ale politicii noastre din ultimii ani.”

    „Mentionez ca la cateva saptamani dupa aceste evenimente – Afacerea Meditatia Transcedentala, nota red – am avut o lunga conversatie cu tov. Malureanu de la Ministerul de Interne, in cuprinsul careia l-am informat asupra celor petrecute”.

    Vasile Malureanu era ofiter al Departamentului Securitatii Statului, Directia I, Serviciul „Arta -Cultura – Presa”. Dupa 1989, Vasile Malureanu a ramas in stransa legatura cu Andrei Plesu, oficialul tuturor guvernarilor post-decembriste. Vasile Malureanu a iesit la pensie recent, din SRI, cu gradul de general. Poate asa se explica si graba cu care un filosof de talia lui Andrei Plesu nu a ezitat sa-si puna manecute negre si sa se infunde in arhivele mizere ale Securitatii, preluate de CNSAS…

    Andrei Plesu ar vrea sa auzim despre el numai de bine. Cu toate ca nu e inca mort si nici legenda vie, cel ce se autoconsidera filosof nu suporta nici critica, nici adevarul. De exemplu, Despre Adevar, cum poate explica “filosoful” ca, in vremurile de aur ale regimului comunist al carui opozant si victima se pretinde a fi fost, a beneficiat de la Partidul Comunist Roman si cu voie de la satrapicul Departament al Securitatii Statului de nu mai putin de doua burse Humboldt, in RFG?! Una de trei ani, intre 1975 si 1977, si o a doua de doi ani, in aceeasi perioada si impreuna cu Gabriel Liiceanu, plecat din 1982, intre 1983-1984, cand Plesu sustine ca era “persecutat” pentru implicarea in “Afacerea Meditatiei Transcendentale”. Si cu tot cu persecutia asta groaznica din partea odioasei Securitati, “filosoful” s-a intors totusi dupa bursa in tara, la “bordeiul” sau, vila din strada Paris, de langa Guvern, unde sta si astazi.
    Sau Despre Critica, de ce s-ar supara Plesu acum privind trecutul sau? Recent, Tudor Octavian a reconfirmat in public anumite informatii rascolitoare despre “disidentul” Andrei Plesu, publicate anterior de cercetatorul si scriitorul Radu Portocala, de istoricul Alex Mihai Stoenescu sau de academicianul Eugen Mihaescu. Si anume, faptul ca la Tescani, in frumosul conac al Marucai Cantacuzino unde Plesu fusese “exilat” de ochii lumii, pe 23 august 1989, chiar de ziua lui de nastere, a primit o vizita mult asteptata. Din delegatia semi-clandestina faceau parte, din intamplare chiar viitorul sef al Frontului Salvarii Nationale, disidentul “revolutionar” Ion Iliescu si insusi viitorul sef al Serviciului Roman de Informatii, aflat in completul de “judecata” al lui Nicolae Ceausescu, Virgil Magureanu, si el “exilat” bine-mersi in zona, la Focsani. Tot “intamplator”, cei trei s-au instalat dupa executia lui Ceausescu la conducerea Romaniei si sunt bine insurubati si acum. Iliescu trage sforile si astazi in politica romaneasca. “Dom’ profesor” Magureanu stie tot ce misca in lumea subterana a afacerilor si spionajului. Iar Plesu a stiut sa se invarta in pozitii de conducere in toate guvernarile Romaniei de dupa lovitura de stat a KGB din 1989, indiferent de culoarea lor politica. Dupa 2004 a incercat si a si reusit in mare parte sa-si plaseze oamenii Retelei Colegiului Noua Europa in pozitii de control a aparatului de stat, cu o vehementa nu prea specifica unei activitati meditativ-filosofice.

    Fragmente din SCRISOAREA DESCHISA TRIMISA DE D-L BATA MARIANOV, fost coleg de facultate si de an al d-lui Andrei Plesu (Facultatea de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucuresti, anii 1966-1971)

    Catre Sorin Iliesiu, membru al Grupului pentru Dialog Social din 1990

    Marea pacaleala

    Draga Sorine, am aflat despre recentele tale luari de pozitie in legatura cu situatia din Romania, in incitante emisiuni la televiziune. Le-am aflat prin internet si alte medii electronice, dar si din relatarile prietenilor din tara si exil. Era vorba (cum ar putea fi altfel?) despre personaje controversate ale perioadei postdecembriste, implicate in evenimentele recente. Am tras concluzia ca situatia se clatina rau de tot si ca, in sfarsit, romanii nu se vor mai lasa multa vreme „aburiti”… (…)

    Cu toate reticientele pe care le-am pastrat in fata tineretii oportuniste a lui Andrei Plesu (atributul de oportunist e cel mai bland), totusi m-am bucurat pentru evolutia sa ulterioara. O apreciam ca fiind o schimbare pozitiva si destul de „iluminata”. In decursul acestor 22 de ani de „tranzitie” in care, de fapt, nici nu ne-am mai vazut, am vorbit de cateva ori la telefon, scriindu-i si cateva scrisori– la care, bine inteles nici nu mi-a raspuns. Sentimentele mele fata de el, cu toate bunele mele intentii, au fluctuat incert. Spre deosebire de tine, eu nu i-am cerut nici un fel de „socoteala” asupra biografiei sale; deci, nici nu a trebuit sa-mi raspunda atat de sever cum a facut-o cu tine: „N-am a-ti da socoteala…!” De fapt, intr-un fel, omul are dreptate: el crede ca evolutia lui a fost una dreapta si luminoasa, din moment ce toata lumea il lauda (sau l-a laudat, pana nu de mult). In acest caz, are dreptul sa se mire de ce vin unii sa-l traga de maneca cu fel de fel de intrebari: „Ce treaba are „x” sau „y” sa se amestece in biografia mea ?”, isi va spune dumnealui. Numai ca situatia se poate schimba total in cazul in care cel in cauza s-a expus public asa de intens cum a facut-o el. Daca cineva isi aroga hedonic si fara reticiente postura de creator de opinie si pe cea de purtator de cuvant al constiintei neamului, se poate astepta si la faptul ca cineva, candva, sa-l intrebe de una sau de alta… (…)

    In ce ma priveste, pana acum, n-am spus mare lucru impotriva lui – de fapt, aproape nimic (cu exceptia acelei scrisori in legatura cu bombardarea Serbiei, cind el era ministru de externe). (…)

    Fata lumii se schimba puternic, nici cea a Romaniei nu poate ramane la fel. A aparut, chiar in viata publica, o generatie tanara, decomplexata fata de trecut, informata si, de ce sa nu recunoastem, cam disperata. Pentru acestia, „piruetele biografice” intortochiate si contradictorii a lui Andrei Plesu (si ale altora ca el), foarte iscusit impachetate intr-un fals martiriu de ex-disidenti, incepe sa nu mai fie o garantie morala. In orice caz, nu una care sa mai justifice imbatabilele pozitii pe care si le-au monopolizat nerusinat. De douazeci si ceva de ani asta fac: s-au asezat boiereste pe sfantul tron cultural si nu mai lasa pe nimeni sa se apropie de sanctuar. Cenzureaza si admonesteaza la fel de drastic cum se facea si pe vremea „odiosului”. Asa stand lucrurile, ma gandesc ca acesti copii or avea tot dreptul sa le traga picioare in fund celor care au contribuit substantial la aducerea tarii la sapa de lemn.

    Nu de mult am terminat de citit cartea lui Adrian Marino – „Viata unui om singur”. …Ce sa-ti mai spun? Mi-au disparut si ultimele sovaieli vizavi de marea majoritatea „disidentilor” romani din vremea „iepocii de aur”, o bascalie fara pereche. Daca ne vom lamenta si intreba mereu, de ce nu avem o societate civila demna si responsabila, fara a gasi raspunsul potrivit, vom continua sa orbecaim prin conurile de umbra ale istoriei pe care ne-o vor dicta altii. Nu vom intelege nici de-acum inainte mare lucru daca nu vom porni cu analiza de la acea bascalioasa inclinatie de vituperare. Teatrul absurdului nu se putea naste decat in Romania!

    Da-mi voie sa-ti povestesc doar doua episoade – poate de mult uitate de altii – din trecutul „de generatie”, al meu si al „ayatolahului” sufletesc al romanilor: eram, cred, prin anul 5 la Institutul de arta „N.Grigorescu”, eu student la sculptura, iar Andrei Plesu la Istoria si teoria artei. Era, nu cu mult, poate doar un an dupa Miscarile studentesti din 1968. Dictaturii lui Ceausescu i se facuse frica ca nu cumva, chiar tardiv, scanteile de la Paris si alte locuri fierbinti, sa ajunga si la noi. Atunci, preventiv, s-a marit presiunea asupra noastra: diverse prelucrari ideologice, masuri drastice pentru orice abatere, exmatriculari etc..

    Intr-o dupa amiaza am fost convocati la Centrul studentesc „Grigore Preoteasa” – toata suflarea studenteasca de la cele trei institute artistice: Arte plastice, Conservator si Teatru. Prezenta era absolut obligatorie. Cel care ar fi lipsit se putea alege cu urmari grave – ni se spusese inainte. Noi, grupul de sculptori – carora li se spunea „Gibonii” -, eram ca deobicei undeva prin ultimele rinduri, ca sa fim cat mai departe de „oficiali”. Si, bineinteles, circula din mana in mana, pe ascuns, nelipsita noastra sticla de votca. In prezidiu, la tribuna, cine crezi ca se afla alaturi de tovarasii de la Comitetul Central UTC? Nimeni altul decat colegul nostru, viitorul „teoreticean” Andrei Plesu. Pana au vorbit ceilalti tovarasi nici nu ne-am sinchisit, dar, cand a luat cuvantul Andrei, am ciulit cu totii urechile. Raposatul Mihai Mihai, care statea linga mine, imi dadu un ghiont: „Ma, fii atent, asta vorbeste impotriva noastra !”…

    Andrei Plesu era pe-atunci „ucenicul vrajitor” al maestrului Frunzetti, marele papusar al culturii romane si se pregatea sa ramana asistentul acestuia. Deci, cu alte cuvinte, avea de urmat o stralucita cariera universitara pentru care, nu-i asa, trebuia sa „dea puternic din vasle”: era, in acelasi timp, secretar UTC (PCR ?), secretar al Asociatiei studentilor din arta sau mai stiu eu al carei dracovenii… Ce spunea Andrei Plesu atunci? Pot reproduce doar vag, din memorie: zicea, printre altele ca, intr-adevar, s-au inregistrat pana atunci foarte multe, chiar prea multe acte de indisciplina in institutul nostru si ca asa ceva a fost posibil numai pentru faptul ca pregatirea noastra ideologica a avut mari deficiente… Daca bine imi aduc aminte, chiar arata de la tribuna cu mana inspre noi (nu mai sunt, totusi, chiar asa de sigur de acest amanunt; la urma urmei, au trecut vreo patruzeci si ceva de ani de-atunci…) „Dar, asa ceva – spunea el in continuare – nu se va mai repeta in viitor!”. Isi luase angajamentul in numele nostru, al tuturor studentilor artisti, el, colegul nostru de generatie si viitorul teoreticean Andrei Plesu.

    O a doua secventa, cu si despre el: era dupa ce se intorsese de la „domiciliul sau fortat”, de la Tescani. Eram personal de fata, la o masa de carciuma (cred ca, era deja alcatuit „Grupul 8+1” ); Andrei Plesu ne povestea cu stilul sau hatru, din amintirile de „arestat”. Cica il pazeu doi ofiteri de Securitate, unul de grad mai mic, probabil capitan si altul de grad mai mare, sa zicem maior. Capitanul avea si sarcina sa faca de mancare pentru toata lumea. Andrei juca table cat era ziulica de lunga cu maiorul. La un moment dat, in timp ce bateau zarurile, se apropie capitanul de ei –avea un sort alb legat peste pantalonii de uniforma– si-i spune conspirativ lui Andrei (nu maiorului!) frecandu-si palmele cu satisfactie: „Nea Andreias, am facut rost de o branzica extraordinara” (Andrei il imita cu talentul sau de actor innascut). Capitanul isi duse trei degete la gura, ale caror virfuri le saruta zgomotos „Nea Andreias, pe legea mea, asa ceva n-ai mai mancat de mult. Ce zici, facem o mamaliguta cu branza si, mai trantim si doua ochiuri pe de-asupra?” Dupa aceea, Andrei, imitandu-se pe sine, ca un adevarat Domn Goe ce era, ii raspunse plictisit: „Lasa-ma, dom´le, in pace, nu vezi ca sunt ocupat ? Fa orice, numai sa fie ceva bun !”…

    Mi-am amintit de toate povestile acestea nu de mult, in timp ce citeam din cartea bietului Adrian Marino: opt ani de ocna grea si inca cinci-sase de deportare in Baragan… Andrei Plesu, erou national al rezistentei anticomuniste, iar Adrian Marino, un vesnic marginalizat (?)… Mi-am mai amintit si de detentiile altor disidenti, de pe alte meleaguri, mai putin bascalioase ca ale noastre (Havel, Adam Mihnick sau altii). (…)

    In luarile tale de pozitie era vorba de Leonte Rautu si de alti ideologi de sorginte comunista. Pe Rautu il numesti „groparul culturii romane”. Sunt de acord cu tine ca poate fi numit asa, numai ca, ma mir de naivitatea de care dai dovada, crezand ca odraslele lor – colegi de-ai tai din Grupul de Dialog Social -, care, inca mai mananca „painica culturala” de la mamuca Romanie, pot fi total altceva decat au fost parintii lor (?). Andrei Oisteanu, de exemplu, e var primar cu fata lui Leonte, respectiv cu Anca Rautu (actualmente Oroveanu), care Anca, la randul ei, este mana dreapta a lui Andrei Plesu, adjuncta la Colegiul Noua Europa (Fundatia Noua Europa). Toti acestia se stiu de mici, din Cartierul Primaverii, au mers la aceeasi scoala, s-au jucat „de-a doctorul” cand erau de-o schioapa. Dupa aceea, multi dintre ei au ajuns la Facultatea de Istoria si teoria artei – i-au bagat taticii si mamicele lor acolo, ca dadea bine la imagine. Era si fata lui Borila printre ei, pe care o curta Valentin Ceausescu, venea si el destul de des la vestitele petreceri ale Institutului de arta unde, la un moment dat, gaseai mai multi ghitaristi pletosi decat la Conservator. Celor din „Primaverii” nu le facea nimenea nimic, numai pe noi ne fugarea militia sa ne taie pletele si sa ne rada barbile… Sorine, toti acestia sunt din una si aceeasi gasca. Sunt la catarama cu Petre Roman (putin mai mare ca ei), fiul lui Valter Roman, seful politic al armatei romane de pe vremea lui Stalin (atunci cand parintii nostri erau la ocna, ca detinuti politici)… Ce fac acesti domni si doamne acolo, la Fundatia „Noua Europa” – infiintata special pentru ei, ca sa aibe lefuri frumusele? La ora actuala nu fac nimic remarcabil: doar taie frunze la caini pe banii „taiati” de Basescu din amaratele de pensii ale lui nea Grigore si tanti Marioara… Cel putin, Patapievici la Institutul Cultural Roman impreuna cu Mircea Mihaies, mai fac din cand in cand cate-o tampenie, cum ar fi, de exemplu, a compara neamul romanesc – pe spinarea caruia traiesc ca plosnitele – cu o fecala… Ce crezi, are nevoie Basescu la Institutul de cercetare a crimelor comuniste de un om ca Marius Oprea care sa umble pe dealuri si paduri, prin vant si ploaie, cautand gropi comune ale celor impuscati de comunisti? Hai sa fim seriosi! Basescu, ca toti incultii, are nevoie de obedienti, de oameni pro-forma, care sa nu faca nimic altceva decat sa-l laude pe el, prezentandu-i imaginea publica in culori, daca nu chiar asa de stralucitoare ca pe vremea lui Pingelica, atunci, cel putin „acceptabile”… Ce sa mai spun, Sorine? Halal de Dialog Social cu toti acestia… (…)

    Da! Vreau sa fiu bine inteles: la sfartitul acestei scrisori – care nici nu stiu cat de deschisa sau publica va ajunge –, vreau si eu sa-i cert pe intelectualii-trisori (…). Ii invinuiesc de colaborationism si pupincurism politic. Acum este vorba – nu mai incape nici o indoiala – de cei carora li se spune „intelectualii lui Basescu”; maine sau poimaine, cand acela nu va mai fi la putere, ne vom pomeni, poate, cu altii care vor face la fel. Dar sa nu-mi spuna dansii mie (cei de azi) ca, vezi Doamne, daca era Geoana la Cotroceni, era si mai rau. Poate era mai rau, sau poate, numai, la fel de rau (?)… Si pe vremea lui Ceusescu am auzit slogane asemanatoare: „Bine ca-l avem pe Ceausescu ca altfel ramaneam cu rusii agatati de gat” …Ce importanta mai are cine e la Cotroceni si, mai ales, ce viitor ne asteapta daca aceasta tara nu mai are spirite curajoase, generoase si, intr-adevar liber cugetatoare?…

    E adevarat, din pacate, suntem o cultura mica: scriitorii si artistii acestei tari nu beneficieaza de o ampla piata de desfacere a valorilor simbolice. Si, din nou spun „din pacate”, ca sa poata supravietui, ei trebuie sa se agate de cate-o „tata bugetara”. Dar atunci macar s-o faca demn si cat se poate de onest si nu isteric ca Patapievici sau alti mihaiesi…
    Numai bine la toata lumea!
    Bata Marianov, sculptor alfabetizat
    Frankfurt pe Main, 8 februarie 2012

    Apreciază

  6. badea cartan said, on Februarie 9, 2016 at 1:26 pm

    Atacurile impotriva invatamantului romanesc sunt de multe feluri, unele se poarta la nivel de guvern prin tradatorii care ne conduc, altele sunt initiate de hienele ong-iste ce mananca resturile de la masa stapanilor. Unele atacuri sunt concertate, altele individuale, cele din urma tin de mai mult de josnicia initiatorilor decat de planul ocultei.
    Unul din cei mai buni profesori de matematica din tara, Severius Moldoveanu de la Liceul de Informatica „Tudor Vianu”, este atacat violent de mafia ongisto-sorosista, pe baza unei glume la clasa pe care nu initiat-o el si careia nu i-a dat curs.

    http://fluierul.ro/jsp/article/indexDisplayArticle.jsp?artid=625620&title=-dupa-ce-l-au-fortat-in-urma-cu-2-ani-sa-demisioneze-din-functia-de-director-acum-speculand-o-gluma-mafia-ong-ista-din-licee-si-din-universitati-incearca-epurarea-celui-mai-bun-profesor-de-matematica-din-liceul-tudor-vianu

    http://fluierul.ro/jsp/article/indexDisplayArticle.jsp?artid=628117&title=rezistenta-urbana-scoate-la-iveala-capii-retelei-informale-de-presiune-care-actioneaza-la-liceul-tudor-vianu-ong-ul-asociatiei-parintilor-de-la-tudor-vianu-este-un-ong-fondat-de-3-oameni-visoianu-daniela-radu-valer-gramatovici-alic-octavian-ciprian

    http://fluierul.ro/jsp/article/indexDisplayArticle.jsp?artid=628167&title=ministrul-educatiei-adrian-curaj-s-a-antepronuntat-curaj-pare-a-fi-un-simplu-comanditar-al-unei-anchete-cu-final-asteptat-pedepsirea-profesorului-moldoveanu-de-la-liceul-tudor-vianul

    Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: