CE VOM FACE? Iata ce zice purtatorul de cuvant al Patriarhiei despre SFINTELE PASTI LA DATA FIXA: “Va asigur ca BOR si toate celelalte care au acceptat calendarul gregorian VOR PRIMI CU BUNAVOINTA o asemenea initiativa”
Dupa cum stiti:
Dreapta: Consilierul patriarhal Vasile Bănescu, noul purtător de cuvânt al Patriarhiei Române
Iata si ce putem citi la Negocieri intre Biserici pentru ca ortodocsii si catolicii sa sarbatoreasca Pastele impreuna. Reactia BOR la propunere de pe Pro tv:
Am putea sarbatori Pastele impreuna, daca bisericile se vor pune de acord astfel incat sarbatorile pascale, sa aiba loc la o data comuna si fixa.
Discutiile pleaca de la mesajul Papei Francisc, care a invitat bisericile inca de anul trecut sa schimbe data acestei sarbatori importante. Biserica Catolica a inceput oficial tratativele, cu cea Anglicana, in timp ce mai multe Biserici Ortodoxe, au fost si ele de acord, cu aceasta schimbare.
Papa Francis: „Cand invie Isus al tau? Isus al meu invie azi. Al meu saptamana viitoare. E un scandal.”
Inca din secolul al 16-lea, cand a intrat in vigoare calendarul Gregorian, crestinii sarbatoresc impreuna cele mai importante evenimente religioase. Insa Bisericile ortodoxe au refuzat sa mute si data Pastelui dupa noul calendar, preferand sa ramana la cel iulian. Fapt inacceptabil pentru Papa Francisc, care propune o data fixa si comuna in care toti crestinii sa sarbatoreasca pastele. Iar a doua duminica din aprilie, ar fi alegerea perfecta.
Papa Francis: Trebuie sa ne punem de acord. Biserica Catolica este dispusa, din timpul lui Paul al VI-lea, sa adopte o data fixa si sa renunte la prima duminica dupa luna plina de dupa echinoctiul de primavara.
In prezent, catolicii sarbatoresc Pastele in prima duminica dupa prima luna plina ce are loc dupa echinoctiul de primavara. Pastele ortodocsilor insa, calculat dupa calendarul Iulian, cade, de cele mai multe ori, la o saptamana, doua sau chiar o luna distanta de cel catolic.
Negocierile vizeaza o data comuna, cel mai probabil fixa, in care sa sarbatorim Pastele. Iar tratativele se poarta intre toate bisericile.
Francisc Dobos, purtator de cuvant Catolici: Zilele trecute Bis Anglicana si-a manifestat in mod oficial deschiderea si dispozitia de a incepe dialogul oficial cu bis catolica pt a stabili o data comuna impreuna cu biserica ortodoxa. Data pastelui este o conventie a bisericilor chiar daca sunt calcule traditionale.
Vasile Banescu, purtator de cuvant al Patriarhiei: Nu toate bisericile ortodoxe au acceptat indreptarea calendarului. Printre ele se numara Biserca ortodoxa Rusa, Sarba, din Georgia, Patriarhia Ierusalimului, Biserica ortodoxa din Ucraina. Va asigur ca Biserica Ortodoxa Romana si toate celelalte care au acceptat calendarul gregorian vor primi cu bunavointa o asemenea initiativa.
Pentru ca Pastele sa fie sarbatorit simultan, trebuie ca ortodocsii, dar si catolicii sa renunte la sistemul de calcul de pana acum.
Comentariu saccsiv:
Negocieri au loc si cu biserici de pe vechi:
Iata deocamdata si parerea rusilor:
Oricum, daca totusi vor stabili o data fixa, o vor face pana la urma toate bisericile ortodoxe, fie pe vechi, fie pe nou, caci antihristul va fi acceptat oficial de toti.
Noi ce facem daca ei o vor face?
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
Purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Rusești are dreptate. Dacă ereticii vor să sărbătorească Sfintele Paști la data stabilită de Ortodoxie e treaba lor. În schimb, orice compromis acceptat de ortodocși ar fi foarte grav !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E simplu. Trebuie fiecare sa discutam cu preotul din parohie, sa il intrebam ce crede, si sa ii spunem ca nu e bine, daca e ecumenist. Mai mult de 10 preoti ca lumea nu stiu daca gasim, neecumenisti si fara cipuri. In toata tara. Oare va mai gasi Hristos credinta pe pamant? O fi aproape timpul?
ApreciazăApreciază
Daca se va intampla asta curand, foarte multi oameni vor fi descumpaniti, caci nu vor intelege ca se intampla ceva foarte grav in interiorul Bisericii si vor merge in continuare la slujbe. Doamne miluieste si pazeste !!!
ApreciazăApreciază
„Noi ce facem daca ei o vor face?”
Bună întrebare, dar unde-i răspunsul? Că întrebări ne punem toți.
Sacciv, oare o să mă cenzurați la nesfârșit? Măcar, poate îmi spuneți motivele.
ApreciazăApreciază
Ecaterina
M-ai mai intrebat si de fiecare data te intreb: CAND TE-AM CENZURAT?
Dar niciodata nu-mi raspunzi ci continui sa ma intrebi.
Daca mai pui o singura data intrebarea asta, chiar ca te voi cenzura.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
stai frate, cum m-am enervat eu degeaba poate așa e și aici, nu știi câte chichițe sunt pe internet – poate a scris mai multe mesaje care nu au apărut, fie nu le-a trimis , fie a fost o eroare, fie nu le-ai primit din multe motive … ceva o fi fără să fie vina nimănui
ApreciazăApreciază
Apropos de cenzura as vrea sa semnalez si eu ceva. Am acasa un smartphone Nokia Lumia pe care il foloseam in Anglia si e blocat intr-o retea de acolo. Nu l-am deblocat deci il mai folosesc doar prin casa pentru internet, din cand in cand. Am observat ca se intampla niste chestii ciudate ori de cate ori accesez bloguri WordPress care conteaza sau care au informatii importante. Citesc stiri pe alte site-uri si nu am nici un fel de probleme. Imediat ce intru pe Saccsiv de exemplu. incepe sa aiba goluri de memorie sa faca tot felul de figuri si chiar sa se opreasa brusc. Am zis ca poate e de la browser. Am schimbat vreo 3 browsere si fix la fel face. Eroarea cea mai intalnita e „Out of memory on line 1”. Dar cand am intrat pe un alt WordPress neimportant, ceva de calatorie, am stat acolo si am urmarit fara probleme. Cum trec inapoi la Saccsiv pac, incep sa apara figurile. Ba se face ecranul alb, ba se restarteaza. In fine, de regula ma enervez si il inchid si trec pe laptop unde nu se intampla asa ceva. Acum intrebarea mea este, de ce se intampla asta? O fi vreun script facut sa prabuseasca software-ul doar la anumite site-uri? O fi cineva la butoane acolo in spate care inchide? Stiu ca Nokia Lumia sunt printre cele mai proaste la capitolul „urmarit de sistem” avand si una din optiunile standard „Send browsing History to Microsoft” – multi nici nu-s constienti de asta. Ca nu cred ca e o intamplare. Se intampla prea des si prea la fel. As putea sa inregistrez si un video demonstrativ pentru cine nu ma crede. La fel s-a intamplat si cu blogul crestin rodiagnusdei.wordpress.com care desi e sectant are extrem de multe informatii interesante legate de cazul Bodnariu. Si acolo cand intru aceleasi figuri face. Si daca tot am ajuns la subiectul asta, va mai zic una. Exista niste clipuri pe net care demonstreaza ca David Bowie si-a inscenat moartea. Am postat un comentariu de genul „David Bowie si-a inscenat moartea!” urmat de un link catre clipul cu pricina pe mai multe videouri , inclusiv ultimul sau clip Lazarus, atentie la nume. Apoi am deschis o alta fereastra in mod Incognito pentru a vedea comentariile cele mai recente si ghici ce, nu era acolo! Cand sunt logat pe contul meu, apare comentariul, dar cand intri de pe Incognito defapt nu e. Daca asta nu e cenzura, nu stiu ce e. Bine, nu ca m-ar mira, ca doar e tot tehnologia antihristului si face ce vrea cu ea.
ApreciazăApreciază
Un fapt foarte grav care s-a intamplat ieri a fost si modul cum s-a petrecut botezul fetitei lui Florin Salam, din cat am inteles, la o biserica din cartierul 1 Mai. Acel preot care a oficiat botezul, la cererea mamei copilei, pe motiv ca fetita era foarte racita, a facut un simulacru de udare a micutei pe obraji cu putina apa, de trei ori, dar cu foarte putina apa. Ceva ce n-am mai vazut de cand sunt, aproape mai rau ca la papistasi, unde prin turnarea lor eretica, tot ar fi curs mai multa apa pe capul copilului. Eu nu am filmarea momentului, dar daca cineva o gaseste, il rog sa o posteze pe blog, ca sa vedeti cu totii si sa va dati o parere.
ApreciazăApreciază
http://accesdirect.a1.ro/special/moment-socant-la-botezul-fetitei-lui-florin-salam-id19706.html
ApreciazăApreciază
Aurora,
Situatia asta de care amintesti aici, cu simulacrul de botez, deja de multa vreme are un caracter de masa. Odata, acum cativa ani pe radio-Trinitas, doi „duhovnici” lamureau ascultatorii ( in special intrebau despre aspecte duhovnicesti lume de a noastra sezoniera in occident) ca „botezul” catolic este foarte valabil, la fel ca si „impartasirea” cu ei si „cununia” cu ei. Degeaba ne indignam noi, pentru ca asta este duhul inselator calauzitor al timpurilor astea si el ii calauzeste si pe clericii inselati ai Bisericii. Cine stie ce trebuie sa faca, sa invete si pe altii care vor sa stie si sa faca ceea ce trebuie… In rest, numai Dumnezeu le va randui pe toate si pe toti la locurile lor la vremea potrivita, pentru ca vorbele in Adevar spuse pentru oamenii indaratnici si batjocoritori sunt intradevar ca si margaritarele aruncate la porci.
ApreciazăApreciază
Ca de exemplu … http://www.teologie.net/2015/08/17/despre-botezul-prin-turnare-sau-cum-e-sa-te-scufunzi-fara-sa-te-uzi/
ApreciazăApreciază
Normal ca ereticului de Papa ii este indiferent la ce data este sarbatorit pastele lui, caci el oricum se afla in inselare, problema insa se pune la noi, la ortodocsi caci aici vine Sfinta Lumina, care este o mare Taina si o mare minune. Este semnul prin care Dumnezeu ne arata ca sintem in Adevar. Ce partasie are ortodoxia cu celelalte culte cind, ele cu toate sint apostate?
Ingrijoratoare este atitudinea BOR, care se face pres in fata diavolului tradind pe Iiisus prin ecumenismul desantat pe care-l practica de ani buni. Iata roadele si dupa ele ii vom recunoaste.
Ce vor face ortodocsii la Biserica Sfintului Mormint in momentul in care nu va mai veni Lumina Sfinta, vor asista la un spectacol fabricat cu lasere si lumini menite sa mimeze acel eveniment?
Catedrala de mintuiala vom avea, pe ereticul de papa ne pregatim sa-l primim in 2018, data Pastelui o vom agiorna, mai ramine ca noi sa trecem la papistasi….fereasca Dumnezeu!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
vândutu de stoica de la patriarhie
ApreciazăApreciază
și cu alt vândut mai nou Vasile Bănescu
ApreciazăApreciază
Vasile Bănescu cu față de killer. Numai român nu este…
ApreciazăApreciază
acum am înțeles și eu în sfârșit care este problema. Paștele ortodox încă se calculează după calendarul iulian chiar dacă s-a trecut în rest la calendarul gregorian … paștele a rămas pe vechi și în bisericile naționale care au trecut pe nou !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu-mi vine sa cred ca lucrurile care mi le spuneau părinții de mică, ajung sa le trăiesc! Nu mi-as fi imaginat ca o sa trăiesc timpurile lui Antihrist si nu-mi vine sa cred cât de putini oameni conștientizează asta! Dumnezeu sa aibă mila de noi, căci fără ajutorul Lui si fără minuni nu vom putea sa facem fata acestor timpuri oricât de dispuși am părea la prima vedere sa sacrificam! Sper sa pot sa le transmit copiilor mei aceste adevăruri!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
întrebarea mea este – dacă toate bisericile oficiale vor cădea…. că fără să vrem trebuie să recunoaștem că aceasta ar fi cădere în erezie ! – atunci stiliștii din toate țările nu ar fi în Adevăr și s-ar vedea de fapt că lupta lor a fost de fapt răsplătită că nu au pupat gheata papistașă ?
ApreciazăApreciază
Noi vom face ascultare! Cum s-a facut si atunci cand s-a schimbat calendarul. Celor care nu au vrut sa faca ascultar, li s-a aratat ca gresesc. Si se va arata cum ii este placut lui Dumnezeu in Ierusalim, la coborarea Sf. Lumini! Sfanta Lumina coboara acum „pe vechi”.
ApreciazăApreciază
Toate-s vechi si noua toate !
cand atanasie a inchinat papei Biserica din Ardeal nu toti preotii l-au urmat
cei ce nu l-au urmat au fost prigoniti crunt, manastirile si bisericile vandalizate si distruse.
mirenii ramasi in dreapta credinta gaseau cu greu un preot, multi isi botezau copiii singuri si isi ingropau mortii fara preot.
Biserica din Banat s-a unit cu Episcopia Sarba de la Varset.
sa speram ca nu toti preotii si episcopii ll vor urma pe papa daniel; altfel va trebui sa cautam preoti din Bisericile care vor ramane in dreapta credinta ( poate sarba, rusa, lipovenesca, etc )
ApreciazăApreciază
Cartea : Sfaturi ptr monahi .Sf Justin Parvu :
Nici lipovenii nu sunt botezati, nu e valabil, degeaba zic ei ca se boteaza in numele Sfintei Treimi, daca nu cred bine
ApreciazăApreciază
Nu va mai asteptati la ceva bun si canonic din partea Bisericii Oficiale. Aceasta aproape este apostata… nu numai la romani. Acum nu lucreaza decat inspre rau, sa se uneasca cu toti ereticii. Daca au ajuns sa invite ereticii la Sfintele slujbe, nu a mai ramas decat sa co-slujeasca impreuna, unii la altii dupa ritualul fiecaruia, apoi sa uniformizeze si slujbele, astfel incat sa fie acelas tipic la toti….. Si gata sfarsitul lumii, gata antihristul…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cred ca, dupa multe sugestii si speculatii, pana la urma papa vrea sa „puna” Pastele exact dupa modul de calcul al adevaratei ortodoxii, ca apoi sa spuna: vedeti, noi, „ecumenismul”, suntem credinta adevarata, pentru ca (si) la noi coboara Lumina! Astfel, aceasta noua erezie ar fi cea mai subtila ponegrire a ortodoxiei!
ApreciazăApreciază
O sa accepte si homosexualii, ca deja daca ai apostat de la dreapta credinta, vine de la sine si restul faptelor rele; daca te-ai lepadat de Hristos, atunci accepti orice nemernicie, imoralitate, toate faptele la care te indeamna incornoratul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
asta e de fapt realitatea şi trezirea multora – dacă vedem că nu mai avem o viaţă adevărat creştinească înseamnă că suntem în lepădare
ApreciazăApreciază
cercetaţi-vă viaţa şi inima şi vedeţi că aceste semne sunt premergătoare unei cerneri la momentul Adevărului trebuie să se afle Hristos în viaţa şi în inima noastră
ApreciazăApreciază
Ierotei Vlachos despre NELINISTILE legate de viitoru Sinod pan-ortodox !
AM PUS DOAR CONCLUZIA, DAR E DE CITIT INTREUL ARTICOL !
http://marturieathonita.ro/sfantul-si-marele-sinod-al-bisericii-ortodoxe-se-cuvine-sa-speram-sau-sa-fim-nelinistiti/
Epilog
Din scurta prezentare a evoluției pe care a parcurs-o pregătirea Sfântului și Marelui Sinod se vede foarte clar că metodologia și ordinea de zi a acestuia nu numai că sunt străine de Tradiția Ortodoxă, ci se fac chiar demersuri conștiente pentru a o altera și distruge. Sunt ținute secrete ultimele intervenții și reconsiderări, care au urmărit, chipurile, să corecteze textele oficiale vechi pregătite spre adoptare în Sinod; așteptăm cu neliniște publicarea acestora, ca să vedem dacă se dezmint sau se adeveresc neliniștile noastre, dar mai ales pentru a se lărgi cercul sinodal al celor care sunt de acord cu aceste neliniști și pentru a se exprima astfel mai larg conștiința Bisericii. În momentul de față nu avem motive să sperăm că Sinodul va constitui o continuare autoritativă și autentică a sinoadelor precedente și că va hotărî patristic și în Duhul Sfânt, ci în spirit ecumenist și secular. De aceea și suntem de părere că este mai bine să nu se întrunească acest Sinod, așa cum credeau și marii Sfinți și Părinți Duhovnicești ai vremurilor noastre, ca Sfântul Iustin Popovici, prin memorii speciale adresate ierarhiei Bisericii Serbiei, Sfântul Paisie Aghioritul, prin cele scrise despre demersurile Patriarhului Atenagora, și Gheronda Filothei Zervakos, cel cu viețuire cuvioasă, prin textele speciale despre Sfântul și Marele Sinod. Ne încredem mai mult în Sfinții cu luminare dumnezeiască, decât în înțelepții cu gândire omenească șubredă
ApreciazăApreciază
http://marturieathonita.ro/sfantul-si-marele-sinod-al-bisericii-ortodoxe-se-cuvine-sa-speram-sau-sa-fim-nelinistiti/
SFÂNTUL ȘI MARELE SINOD AL BISERICII ORTODOXE. Se cuvine să sperăm sau să fim neliniștiți?
Pe data de 21-22 ianuarie 2016 a avut loc simpozionul teologic international „Sincretismul interreligios” organizat cu binecuvintarea Inalt Prea Sfintitului Vladimir, Mitropolit al Chisinaului si intregii Moldove de catre miscarea juristilor ortodocsi din Moldova. In cadrul acestuia au fost invitati si au prezentat rapoarte teologi din diferite tari si regiuni cum ar fi: Grecia, Rusia, Romania, Ucraina, Republica Moldova, Abhazia si muntele Athos. Oaspetele de onoare al acestui simpozion a fost protopresbiterul Theodoros Zissis, Profesor Emerit al Facultății de Teologie a Universității Aristoteliene din Tesalonic.
Luind in consideratie ca la Soborul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse din februarie 2016 urmeaza sa fie puse in dezbateri textele pentru Soborul pan-ortodox si cunoscind ca acest fapt este motiv de neliniste pentru poporul dreptcredincios, rapoartele invitatilor au fost preponderent axate pe o ampla analiza a acestui Sobor. Dupa mai multe ore de discutii aprinse, a fost unanim adoptata rezolutia finala ce urmeaza sa fie inaintata Inalt Prea Sfintitului Vladimir. Participantii si oaspetii simpozionului au nadejdea ca Biserica Ortodoxa Rusa se va abtine de a paticipa la Soborul pan-ortodox, iar motivele au fost expuse in aceasta rezolutie finala elaborata de catre protopresbiterul Theodoros Zissis.
In ziua a doua a simpozionului, peste o mie de crestini ortodocsi au sustinut aceasta lucrare cu textul careia puteti face cunostinta mai jos.
SFÂNTUL ȘI MARELE SINOD AL BISERICII ORTODOXE
Se cuvine să sperăm sau să fim neliniștiți?
Protopresbiterul Theodoros Zissis, Profesor Emerit al Facultății de Teologie a Universității Aristoteliene din Tesalonic, reprezentant al Patriarhiei Constantinopolului si al Bisericii Greciei la întâlniri interortodoxe și intercreștine, participant la dialogul cu Vechii-Catolici și cu Romano-Catolicii și la întrunirile interortodoxe de la Geneva pentru pregătirea Marelui Sinod Ecumenic, fiind o persoană-cheie în aceste pregătiri.
1.
Scurtă referire la istoria și ordinea de zi a Sinodului.
În martie 2014 a avut loc la Constantinopol Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe, care a hotărât să se urgenteze pregătirile pentru convocarea Sfântului și Marelui Sinod, așa încât, în cazul în care nu vor apărea situații neprevăzute, acesta să fie convocat în iunie 2016, de praznicul Cincizecimii, în Biserica istorică a Sfintei Irina din Constantinopol, unde s-a întrunit și Sinodul al II-lea Ecumenic (381). A fost constituită și o Comisie Interortodoxă Specială, care și-a asumat rolul de a revizui sau de a actualiza textele deja pregătite și de a le pregăti pe cele rămase.
Ideea convocării unui Sinod Ecumenic a fost enunțată pentru prima oară oficial, propunându-se și o primă listă de subiecte, la ”Congresul Panortodox” de la Constantinopol din 1923, de către Patriarhul Ecumenic, Meletios al IV-lea Metaxákis; a fost promovat ulterior în 1930 de așa-numita ”Comisie Preliminară”, care s-a întrunit în Sfântul Munte, la Sfânta Mănăstire Vatoped, și a pregătit și o primă ordine de zi. Condiții istorice nefavorabile nu au permis convocarea Sinodului înainte și după al doilea război mondial, pentru că în cele mai multe țări ortodoxe se aflau la putere regimuri comuniste atee, care făceau dificilă activitatea și deciziile Bisericilor respective.
Subiectul a fost readus în discuție de un alt Patriarh Ecumenic, Atenagora, cel care a convocat la Rodos Prima Conferință Panortodoxă, în anul 1961; această conferință a luat hotărâri decisive pentru pregătirea Sinodului și a întocmit o listă de subiecte foarte vastă, în zece puncte, care, cu tot cu subpunctele număra mai bine de 100. Această ordine de zi a fost criticată vehement și a fost catalogată drept ”manual de credință” pentru uzul școlar și catehetic întocmit după modelul ordinii de zi a Conciliului II Vatican, care, straniu, se întrunea în aceeași perioadă și a influențat, potrivit aprecierilor multora, conducerea noastră bisericească. Datorită reacțiilor negative și a criticilor, a fost retrasă această lungă listă de subiecte, care vine în contradicție cu Tradiția sinodală a Bisericii și ulterior a fost reconsiderată de Prima Conferință Panortodoxă Presinodală (1976) de la Geneva, care în cele din urmă s-a oprit la zece (10) subiecte, apreciate ca cele mai importante pentru consultare și pentru o hotărâre autoritativă. Aceste subiecte, care până azi constituie și vor constitui ordinea de zi a Sfântului și Marelui Sinod, sunt următoarele: a) Diaspora Ortodoxă, b) Autocefalia și modul de proclamare a acesteia, c) Autonomia și modul de proclamare a acesteia, d) Dipticele, e) Problema calendarului comun și a sărbătoririi comune a Paștelui, f) Impedimentele la căsătorie, g) Readaptarea rânduielilor bisericești despre post, h) Relațiile Bisericilor Ortodoxe cu restul lumii creștine, i) Ortodoxia și Mișcarea Ecumenică, j) Contribuția Bisericilor Ortodoxe locale la răspândirea idealurilor creștine de pace, libertate, frățietate și dragoste între popoare și la eradicarea discriminărilor etnice și de altă natură.
A II-a Conferință Panortodoxă Presinodală (1982) de la Geneva s-a ocupat cu trei dintre subiectele ordinii de zi: a) Adaptarea rânduielilor bisericești pentru post, în lumea contemporană, b) Calendarul și prăznuirea comună a Paștelui și c) Impedimente la căsătorie. Primul subiect, cel despre post, datorită pregătirii insuficiente, a fost încredințat următoarei Conferințe Presinodale (a III-a), și a elaborat textele pentru celelalte două subiecte, despre Calendar și Pascalie (stabilirea datei Paștelui) și despre impedimentele la căsătorie. A III-a Conferință Panortodoxă Presinodală (1986) de la Geneva s-a ocupat cu patru subiecte, pentru care a pregătit și texte corespunzătoare: a) despre subiectul postului, rămas restant de la Conferința anterioară (a II-a), căruia i-a schimbat și titlul, anume ”Însemnătatea instituției postului și respectarea acestuia astăzi”, b) Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine, c) Ortodoxia și Mișcarea Ecumenică și d) Contribuția Bisericii Ortodoxe în răspândirea păcii, a dreptății, libertății, frățietății și a dragostei între popoare, și înlăturarea discriminărilor rasiale și de altă natură.
Astfel, au rămas patru subiecte din zece, de care trebuia să se ocupe următoarea Conferință Presinodală, cea de-a IV-a, și să pregătească textele corespunzătoare: a) Diaspora Ortodoxă, b) Autocefalia și modul de proclamare a acesteia, c)Autonomia si si modul de proclamare a acesteia și d) Dipticele Ortodoxe. Cea de-a IV-a Conferință Presinodală, tot din cauza dificultăților și a reașezărilor [geopolitice] datorate mai cu seamă căderii regimurilor comuniste în țările ortodoxe, s-a întrunit în iunie 2009, la 23 de ani după conferința precedentă, și, din cele patru subiecte, l-a discutat doar pe cel despre diasporă, pentru care a pregătit și textul corespunzător. Înainte de ultima Conferință Presinodală, a V-a, celelalte trei subiecte au fost discutate de Comisia Interortodoxă Pregătitoare, care s-a întrunit de două ori la Geneva, în decembrie 2009 și în februarie 2011. Ultima Conferință Presinodală, a V-a, s-a întrunit în octombrie 2015 și a pregătit doar textul despre autonomie, câtă vreme celelalte două subiecte, cel despre autocefalie și cel despre diptice, întrucât nu a existat unanimitate la nivelul Comisiilor Interortodoxe Pregătitoare precedente, au fost eliminate din lista de subiecte prin decizia comună a Bisericilor și nu vor mai fi cuprinse pe ordinea de zi a Sfântului și Marelui Sinod.
Astfel, din cele zece subiecte inițiale, pe care le-a stabilit Prima Conferință Presinodală, în cele din urmă la Sinod se vor discuta opt (8). Întrucât, însă, două dintre acestea – ”Relațiile Bisericilor Ortodoxe cu restul lumii creștine” și ”Ortodoxia și Mișcarea Ecumenică” – au fost rezumate într-unul singur, anume ”Relațiile Bisericilor Ortodoxe cu restul lumii creștine”, în final s-a ajuns la un număr de șapte (7) subiecte, adică: a) Diaspora Ortodoxă, b) Autonomia și modul de proclamare a acesteia, c) Calendarul și Pascalia, d) Impedimentele la căsătorie, e) Importanța instituției postului în lumea contemporana, f) Relațiile Bisericilor Ortodoxe cu restul lumii creștine și g) Contribuția Bisericilor locale la răspândirea idealurilor creștine de pace, libertate, frățietate și dragoste între popoare și la înlăturarea discriminărilor etnice și de altă natură.
Comisia Interortodoxă Specială, numită în 2014 de Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe, a adus modificări și ”îmbunătățiri” textelor mai vechi deja întocmite, care însă până azi rămân necunoscute atât episcopilor Bisericilor Locale, după cum acuză Mitropolitul de Nafpaktos, Ierotheos, al Bisericii Greciei, cât și, încă mai grav, lumii teologice și Bisericii ca întreg. Textele finale rămân secrete și ascunse, nu sunt publicate, pentru că, evident, cuprind poziții antiortodoxe, care vor provoca reacții în rândul membrilor Bisericii.
A ieșit la iveală, de pildă, [informația] că în textul despre relațiile cu eterodocșii se propune recunoașterea prin iconomie a botezului și a caracterului de Biserică al papistașilor, protestanților și al altor eretici. Se știe, de asemenea, ce tulburare s-a iscat atunci când s-a aflat că în textul despre înlăturarea discriminărilor rasiale și de altă natură s-a propus să fie incluse și discriminările sexuale și după gen. Însă cea mai bună combatere și dezmințire a zvonurilor este [însăși] publicarea textelor, ca astfel să iasă totul la lumină, căci adevărul nu se teme de lumină. Biserica nu este o lojă masonică, ci Trupul lui Hristos, Care se identifică cu Lumina și Adevărul.
2. Mare este neliniștea legată de hotărârile Sinodului.
După această referire sintetică la lunga istorie și la ordinea de zi a Sinodului, prezentăm și supunem dezbaterii întrebarea despre care ar trebui să fie poziția Bisericii, a clerului și a poporului față de Sfântul și Marele Sinod ce urmează a se întruni în noul an. Se cuvine să ne bucurăm sau să ne neliniștim în fața acestui eveniment bisericesc istoric cu adevărat mare? Va aduce foloase sau vătămare Bisericii?
Primul răspuns al celor care ignoră tradiția sinodală a Bisericii și nu cunosc tendințele teologice și bisericești care predomină la nivelurile înalte ale conducerii bisericești este că Sinodul va aduce multe foloase Bisericii Ortodoxe, pentru că, pe lângă faptul că va soluționa subiecte importante ale relațiilor dintre Bisericile Ortodoxe locale și ale păstoririi credincioșilor, întâi de toate va consolida unitatea dintre acestea și va arăta că Biserica Ortodoxă, deși este alcătuită din biserici autocefale și independente, are o unitate puternică și indisolubilă. Până și un ortodox bine intenționat ar putea să aprecieze și să afirme că, într-adevăr, ne aflăm în fața unui mare eveniment istoric, că, în sfârșit, după 12 secole de tăcere și inactivitate sinodală la nivel ecumenic panortodox, adică după al VII-lea Sinod Ecumenic, reușim, în sfârșit, să convocăm un Mare Sinod, care vine în continuarea Sinoadelor Ecumenice, și să arătăm că Biserica Ortodoxă nu s-a blocat în trecut, în Tradiție, ca o fosilă de muzeu, așa cum ne acuză protestanții, ci este un organism viu, care se interesează de prezent, de subiecte și probleme contemporane și, înainte de toate, că doar ea reprezintă continuitatea autentică a Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolicești, a Bisericii Apostolilor, a Sfinților Părinți și a Sinoadelor.
În felul acesta este abordat Sinodul și în felul acesta îl abordează încă mulți ortodocși, chiar și mulți dintre episcopii care au făcut parte mulți ani la rând din vechile comisii și conferințe presinodale, socotindu-se pe ei înșiși, cu teamă și cutremur, ca stând pe locurile Sfinților Părinți din vechime care au participat la Sfintele Sinoade Ecumenice. Sunt pline actele primelor Conferințe Presinodale de această conștiință de sine responsabilă a multor reprezentanți.
Din păcate, realitățile însele, procedura, ordinea de zi, însuși conținutul textelor, dar și multe declarații ale unora dintre persoanele care conduc evoluția Sinodului ne provoacă tuturor o mare neliniște cu privire la corectitudinea hotărârilor Sinodului și la caracterul ortodox al acestuia. Există o axiomă, care s-a cristalizat în credința și viața Bisericii, anume că recunoașterea hotărârilor unui Sinod nu depinde nici de înțelepciunea, nici chiar de virtutea reprezentanților; acest sinod [va fi recunoscut,] dacă [într-adevăr] reprezintă o continuare cu autoritate și autentică a sinoadelor precedente, ale căror hotărâri trebuie să le urmeze cu fidelitate, și înainte de toate, [această recunoaștere] depinde de corectitudinea dogmelor și a canoanelor pe care le instituie [sinodul]. Cuvântul Sfântului Maxim Mărturisitorul are valoare de axiomă și de apoftegmă: «Regula evlavioasă a Bisericii le-a recunoscut drept sinoade sfinte şi aprobate pe cele pe care le-a judecat ca atare corectitudinea dogmelor».
Nu putem aici, desigur, să expunem și să prezentăm toate elementele, toate indiciile, din care reiese că Sinodul se află în afara tradiției sinodale a Bisericii Ortodoxe și urmează o cale proprie, străină, influențată de alte tradiții și de alte crezuri ale vremurilor noastre, rupt de Sfintele Sinoade precedente. Vom menționa cele mai importante încălcări.
În primul rând, este prima oară în istoria sinoadelor, când pregătirea a durat atât de mult. Este o situație fără precedent, un adevărat record al timpului pregătirii Sinodului. Dacă am calcula pornind de la primul anunț oficial al Patriarhului Meletios Metaxakis făcut la ”Congresul Panortodox” din Constantinopol, din 1923, au trecut 93 de ani. Iar dacă am calcula de la prima decizie panortodoxă organizată a Primei Conferințe Panortodoxe de la Rodos (1961), avem 55 de ani. Și, desigur, nu facem din acest lung interval de timp al pregătirii un criteriu definitoriu pentru un sinod, ci apreciem, alături de mulți alții, că acest lucru arată că nu exista nici o ”cauză binecuvântată”, nici o ”nevoie urgentă” pentru convocarea Sinodului, ci se vădește că acesta slujește altor interese eclesialo-politice. Pentru că, dacă ar fi existat o ”nevoie urgentă”, așa cum totdeauna se întâmpla în tradiția sinodală, odată cu apariția unei erezii, schisme sau alte abateri, acestea trebuia combătute imediat, în câteva luni sau ani.
Același lucru este valabil și pentru labirintul, pentru haosul de subiecte pe care le-a stabilit Prima Conferință Panortodoxă din Rodos (1961), a căror multitudine și elaborare putea fi încredințată eventual spre studiu doar Facultăților de Teologie și centrelor de cercetare, iar nu unui sinod, pentru a lua decizii, dat fiind că, în afara faptului că pentru aproape toate [subiectele de pe ordinea de zi] există decizii ale unor sinoade și poziții ale Sfinților Părinți, un Sinod Ecumenic se ocupă totdeauna cu un număr restrâns de subiecte care tulbură viața Bisericii și nu se transformă în facultate sau centru de cercetări [teologice]. Chiar și din lista mai restrânsă de subiecte, din cele zece subiecte de care se ocupă de atâția ani procedura presinodală, doar două au caracter de urgență, întrucât creează probleme legate de unitatea trupului bisericesc, de unitatea liturgică și euharistică – anume calendarul-pascalia și diaspora. Toate celelalte, ca postul, impedimentele la căsătorie, idealurile creștine de pace, libertate, discriminări etnice etc., au fost soluționate cât se poate de clar și de Sfânta Scriptură, și de Tradiția patristică și sinodală, în timp ce restul, cele legate de autonomie, autocefalie, diptice etc. vădesc de fapt tendințele de întâietate ale mai-marilor bisericești și, desigur, pentru a se păstra o bună rânduială, ar putea fi soluționate în urma unor înțelegeri, fără a fi sub imperiul urgenței, căci nu au totuși impact direct în viața duhovnicească a credincioșilor.
Ne dezamăgește să constatăm că a fost modificat caracterul ecumenic al Sfântului și Marelui Sinod și încă mai mult ne dezamăgește și considerăm că este inacceptabilă din punct de vedere eclesiologic justificarea adusă pentru această modificare de Patriarhul Ecumenic, Bartolomeu, la Sinaxa Ierarhilor Tronului de la Constantinopol, din 29 august 2015.Mai exact, în timp ce toți cei care au avut inițiativa și ideea Sinodului, care au promovat Sinodul și au luptat pentru el, credeau că va fi vorba de un Sinod Ecumenic, pe care l-au numit inițial Sfânt și Mare, întrucât caracterul ecumenic al unui Sinod este recunoscut ulterior de întregul Bisericii, totuși, Patriarhul Ecumenic, în această declarație a sa, răsturnând pe toți și pe toate, a spus că Sinodul nu este convocat ca ecumenic, că nu poate fi caracterizat ca ecumenic, pentru că nu participă la el și creștinii din Apus. A declarat ad literam: ”A doua observație asupra acestui subiect este precizarea asupra caracterului Sfântului și Marelui Sinod care urmează a fi convocat. Când acest Sinod a fost definit de Prima Conferință Panortodoxă Presinodală s-a evitat în mod conștient caracterizarea lui ca ecumenic, pentru motivul că nu sunt chemați să participe creștinii din Apus, așa cum se întâmpla totdeauna în Biserica veche la convocarea Sinoadelor Ecumenice”. Îți vine greu să crezi că declarația aceasta a fost rostită de buzele unui patriarh, chiar ale unui patriarh care, și înainte de a deveni patriarh, ca episcop, a participat activ la Comisiile și Conferințele Presinodale, iar pe unele dintre acestea chiar le-a prezidat. Nici o Conferință Presinodală nu a justificat caracterizarea Sinodului ca neecumenic pe motiv că sunt absenți creștinii din Apus. Este o părere personală eronată a Patriarhului Ecumenic, Bartolomeu, care se bazează pe propria sa eclesiologie personală, pe care a promovat-o și în alte cazuri, și care a fost criticată public în Grecia de mulți episcopi, clerici, monahi, profesori ai Facultăților de Teologie și simpli mireni, care au semnat cu miile și un memoriu [împotriva acesteia].
Din această declarație a Patriarhului Ecumenic rezultă că Biserica Ortodoxă nu este Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, nu este o Biserică deplină, ci una deficitară. Nu este în măsură să convoace singură un Sinod Ecumenic, pentru că reprezintă doar o parte a Bisericii; cealaltă parte lipsește, adică lipsesc creștinii Apusului, papistașii și protestanții, cărora, în felul acesta, li se recunoaște caracterul de Biserică. Introduce, de asemenea, o nouă abordare asupra confesiunilor, sugerând că îndepărtarea ereticilor vatămă unitatea Bisericii și sobornicitatea acesteia, că fără eretici Biserica nu este sobornicească și unitară și că Sfinții Părinți care i-au anatemizat și i-au îndepărtat pe eretici au greșit. În esență, este vorba de acceptarea teoriei protestante a ramurilor sau a teoriei eclesiologiei lărgite a Conciliului II Vatican despre caracterul bisericesc deplin și deficitar, care este o variațiune a celei dintâi.
În felul acesta se explică insistența constantă și susținută, pe toată durata pregătirii Sinodului, asupra subiectelor legate de relațiile noastre cu eterodocșii, pe care îi recunoaștem și îi numim biserici în afara Bisericii în virtutea unei înșelări eclesiologice foarte vădite. Nu îi mai numim erezii și eretici, așa cum i-au numit toate Sinoadele locale extinse de la Constantinopol din secolul al XIX-lea și, cu toate că nu înregistrăm în mod declarat subiectul acesta pentru dezbatere pe ordinea de zi a Sinodului, îi recunoaștem indirect [pe eretici] ca Biserici. Din textele Sinodului la care am reușit să avem acces reiese că ne îndreptăm către recunoașterea Botezului și a caracterului de Biserică a papistașilor și protestanților eretici.
Anularea caracterului ecumenic al Sinodului înlesnește și în alte privințe acțiunile inițiatorilor și colaboratorilor în acest demers. Dacă Sinodul acționează ca ecumenic, este obligat să recunoască cele două sinoade precedente, pe cel din secolul al IX-lea și respectiv din secolul al XIV-lea, considerate de către toți ca ecumenice, adică Sinodul al VIII-lea, care l-a avut în centru pe Fotie cel Mare, din 879, și Sinodul al IX-lea, care l-a avut în centru pe Sfântul Grigorie Palama, din 1351, care au condamnat ca erezie, primul, Filioque, iar cel de-al doilea, harul creat și, drept urmare, și papismul. Din acest motiv, propunerea Patriarhului Serbiei, Irineu, adresată întâi-stătătorilor Bisericilor Ortodoxe, de a se pune în discuție la Marele Sinod problema recunoașterii acestor două sinoade ca ecumenice, fapt care pune în dificultate Fanarul filopapistaș, urmează linia corectă, și în același timp este în acord cu întreaga istorie și răspunde așteptărilor pe care le avem cu toții de la Sinod.
De asemenea, dacă Sinodul acționează ca ecumenic, va intra în contradicție cu modelul eclesiologic al ”bisericilor surori”, care a fost enunțat în ultimele decenii și oficializat la Dialogul Teologic cu romano-catolicii de la Balamand, în Liban (1993), unde semnatarii ortodocși au recunoscut papismul ca Biserică ce are har, taine și succesiune apostolică. Cum să excluzi de la Sinod o ”biserică soră”? Este ca și cum ai exclude o Biserică Ortodoxă locală canonică, pentru care doar este valabilă și este corectă caracterizarea de biserică soră, iar nu pentru comunitățile creștine eretice, oricât de puternice și de numeroase ar fi acestea.
Respingerea caracterului ecumenic al Sinodului permite, de asemenea, să nu fie convocați toți episcopii din toate bisericile, așa cum se proceda la toate Sinoadele Ecumenice, și în felul acesta este evitată probabilitatea ca unii episcopi mai tradiționaliști să se împotrivească unor eventuale hotărâri ale Sinodului, contrare Tradiției, sau ca o biserică locală să aibă mai multă putere în luarea deciziilor datorită numărului mai mare de episcopi. Toate acestea însă constituie interese omenești egoiste, străine de criteriile Duhului Sfânt, dar și de eclesiologia ortodoxă, care consideră că episcopul fiecărei eparhii, chiar și al celei mai mici, dimpreună cu turma sa, reprezintă o parte vie a Bisericii Sobornicești, în timp ce absența sa nu numai că vatămă deplinătatea Trupului lui Hristos, dar și face imposibilă exprimarea de către toți a conștiinței de membri ai Bisericii, conștiință de care se vede că se tem responsabilii cu pregătirea și convocarea Sinodului. Nu este justificată de nici un criteriu, nici pastoral, nici bisericesc, participarea a numai 24 de episcopi din fiecare biserică, fapt care lezează și egalitatea episcopilor, dar stârnește și semne de întrebare legate de criteriile de alegere a episcopilor care vor participa. Episcopii care nu vor participa și care constituie majoritatea în cele mai multe biserici autocefale au o responsabilitate și valoare episcopală mai mică? Cine cunoaște și cine va transmite Sinodului ideile, aprecierile și pozițiile turmelor lor? În ce fel episcopii care participă exprimă credința credincioșilor lor și a pliromei Bisericii. Și, în caz contrar, în ce mod practic se pecetluiesc hotărârile Sinoadelor prin receptarea lor de către credincioși, de către pliromă?
Încheind, se impune să ne exprimăm preocuparea și neliniștea față de rezultatele Sinodului, datorită faptului că lipsesc de pe ordinea de zi problemele arzătoare și urgente care creează dezbinări și schisme în Biserică, întrucât, chiar includerea unora dintre acestea pe ordinea de zi a Sinodului. Există însă și alte subiecte urgente și serioase asupra cărora se evită luarea de și modul cum au fost abordate până acum nu ne îndreptățesc să întrezărim soluționarea lor definitivă și canonică decizii, din cauza mentalității sincretiste și ecumeniste care predomină la nivelul conducerilor bisericești și a duhului secularizant.Iată, de pildă, cum sunt abordate două dintre subiectele la care ne-am referit și anterior, anume diaspora și calendarul și stabilirea datei Paștelui: câtă vreme pentru primul se oferă o soluție temporară și de tranziție prin așa-numitele adunările episcopale din diaspora și nu se respectă, de asemenea, principiul canonic și eclesiologic fundamental ca într-o cetate (oraș) să existe un singur episcop, în privința calendarului și a stabilirii datei Paștelui, în loc să se dorească depășirea pe orice cale a schismei pe care a provocat-o introducerea noului calendar fără o decizie panortodoxă, se va provoca acum o nouă schismă prin serbarea Paștelui în comun cu toată lumea neortodoxă, care a fost propusă și se promovează. Din fericire, Biserica Rusiei și alte biserici care țin vechiul calendar strămoșesc (iulian) au declarat categoric că nici nu vor trece la noul calendar, nici nu vor accepta punerea în discuție a sărbătoririi comune a Paștelui. În orice caz, schisma dureroasă și traumatică provocată de reforma calendaristică încă există, de aceea unele Biserici trebuie să dea dovadă de bărbăție și să recunoască greșeala introducerii precipitate și unilaterale a noului calendar, fără o decizie panortodoxă, și să revină la vechiul calendar, ca să se ajungă la unitatea liturgică. Altă cale nu există. Altfel, se fac răspunzători de schismă, care, potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur, este mai rea decât erezia și care, după cuvântul acestui mare Părinte, nu se poate spăla nici chiar cu sângele martiriului.
Menționăm și câteva dintre subiectele arzătoare și urgente de care ar trebui să se ocupe Sinodul. De pildă, panerezia ecumenismului intercreștin și interreligios vatămă conștiințe și se răspândește tot mai mult printre clerici și mireni. În loc să condamne ecumenismul, Sinodul îl adoptă indirect și îi consolidează pozițiile, de altfel, se vede că acesta este și scopul principal al Sinodului, toate celelalte subiecte sunt pretexte și umplutură. Se va confirma oare, la nivel panortodox, pentru a se înlătura orice îndoială, că Biserica Ortodoxă condamnă ca erezii papismul și protestantismul? Se vor întrerupe Dialogurile Teologice care s-au dovedit a fi un eșec și pricinuitoare de vătămare? Ne vom retrage din ”Consiliul Mondial al Bisericilor”, care de fapt este Consiliu Mondial al Ereziilor?
Ținând cont că datorită influenței ecumeniste existente, Sinoadele Locale au acceptat învățături eretice, se impune ca în hotărârile acestui sinod să nu existe nici un punct sau subpunct care să întărească în pachet toate hotărârile aprobate de Sinoadele Locale ale Bisericilor participante la Dialoguri, în care automat vor intra și cele care cad sub incidența Sfintelor Canoane și se află în contradicție cu consensul Sfinților Păriți, Predania Bisericească, Sinoade Ecumenice și Locale.
Un Sinod care ar promova comuniunea cu ereticii nu poate veni în continuitatea Sinoadelor Ortodoxe care i-au condamnat pe aceiași eretici. Ca acest Sinod să nu rămână cunoscut în istorie ca un nou sinod tâlhăresc, ar trebui să ia măsuri disciplinare (caterisiri, afurisiri), în conformitate cu Sfintele Canoane Apostolice, Ecumenice și Locale, împotriva celor care propagă ecumenismul sub toate formele sale, dat fiind că ecumenismul este o erezie eclesiologică, și să reafirme condamnarea ereziilor, care au fost deja condamnate la Sinoade Ecumenice și Locale și de Sfinții Părinți de-a lungul istoriei Bisericii prin hotărâri lipsite de echivoc și anateme. Pentru a fi acceptat acest sinod de către pliroma Bisericii (totalitatea membrilor Bisericii), se impune a se reafirma condamnarea următoarelor erezii, precum și a persoanelor care le susțin sau le-au susținut și încă nu s-au pocăit pentru acest lucru și de care noi ca membri ai bisericii ne disociem:
1) înșelarea conform căreia Ortodoxia ar fi doar o parte din Biserică,
2) înșelarea conform căreia toate confesiunile creștine ar fi ramuri ale Bisericii celei Una,
3) înșelarea conform căreia Biserica Ortodoxă ar fi o Biserică între multe alte «familii de Biserici» care împreună ar forma Biserica cea Una,
4) înșelarea conform căreia unitatea Bisericii s-ar fi pierdut; conform învățăturii ortodoxe, Biserica este Una și Unică, deoarece Capul Ei este Unul Domn Iisus Hristos, iar unitatea Bisericii se exprimă prin unitatea de credință și prin supunerea credincioșilor față de ierarhia Ei, atâta timp cât ierarhia păstrează unitatea de credință,
5) înșelarea conform căreia Biserica «ar fi divizată în confesiuni creștine» și noi ar trebui «să refacem unitatea Ei» prin «minimalismul dogmatic», adică prin a accepta ca bază a unirii Ortodocșilor cu celelalte confesiuni (denominațiuni) credința minimală, adică credința în Sfânta Treime și în Iisus Hristos ca Dumnezeu Întrupat și Mântuitor, trecând cu vederea toate celelale Dogme ale Bisericii, inclusiv preoția sacramentală, icoana, Harul Necreat, cinstirea sfinților, etc.
6) înșelarea conform căreia ar exista o «unitate nevăzută» a Bisericii prin credința comună în Sfânta Treime și în Iisus Hristos ca Domn și Mântuitor, urmând să se înfăptuiască și o «unitate văzută» prin unirea confesiunilor (unitate în diversitatea dogmelor și a tradițiilor).
7) înșelarea conform căreia ar fi suficient să crezi în Sfânta Treime și în Domnul Iisus ca Dumnezeu și Mântuitor ca să faci parte din Biserică (Biserica fiind văzută ca o adunare a tuturor confesiunilor creștine),
8) înșelarea conform căreia Biserica Ortodoxă și adunarea romano-catolică (papo-filioquistă) ar fi «Biserici Surori» sau «cei doi plămâni ai Bisericii»,
9) înșelarea conform căreia între Biserica Ortodoxă și romano-catolicism (papo-filioquism) nu ar exista nici o diferență dogmatică, afirmând că singura diferență ar fi Primatul Papal,
10) acordurile neortodoxe semnate de reprezentanții Bisericilor Ortodoxe în cadrul dialogului intercreștin, dialog cu care suntem de acord atâta timp cât este facut pe baze ortodoxe, pentru a-i aduce pe eretici în Biserica Ortodoxă prin Taina Botezului, a Mirungerii și a Sfintei Împărtășanii,
11) acceptarea sinodală de către unele Biserici Ortodoxe locale a dialogului de la Chambesy, în care ereticii anticalcedonieni monofiziți, așa-zișii miafiziți, urmași ai ereziei lui Sever de Antiohia (Monofiziții/Miafiziții învăța că Hristos are, după Întrupare, o singură fire, compusă, şi nu două firi neamestecate și neschimbate, neîmpărțite și nedespărțite într-o Persoană, fiecare fire având voința și energia ei. De asemenea, nu acceptă învățătura Sinoadelor IV, V, VI și VII Ecumenice, rămânând în rătăcire și în afara Bisericii.) sunt recunoscuți ca ortodocși și afirmarea că anatematizarea lor ar fi fost cauzată de o simplă neînțelegere terminologică, și că, prin urmare, nu ar exista nici o diferență dogmatică între Biserica Ortodoxă și grupările eretice monofizite (Copți, Armeni, Siro-iacobiți, malabarieni, Etiopieni).
12) acordul de la Balamand, în care reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe Locale au acceptat un nou tip de uniație și au recunoscut pseudo-tainele romano-catolicilor, acord care a fost respins de către reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe Locale întruniți la Baltimore, în anul 2000.
13) înșelarea conform căreia Filioque (purcederea Duhului Sfânt «și de la Fiul») ar fi doar o simplă neînțelegere terminologică, iar nu o alterare a Dogmei Sfintei Treimi – dogmă pe care Însuși Dumnezeu prin Fiul Său Iisus Hristos Întrupat ne-a descoperit-o (Ioan 15, 26).
14) așa-zisa «ridicare a anatemelor» asupra romano-catolicilor (papo-filioquiștilor), dar și asupra ereticilor monofiziți, monoteliți și monoenergiști, anateme date la Sinoadele Ecumenice; conform învățăturii ortodoxe, o anatemă dogmatică nu se poate ridica în mod magic, fără ca motivele anatematizării să fie înlăturate.
15) înșelarea conform căreia ar exista Har Mântuitor în afara Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești și că ar exista botez valid și Har lucrător al preoției în afara Ei (simpla prezență istorică a unei succesiuni de la Apostoli și simpla rostire a formulei Sfintei Treimi nu validează «tainele» ereticilor).
16) înșelarea conform căreia Sfinții Părinți nu mai pot fi azi în actualitate, erezie ce neagă prezența Duhului Sfânt în Părinții de la Sinoadele Ecumenice și, prin urmare, însăşi continuitatea existenței Bisericii ca instituție divino-umană.
17) înșelarea care afirmă că nu putem cunoaște care sunt granițele Bisericii și erezia conform căreia toată omenirea ar fi încorporată într-o «Biserica nevăzută»; conform învățăturii ortodoxe, Biserica este Biserica Istorică, vizibilă, cu succesiune apostolică, ce a păstrat Dreapta Credință (Dogmele formulate la Sinoadele Ecumenice și anatemele ce delimitează Adevărul Dogmatic de minciuna eretică) și o duce mai departe până la sfârșitul veacurilor, și anume Biserica Ortodoxă.
18) înșelarea conform căreia și ereticii ar fi încorporați într-un anume fel în Biserică.
19) ideea conform căreia numărul de credincioși ar fi criteriul Adevăratei Biserici; conform învățăturii ortodoxe criteriul Adevăratei Biserici este criteriul păstrării Adevărului Revelat în mod nealterat.
20) transformarea pogorământului (iconomiei) în Dogmă sau regulă; conform învățăturii ortodoxe, pogorământul este o derogare de la regula credinței, pentru neputințe omenești, în circumstante excepționale, având ca scop aducerea oamenilor la Dreapta Credință în ciuda piedicilor obiective. Pogorământul se aplică doar în cazuri de forță majoră, pentru atingerea unui scop bun în circumstanțe adverse. Pogorământul, prost înțeles, nu urmează rânduiala în absența unor circumstanțe excepționale, constituind, astfel, nu adaptare înțeleaptă ci sfidare a așezămintelor sfinte, ducând la nesocotirea Dreptei Credințe.
21) așa-numitele «căsătorii mixte» între ortodocși și neortodocși, pentru că nu se pot uni cele de neunit, condiția principală a Tainei Căsătoriei fiind ca cei doi soți să fie creștini ortodocși botezați. Taina Căsătoriei este Taina dragostei și a unirii în Dreapta Credință. Nu se poate acorda această Taină numai unui singur membru, celui ortodox. De aceea căsătoria mixtă este lovită de nulitate, și în același timp contituie rugăciune în comun cu eterodocșii.
22) negarea egalității Persoanelor Sfintei Treimi; conform învățăturii ortodoxe, Tatăl nenăscut și nepurces, Fiul născut și Duhul Sfânt purces, arată modul de existentă al fiecărei Persoane, Ele fiind egale în slavă și cinste, posedând aceeași Ființă;
23) înșelarea conform căreia Patriarhul Ecumenic de la Constantinopol ar fi fără-de-egal pornind de la erezia care neagă egalitatea persoanelor Sfintei Treimi,
24) înșelarea conform căreia celelalte confesiuni creștine ar fi biserici nedepline, unele mai aproape de deplinătate, altele mai depărtate, și că Biserica ar cuprinde într-un fel toate confesiunile despărțite de Ea.
25) înșelarea conform căreia Dumnezeu Tatăl din creștinism este identic cu dumnezeul celorlalte religii monoteiste. (Vezi Ioan 8:19.)
”Dat fiind faptul că este vorba de Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, se impune ca terminologia deciziilor să fie strict teologică și bisericească. Hotărârile trebuie să fie în acord cu întreaga Învățătură a Sinoadelor Ecumenice și a consensului Sfinților Părinți, care nu este una conservatoare, ci una tradițională, nu funcționează în virtutea inerției, ci se află într-o continuă mișcare, însă în interiorul gândirii teologice bisericești. Astfel, la întocmirea textelor va trebui să participe arhierei și teologi care să fie atenți la terminologia care se va folosi, așa încât, să nu se dea expresie unei teologii neoscolastice, existențialiste, postpatristice” și cu interpretare dublă, care nu este definită ca sens la Sfinții Părinți și în Predania Bisericească. ”Este știut că Părinții Bisericii la Sinoadele Ecumenice s-au luptat cu tărie și, prin însuflarea Sfântului Duh, au folosit terminologia adecvată («prin cuvântul succint și multa știință»), care să exprime credința ortodoxă în chip sigur și de Dumnezeu însuflat. Optarea pentru o terminologie eronată conduce la abaterea de la învățătura ortodoxă. Se impune o atenție deosebită în această privință și este nevoie de clerici capabili care să cunoască îndeajuns istoria și conținutul termenilor și al expresiilor”.
Masoneria cunoaște de asemenea o mare răspândire și, cu toate că a fost condamnată ca incompatibilă cu credința creștină prin hotărâri ale bisericilor locale, nu s-a luat încă o hotărâre panortodoxă. Același lucru este valabil și pentru multe chestiuni de bioetică și deontologie medicală, care au legătură cu reproducerea asistată, transplanturile, moartea cerebrală, eutanasia, homeopatia, subiecte care provoacă disensiuni în rândul clericilor și teologilor. Trebuie combătută mai ales promovarea bine plănuită a homosexualității și deculpabilizarea acestui cumplit și prea rău păcat, precum și dezmembrarea și zdruncinarea din temelii a tainei de Dumnezeu așezate a căsătoriei și a familiei, precum și promovarea de către conducerile politice new-age-iste a incinerării morților, care lezează și profanează sacralitatea trupului uman și care, în cazul oamenilor sfinți, rămâne nestricat și bine mirositor; și mai ales satana este deranjat de moaștele Sfinților.
Epilog
Din scurta prezentare a evoluției pe care a parcurs-o pregătirea Sfântului și Marelui Sinod se vede foarte clar că metodologia și ordinea de zi a acestuia nu numai că sunt străine de Tradiția Ortodoxă, ci se fac chiar demersuri conștiente pentru a o altera și distruge. Sunt ținute secrete ultimele intervenții și reconsiderări, care au urmărit, chipurile, să corecteze textele oficiale vechi pregătite spre adoptare în Sinod; așteptăm cu neliniște publicarea acestora, ca să vedem dacă se dezmint sau se adeveresc neliniștile noastre, dar mai ales pentru a se lărgi cercul sinodal al celor care sunt de acord cu aceste neliniști și pentru a se exprima astfel mai larg conștiința Bisericii. În momentul de față nu avem motive să sperăm că Sinodul va constitui o continuare autoritativă și autentică a sinoadelor precedente și că va hotărî patristic și în Duhul Sfânt, ci în spirit ecumenist și secular. De aceea și suntem de părere că este mai bine să nu se întrunească acest Sinod, așa cum credeau și marii Sfinți și Părinți Duhovnicești ai vremurilor noastre, ca Sfântul Iustin Popovici, prin memorii speciale adresate ierarhiei Bisericii Serbiei, Sfântul Paisie Aghioritul, prin cele scrise despre demersurile Patriarhului Atenagora, și Gheronda Filothei Zervakos, cel cu viețuire cuvioasă, prin textele speciale despre Sfântul și Marele Sinod. Ne încredem mai mult în Sfinții cu luminare dumnezeiască, decât în înțelepții cu gândire omenească șubredă.
Μαξίμου τοῦ Ὁμολογητοῦ, Περὶ τῶν πραχθέντων ἐν τῇ πρώτῃ αὐτοῦ ἐξορίᾳ 12, PG 90, 148. [n.trad.]
Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Sfântul Vlasie
, ” Câteva gânduri despre Sinaxa Întâi-stătătorilor Bisericilor Ortodoxe”,
ApreciazăApreciază
IUDE !
daca tradeaza Ortodoxia si ajung sa serbeze cu ereticii Pastele dupa calendarul gregorian NU mai mergem la Bisericile lor. deasemenea daca serbeaza cu ereticii IMPREUNA indiferent pe ce data.
ereticii pot sa serbeze Pastele cand vor ei, chiar si la data CORECTA oricum e ierelevant caci si asa facand fara sa treaca la Ortodoxie tot ERETICI RAMAN , dar sa serbeze SINGURI in erezia lor ca nu suntem partasi la NIMIC din cele ale ereticilor( rugaciuni, praznice,etc) !
Nici Sf Lumina NU COBOARA de Inviere la Sf Mormant daca inauntru se afla si ERETICI ( papistasi sau altii in afara de politia care controleaza Patriarhul) !!
ApreciazăApreciază
GRAIURI PROFETICE
(Culese din hrisoave grecesti)
1
La anii veacului din urma,
Pastorii cei duhovnicesti
Se vor abate de la turma,
Urmand curentelor lumesti.
2
Pasi-voi ei pe cale stramba,
Lasandu-si drumul parintesc,
Si vor canta la oi din <>,
Iar nu din <>,
3
Vor face focul cu <>
In <>
Si fumul va starni eresul
Retezului papistasesc.
4
Atuncea lumea cu stiinta
Va face nascociri mereu.
Si nu va fi la ea credinta,
Nici temere de Dumnezeu!
5
Poporul cel cu simplitate
– De frica vesnicelor munci –
Va mai pazi cu scumpatate
Dumnezeiestile porunci.
6
Dar vietuind in neunire
Si fara povatuitori,
Vor fi urati de stapanire
Si multi vor sta prin inchisori.
7
Acei cu ravna mai fierbinte
La fapta buna, si smeriti,
Vor fi ca cei iesiti din minte
De toata lumea socotiti.
8
Intelepciunea omeneasca
Va face idoli pe pamant.
Si lumea vrea sa foloseasca
Dezmatul ca asezamant.
9
Vor tunde barbile si parul
Si hainele vor reteza,
Iar legile cu adevarul
La moda toate vor scurta.
10
La tineri nu va fi rusine
Si nici iubire intre frati,
Iar moda va tari cu sine
Pe oamenii destrabalati.
11
Atuncea Dumnezeu, cu greata,
Va cauta spre pamanteni
Si-i va lipsi pe multi de viata
Ca oarecand pe <>.
12
Pamantul isi va pierde mana
Si munca nu va fi cu spor,
Ca multi vor crede pe Satana
Tovaras slobozirii lor!
13
Atuncea lumea va sa fiarba
Ca un cazan la <>,
– Aprinsa de manie oarba –
Si pacea ei se va lua.
14
Razboaie mari, infricosate,
Se vor tine aproape lant,
Dar mai grozav va fi ca toate
Al <>!
15
Popoarele civilizate
Cand mai vartos vor progresa,
Ca fiarele infometate
Cu dintii se vor sfasia.
16
Vor face <> zburatoare,
Iar coada lor de scorpion
Va face iarasi tulburare
Ca turnul de la Babilon.
17
Atuncea vor fi ca armatura
Balauri groaznici de metal,
Imprastiind parjol din gura
Si fumuri cu venin mortal.
18
La vii abia a treia parte
Din toata lumea va scapa,
Iar restul se va da la moarte;
Apoi razboiul va-nceta!
19
Caci Inger va veni din ceruri,
Strigand cu glas infricosat,
Sa puna capat la maceluri
Puterile din Tarigrad.
20
Acolo Ingerii vor pune
Pe tronul bizantin un Sfant
Si pasnic toti se vor supune,
Lipsind razboiul pe pamant.
21
Atunci va fi Ortodoxia
In toata lumea stralucind,
Si va sa piara dusmania,
Belsug si dragoste fiind!
ApreciazăApreciază
acum încep să înţeleg şi eu mai multe;
de ce zicea pr. Iustin că mergem cu ei până la potir(chiar dacă unii ierarhi sunt eretici, încă nu s-a dat pe faţă această erezie să facă sf. liturghie şi să slujească şi să se împărtăşească împreună şi în mod oficial, public cu toată adunarea în biserică), adică numai atât cât foloseşte pt . suflet şi mântuire.
Doamne ajută-ne că nu vedem toţi cum văd sfinţii!
ApreciazăApreciază
Saccsiv, ce parere ai de aceasta stire? Nu ma duce cu gandul decat la Antihrist! http://frip.ro/povestea-incredibila-a-micului-profet-care-a-uimit-lumea-stiintifica/
ApreciazăApreciază
Mitropoliile de sub jurisdicţia Partriarhiei Ruse sunt toate de stil vechi. Imaginaţi-vă că acceptă prăznuirea Învierii la jumătatea lui aprilie. Asta ce ar însemna?
Păi, nu apucă să facă odavania sărbătorilor de la Naşterea Domnului că deja trebuie să intre în perioada triodului. Nu?!
ApreciazăApreciază
el,
Iar vor „corecta” ordinea timpului stabilita de Sfintii Parinti, iar pe cei ca tine o sa-i catalogheze ca eretici si schismatici, rataciti care se inchina la calendar, sau ca au facut calendarul dogma si multe alte mizerii… Chiar unii dintre cei de aici vor proceda asa.
ApreciazăApreciază
nikodim
paguba-n ciuperci !
nu-mi pasa mie ce zic apostatii cata vreme au ma tin INTOCMAI de Invavatura Sf Parinti, nici o grija sunt inca parinti cu Ortodoxie curata si neratacita de la care sa ne impartasim.
NU PRIMESC ereziile si apostazia lor demult si nici in orice Biserica si la orice popa NU MA MAI DUC demult.
si nu doar Calendarul in vor corecta ei ci asa cum au semnat DEJA EREZII ( vezi Balamand si Chambesy si nu numai) asa isi vor da CURAND OFICIAL pe fata intreaga lor LEPADARE de Ortodoxia Sf Parinti, si atunci va deveni vizibil chiar oricarui niznai (de va avea inima fara viclenie) APOSTAZIA lor !
nici acum NU PRIMESC ratacirile lor de la Ortodoxie si nici NU MARTURISESC ca ei ecumenismele si tradarile lor, cu atat mai mult atunci !
ApreciazăApreciază
Oameni buni, iată un site pe care eu îl găsesc foarte de folos !
http://www.hexaimeron.ro/Calendar/Cronologia.html
ApreciazăApreciază
Cercetati cand vine Sfanta lumina si atunci este adevaratul paste adica pastele pe stil vechi este cel adevarat, toti cei de sus stiu asta dar au un scop, DISTRUGEREA CREDINTEI.
DOAMNE AJUTA
ApreciazăApreciază
[…] Iata ce zice purtatorul de cuvant al Patriarhiei despre SFINTELE PASTI LA DATA FIXA: “Va asigur ca…”. Această afirmație ce reprezintă punctul de vedere al patriarhului Daniel confirmă că schimbarea calendarului din anul 1923 a fost un pas ecumenist de apropiere de papistași, pasul final fiind unirea, mai bine zis supunerea Ortodoxiei sub cizma ereziarhului pontif. Sărbătorirea Paștelui la o dată comună cu papistașii s-a incercat între anii 1924-1927 chiar imediat după introducerea cu forța a calendarului gregorian, Biserica Ortodoxă a Finlandei rămânând până acum cu acest “obicei”. […]
ApreciazăApreciază
BOSVR este singura biserica care va ramane fara zbarcitura, oficiala o va lua in freza bagandu-se cu papistasii vor ramane fara enoriasi care vor trece la BOSVR Danion sa tirat de la BOSVR crezand ca mai este loc sa prinda si el arhieria, ca omul de nu se multumeste cu statutul asta banal de care dispune la momentul de fata. vrea si el sa fie cineva ,faceti loc si pentru el acum BOR ca de omul e vrednic.
ApreciazăApreciază
LA REVEDRE BOR O SPUN DIN INIMA VOI TRECE IMPACAT LA STILISTI CU MARE DRAGOSTE PENTRU MANEVRA PE CARE O FACETI ACUM VA DORESC SA VA DEA DOMNUL EXACT DUPA FAPTELE VOASTRE TICALOASE
ApreciazăApreciază
ios
INSELATULE! esti jucaria dracilor
saccsiv
ma mir cum de apare iar liber la comentarii ratacitul asta care singur marturisea la articole predecente ca are „vedenii si aratari”? asemenea insi nu merita lasati sa isi raspandeasca sminteala lor ca microbii si la altii dupa parerea mea.
ApreciazăApreciază
el
Ca sa se vada cine pleaca la stilisti.
ApreciazăApreciază
Mda, din pacate asta se va intampla mai departe cu toate ”corecturile” facute Sfintilor Parinti. Aparitii de „stilisti”, de „cei cu ascultare neconditionata a BOR”, de „arsenisti”, „ecumenisti”, „progresisti”, uniati s.a.m.d. Schisme peste schisme de nu va mai sti lumea pe cine sa creada. Defapt asta este si scopul acestor manevre, de fisurare multipla a fundamentului Bisericii in special si a societatii majoritare romanesti de tip monolit in particular. Prima manevra anti-nationala de acest tip a fost ruptura provocata si reusita cu succes, de „fratii” latini prin infiintarea uniatiei in Ardeal si apoi implicit prin schimbarea istoriei nationale si a constiintei nationale, a intregului neam, prin intermediul blestematei „scoli ardelene”, in favoarea intereselor iezuite de dominare civilizationala catolico-protestanta a dacilor. Dar cati inteleg asta?
In momentul in care omul sa leapada de Credinta sa, el se leapada de acel CEVA, foarte subtil, care il caracterizeaza pana la nivel genetic. Credinta este cea care ii defineste individului pana si codul genetic. Este Pecetea lui Hristos in om. Degeaba vorbeste el,omul, mai departe romaneste, ca in realiate el deja este altceva. De exemplu observati-i pe conationalii nostri „pocaiti”. Ii mai simtiti a fi romani? Ei saracii, defapt sunt doar niste forme de romani, dar in fond sunt deja niste straini de Neam, intrucat au renegat tot lantul Mostenirii de Credinta si istorie care ii lega si le motiva apartenta la Neam. Asa si cu uniatii, care prin „carturarii” iezuiti ai „scolii ardelene”, Samuel Micu Klein, Petru Maior, Gheorghe Sincai s.a. „iluminati”, ne-au implementat, prin vilclenie iezuita si fals patriotism, istoria scornita (au insistat credeti degeaba pe a preda „ISTORIE” copiilor de valahi din Ardeal?) in laboratoarele de manipulare istorico-sociala a Vaticanului in scopul subordonarii noastre civilizationale totale.
https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98coala_Ardelean%C4%83
Si in cea mai mare parte proiectul lor malefic a reusit. Dacia a devenit parte a „valorilor” euroatlantice ca subordonata neta a acestui sistem de „valori” si urmeaza si subordonarea sa spirituala totala (duhovnicia devine demodata si absolut nociva in noua scala de „valori”) prin aceste reuniuni pregatitoare ecumeniste de tot felul la care participa „distinsul” cler scolit asemenea iudelor din „scoala ardeleana” in scolile „teologice” ale rafinatului occident prea-perfid si prea-pervers post-iluminist. Unul din primii pasi dupa uniatie a acestui malefic proiect a fost inca o fragmentare ireversibila a Neamului dreptcredincios prin „corectarea” calendarului „incorect” al „inapoiatilor” Sfinti Parinti, la un „congres pan-ortodox”, dupa „inteleapta” socoteala „stiintifica” a „fratilor” nostri occidentali progresisti. Asa au aparut in sanul Neamului, fara voia lor, „indezirabilii” stilisti, care incercau sa pastreze ceea ce era o Traditie a Bisericii, mai ales dupa ce in 1926 si in 1929 BOR a sarbatorit Pastele necanonic impreuna cu papistasii.
Urmeaza si alti pasi de acest gen, inclusiv la „sinodul pan-ortodox” de anul asta, dupa cum am amintit mai sus si probabil vor aparea si alti „indezirabili” si Neamul se va fragmenta si va slabi si mai si. In paralel cu asta, societatea noastra a mai fost fragmentata si slabita tot din vremea „iluminatilor” pasoptisti (urmasii verosi ai uniatilor) prin blestemata moda a apartenetei la partide politice. Politica practicata de tot omul ca o moda sociala, fiind o alta ciuma dezbinatoare si distrugatoare a societatii omenesti traditionale.
Cine vrea sa inteleaga…
ApreciazăApreciază
ereticii și ierarhii care se leapădă acum de ortodoxie nu vor mântuirea – ei vor renunța la suflet, dar la erezie nu
ApreciazăApreciază
[…] Iata ce zice purtatorul de cuvant al Patriarhiei despre SFINTELE PASTI LA DATA FIXA: “Va asigur ca… […]
ApreciazăApreciază
Auxentios al Foticeii și Chrysostomos de Etna despre „«Iisus Hristoși» în Iisus Hristos”
Auxentios al Foticeii, Lumina Sfântă de Paște de la Ierusalim, Editura Deisis, Sibiu, 2012, pp. 186-187:
Afirmația lui Chrysostomos de Etna „«Iisus Hristoși» în Iisus Hristos” este o erezie monofizită.
Sfântul Ioan Damaschin în Dogmatica, CARTEA A TREIA, CAPITOLUL III, Despre cele două firi, contra monofiziților, spune:
Despre „părtășia la firea dumnezeiască” a stiliștilor (în paranteze sunt comentariile stiliștilor):
http://catacombeleortodoxiei.ro/index.php/editorial/133-arhiva-revistei/cuprins/138-editorial-nr-19
Adevărul despre „părtășia la firea Dumnezeiască”
https://pemptousia.ro/2014/08/imnografia-schimbarii-la-fata-si-surparea-amagirilor-si-a-eresurilor/
ApreciazăApreciază
2013
https://mucenicul.wordpress.com/2013/01/07/de-necrezut-mitropolitul-a-plecat-in-toiul-ceremoniei-de-boboteaza/
2014
http://www.cuvantul-ortodox.ro/ierotheos-vlachos-sophia-video-audio-text-parintele-sofronie-stiu-om-hristos/
2020
Despre grecul mincinos Vlachos și schimbarea datei de prăznuire a Sfintelor Paști (Paștele ortodox), traducere de pe katanixi.gr de theodosie.ro
https://theodosie.ro/2020/12/07/chiar-si-in-ratacire-impreuna-cu-biserica/
ApreciazăApreciază