SACCSIV – blog ortodox

George Maior se desolidarizeaza de romanii ce au manifestat in SUA pentru familia Bodnariu

Posted in Uncategorized by saccsiv on ianuarie 10, 2016

Lui nu-i ia nimeni copiii, caci e marioneta loiala …

maiot-obama

Foto: http://bn24.ro/george-maior-a-ajuns-la-washington-familia-s-a-fotografiat-in-costum-popular-alaturi-de-barack-obama-foto/

Ambasada României în SUA a refuzat orice sprijin pentru partipanții la protestul de vineri de la Ambasada Norvegiei în Washington D.C în favoarea familiei Bodanariu pe motiv că nu vrea să se asocieze cu asa ceva.

Cititi va rog mai multe la:

#BodnariuNorway/ EXCLUSIV/SCANDALOS: George Maior și-a bătut joc de românii care au manifestat la Ambasada Norvegiei din Washington D.C/ Detalii halucinante

Informatia a fost confirmata si de Mugur Ciuvica in seara aceasta la Antena 3.

Pe mine nu ma mira, fostul sef SRI fiind o marioneta totala a papusarilor planetari. Caci despre o agenda papusareasca e vorba in ecuatia asta a rapirii copiilor in Norvegia:

E MAI RAU DECAT CREDETI. Unde ajung copiii rapiti de sistem? NORVEGIA e doar un VARF DE ICEBERG … EDIFICATOR: Senatoarea Nancy Smith Schaefer A FOST SINUCISA dupa ce si-a publicat raportul „The Corrupt Business of Child Protective Services”

 

Reclame

Video (ianuarie 2016): PAPA FRANCISC cheama la RELIGIA LUI ANTIHRIST

Posted in Uncategorized by saccsiv on ianuarie 10, 2016

Amintiri dintr-o copilarie fericita (2): Cum m-a batut odata mama …

Posted in Uncategorized by saccsiv on ianuarie 10, 2016

Pildele lui Solomon:

Varga şi certarea aduc înţelepciune, iar tânărul care este lăsat (în voia apucăturilor lui) face ruşine maicii sale

Vasile Militaru:

„Pe copii să-l ţii în frâne
De vrei, OM, la toţi să placă
Nu-i lăsa, orice, să-ngâne
Nu-l iasă, orice, să facă
Nu-l lăsa, după plăcerea-i
Unde vrea el să se ducă
Din aceiaşi lemn se scoate
Şi icoană şi măciucă!”

Ion Creanga – La cirese:

Odată, vara, pe-aproape de Moşi, mă furişez din casă şi mă duc, ziua miaza-mare, la moş Vasile, fratele tatei cel mai mare, să fur nişte cireşe; căci numai la dânsul şi încă la vro două locuri din sat era câteun cireş văratic, care se cocea-pălea de Duminica Mare. Şi mă chitesc eu în mine, cum s-o dau, ca să nu mă prindă. Intru mai întâi în casa omului şi mă fac a cere pe Ioan, să ne ducem la scăldat.

— Nu-i acasă Ion, zise mătuşa Mărioara; s-a dus cu moşu-tău Vasile sub cetate, la o chiuă din Codreni, s-aducă nişte sumani. Căci trebuie să vă spun că la Humuleşti torc şi fetele şi băieţii, şi femeile şi bărbaţii; şi se fac multe giguri de sumani, şi lăi, şi de noaten, care se vând şi pănură, şi cusute; şi acolo, pe loc, la negustori armeni, veniţi înadins din alte târguri: Focşani, Bacău, Roman, Târgu-Frumos, şi de pe aiurea, precum şi pe la iarmaroace în toate părţile. Cu asta se hrănesc mai mult humuleştenii, răzeşi fără pământuri, şi cu negustoria din picioare: vite, cai, porci, oi, brânză, lână, oloi, sare şi făină de păpuşoi; sumane mari, genunchere şi sărdace; iţari, bernevici, cămeşoaie, lăicere şi scorţuri înflorite; ştergare din borangic alese, şi alte lucruri, ce le duceau lunea în târg de vânzare, sau joia pe la mănăstirile de maice, cărora le vine cam peste mână târgul. Apoi dar, mai rămâi sănătoasă, mătuşă Mărioară! vorba de dinioarea; şi-mi pare rău că nu-i vărul Ion acasă, că tare-aş fi avut plăcere să ne scăldăm împreună… Dar în gândul meu: Ştii c-am nimerit-o? bine că nu-s acasă; şi, de n-ar veni degrabă, şi mai bine-ar fi!… Şi, scurt şi cuprinzător, sărut mâna mătuşei, luându-mi ziua bună, ca un băiat de treabă, ies din casă cu chip că mă duc la scăldat, mă şupuresc pe unde pot şi, când colo, mă trezesc în cireşul femeii şi încep a cărăbăni la cireşe în sân, crude, coapte, cum se găseau. Şi cum eram îngrijit şi mă sileam să fac ce-oi face mai degrabă, iaca mătuşa Mărioara, c-o jordie în mână, la tulpina cireşului.

— Dar bine, ghiavole, aici ţi-i scăldatul? zise ea, cu ochii holbaţi la mine; coboară-te jos, tâlharule, că te-oi învăţa eu

Dar cum să te cobori, căci jos era prăpădenie! Dacă vede ea şi vede că nu mă dau, zvârr! de vro două-trei ori cu bulgări în mine, dar nu mă chiteşte. Apoi începe a se aburca pe cireş în sus, zicând: Stai, măi porcane, că te căptuşeşte ea, Mărioara, acuş! Atunci eu mă dau iute pe-o creangă, mai spre poale, şi odată fac zup! în nişte cânepă, care se întindea de la cireş înainte şi era crudă şi până la brâu de naltă. Şi nebuna de mătuşa Mărioara, după mine, şi eu fuga iepureşte prin cânepă, şi ea pe urma mea, până la gardul din fundul grădinii, pe care neavând vreme să-l sar, o cotigeam înapoi, iar prin cânepă, fugind tot iepureşte, şi ea după mine până-n dreptul ocolului pe unde-mi era iar greu de sărit; pe de lături iar gard, şi hârsita de mătuşă nu mă slăbea din fugă nici în ruptul capului! Cât pe ce să pună mâna pe mine! Şi eu fuga, şi ea fuga, şi eu fuga, şi ea fuga, până ce dăm cânepa toată palancă la pământ; căci, să nu spun minciuni, erau vro zece-douăsprezece prăjini de cânepă, frumoasă şi deasă cum îi peria, de care nu s-a ales nimica. Şi după ce facem noi trebuşoara asta, mătuşa, nu ştiu cum, se încâlceşte prin cânepă, ori se împiedică de ceva, şi cade jos. Eu, atunci, iute mă răsucesc într-un picior, fac vro două sărituri mai potrivite, mă azvârl peste gard, de parcă nici nu l-am atins, şi-mi pierd urma, ducându-mă acasă şi fiind foarte cuminte în ziua aceea…

Dar mai în deseară, iaca şi moş Vasile, cu vornicul şi paznicul, strigă pe tata la poartă, îi spun pricina şi-l cheamă să fie de faţă când s-a ispăşi cânepa şi cireşele… căci, drept vorbind, şi moş Vasile era un cărpănos ş-un pui de zgârie-brânză, ca şi mătuşa Mărioara. Vorba ceea: A tunat şi i-a adunat. Însă degeaba mai clămpănesc eu din gură: cine ce are cu munca omului? Stricăciunea se făcuse, şi vinovatul trebuia să plătească. Vorba ceea: Nu plăteşte bogatul, ci vinovatul. Aşa şi tata: a dat gloabă pentru mine, şi pace bună! Şi după ce-a venit el ruşinat de la ispaşă, mi-a tras o chelfăneală ca aceea, zicând:

— Na! satură-te de cireşe! De-amu să ştii că ţi-ai mâncat liftiria de la mine, spânzuratule! Oare multe stricăciuni am să mai plătesc eu pe urma ta? Şi iaca aşa cu cireşele; s-a împlinit vorba mamei, sărmana, iute şi degrabă: Că Dumnezeu n-ajută celui care umblă cu furtişag.

Dupa aceste citate remarcabile, continui seria inceputa cu Amintiri dintr-o copilarie fericita: FOCUL DE TABARA … DE LA COLTUL BLOCULUI:

(more…)

%d blogeri au apreciat asta: