LA MULTI ANI, fratii mei dragi!
Multumesc de asemnea pentru urari tuturor celor care deja mi-au scris si ne-au scris pe e-mail sau la rubrica de comentarii a celorlalte articole.
Cititi va rog si:
ATITUDINI:
PARINTELE JUSTIN PARVU: Cuvant pentru intrarea in NOUL AN
Sfantul Teofan Zavoratul: Modul crestinesc de a intampina ANUL NOU
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
La multi ani si sa traiesti cu numele! Multa sanatate sa ai si spor in ceea ce faci!
ApreciazăApreciază
LA MULTI ANI PENTRU TOATA SUFLAREA PLANETEI!
ApreciazăApreciază
LA MULTI ANI, dumneavoastra si cititorilor acestui blog! Fie ca noul an sa va aduca sanatate, bucurii si cat mai multi cititori de buna- credinta. SA AVETI UN AN BUN!
ApreciazăApreciază
La Multi Ani! cu Sanatate, Pace Buna, Spor in toate!
Vreau sa va impartasesc o bucurie, de cand sunt eu, nimic nu e mai frumos decat sa petreci cumpana dintre anii calendaristici la Sfanta Liturghie, chiar daca afara parca e razboi… inauntru e pace, toate petrecerile din toate restaurntele prin care am umblat de-a lungul vietii nu pot echivala la un loc cu macar o clipa petrecuta la Privegherea dintre ani ca si nivel de bucurie !!! Ar trebui sa se faca priveghere in cat mai multe parohii, anii trecuti aproape ca nu incapeam in Biserica de cati eram, anul asta s-a tinut Priveghere in mai multe Biserici si a fost ceva mai putintica lume… adica aveai loc sa treci fara sa spui „pardon” din metru in metru.
Ce senzatie afara parca e razboi si inauntru sa se cante:
„Sfinte Dumnezeule, Sfinte Taare, Sfinte fara de moarte, Miluieste-ne pe noi!”
Nimic mai „cool” decat asta…!
An Nou Binecuvantat si cu Bucurie sa avem!
ApreciazăApreciază
LA MULTI ANI dragii mei. Sa vi se implineasca toate gindurile. La multi ani si tie frate saccsiv si tuturor celor cu numele de Vasile. Doamne ajuta !
ApreciazăApreciază
O rană care ne doare
„Un pământ divizat
La aproximativ 18 km est de la Iaşi, în linie dreaptă (pe cel mai scurt drum), se află râul Prut. În 1940, Uniunea Sovietică a anexat pământul de pe celălalt mal, cunoscut sub numele de Basarabia, împărţind astfel Moldova în două. Fără niciun avertisment, familiile s-au văzut despărţite peste noapte. După căderea URSS, românii au sperat că ambele jumătăţi de teritoriu vor fi reunite. Minoritatea rusă de dincolo de râul Prut a forţat însă crearea Republicii Moldova. Astăzi, tancurile ruseşti sunt pregătite să invadeze Moldova din Transnistria, aflată în extremitatea estică, în cazul în care s-ar naşte vreo dispută privind statutul republicii.”
(Caroline Juler, National Geographic Traveler – România, Bucureşti, 2010, p. 197)
Sursa imaginii: Mănăstirea Dervent
Doamne ajută revenirii Basarabiei la Patria-Mamă!
ApreciazăApreciază
IoanC
pacatele tale si ale neamului ar trebui sa te doara mai tare, ca ACELEA va vor atrage RASPLATA cuvenita
Si tine minte ca Dumnezeu NIMIC nu ingaduie DEGEABA !
ApreciazăApreciază
IoanC
„(Caroline Juler, National Geographic Traveler – România, Bucureşti, 2010, p. 197)”______citata MAGISTRAL, juler asta o fi prin Sinaxare si nu stiu eu…?
indoctrinare pentru INDOCTRINATI si indoctrinabili….vesnica (voastra) URA impotriva Rusiei prin care va veti si spulbera !
ApreciazăApreciază
Eminescu despre Rusia
„Rusia nu se mulţumeşte de a fi luat o parte mare şi frumoasă din vatra Moldovei, nu se mulţumeşte de a fi călcat peste graniţa firească a pamântului românesc, ci voieşte să-şi ia şi sufletele ce se află pe acest pământ şi să mistuiască o parte din poporul român.
Rusia nu a luat această parte din Moldova pentru ca să-şi asigure graniţele, ci pentru ca să inainteze cu ele, şi nu voieşte să înainteze decât spre a putea stăpâni mai multe suflete.
Tocmai puşi faţă în faţă cu viaţa rusească românii au început a fi cu atât mai vârtos pătrunşi de farmecul vieţii lor proprii, de bogăţia şi superioritatea individualităţii lor naţionale; tocmai fiind puşi în contact cu ruşii, românii erau mândri de românitatea lor.
E nobil răsadul din care s-a prăsit acest mic popor românesc, şi, deşi planta nu e mare, rodul e frumos şi îmbelşugat; cele două milioane de români au adunat în curgerea veacurilor mai multe şi mai frumoase comori decît nouăzeci de milioane de ruşi vor putea să adune cândva.
Nu! Înrâurirea firească a Rusiei ne este stricăcioasă, dar ea nu ne poate nimici. Pentru ca să ne ia individualitatea, Rusia ar trebui să ne dea alta în schimb, şi, cel puţin deocamdată, nu suntem copţi pentru o asemenea degenerare.
De câte ori ruşii se vor pune în atingere cu noi, vor trebui să simtă superioritatea individualităţii noastre, să fie supăraţi de acest simţământ şi să ne urască mai mult şi tot mai mult.
Fără îndoială această ură a fost întemeiată pe timpul când între Moldova şi aşa-numita Basarabia comunicaţia era liberă. Ruşii s-au încredinţat că această libertate este primejdioasă numai pentru dânşii şi pentru aceasta au închis graniţele ermeticeşte şi au curmat atingerea între românii de peste Prut şi restul poporului român.
De atunci şi până acum măsurile silnice pentru stârpirea românismului se iau fără de curmare. Administraţia, biserica şi şcoala sunt cu desăvârşire ruseşti, încât este oprit a canta în ziua de Paşti „Hristos a inviat” în româneşte.
Nimic în limba românească nu se poate scrie; nimic ce e scris în limba românească, nu poate să treacă graniţa fără de a da loc la presupusuri şi persecuţiuni; ba oamenii de condiţie se feresc de a vorbi în casă româneşte, pentru ca nu cumva o slugă să-i denunţe; într-un cuvânt, orice manifestaţie de viaţă românească e oprită, rău privită şi chiar pedepsită.
Sute de ani, românii au fost cel puţin indirect stăpâniţi de turci: niciodată însă în curgerea veacurilor, turcii nu au pus în discuţie limba şi naţionalitatea română. Oriunde însă românii au căzut sub stăpânirea directă ori indirectă a slavilor, dezvoltarea lor firească s-a curmat prin mijloace silnice.
Un stat român înconjurat de state slave poate să fie pentru vrăjmaşii poporului român o iluziune plăcută; pentru români însă el este o nenorocire, care ne prevesteşte un nou şir de lupte, o nenorocire, pentru care nu ne mângâie decât conştiinţa trăiniciei poporului român şi nădejdea de izbândă.”
Sursa: http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/eminescu-rusia-vrea-sa-mistuiasca-poporul-roman
ApreciazăApreciază
IoanC
de pe vremea cand Eminescu cocheta cu romantismul german satanist…si scria Luceafarul. Cine e „Luceafarul” in opinia ta? Dumnezeu cumva?
daca Eminescu la un moment dat a avut asemnea „inclinari” GRESITE, ca nu e om care sa nu gresasca…
Emiescu NU e Sf Evanghelie sa fie FARA GRESEALA.
Ia si invata de la Eminescu cele bune nu ratacirile lui .
Ia sa vedem il citezi si cand e vorba de parerea lui despre evrei, saua aia era gresita iar asta nu?
baaai bambilici, du-te si de joaca la groapa de gunoi unde ti-e locul, raspandacul ECUMENISTILOR !
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Dupa 70 de ani de trecere prin iadul ateismului, pentru suferinte celor 50 de milioane de oameni, sute de mii de preoti si calugari, Rusiei i s-a dat de la Dumnezeu putere, asa cum spun si profetiilor sfintilor parinti, putere spre a pedepsi si a duce mai departe credinta crestin ortodoxa.
Ma uit acum la tv si vad imagini cu Norvegia cu familia Bodnariu cu unchiul copiilor cu „indoctrinarea” copi IoanC, unde ereai tu cand romanii plangeau in anii 90 ? Atunci cand vroiau si plangeau dupa unirea cu Moldova ? Atunci cand Moldovenii au luat arma in mana si au luptat cu tancurile.
Poate ca atunci nu erea voie de la stapani sa-i ataci pe rusi, acum nu numai ca e voie ci e obligatoriu.
ApreciazăApreciază
ma intreb CUI apartine revista „historia.ro” si linkul si CINE traficheaza textele acolo?
ca toata mass media e in gheara acelorasi insi…a caror „virtute” de capetenie e MINCIUNA , FALSIFICAREA si indoctrinarea correctului politic !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
pentru suferinte celor 50 de milioane de oameni, sute de mii de preoti si calugari,
pentru cei 50 de milioane de rusi ucisi de bolsevici.
pentru cei sute de mii de preoti si calugari ucisi de bolsevici
Curios cum unii asa zisi ortodocsi sau papistasi sunt bucurosi cand mor cei ce lupta contra teroristilor din isis.
ApreciazăApreciază
@Ioan C. nu este nici o nenorocire ca poporul român sa fie inconjurat de popoare slave, pentru simplu fapt ca acestea sant de aceiasi credinta, ortodoxe! din cauza aceasta nici un popor nu-si pierde identitatea, pentru ca are la baza elementul sufletesc, duhovnicesc, care uneste popoarele intr-unul singur : poporul lui Hristos ! am avut parte de influenta benefica a Bizantului ortodox, de asemenea am avut parte sute de ani influenta slava si nu s-a intamplat nimic, nu ne-am pierdut identitatea, limba( limba slava era limba oficiala de cancelarie), traditia, tocmai pentru acest motiv. : santem frati in aceiasi credinta : ortodoxia !
cu totul altceva de intampla cand invadatorii, ocupantii sunt de alta credinta, au la baza de valori decat ortodoxia, daca sant pagani, sectanti, atei…..dar mai ales apostati sau rataciti de la crestinism : occidentalii adica. Ei schimba totul, ataca baza, sufletul, de la impunerea latinismului mai mult decat trebuie, la formele fara fond, atac impotriva Bisericii prin secularizare, de orice fel, (beneficiarii „reformelor” facute de cozile de topor scoliti masonic in lupanarele lor, fiind strainii, rascoala din 1907, reprezinta dovada, iar ca reactie impotriva acestei subminarii a poporului a fost Miscarea Legionara, atacata de lupi, de strainii care au ocupat institutiile statului, de atunci de la infiintare si pana in ziua de azi) de la impunerea statului de „drept” in ziua de azi, care obliga la acceptarea sodomiei, la privatizari, investitori, liberalizari, care obliga la pierderea independentei si suveranitatii la pierderea resurselor si a pamantului stramosesc. de la tineretul din sec. 19, venit dintr-o „tara bolnava in privinta vietii sociale”, care au luat lectii de la indivizi care „nu erau in toate mintile”, de a ajuns tara sa „se instraineze in gandire si in avutul ei”, la tinerii „frumosi si liberi” din ziua de azi care vor „o tara ca afara”, care aduc sarbatori de-a dreptul satanice, care ne sterg istoria, traditia, cultura, omenia….de am ajuns din popor in populatie ! Iata de ce nu ne trebuie latinism mai mult decat e necesar! a fost de ajuns cel de acum doua milenii! e de ajuns legatura nefericita cu Roma care a jefuit, un popor de bogatii, si dupa asta sa-l declare obligat fortat „fericit”(Dacia Felix) ce popor aduce de buna voie, laude invadatorului ? da. raspunsul ar fi : cel care elibereaza dintr-o robie materiala, si care are aceiasi baza sufleteasca. dar intre daci si romani nu exista decat asemanarea de limba. romanii fiind urmasii lui Eneas din Troia in urma. cu 8 veacuri, deci inruditi cu tracii. Insa, dacii nu erau in nici o robie, pentru ca romanii „eliberatori” sa le aduca „fericirea”, si nu exista nici o asemanare sufleteasca, daci credeau in nemurirea sufletului, erau monoteisti, aveau aspiratii inalte, duhovnicesti, pe cand romanii erau politeisti, materialisti, lacomi si desfranati. Iata, de aceea santem ortodocsi acum, si bine facem, sa nu mai indrazneasca promotorii latinismului exagerat, cu orice pret, sa ne atraga obligat fortat de partea lor, ca daca aveam legatura nefericita, de limba, trebuie sa fim neaparat si cu sufletul : catolici!
ASA CA ACUM NU NE TREBUIE „LIBERTATEA” OCCIDENTULUI UE, USA! DUMNEZEU NE DA LIBERTATEA !
de aceea intalnim in istorie reactii impotriva elementul malefic reprezentat de occidentul apostat, cand de exemplu occidentalii conditionau ajutorul militar pentru apararea Constantinopolului in 1453, de trecerea la catolicism, Marele Duce Notaras a refuzat zicand ” mai bine turbanul sultanului, decat tiara papala, pentru ca turcii vor aurul nostru, insa occidentalii vor si aurul si sufletul „! astfel a reactionat si Sf Vv Stefan cel mare care ne sfatuueste sa nu avem incredere in occident, care e gata de toate tradarile si vanzarile ! Mai avem exemplu lui Mhai Viteazul tradat si vandut de catre occidentali, dupa cum marturiseste in scrisoarea in care era sfatuit sa nu aiba incredere in neamt !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
AKRITAS
” nu este nici o nenorocire ca poporul român sa fie inconjurat de popoare slave, pentru simplu fapt ca acestea sant de aceiasi credinta, ortodoxe! „______ dupa mintea tampitilor astora a gresit Dumnezeu ca a lasat Romania inconjurata de neamuri slave ORTODOXE, era mai bine cupa mintea lor stricata sa fie inconjurata de papistasi si protestanti sau de musulmani !!! no comment !
IoanC e reprezentantul TIPIC al indoctrinatului prost, reeducat si spalat pe creieri cu corectul politic apoi trimis la „propovaduire” ! Nu-i arde lui de Ortodoxie, ca nici macar NU o cunoaste.
Acum ca sta razbelul la poarta pasul principal : indobitocirea cu URA fara de Rusia a prostilor ro carora li s-a hotarat demult starea de sclavi si CARNE DE TUN, sa se arunce in foc cu convingere sinucigasa si sa-si duca la indeplinire rostul lor DECIS de indraciti pentru ei !! E propaganda nerusinata si acerba pe tema asta azi in ro si nu numai.Si cand MAINE vor fi facuti praf si pulbere SINGURI in linia intai a distrugerii programate ,or sa fie lasati apoi singuri de amerlocii tradatori si de curvele europene care-i manevreaza acum la URA sa-si ingroape mortii si sa taiasca ce viermii sub ruine !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
AKRITAS
„cand de exemplu occidentalii conditionau ajutorul militar pentru apararea Constantinopolului in 1453, de trecerea la catolicism, Marele Duce Notaras a refuzat zicand ” mai bine turbanul sultanului, decat tiara papala, pentru ca turcii vor aurul nostru, insa occidentalii vor si aurul si sufletul „! astfel a reactionat si Sf Vv Stefan cel mare care ne sfatuueste sa nu avem incredere in occident, care e gata de toate tradarile si vanzarile !”______si acum vin europenii cu amerlocii lor sa faca acelasi lucru ! de bani si averi i-au supt DEJA, au mai ramas SUFLETELE de aruncat in iad si pentru asta au pregatit dictatura curveie, pidosnicilor, stricarii copiilor la scoala cu scranavia orelor de „sexulaitate” , ateismului, ecumenismului si APOSTAZIEI , cipuri si dictatura electronica .
LAGARUL este pregatit GATA ! (mai trebuie intai reduse coresupnzator efectivele de SCLAVI si pentru asta au razbelul in care sunt indemnati sa se arunce fericiti si SINUCIGASI impotriva Rusiei!)
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dumnezeu sa-l mantuiasca pe robul sau Gheorghe ( Becali) !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Troparul Tăierii împrejur a Domnului nostru Iisus Hristos,
glasul 1
Cel ce şezi pe scaunul cel în chipul focului, întru cei de sus, împreună cu Părintele cel fără de început şi cu dumnezeiescul Duh, ai binevoit a Te naşte pe pământ, din Fecioara, Maica Ta, cea neispitită de bărbat, Iisuse; pentru aceasta Te-ai şi tăiat împrejur, ca un om, a opta zi. Slavă sfatului Tău celui preabun, slavă rânduielii Tale, slavă smereniei Tale, Unule Iubitorule de oameni.”
Într-a opta zi de la Naşterea Sa, Hristos a primit tăierea împrejur, aşa cum prevedea Legea Vechiului Testament. Şi, de vreme ce S-a născut şi a trăit într-un mediu anume, a ţinut toate rânduielile şi obişnuinţele acestuia. Tăierea împrejur se cuvine neapărat să o tâlcuim din perspectiva teologiei chenozei – a deşertării de Sine – pe care a primit-o pentru mântuirea neamului omenesc.
Deoarece Sfinţii Părinţi au stabilit ca Naşterea lui Hristos să fie prăznuită pe 25 decembrie, este firesc ca tăierea împrejur care are loc după opt zile, să fie prăznuită pe 1 ianuarie, la exact opt zile de la Naşterea Lui. De aceea, troparele acestei zile înfăţişează valoarea teologică a tăierii împrejur. Ne este cunoscută stihira aceasta: „Mântuitorul, pogorându-Se la neamul omenesc, a primit înfăşare în scutece… şi nu S-a ruşinat de trupeasca tăiere împrejur” [prima stihiră de la „Doamne, strigat-am…”, vecernia mare]. Hristos, aşa cum din iubire de oameni a primit înfăşarea în scutece, la fel a primit şi tăierea împrejur cea trupească. Aceasta extremă pogorâre şi chenoză a lui Hristos este socotită de Biserică drept un mare praznic împărătesc.
1. Tăierea împrejur înseamnă tăierea „circulară a părţii superioare a mădularului bărbătesc” şi fiecare copil de parte bărbătească era tăiat împrejur, deoarece acest lucru era prevăzut de porunca lui Dumnezeu care s-a dat la început lui Avraam. Pasajul corespunzător din Vechiul Testament este următorul: „toţi cei de parte bărbătească ai voştri să se taie împrejur. Să vă tăiaţi împrejur şi acesta va fi semnul legământului dintre Mine şi voi. În neamul vostru, tot pruncul de parte bărbătească… să se taie împrejur în ziua a opta” (Facere 17, 10-12). Aceeaşi poruncă este repetată şi lui Moise: „Iar în ziua a opta se va tăia pruncul împrejur” (Leviticul 12, 3). Hristos, într-un cuvânt al Său către iudei le aminteşte că tăierea împrejur s-a dat prin Moise, dar exista şi înainte de el: „Moise v-a dat tăierea împrejur, nu că este de la Moise, ci de la părinţi, şi sâmbăta tăiaţi împrejur pe om” (Ioan 7, 22).
Tăierea împrejur era strâns legată de evlavie, de cucernicia faţă de Dumnezeu şi de ţinerea Legii şi era semnul israeliteanului curat, câtă vreme cel spurcat şi necinstitor era desemnat prin cuvântul „prepuţ”, care era semnul celui netăiat împrejur. Aşadar, tăierea împrejur şi netăierea împrejur sunt noţiuni şi practici opuse, care îl desemnau pe iudeu, respectiv pe cel dintre neamuri, pe idolatru.
Ceremonia tăierii împrejur era o practică dureroasă, şi cu atât mai mult în epoca respectivă, cu instrumentele de atunci – cuţitul, briciul şi piatra ascuţită. De pildă, Sefora a folosit o piatră ascuţită ca să îşi taie împrejur copilul: „Sefora, luând un cuţit de piatră, a tăiat împrejur pe fiul ei” (Ieşirea 4, 25). De asemenea este cunoscut faptul că Iisus al lui Navi a făcut „cuţite ascuţite de cremene şi a tăiat împrejur pe fiii lui Israel” (Iosua Navi 5, 3).
După cum ne dăm seama, tăierea împrejur era o practică dureroasă, care provoca hemoragie. Şi dacă ne gândim că ea se făcea asupra unui prunc care abia se născuse, înţelegem durerea lui, dar şi a părinţilor lui care săvârşeau tăierea împrejur şi vedeau zbaterea copilului lor.
2. Însă practica tăierii împrejur nu urmărea doar curăţia omului, ci avea un profund conţinut teologic şi o importanţă esenţială. Şi în acest punct se deosebeşte de tăierea împrejur care se făcea şi altor neamuri, ca, de pildă, la egipteni, la arabi, la mahomedani etc. Unii dintre aceştia, precum mahomedanii, au preluat tăierea împrejur din Vechiul Testament şi din rânduielile lui Moise, dar această tăiere împrejur avea alt conţinut. Sfântul Epifanie al Ciprului va spune că şi alte neamuri aveau tăiere împrejur, cum ar fi idolatrii şi preoţii Egiptului, saracinii, ismaeliţii (mahomedanii), samaritenii, iudeii şi omiriţii, dar cei mai mulţi dintre aceştia nu o făceau pentru legea lui Dumnezeu, ci „fără un temei anume, din obicei”.
Cuvântul lui Dumnezeu către Avraam, prin care s-a consfinţit tăierea împrejur, arată şi motivul mai profund al acestei practici. Dumnezeu a spus: „şi acesta va fi semnul legământului dintre Mine şi voi” (Facere 17, 11). Aşadar, este vorba despre un legământ al lui Dumnezeu cu oamenii Lui, este un testament. Un asemenea legământ trebuie să fie întărit prin sânge, lucru întâlnit şi în Noul Testament, pentru că noul legământ al lui Dumnezeu cu oamenii se pecetluieşte cu sângele lui Hristos.
Tăierea împrejur era semnul recunoaşterii cuiva că aparţine poporului lui Dumnezeu, „încât poporul ales este însemnat”. Potrivit exegeţilor, tăierea împrejur prin ea însăşi nu era un legământ, ci semnul înţelegerii şi al legământului.
Această practică avea şi menirea de a reaminti israeliţilor că trebuie să rămână în cucernicie faţă de Dumnezeu pe care o avuseseră înaintaşii lor şi să nu se amestece trupeşte cu idolatrii şi cu alte neamuri. Astfel, se evitau amestecarea neamului şi, desigur, se evitau urmările acesteia, adică îndepărtarea de credinţa descoperită de Dumnezeu. Sfântul Epifanie ne va spune că tăierea împrejur era ca o pecete pe trupul lor, care să le reamintească şi să îi întărească în a rămâne „în cucernicia părinţilor lor”. Trebuia aşadar ca israeliţii, primind tăierea împrejur, să rămână în neamul lor şi în credinţa în adevăratul Dumnezeu.
În plus, tăierea împrejur era o preînchipuire a Botezului care avea să se dea la vremea potrivită, prin întruparea Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu, pentru că în realitate Botezul este tăierea împrejur a inimii, aşa cum vom vedea mai jos.
3. Această rânduială dureroasă a împlinit-o şi Hristos îndată după Naşterea Sa. În Evanghelia după Luca, se consemnează în puţine cuvinte ceremonia tăierii împrejur a lui Hristos: „Şi când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a se zămisli în pântece” (Luca 2, 21). Din această prezentare sumară a ceremoniei tăierii împrejur care a avut loc în viaţa lui Hristos, se vede clar că tăierea împrejur este strâns legată cu punerea numelui, pentru că atunci i S-a dat numele „Iisus”, care înseamnă „mântuitor”.
Este semnificativ în acest sens cuvântul Fericitului Teofilact care spune că acea parte a trupului lui Hristos care a fost tăiată la circumcizie a fost păstrată [în chip tainic] nestricată de Însuşi Hristos şi a luat-o din nou la Învierea Sa. De altfel, acest lucru arată şi ceea ce se va întâmpla cu propriul nostru trup. Părinţii Bisericii învaţă că mădularele trupului omenesc care s-au supus stricăciunii în felurite chipuri se vor lega din nou de trup sau vor fi din nou plăsmuite de Dumnezeu, aşa încât omul întreg, alcătuit din suflet şi trup, să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Desigur, în Împărăţia lui Dumnezeu, trupul va fi duhovnicesc, iar nu psihologico-trupesc, aşa cum este astăzi.
Ceremonia tăierii împrejur care are loc în ziua a opta şi este legată şi de punerea numelui, a trecut în creştinism sub forma slujbei „pentru pecetluirea copilului şi punerea numelui în cea de-a opta zi de la naştere”. Miezul slujbei este o rugăciune minunată pe care preotul o citeşte pruncului în faţa uşilor bisericii, unde pruncul este adus de moaşă sau de vreo rudă, nu de către mamă, care va intra în biserică abia în a patruzecea zi de la naştere.
Cert este faptul că Hristos, om fiind, a încercat o mare durere la slujba tăierii împrejur. Aceasta arată pogorârea extremă a lui Dumnezeu către neamul omenesc. În troparul acestui praznic împărătesc cântăm: „şi Legea împlinind, de voie tăiere împrejur trupească primeşte, tăiere făcând iernii păcatelor şi dezvelind velniţa patimilor noastre”.
4. După ce am văzut valoarea teologică a tăierii împrejur, pe care a aşezat-o Dumnezeu în Vechiul Testament, şi faptul că Însuşi Hristos a primit circumcizia, trebuie să ne referim şi la cauzele pentru care Hristos S-a tăiat împrejur.
Înainte de toate, prin acest act a arătat că El Însuşi a dat Legea în Vechiul Testament, şi de aceea trebuia să o ţină. Hristos nu a venit ca să strice Legea, ci ca să o ţină şi, desigur, să o depăşească. Hristos, aşadar, a depăşit Legea fără să o încalce. În acest mod a arătat că şi noi trebuie să ţinem Legea lui Dumnezeu, care are ca menire mântuirea noastră.
Apoi, tăierea împrejur, aşa cum am întărit şi mai înainte, a arătat şi ce înseamnă chenoza Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu, deşertarea Sa de Sine. Desigur, chenoza Lui constă înainte de toate în Întrupare, în aceea că Dumnezeul Cel necreat Şi-a asumat firea omenească creată. Această deşertare de Sine şi pogorâre infinită a lui Dumnezeu se vede şi în tăierea împrejur, de vreme ce Hristos a binevoit să primească întreagă această grea încercare.
Mai mult încă, Hristos a primit tăierea împrejur, ca să dovedească faptul că Şi-a asumat fire omenească adevărată. Şi acest lucru este deosebit de însemnat, pentru că în Biserica veche a apărut o erezie care se numeşte dochetism şi care se susţinea că Hristos nu a luat fire omenească adevărată, nu a luat trup omenesc adevărat, ci un trup fantomatic şi închipuit. Această idee a condus la concluzia că Hristos nu S-a răstignit pe Cruce, pentru că nu a avut trup real, ci doar i-a înşelat pe iudei. Însă o asemenea credinţă nu îl mântuieşte pe om. Cum poate omul să se mântuiască, dacă Hristos nu Şi-a asumat firea omenească reală? De aceea, aşa cum spune Sfântul Epifanie, Hristos a fost tăiat împrejur ca să arate că „într-adevăr a luat trup”.
Acest cuvânt are legătură cu faptul că tăierea împrejur a lui Hristos a arătat că trupul lui nu era de-o-fiinţă cu Dumnezeirea. În Hristos s-a unit firea zidită cu firea nezidită. Firea omenească este creată, câtă vreme firea dumnezeiască este necreată. Trupul, pentru că a fost îndumnezeit de Dumnezeirea Cuvântului, a devenit de-o-dumnezeire (omótheos), dar nu de-o-fiinţă cu Dumnezeu. Asta înseamnă că trupul lui Hristos este izvor al harului necreat al lui Dumnezeu, dar nu are aceeaşi fiinţă cu Dumnezeirea.
Şi, în sfârşit, nu a arătat doar că tăierea împrejur a pregătit neamul omenesc până la venirea Sa, ci şi că ea este modelul, preînchipuirea tăierii împrejur celei nefăcute de mână care este Sfântul Botez. Potrivit Sfântului Ioan Damaschin, tăierea împrejur este tipul Botezului. Aşa cum prin tăierea împrejur este lepădat un mădular nefolositor al trupului, la fel şi prin Sfântul Botez lepădăm păcatul, care nu este o stare firească, ci un excrement, o spurcăciune. Când vorbeşte despre păcatul care este lepădat, se referă la dorinţă, şi, desigur, nu la dorinţa necesară şi indispensabilă, fără de care omul nu poate să trăiască, ci la dorinţa nefolositoare şi la plăcere. Botezul este tăierea împrejur care nu îl scoate pe om din mijlocul neamului său, ci separă credinciosul de necredinciosul care trăiesc în acelaşi neam.
5. Biserica primară de după Cincizecime a fost preocupată mult dacă trebuie sau nu să îi taie împrejur pe prozeliţii în credinţa creştină. Raţionamentul lor era că, de vreme ce Vechiul Testament precedă Noul Testament, trebuia ca idolatrii care vin la credinţa creştină să ţină Legea Vechiului Testament şi în ce priveşte tăierea împrejur. Pentru a lămuri această problemă a fost convocat Primul Sinod al Bisericii, care s-a numit Apostolic, şi a luat hotărârile corespunzătoare, care sunt consemnate în capitolul 15 al Faptelor Apostolilor.
Problema a apărut atunci când creştinii iudei „învăţau fraţii că: Dacă nu vă tăiaţi împrejur după rânduiala lui Moise, nu puteţi să vă mântuiţi” (Fapte 15, 1). Acest lucru a iscat răzvrătiri şi discuţii îndelungate şi, aşa cum se spune, unii dintre cei care proveneau dintre tagmele fariseilor cereau ca prozeliţii să se taie împrejur şi să ţină Legea lui Moise (Fapte 15, 5).
La acel Sinod Apostolic au vorbit Apostolii Petru, Apostolii Varnava şi Pavel şi Iacov, ruda Domnului. Hotărârea Sinodului a fost să nu se taie împrejur cei dintre neamuri care vin la credinţa creştină, ci doar să se păstreze în curăţie şi să se ferească de jertfele idolilor, de sânge, de animale sugrumate şi de desfrâu. Hotărârea care s-a făcut cunoscută creştinilor prin scrisoare spunea: „părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă să nu vi se pună nici o greutate în plus în afară de cele ce sunt necesare: să vă feriţi de cele jertfite idolilor şi de sânge şi de (animale) sugrumate şi de desfrâu, de care păzindu-vă, bine faceţi” (Fapte 15, 28-29).
Logica acestei hotărâri consta în faptul că, de vreme ce tăierea împrejur a fost modelul şi preînchipuirea Sfântului Botez şi a pregătit poporul pentru venirea lui Hristos, în noile condiţii nu mai era nevoie ca ea să existe. Dispoziţiile juridice ale Vechiului Testament care sunt legate de strădania pentru curăţirea trupului şi sufletului de păcat şi care presupun libertatea personală a omului trebuie să fie păstrate, însă tăierea împrejur, care nu are legătură cu îndepărtarea păcatului şi cu lupta de curăţire a sufletului, poate să fie desfiinţată, pentru că a fost înlocuită, plinită şi desăvârşită prin taina Botezului.
6. În această perspectivă se mişcă învăţătura Apostolului Pavel, care a preluat propovăduirea între neamuri a hotărârii Sinodului Apostolic, dar şi teologia acestuia. Vom înfăţişa în continuare câteva repere din învăţătura sa asupra acestui subiect.
Sfântul Apostol Pavel, referindu-se la faptul că creştinii dintre iudei îi obligau pe creştinii dintre neamuri să se taie împrejur, spune că ei fac aceasta pentru a fi lăudaţi de către ceilalţi iudei şi pentru a nu fi prigoniţi pentru Crucea lui Hristos, adică pentru credinţa în Hristos cel răstignit şi înviat (Galateni 6, 12-13). Sfântul Apostol spune răspicat că el se laudă cu Crucea lui Hristos, prin care este creată o nouă făptură, are loc o nouă creaţie. „Că în Hristos nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă” (Galateni 6, 15). Prin întruparea Sa, Hristos a creat o nouă ordine, a adus o nouă viaţă.
De altfel, tăierea împrejur în sine nu are valoare, dacă nu este legată de credinţa în Dumnezeu. Cu o abilitate ermineutică uimitoare, Apostolul Pavel va întări că tăierea împrejur nu foloseşte la nimic, dacă nu este înfăptuită Legea. După aceeaşi logică, şi cel netăiat împrejur, dacă păzeşte îndreptările Legii va fi considerat ca şi cum ar fi fost tăiat împrejur (Romani 2, 25-26). De asemenea, Sfântul Apostol se referă şi la oamenii care provin dintre cei tăiaţi împrejur, dar au multe patimi. Despre aceştia va spune: „mulţi sunt răzvrătiţi, grăitori în deşert şi înşelători, mai ales cei din tăierea împrejur” (Tit 1, 10).
Apostolul, spre deosebire de aceia care se lăudau cu primirea tăierii împrejur, se laudă cu primirea Crucii lui Hristos şi, desigur, cu semnele lui Hristos pe care le poartă pe trup: „căci eu port pe trupul meu semnele Domnului Iisus” (Galateni 6, 17).
7. Unul dintre pasajele fundamentale în care este analizat adevărul teologic despre harul lui Dumnezeu în relaţie cu faptele Legii, între care tăierea împrejur deţine un loc principal, este cel de la capitolul al doilea al Epistolei către Galateni a Sfântului Apostol Pavel. Vom expune mai pe larg acest fragment pentru a vedea cum gândeşte Apostolul Pavel asupra tăierii împrejur.
Referindu-se la un incident pe care l-a avut cu Apostolul Petru – care a fost înţeles greşit pentru că încerca să se poarte diferenţiat cu iudeii şi cu cei dintre neamuri, ca să nu îi smintească nici pe unii, nici pe alţii – Apostolul Pavel face o analiză teologică a acestei chestiuni.
Mai întâi spune că pe el Dumnezeu l-a rânduit să propovăduiască Evanghelia între neamuri, după cum Acelaşi Dumnezeu l-a aşezat pe Apostolul Petru să propovăduiască printre cei tăiaţi împrejur. Scrie dumnezeiescul Apostol: „văzând că mie mi-a fost încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru, Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur, căci Cel ce a lucrat prin Petru în apostolia tăierii împrejur a lucrat şi în mine la neamuri” (Galateni 2, 7-8).
Şi după ce înfăţişează incidentul pe care l-a avut cu Apostolul Petru în Antiohia, conchide: „Noi suntem din fire iudei, iar nu păcătoşi dintre neamuri. Ştiind însă că omul nu se îndreptează prin faptele Legii, ci prin credinţa în Hristos Iisus, am crezut şi noi în Hristos Iisus, ca să ne îndreptăm din credinţa în Hristos, iar nu din faptele Legii, căci din faptele Legii nimeni nu se va îndrepta” (Galateni 2, 15-16).
La îndreptarea omului însă nu contribuie Legea şi faptele Legii. În întreaga gândire a Sfântului Apostol Pavel, îndreptarea omului, ca şi viaţa Bisericii sunt legate de renaşterea omului, luminarea minţii, de iluminare şi îndumnezeire. Cu alte cuvinte, nu este vorba de o îndreptare omenească sentimentală, ci de îndumnezeire, prin urmare, Apostolul Pavel foloseşte termenul de „îndreptare” cu sensul de „îndumnezeire”. Faptul că asta vrea să spună se vede limpede din cuvântul pe care îl rosteşte în continuare: „M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine” (Galateni 2, 20).
Legea şi faptele Legii – ca, de pildă, tăierea împrejur – nu-l îndumnezeiesc pe om, pentru că îndumnezeirea se poate săvârşi doar în Hristos. Prin Întruparea lui Hristos se împlineşte mântuirea şi îndumnezeirea omului. De altfel, toate legiuirile şi toate faptele Legii în Vechiul Testament s-au dat după căderea omului, ca să îl pregătească pentru Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu. Tocmai de aceea Întruparea este voia primordială a lui Dumnezeu, iar nu cea ulterioară[1]. Îndumnezeirea nu se atinge prin ţinerea exterioară a Legii, ci prin comuniunea cu Persoana Dumnezeu-Omului Hristos. Dacă era cu putinţă ca Legea să mântuiască, nu mai era necesară Întruparea.
Prin ceea ce spunem, nu anulăm Legea lui Dumnezeu, nici nu suntem contradictorii, dar se cuvine să subliniem că Legea şi faptele Legii – cum este tăierea împrejur – care pregăteau poporul pentru Întruparea lui Hristos, nu au fost altceva decât medicament care să cureţe inima omului de patimi. Astfel, Legea lucrează spre curăţire. Ca omul să ajungă la luminare şi la proslăvire este nevoie de credinţa în Iisus Hristos, adică de comuniunea cu Dumnezeu-Omul Hristos. De aceea, Apostolul Pavel întreabă: „din faptele Legii primit-aţi voi Duhul sau din ascultarea credinţei?” (Galateni 3, 2).
Înţelegem, aşadar, că faptele Legii nu îndreptează, nu îl îndumnezeiesc pe om, ci îl curăţesc, îl pregătesc pentru primirea credinţei lui Iisus Hristos, adică pentru unirea cu Hristos şi pentru dobândirea darurilor Sale. Aşadar, îndumnezeirea omului are loc prin legătura vie cu Hristos. Acela care a fost curăţit şi iluminat şi care L-a primit pe Hristos, făcându-se mădular al Trupului Său prin harul Duhului Sfânt, nu are nevoie să ţină legea tăierii împrejur.
De altfel, creştinii au primit o tăiere împrejur nefăcută de mână: „În El aţi şi fost tăiaţi împrejur – aşa cum spune Sfântul Apostol Pavel – cu tăiere împrejur nefăcută de mână, prin dezbrăcarea de trupul cărnii, prin tăierea împrejur a lui Hristos. Îngropaţi fiind împreună cu El prin botez, cu El aţi şi înviat prin credinţa în lucrarea lui Dumnezeu, Cel ce L-a înviat pe El din morţi” (Coloseni 2, 11-12). Şi în altă parte, Sfântul Apostol Pavel vorbeşte despre tăierea împrejur a inimii în duh” (Romani 2, 29).
8. Sfinţii Părinţi ai Bisericii tâlcuiesc pasajele Sfintei Scripturi despre tăierea împrejur cea adevărată şi duhovnicească – care este Botezul creştin – şi prezintă adevăruri teologice vrednice de uimire.
Sfântul Epifanie învaţă că tăierea împrejur a trupului a pregătit omul şi i-a slujit acestuia până la Botez – care este marea tăiere împrejur – căci prin Botez ne izbăvim de păcate şi ne pecetluim cu numele lui Dumnezeu. Pecetluirea cu numele lui Dumnezeu este recunoaştere a faptului că Îi aparţinem lui Hristos.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că, dacă tăierea împrejur trupească îi separa pe israeliţi de neamuri, cu atât mai mult această separare are loc prin Sfântul Botez, de vreme ce Botezul îi desparte pe credincioşi de necredincioşi. De aici reiese că se numesc credincioşi cei care s-au botezat şi îşi reînnoiesc harul primit la Botez.
Potrivit învăţăturii Sfântului Chiril al Alexandriei, tăierea împrejur din Vechiul Testament nu anula moartea, lucru care se întâmplă prin tăierea împrejur a Noului Testament. Cu adevărat, omul care intră în Biserică prin Botez devine mădular al Trupului înviat al lui Hristos. În acest fel este anulată moartea duhovnicească şi există certitudinea învierii din morţi, căci, dacă după Botez moartea trupească încă mai are loc, aceasta se întâmplă numai pentru ca păcatul să fie omorât.
Sfântul Ioan Damaschin învaţă că tăierea împrejur este înlăturarea plăcerii trupeşti şi a dorinţelor de prisos şi nefolositoare. Aici se vede că Botezul este strâns legat de viaţa de nevoinţă, din care omul se eliberează din stăpânirea patimilor. Nu mai este vorba de înlăturare şi tăiere a unei părţi din trup, ci de tăiere şi transfigurare a dorinţelor sufletului.
În învăţătura Sfântului Maxim vedem că tăiere împrejur se numeşte şi tăierea relaţiei împătimite a sufletului faţă de trup. Sufletul şi trupul sunt legate unul de altul, sunt unite, dar nu această legătură trebuie tăiată, ci legătura pătimaşă, adică legătura care se creează între suflet şi trup prin păcate.
Cuvintele Sfinţilor Părinţi arată că tăierea împrejur din Noul Testament este lăuntrică, duhovnicească, este comuniunea omului cu Dumnezeu şi încercarea de păstrare a acestei comuniuni.
În Vechiul Testament, Dumnezeu a dat Legea pentru a pregăti poporul pentru venirea lui Hristos. La începutul Evangheliei sale, Evanghelistul Ioan spune: „Legea prin Moise S-a dat, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos” (Ioan 1, 17). Aşadar, Dumnezeu Cuvântul neîntrupat a dat Legea prin Moise, ca poporul să fie vindecat şi să poată primi adevărul şi harul care au venit în lume prin Dumnezeu Cuvântul întrupat, adică prin Hristos. Şi Legea mozaică, din care făcea parte tăierea împrejur, a avut har, dar acesta era harul curăţitor al lui Dumnezeu, nu era harul iluminator şi îndumnezeitor.
Prin Hristos dobândim naştere duhovnicească şi înfiere adevărată. Evanghelistul Ioan va întări: „celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut” (Ioan 1, 12-13).
Prin tăierea împrejur, oamenii deveneau buni israeliteni, adică membrii ai poporului ales al lui Dumnezeu. Prin Botez şi, în general, prin viaţa în Hristos, oamenii devin fii ai lui Dumnezeu, dobândesc înfierea după har şi biruiesc moartea.
* * *
Aşadar, tăierea împrejur a lui Hristos a deschis pentru noi tăierea împrejur a inimii. Prin viaţa liturgică şi prin nevoinţă devenim mădulare ale Trupului lui Hristos. Pogorârea lui Hristos se face pentru noi pricină a ridicării.
Sursa: Mitropolitul Nafpaktosului, Ierótheos Vlachos, Praznice Împărăteşti, editura Sfintei Mănăstiri a Naşterii Maicii Domnului (Pelagia) 2012, pp. 65-77.
„Troparul Sfântului Vasile cel Mare,
glasul 1
În tot pământul a ieșit vestirea ta, că acela a primit cuvântul tău, prin care, cu dumnezeiască cuviință ai învățat, firea celor ce sunt ai arătat, obiceiurile oamenilor le-ai împodobit, împărătească preoție. Părinte Cuvioase, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Condacul Sfântului Vasile cel Mare,
glasul al 4-lea
Aratu-te-ai temei neclintit Bisericii, dând tuturor oamenilor domnia cea nefurată, pecetluind-o cu învățăturile tale, grăitorule de cele cerești, Vasile Cuvioase.
La Multi ani Vasile!
Dumnezeu sa te binecuvinteze cu tot darul cel bun, sanatate si mantuire !
La multi ani tuturor care poarta numele Sf Vasile !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La mulţi ani, frate Vasile! La mulţi ani, Românie, oriunde te-ai afla. Dumnezeu să te ridice în noul an după mare, Mila Sa.
ApreciazăApreciază
,LA MULTI ANI ‘ VASILE!
,LA MULTI ANI” TUTUROR celor de pe acest blog.
Doamne ajuta!
ApreciazăApreciază
La multi ani frate Vasile, iti doresc un an mai luminos cu multe bucurii sufletesti si folos duhovnicesc
sa te tina Dumnezeu sanatos si sa ai spor la toate.
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
@Orthodox
Ești la fel de ortodox precum este pașaportul electronic…simplu! Ce jivine viclene auzi, în caz că se duce gâscanul să ceară pașaport și vrea unul…simplu!
Și-a pus Stoiceasca cruciuliță la gât….Oh là là!!
ApreciazăApreciază
LA MULTI ANI!
ApreciazăApreciază
La multi ani, bucurie, pace si liniste in tara si in lume!
ApreciazăApreciază
La multi ani Vasile ! La multi ani tuturor !
ApreciazăApreciază
La multi ani cu multa sanatate si bucurie!
ApreciazăApreciază
La multi ani tuturor !!
ApreciazăApreciază
la multi ani frate Vasile! Bunul Dumnezeu sa-ti dea sanatate si sa te rasplateasca pentru lupta ta de aici cu blogul, prin care ai trezit pe atatia.
ApreciazăApreciază
La multi ani
ApreciazăApreciază
http://www.dailymail.co.uk/news/article-3380899/Where-streets-no-shame-New-Year-revellers-spill-pubs-clubs-night-drunken-excess-Britain.html?ito=social-facebook
ApreciazăApreciază
La multi ani tuturor si La multi ani, iubite frate Vasile care ne gazduiesti aici si ne faci sa traim ca intr-o mare familie ! Sa te ocroteasca Sfantul Vasile si sa-ti dea putere sa duci in continuare lupta cea buna !
ApreciazăApreciază
LA MULTI ANI ROMÂNIA ORTODOXA !
ApreciazăApreciază
La multi ani ! cu ocazia zilei de Sf Vasile, si fie ca in noul an sa iti faci televiziune si sa raspandesti Adevarul!
ApreciazăApreciază
Cateva randuri despre indoctrinarile care au loc in Norvegia (si in curand vor fi aduse si spre Romania, de aceiasi papusari):
‘Orizonturi’ ~ Experimentul Social a Scolilor din Norvegia (Religie, Spiritualitate si Etica)
https://rodiagnusdei.wordpress.com/2015/12/31/orizonturi-experimentul-social-a-scolilor-din-norvegia-religie-spiritualitate-si-etica/
ApreciazăApreciază
La multi ani, frate Vasile! Dumnezeu sa te binecuvanteze! Bucurie!
ApreciazăApreciază
Tuturor, la mulţi şi mântuitori ani! – cum zice preotul care îmi e duhovnic.
Frate Vasile, să trăieşti şi să ne mai aduci informaţii ziditoare, ca de atâţia ani! Sănătate şi mântuire îţi doresc.
ApreciazăApreciază
La Mulți și Binecuvântați Ani, frate Vasile!
Un An Nou fericit tuturor!
ApreciazăApreciază
La multi ani tuturor!
ApreciazăApreciază
La multi ani, saccsiv, de Sfantul Vasile! Sa iti dea Dumnezeu sanatate ca sa ai putere sa duci in continuare munca pentru blog si sa iti mearga bine in viata! Doamne ajuta!
ApreciazăApreciază
La multi ani 2016!
Sa fiti sanatosi cu totii, sa va dea bunul Dumnezeu si toti Sfintii tot ajutorul din lume in noul an si sa fie un an mai bun din toate punctele de vedere.
Sa le dea ganduri bune politicienilor nostri sa ii intoarca pe calea cea dreapta si sa nu uitam de greci care au suferit o grea palma de curand sa ne rugam pentru ei sa fie puternici sa reziste si sa scape de panarama aia de lege.
Mult succes si putere de munca cu acest blog !
Mantuirea sufletului pentru administratori blogului si cititori !
Doamne ajuta!
ApreciazăApreciază
[…] https://saccsiv.wordpress.com/2015/12/31/la-multi-ani-fratii-mei-dragi-3/comment-page-1/#comment-298… […]
ApreciazăApreciază