Vorbirea Sfântului Paisie cu animalele
Iata ce putem citi la Vorbirea Sfântului Paisie cu animalele de pe blogul fratilor de la Graiul Ortodox:
Locuitorii din Conita au fost impresionati de apropierea pe care o avea ”Călugarul” cu animalele.
Într-o duminica, dupa Sfanta Liturgie, pe cand se retragea la chilia sa, Părintele Paisie a auzit voci inspaimantate. Iese afara si ce sa vadă? Un urs mare a intrat pe poarta principala creind panica printre cei aflati in curtea manastirii. Cuviosul s-a apropiat insa de urs si i-a zis: ”Acum trebuie sa pleci pentru că oamenii se tem. Să revii mâine, dar nu pe aici, ci pe poarta din spate.”
Ursul a pornit spre munte pe cele două picioare ale sale. In fiecare luni, sapte-opt ursi veneau la locul din spate al Manastirii, unde se afla bucătăria si Parintele Paisie le dadea din mancarea pe care credinciosii o lăsau la sfarsit de saptamana.
Într-o zi, un copil, văzând mormantul pe care l-a sapat Cuviosul, i-a zis:
– Parinte, mormantul nu s-a adancit indeajuns, mai trebuie sapat.
– Du-te la magazie sa aduci faras si cazma, sa sapam mai adanc, a raspuns acela.
Intrand copilul in magazie, a vazut in fata sa doi serpi, si s-a speriat. Parintele Paisie insa s-a dus in spatele sau, l-a atins pe umar si i-a zis: ,,Sunt inofensivi, Gheorghe, nu te teme!’” Iar serpilor le-a spus: ”Duceti-va in spate, nu vedeti ca lui Gheorghe îi e frică?” Serpii au ascultat si imediat s-au retras si s-au strans intr-un colt.
La Stomio erau multi serpi, dar Cuviosul nu ii omora si nici nu lasa pe altii sa-i omoare. Atata sensibilitate duhovniceasca avea, incat nici furnici nu dorea sa calce. Unui copil, care invata mestesugul tamplaritului, i-a spus odata:
– Panaghioti, fi atent sa nu calci vreo furnica!
– Ei, Parinte, sunt atatea furnici! a raspuns copilul.
– Tu sa fi atent! a insistat Cuviosul.
Intr-o alta zi, in vara lui 1960, a vazut un iepure de camp ce manca pastai din micagradina pe care o facuse pe terasă, mai jos de manastire. S-a dus incet, incet in spatele iepurelui, si-a deschis dulama, si l-a prins inauntrul acesteia. L-a luat sus la manastire, l-a tuns pe frunte si i-a pictat cu rosu o cruce iar pe urma l-a lasat liber zicand: ,,Haide sa te duci in harul Domnului si alta data sa nu mai mananci pastaile! Ai atat de multa iarba sa mananci, atat de multa a dat Dumnezeu!”
Dupa aceea a zis vanatorilor:
– Sa fiti atenti sa nu omorati iepurele meu! Are o cruce pe frunte ca sa il recunoasteti si voi!
– Parinte Paisie, cum poti sa vezi daca iepurele are cruce sau nu? Iepurele alearga ca un glont, au raspuns vanatorii.
– Il veti vedea, il veti vedea, a raspuns, si astfel i-a impiedicat sa vaneze aproape de manastire.
Dragoste avea si fata de caprioare. Cand se ducea la lemne in padure, ele il recunoasteau dupa lovitura de topor si se apropiau de Parinte. Vino sa vezi caprioarele, i-a spus odata unui vanator! Si te rog mult, sa nu omori niciuna dintre aceste animale. Vanatorul s-a apropiat si a rămas surprins când a văzut cum cinci-sase caprioare pasteau langa Cuvios. Apoi a declarat: Cea mai frumoasa priveliste este sa-l vezi pe Calugar stand in compania caprioarelor.
Traducere din cartea Sfantul Paisie Aghioritul, Sf. Ioan Teologul – Suroti 2015 de S. M. Pantocrator http://impantokratoros.gr/9897AFF2.ro.aspx
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
SFÂNTUL SILUAN ATHONITUL spune:
Sunt oameni, care se leagă de viețuitoare și le privesc și le mângâie și vorbesc cu ele. Ei au lăsat iubirea de Dumnezeu și prin aceasta piere în ei și iubirea de frați, pentru care Hristos însuși a murit în mari chinuri și este un lucru lipsit de minte să facem așa. A da hrană animalelor și vietăților și a nu le bate, în aceasta stă mila omului față de ele, Dar a te lega de ele, a le iubi, a le privi și a vorbi cu ele, este semnul unui suflet lipsit de minte.
ApreciazăApreciază
Eu tot pot sa merg pe drum si sa intreb animalele sau sa le zic ceva, znacit n-am minte? 😀
ApreciazăApreciază
Serios. Oare ele nu sant creataia lui Dumnezeu. ?Tu iubesti creatia lui Dumnezeu pe parti? Su iubesti creatia toata si o respecti’Dumnezeu nu se poate iubii pe parti ci in INTREGIME. Asa cum tu esti parte din creatia lui si animalele sant la fel parte din creatie.
ApreciazăApreciază
Parintele Iustin Parvu avea si el un pisicut dragut-asta inseamna ca nu-L iubea pe Dumnezeu si pe oameni?!
Credem ca v-ati pripit cu ,,stiinta”.Sfintului Siluan Atonitul ii placeau si lui animalele-facind parte din creatia lui Dumnezeu-,dar pastra prioritatile si proportiile sanatoase.Orice om,in mod firesc,admira,indrageste creatia lui Dumnezeu.
Poate ca nu ati dus acest gind pina la capat?…Asa cred.
ApreciazăApreciază
si acesta era pisoil lui di utimii ani…la Petru Voda prin 2005 avea un mota birmanez sau siamez ( in fine nu coteaza rasa) crem-maro cu ochi albastri sasiu numit Misu care avea intrarea libera la chilia Parintelui !
ApreciazăApreciază
Sfantul Siluan s-o fi referit la cei care tin mai mult la animale decat la oameni. Nu inseamna ca lasi iubirea de Dumnezeu daca mangai o pisica sau un porumbel. Sfintii au avut si ei preferintele lor, tendinte native si anumite afinitati.Trebuie sa tinem cont si de biografiile lor. Sfantul Siluan a devenit mai drastic dupa ce a iesit din iadul patimilor si de aceea n-a mai vrut sa-si lipeasca sufletul de nimic, ca sa nu se abata nici cu un centimetru de la iubirea lui Dumnezeu. Dar Sfantul Paisie Aghioritul a vietuit normal, fara excese, intr-o familie iubitoare de Dumnezeu, pe urma a mers si la razboi, dar, spre bucuria lui, fiind telegrafist a fost scutit de a omori pe cineva. A avut o buna asezare sufleteasca inca de mic si a avut si o mare gingasie. . Pretuia practic si un fir de iarba, nu numai o furnica. Sfantul Siluan are si el harismele lui, nimeni nu poate sa scrie ca el. Noi trebuie sa pastram o masura in toate. Eu, daca as trai la tara, as creste gaini si alte vietuitoare, dar nu cred ca m-as indura sa tai o pasare ca s-o mananc. Pai cand sunt puisorii mici ii iubim, ii mangaiem, apoi cand se fac mari ii iubim la fel caci ne recunosc glasurile cand ii chemam sa manance si dupa ce au convietuit o perioada cu noi ii taiem si ii punem la ciorba. Probabil i-as tine pentru oua, iar vaca, pentru lapte, dar cand ar imbatrani n-as sacrifica-o. Toate animalele ne slujesc cu credinta si ne recunosc de stapani, numai noi devenim din ce in ce mai lacomi si impietriti.
ApreciazăApreciază
SFÂNTUL SILUAN ATHONITUL spune:
Sunt oameni, care se leagă de viețuitoare și le privesc și le mângâie și vorbesc cu ele. Ei au lăsat iubirea de Dumnezeu și prin aceasta piere în ei și iubirea de frați, pentru care Hristos însuși a murit în mari chinuri și este un lucru lipsit de minte să facem așa. A da hrană animalelor și vietăților și a nu le bate, în aceasta stă mila omului față de ele, Dar a te lega de ele, a le iubi, a le privi și a vorbi cu ele, este semnul unui suflet lipsit de minte.
ApreciazăApreciază
Binecuvântaţi, sfinţior Ioan şi Ciprian!
Şi rugaţi-vă şi pentru „lipsitul de minte” Paisie, care „a lăsat iubirea de Dumnezeu” şi iubirea de fraţi, perzându-şi vremea şi sufletul cu dobitoacele necuvântătoare!
Nu vă e ruşine să batjocoriţi sfinţii?
ApreciazăApreciază
Mirela,
„Omul duhovnicesc isi daruieste dragostea mai intai lui Dumnezeu, apoi oamenilor, iar preaplinul dragostei lui il daruieste animalelor si intregii zidiri. ” Sf Paisie
Este o ordine, nu de-a valma si la fel.
Dragostea Sfantului Paisie pt om era cam asa:
” – Parinte, spuneti-va ceva.
– Ce sa va spun?
– Ce va spune inima…
– Ceea ce imi spune inima este sa iau cutitul, s-o tai bucatele, s-o impart lumii si apoi sa mor”
Cam asta era iubirea Parintelui fata de om. Ma gandesc ca iubea si animalele da nu chiar in felul asta. E o diferenta totusi intre animal si om. Nu?
Adica, totul cu dreapta socoteala.
ApreciazăApreciază
Mircea,
Nu spune nimeni că nu există, teoretic, priorităţi. Spun teoretic pentru că, atunci când iubeşti toate fiinţele şi vezi o vietate amărâtă şi flămândă căreia vrei să îi dai de mâncare, nu începi să gândeşti: ia să fac un rond de 500 de metri, să văd dacă nu e un om sărac în zonă, ca să-i dau lui, ci îi dai vietăţii pentru că ea îţi iese în cale. Dacă îţi iese săracul, îi dai săracului, iar dacă îţi iese animalul, îi dai lui.
Sf. Paisie, dacă hrănea şi iubea animalele, era „de-a valma”? Desconsidera oamenii?
Cât despre comentariile lui Ioan şi Ciprian, la care am reacţionat, îţi spun sincer că mi se par nesimţite, cu toate că citează un sfânt.
Dacă nu ar fi sărit să le posteze acum, cu trimitere directă la comportamentul Sf. Paisie, nu aş fi avut nimic de zis. Ei, însă, au făcut o asociere obraznică, din care ar părea/reieşi, după logica textului prezentat de ei, că Sf. Paisie era un debil („lipsit de minte”), care în loc să-şi vadă de mântuire şi de Dumnezeu, a lăsat iubirea de El şi de oameni pentru dobitoace.
Sau vrei să zici, sincer, că nu au avut nicidecum gânduri urâte la adresa Sf. Paisie?
Cât despre textul Sf. Siluan, cineva a postat acum vreo lună textul în context, iar ansamblul sună foarte diferit. Dacă în varianta aleasă de cei doi comentatori ar părea că Sf. Siluan e împotriva animalelor şi îi dispreţuieşte/osândeşte pe cei care au grijă de ele, din context reiese faptul că sfântul este sensibil la orice vietate şi suferă pentru orice făptură, ceea ce dă alt înţelesul fragmentului.
De aceea, părerea mea este că cei care se prevalează de acest fragment al Sf. Siluan, făcând abstracţie de marea MULŢIME de sfinţi care au îndrăgit, hrănit şi îngrijit animalele, vor de fapt să-şi găsească (în mod fariseic) o fundamentare patristică (e doar în aparenţă) pentru neiubirea, insensibilitatea sau chiar ura faţă de animale, ca astfel să-şi mângâie conştiinţa şi să se plaseze pe piedestale de părută virtute.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Gandul meu este ca Sfantul Siluan se refera la iubirea patimasa fata de animale. Cei care au aceasta iubire isi dispretuiesc semenii, dar fata de subiectul impatimirii isi revarsa intreaga lor iubire. Cei impatimiti nu iubesc toate animalele.
ApreciazăApreciază
Ioan
iar unii se impatimesc de copii lor, altii de femeie/barbat, altii de avere, cariere,succese,etc…
ce DEOSEBRE e intre IMPATIMIREA de oameni sau de animale? PATIMA aceeasi este.
acesti BICSNICI OBRAZNICI si URATORI de animale care tot invoca aiurea citatul acela NEFERICIT tocmai URA lor fata de animale (constienta sau inconstienta) si-o „justifica” aratand cu degetul pe unii pe care ajuta/iubesc animalele POSTULAND ei FARA argumente sua dovezi, a priori ca….e impatimit, e dobitcesc,…caci vorbeste cu animalele!!!! ergo NU iubeste pe Dumnezeu si pe aproapele!!!!
taman ei PLINI de URA si CAZUTI in IMPATIMIRI URATE si MURDARE, multe si dobitocesti, judeca MILA !
li se pare ca sunt „duhovnicesti” daca incuviinteaza uciderea animaelor aiurea ( vezi pogromul cainilor maidanezi CUMPLIT chinuti, haituiti si ucisi in conditii insuportabile) ca si cum URA fata de animale i-ar arata pe ei conform NEFERICITULUI acela citat „elevati duhovniceste” iar MILA altora fata de zidirea necuvantatoare CHINUITA fara rost si nevinovata ar fi …”impatimire”. no comment !
MINTI SCHIMONOSTE de ura si BOLNAVE care cred ca a ajuns Duhul Sfant din Sfinti sa se contrazica, si NU pot sa accepte ca …poate INTEA lor de bolnava de orbire si NU pricepe sensurile.
ApreciazăApreciază
Mulţi dispreţuiesc animalele, considerându-le inferioare, periculoase, iraţionale etc., dar iată că ele ştiu să asculte ce le zice un sfânt şi împlinesc imediat cererea lui, în timp ce oamenii nu mai ştiu să asculte decât de ei înşişi, de poftele lor şi de cei care le zic ce le place să audă.
Urşii şi şerpii l-au ascultat, dar cei care au luat cardul „de sănătate” (altă minciună ambalată atrăgător) l-au ascultat?
Cât de jos a ajuns omenirea şi ce păcat că nici măcar preoţii nu ascultă de sfinţi şi, în loc să călăuzească turma spre Dumnezeu, o bezmeticesc de tot şi o ajută să cadă în fundul iadului cu iluzia virtuţii personale şi a cununilor cereşti!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pt. cine vrea sa-l inteleaga pe Dumnezeu prin lucrurile pe care El le-a creat pt om.
E valabil pt. noi toti dar mai ales pt. atei, necredinciosi si sustinatorii evolutionismului.
ApreciazăApreciază
Mirela
Parintele Nicolae Guranov din Insula Zalit, Staret care invata sa NU se ia CNP-urile si actele cele noi anticristice…a se vedea filmele dedicate lui din ciclul ” sarea pamantului” …la care veneau PUZDERII de oameni ….
inca unul „fara dragoste” de om sau Dumnezeu…pe motiv de iubirea fara de animal si vorbbirea cu el…
aici cu pisica sa
ApreciazăApreciază
Mi se rupe sufletul când văd biete animăluţe ce suferă neconsolate de moartea stăpânilor lor. Foarte trist 😦
ApreciazăApreciază
Sfantul Paisie:
„Pentru ca sa ti se largeasca inima, trebuie sa scoti ceva dinlauntrul ei: sa arunci afara iubirea de sine. Daca se va usca iedera iubirii de sine si a logicii stramte care te inabusa, arborele tau duhovnicesc se va dezvolta liber.”
„Stiti ce simt eu acum? Simt o asa dragoste de mama, o asa afectiune si gingasie, pe care n-o aveam inainte. Toate lumea incape inlauntrul meu. Vreau sa-i imbratisez pe toti oamenii, ca sa-i ajut.”
„Sufar pentru lume si, pe zi ce trece, aceasta durere creste. Ma topesc pur si simplu.”
„Pentru ca sa ni se inmoaie inima, trebuie sa ne punem nu numai in situatia celorlalti oameni, ci si a animalelor, chiar si a a sarpelui. Sa ne gandim: „ Mi-ar place sa fiu sarpe, sa ies putin la soare ca sa ma incalzesc si sa vina altul sa ma loveasca, sa-mi zdrobeasca capul? Nu”. Atunci ni se va face mila si vom iubi chiar si serpii. Daca omul nu se pune in situatia celuilalt, chiar si a animalelor si a insectelor, nu devine „om”.”
„Omul duhovnicesc este tot o durere. Se topeste de durere pentru ceilalti, se roaga, mangaie. Si, luand asupra lui durerea celorlalti, este intotdeauna bucuros, caci Hristos ii ia durerea si ii daruieste mangaiere duhovniceasca.”
ApreciazăApreciază
Păcatul și erezia se găsesc în inima noastră; – acest flagel al umanității care-i smulge pe oameni de lângă Dumnezeu și cufundă lumea în nenorociri și suferințe; păcatul și erezia – această adevarată samânță a morții care face să apese asupra întregii omeniri întunericul deznădejdii.
Prin viața sfântă și însemnările Părintelui Siluan Athonitul, Mântuitorul nostru Iisus Hristos transmite un mesaj umanității strivite de absurditatea experiențelor cotidiene, durere și deznadejde.
Mirela citește Sfântul Canon 68 Apostolic, din Pidalionul Sf. Nicodim Aghioritul ed. 1844, apoi 47 la tâlcuire și vezi că nu orice Biserică poate canoniza sfinți adevărați. Un dreptcredincios trebuie să învețe scripturile pe de rost cum arată în Porunca din Sf. Evanghelie, Mântuitorul nostru Iisus Hristos: „ Cercetaţi Scripturile… că întru dânsele veţi afla viaţă veşnică; si acelea sunt care mărturisesc pentru mine” (loan 5,39), ca să nu fie manipulat de antihriștii din trecut, prezent și cei din viitor.
ApreciazăApreciază
Ciprian Gaby
Adica adica Sfantul Paisie nu e Sfant? De unde ai mai aparut si tu? Ai mintea tulbure.
Acum cateva zile ziceai ca scapam vremurile de apocaliptice cam asa:
„încă ne putem cumpăra în zone foarte retrase și muntoase și a ne desprinde total de sistemul satanic administrativ, cu un generator magnetic, nu mai avem nevoie de lemne și trăim ca membrii Bisericii de Catacombe Ruse, care nu folosesc nici rublele.”
ApreciazăApreciază
Ciprian,
M-am uitat în Pidalion şi nu văd nici o legătură cu ceea ce spui tu. Poate vrei că îmi citezi canonul şi tâlcuirea la care te referi.
Pidalionul meu nu e cel din 1844 al mitropolitului Veniamin Costachi, dar e după acela.
Cât despre afirmaţia „Un dreptcredincios trebuie să învețe scripturile pe de rost”, tu confundând cercetarea cu memorizarea, e atât de exagerată/deplasată încât nu are rost să comentez. Ştii tu Biblia pe de rost? Pe cine ştii s-o ştie? De la ce sfânt ai preluat ideea? Doar evreii ultraortodocşi, ăia plătiţi să înveţe scriptura lor, se ocupă cu asta şi durează şi zeci de ani.
Una e să cercetezi şi să memorizezi fragmente revelatoare dpdv. dogmatic şi altceceva e să memorizezi toată Biblia.
Dar, dacă e datorie, cum zici, şi nu ne duce capul la aşa misiune,să ne implantăm un cip prin care asta să devină posibil?
ApreciazăApreciază
Să nu ne amăgim cu aceste vremuri viclene de înțepenire duhovnicească şi de nepăsare generală , cel ce se mântuiește pe sine mare se va numi… spun Sfinții Părinți. Să luăm exemplu dreptcredincioșilor ruși din Biserica de Catacombe Ruse, formată din oameni simpli și foarte zdrențuroși, care n-au plecat genunchii sistemului comunist, dar nici acestei așa zisă democrație, care nu au acte, sau buletine, telefoane sau site-uri (toate site-urile cu biserici de catacombe sunt ale slugilor lui antihrist, pentru a duce în eroare masele de oameni), unii chiar nu folosesc rublele, fiecare cu câte un carnețel unde sunt trecute, câteva date sumare, folosind anii de la zidirea lumii (2015 fiind 7490), dar cunosc pe de rost toate scripturile neschimbate și care nu se tulbură că nu au administrație, iar Sinodul lor este Învățătura Lui Iisus Hristos, Poruncile Lui și toate Sfintele Canoane ale ortodoxiei. Eu îi numesc Sfinții Ascunși a Lui Dumnezeu, care pentru ei nu ne pierde Dumnezeu. În volumul—Din Ierihon către Sion—capitolul : Curajul Credinței, Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, cu jumătate de secol în urmă scria:– Clericii și mirenii care nu ascultă de biserica lui Alexie, se adună în locuri ascunse, sub pământ (în catacombe) și fac slujbe. Aceștia fac parte din Biserica Liberă a Catacombelor și au astăzi 10 arhierei și mulțime de preoți, care se poartă mirenește la arătare. Prin rugăciunile lor ne miluiește Dumnezeu și pe noi nevrednicii, care nu avem nici o silă și totuși ne poticnim spre cele deșarte și nu purtăm grijă de mântuire. Eu nu judec pe nimeni, dar în toate timpurile au fost antihriști, care la tipărirea scripturilor, au mai schimbat câte ceva de care nici pe Marii Sfinți nu i-au tulburat, cu atât mai mult nu mă tulbur nici eu. Toți Sfinții care au scris despre ultimii dreptcredincioși de la sfârșitul veacului ne arată că se vor ascunde în crăpăturile pământului și in locuri pustii acoperiți de mâna lui Dumnezeu și consider că ce am scris este bine, deoarece munții sunt concesionați de masoni, special pentru vremuri apocaliptice.
ApreciazăApreciază
Ciprian
„Să luăm exemplu dreptcredincioșilor ruși din Biserica de Catacombe Ruse, formată din oameni simpli… dar cunosc pe de rost toate scripturile neschimbate”.
Mă îndoiesc TOTAL. Pe de altă parte, îmi amintesc de un caz (cred că din Pateric) al unui călugăr care ştia Scriptura pe de rost şi, mândrindu-se cu asta, a căzut. Deci, era o excepţie, nu o regulă.
ApreciazăApreciază
Iar diavolul, chiar stie totul pe de rost … Cu teoria sta bine, practica il tradeaza un pic 🙂
ApreciazăApreciază
Mirela
Cuvântul lui Dumnezeu cel viu şi lucrător învaţă pre om cunoştinţa. Dar omul trebuie să dezbrace îmbrăcămintea păcatului și chiar de nu v-a avea școală, puterea lui Dumnezeu cea în multe chipuri, îl v-a învăța pe el Sfintele Scripturi, nu spre mândrie ci, să nu-și piardă mântuirea sufletului.
ApreciazăApreciază
Ciprian
Toţi sfinţii ştiau Sf. Scriptură pe de rost? Toţi oamenii care s-au mântuit au ştiut-o? Tu o ştii? Ţi-a băgat-o „puterea lui Dumnezeu” în cap, sau încă nu? Pentru a înlătura neînţelegerile, prin Sf. Scriptură înţelegi Biblia?
Şi poate prezinţi canonul şi interpretarea la care mă trimiteai, ca să nu rămână doar vorbe aruncate.
ApreciazăApreciază