SACCSIV – blog ortodox

Preot are nevoie de sange

Posted in Uncategorized by saccsiv on Decembrie 14, 2015

Am primit pe e-mail:

Doamne ajuta.
Preotul Mera Stefan, tata a doi copilasi (1an jumatate unul dintre ei si celalat 3 anisori) este internat la Spitalul de Hematologie Bucuresti.
Are nevoie de sange. De vreo 2 luni tot sta prin spitale si abia acum au reusit sa gaseasca un remediu pentru o boala autoimuna de care sufera.
Cei care puteti si doriti sa salvati practic o viata sunteti rugati sa dati o mana de ajutor donand sange.
Nu conteaza grupa sanguina.
Termen: cat mai repede cu atat mai bine – incepand de maine cine poate.
Donatorii sunt rugati sa specifice pentru cine doneaza : „Pr Mera Stefan internat la Spitalul de Hematologie Bucuresti.” , si sa confirme acest gest nobil sotiei parintelui printr-un telefon sau SMS la nr. 0745.181.813 pentru gestionarea acestor donatii.

Dumnezeu sa va rasplateasca aceasta milostenie.

 

Anunțuri

34 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. ortodox crestin said, on Decembrie 14, 2015 at 4:30 am

    INCREDIBIL….CUM NU CONTEAZA GRUPA SANGUINA??????asta chiar nu o intelegem……..

    Apreciază

    • saccsiv said, on Decembrie 14, 2015 at 8:56 am

      Primitor universal
      Subiect care poate primi sange apartinand oricarui grup sangvin.
      Doar subiectii apartinand grupului AB, cel mari rar, sunt primitorii universali,
      http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/primitor-universal_4635

      Apreciază

    • geo said, on Decembrie 14, 2015 at 9:54 am

      D, asa este: nu coneaza grupa sanguina, pentru ca cel pentru care donezi chiar daca are alta grupa decit a ta, el primeste singe cu aceeasi grupa ca a lui din banca de singe a centrului, singele donat de tine fiind pastrat pentru cei cu aceeasi grupa ca a ta…

      Eu am donat de citeva ori si cei pentru care donam nu aveau grupa mea – AII…cel mai bine ar fi sa se intrebe la centrul de donatii…

      Cei care doneaza beneficiaza de niste facilitati – bonuri de masa, reducere la transport RATB, ziua de donatie e libera dar platita…

      Apreciază

    • auditus said, on Decembrie 15, 2015 at 12:15 am

      Nu contează grupa sanguină, deoarece se recoltează doar plasma din sânge, care i se administrează părintelui. Donarea se poate face doar la Iași.

      Apreciază

  2. ortodox crestin said, on Decembrie 14, 2015 at 4:32 am

    Chiar sunt curios daca publici comentariul…….de obicei cam stergi din le, nu apar toate, desi imi place , si mi-ar placea sa vad comentarii libere…….

    Apreciază

  3. el said, on Decembrie 14, 2015 at 4:45 am

    Dumnezeu sa-l ajute si sa-l mantuiasca pe Parintele acesta bolnav !

    sa vedem cati vor dona si pentru dansul, ca la satansitii de la #colectiv au sarit cu sutele/miile sa-si dea sangele pentru ei…sa vedem CATI se vor simti FRATI cu un preot ortodox! TEST !

    propagati REPEDE informatia fratilor pe toate caile, cei care aveti Mail dati mai departe la tot ce apare ca adrese la voi si contactii adreselor , la fel cei cu facebook…
    Doamne ajuta !

    Apreciază

  4. geo said, on Decembrie 14, 2015 at 8:26 am

    Acesta sa fie preotul?
    http://frunzis.iasi.mmb.ro/slujitori/22000-preot-paroh-stefan-mera

    In Bucuresti nu exista spital de hematologie ci doar http://ctsbucuresti.ro/ care nu interneaza pacienti ci doar face recoltari de la donatori pentru celelalte spitale.

    Mai degraba la Iasi…

    Oricum ar fi sa ne rugam sa se faca bine…

    Apreciază

  5. geo said, on Decembrie 14, 2015 at 8:40 am

    Viața unui medic obișnuit din România se împarte între spital și familia sa. Pentru doctorul Ștefan Mindea, specialistul în neurochirurgie care a renunțat la SUA pentru a profesa în țara unde s-a născut, viața înseamnă și slujirea Bisericii ca diacon. Aproape de oameni, aproape de Dumnezeu, doctorul Mindea este întotdeauna persoana reconfortantă, profesionistul care-ți dă încredere și curaj. Am simțit-o atât în sala de operații, dar și în afara ei,
    când am stat de vorbă cu domnia sa.

    Cât de mult contează în viața unui tânăr modelele?

    Pentru formarea unui tânăr modelul contează foarte mult. Tinerii sunt precum copiii mici. Vedem un copil, el este foarte prietenos, poate să se joace cu un alt copil pe care nici nu-l cunoaște. E suficient ca ei să fie împreună. Nu se uită că unul este bogat, celălalt e sărac, unul e român, altul e chinez. Ei sunt curați și nu gândesc rău. Așa sunt și tinerii. Ei sunt într-o formare continuă. Se uită în stânga, în dreapta, să caute modele, chiar inconștient. Eu am încercat pe cât posibil să fiu model stu­denților mei, exact cum aș fi pentru copiii mei. M-am străduit să nu fac ceva care nu s-ar cuveni din partea unui medic. Vă dau un mic exemplu. E foarte ușor să te cerți cu un coleg. E ușor să te cerți cu cineva care ți-e potriv­nic. Dar luptând împotriva gândurilor de răzvrătire, ajungi să accepți părerea lui, oricare ar fi ea. Apoi, este important să ai răbdare în orice situație, să-ți păstrezi calmul. Tinerii te urmăresc și e foarte important să-ți dai seama că printr-un singur gest poți să le marchezi întreaga viață.

    Cum decurge o zi obișnui­tă din viața neurochirurgului Ștefan Mindea?

    Ziua mea începe cu pravila, încerc să-mi respect canonul de rugăciune. Uneori, dacă mă trezesc mai târziu fiindcă am fost obosit, îmi fac rugăciunile în drum spre serviciu. Apoi la spital, timp de 20-30 de minute, trebuie să fiu singur ca să mă pot gândi doar la cazurile din ziua respectivă. Las atunci deoparte lucrurile administrative, pentru că vreau să am atenția îndreptată maxim asupra pacienților pe care-i voi opera sau îi voi trata în acea zi. În timpul consultații­lor și operațiilor, mă lupt cât mai mult să ofer pacientului siguran­ță, să nu simtă doar că stă în­tr-un spital, ci că cineva se ocupă de el în mod deosebit. Atunci când ai o boală, mai ales dacă nu ești medic, există o temere în legătură cu afecțiunea ta. Eu ca­ut să ușurez aceste emoții ale pacientului. În sala de operații îmi place să fiu concentrat, dar moderat. Încerc să-mi păstrez calmul pentru colegii mei pentru a nu tensiona: anestezistul, rezidentul, asistenta și întreaga echipă. Toate acestea le fac pentru a mă bucura la sfârșitul zilei de familie, de copii, de soție. Avem cinci copii și în orice
    situ­a­ție, fie că mi-a fost mai greu sau mai ușor în ziua respectivă, mă bucur de ei. E o binecuvântare să vin acasă la soția și copiii mei. Cinăm împreună, după care facem rugăciunile de seară împreună. Așa se încheie o zi pentru care dăm slavă lui Dumnezeu că s-a încheiat cu bine.

    Prezervarea sănătății este și o chestiune de educație. Se face aceasta în școala românească de medicină? Există educație pentru sănătate în România? Cum stăteau lucrurile în Statele Unite în această privință?

    Dacă se face sau nu educație pentru menținerea sănătății în facultățile din România, nu aș putea să vă spun, pentru că nu am terminat Medicina în România. Dar vă pot spune că în SUA este foarte prezentă această edu­cație. Oamenii sunt atenți la ce mănâncă și la nivelul lor de activitate. Vreau totuși să subliniez că nu toți americanii sunt la fel de conștienți. În California, de exemplu, se pune un mare accent pe educație, mișcare, într-un cuvânt: sănătate. Foarte mulți tineri, mai ales din facultăți, fac sport, aleargă, merg cu bicicleta; duc o viață activă. Efortul fizic este sănătos și necesar pentru corpul uman. Suntem datori să ne îngrijim de sănătatea noastră, care este un dar ce trebuie păstrat. Important este să nu exage­răm, să nu devenim obsedați de sport, dar nici să neglijăm sănătatea noastră. În zilele noastre se vede cum tabletele, telefoanele inteligente și calculatoarele au o in­flu­ență negativă asupra so­cietății, mai ales asupra copiilor, deprivându-i de activitatea fizică.

    Ar putea Biserica să se implice mai mult pe această latură, a educației pentru sănătate?

    Cred că Biserica ar putea face acest lucru. Dar mai important este ca ea să sprijine oamenii în lupta lor duhovnicească pe care o au de dus în fiecare zi. Știm de la Sfinții Părinți despre războiul nevăzut al gândurilor. Un om trebu­ie să fie permanent atent la gândurile pe care le are. Biserica are o datorie în a propovădui și a veghea mai întâi de toate la sănăta­tea spirituală a fiilor ei. Aceasta este misiunea ei de căpătâi.

    Ce anume predispune la credință sufletul unui medic? Minunata alcătuire a organismului uman sau faptul că de multe ori vă întâlniți cu oameni aflați la granița dintre viață și moarte?

    Cred că un medic trece prin anumite etape până ajunge la capacitatea de a îngriji pacienții săi. Când am studiat fiziologia, mai ales obstetrica, am rămas absolut șocat cât de precis este întregul proces prin care trece mama atunci când este însărcinată, cum crește bebelușul. Ca de exemplu, faptul că fătul are o moleculă de hemoglobină diferită de cea a mamei care duce oxigenul la țesuturi, la mușchi, la creier, la organele vitale. Această hemoglobină are o afinitate de o sută de ori mai mare pentru oxigen. E remarcabil că doar bebe­lușul are această hemoglobină. Când suntem adulți, acest tip de hemoglobină nu se mai produce. Rămâi impresionat de precizia și perfecțiunea cu care Dumnezeu a proiectat ființa umană. E nevoie de high engineering ca să creezi o astfel de moleculă de hemoglobină care să nu intre în concurență cu cea a mamei. Dacă ar avea aceeași moleculă, mama, fiind mai puternică, ar trage mai mult oxigen, iar copilul ar rămâne în deficiență și nu ar supravie­țui. Însă nu așa se întâmplă.
    Pe parcursul studiului medicinei, atunci când ajungi să te întâlnești cu oameni bolnavi, într-adevăr, vezi lucrurile altfel. Începi să înțelegi că boala are un scop în viața pacientului. De multe ori nu-ți dai seama inițial, dar când stai de vorbă cu pacientul, observi că boala reprezintă o atenționare menită să schimbe ceva în viața lui. Un mic exemplu. Am avut un pacient în SUA, un om de afaceri cu resurse financiare nelimitate. Cu toate acestea, își trăia viața cu un zbucium referitor la existența lui Dumnezeu. Am încercat să-i ofer un exemplu. Dar el mi-a răspuns astfel: „Domnule doctor, cu tot respectul, mi-ați spus că există Dumnezeu, că va fi o judecată pentru toți oamenii. Dar dacă după ce voi muri nu va fi așa cum mi-ați spus?”
    „Atunci, nu veți avea nici o problemă, i-am zis eu. Va fi așa cum ați crezut dumneavoastră. Însă, dacă ajungeți la judecată și nu veți fi crezut în ea, ce o să mai puteți face atunci?” Din nefericire, nu am ajuns la nici un rezultat cu el pe linia asta. Dânsul nu era convins de ceea ce îi spusesem. Avea un copil, o fată pe care o iubea ca pe ochii din cap. Atunci l-am întrebat așa: „Dacă mâine fata dumneavoastră v-ar suna și v-ar spune: «Tată, nu mai vreau să am de-a face cu tine. Nu vreau să te mai recunosc ca tată al meu. Nu vreau să te aud, nu vreau să îți scriu. Vreau să rup orice legătură cu tine. Nu te mai consider tatăl meu». Cum v-ați simți?”
    Omul mi-a replicat sigur pe sine: „Domnule doctor, ierta­ți-mă, dar acest exemplu este ridicol. Fata mea mă iubește, eu știu lucrul acesta. Deci nu pot să dau un răspuns la întrebarea dumneavoastră”.
    „Vă înțeleg. Dar credeți că e posibil să existe cel puțin o persoană care să se afle în situația pe care v-am descris-o?“
    „Da. Cum să nu? E posibil.”
    „Oare cum s-ar simți acel părinte?” „Groaznic, e de la sine înțeles. Mai mare chin nu ar fi posibil pentru acel părinte.”
    „Atunci pentru dumneavoastră, un om la 70 de ani, cu o stare financiară deosebită, de o inteli­gență ieșită din comun, patron la o firmă imensă, cu absolut orice la dispoziție, cum e posibil to­tuși să nu cercetați existența lui Dumnezeu și prezența Lui în via­ța dumneavoastră? Există riscul să ajungeți la momentul critic al Judecății și nu veți avea nici un răspuns înaintea lui Dumnezeu, Care v-a dat toate posibilitățile să Îl cunoașteți. Iar dumneavoastră L-ați respins complet. Ar fi exact același lucru cu respingerea fiicei dumneavoastră ca tată, cu toate că puteți dovedi că sun­teți tatăl ei, hrănind-o, îmbrăcând-o, ajutând-o să ajungă la maturitate.”
    Acest pacient al meu era bolnav de cancer în ultimul stadiu, deci inoperabil. Aștepta să moară. Într-un final, am terminat discuția cu el, care a durat cam trei ore, ceea ce în America se întâmplă foarte rar. La sfârșit ne-am îmbrățișat. După ceva timp, el mi-a zis: „Simt și știu că noi nu o să ne mai vedem”. Îmi dădusem seama și eu, ca medic, că nu mai aveam cu ce să-l ajut. Am dat mâna cu el, iar el mi-a spus: „Să știți că după ce am vorbit cu dumneavoastră încep să cred că există Dumnezeu. M-ați convins”. Am rămas puțin surprins. Vreau să menționez că această discuție avusese loc doar între noi doi. După două săptămâni, într-o zi, intru în birou, iar asistenta mea îmi dă o listă de pacienți, pe care trebuia să-i sun înapoi. Pe lista respectivă era și numărul de telefon al fiicei pacientului despre care v-am povestit. Mai vorbisem cu ea doar o singură dată, cinci minute, atunci când îl vizitasem pe tatăl ei. Mi-a zis că tatăl ei murise cu puțină vreme în urmă și că în urma discuției avute cu mine ceva în el s-a schimbat. Totuși fata sunase cu alt motiv. Mi-a zis așa: „Iertați-mă dacă par ciudată, dar acum două zile am avut un vis atât de real, încât a trebuit să vă sun și să vă mărturisesc: L-am visat pe tatăl meu, care mi-a zis să am mare răbdare cu mama mea, care are suflet bun, dar este mai închisă. Apoi a continuat: Vreau să știi că te iubesc deosebit de mult. Ești singura mea fiică și vreau să înțelegi un lucru foarte important pe care nu ți l-am transmis când trebuia. Să știi că L-am întâlnit pe Iisus Hristos. El există cu adevărat”. După care visul s-a terminat. Fata s-a trezit.
    Când auzi astfel de lucruri, ar trebui să fii orb ca să nu le vezi. Mai mult, astfel de întâmplări au avut loc cu americani, oameni cu care nu poți spune că ai ceva în comun privind credința în Dumnezeu, ca să te poți baza pe un lucru comun acceptat. Cu astfel de oameni poți intra într-o discuție doar pe un fond mai general, al unei credințe în „ceva”. Întrebi: „În ce crezi?” „Eu fac yoga”, ți se va răspunde. Și de aici firul se rupe. Pe când în România, fiind majoritatea creștini ortodocși, chiar dacă nu sunt fideli practicanți ai Ortodoxiei, mergând regulat la biserică, totuși au credința în Dumnezeu la bază și din când în când tot se duc măcar să aprindă o lumânare pentru morții lor. Așadar, e cu totul
    altceva.

    Problema cardurilor de sănătate. Credeți că aduc ele un beneficiu sistemului medical românesc?

    Cardurile de sănătate sunt promovate ca având scopul de a ajuta medicul să aibă mai bine grijă de pacient. În același timp, ele necesită foarte multe date personale de la pacient. În primul rând aceste date aparțin pacientului, sunt proprietatea lui și nu ar trebui să apară fără cunoștința sau consimțământul pacientului. La ora actuală, aceste date nu sunt protejate și nu au cum să fie protejate. Există deci un pericol permanent și real. Vedem mereu că multe date ale clienților sunt accesate de la bănci, unde ar trebui să existe o securitate maximă. Eu personal, ca medic, nu sunt de acord cu aceste carduri și mi-aș dori să văd un raport, un studiu la nivel internațional de la experți din domeniul IT care dovedesc că datele pacienților sunt în maximă siguranță. Trebuie să luăm în calcul și să avem în vedere și riscurile acestui card despre care foarte puține lucruri s-au spus. În acest sens, nu văd cum cei care promovează cardul de sănă­tate nu se referă deloc la pericolul permanent privind securitatea acestor date. Discuția nu se mărginește decât la avantajele acestui card, care nici acestea nu sunt clare. Cred și mi-aș dori ca pacientul să fie cât mai bine informat despre tot ceea ce presupune acest card.

    Dacă ați fi ministru al să­nătății, ce ați schimba în sistem ca lucrurile să meargă bine?

    Ca și ministru, aș crea un sistem în care banii plătiți de către fiecare persoană pentru sănătate să intre într-un cont personal al cetățeanului respectiv. Exact cum este la bancă. Aceste fonduri s-ar acumula începând cu vârsta de 18 ani sau de când intră cetă­țeanul pe salariu. Fondurile acumulate în acest cont pot fi folosite la bătrânețe sau când apare o necesitate medicală, astfel cetă­țeanul îi poate folosi la discreția lui pentru a-și întreține sănătatea. Siguranța oferită de un astfel de fond ar încuraja încrederea pacientului român în sistemul medical. Totodată, va da ocazia pacientului să-și caute medicul cel mai potrivit la stat sau la privat, oferindu-i libertatea de a-și folosi fondurile cum crede de cuviință. Pe de altă parte, aș pune mare accent pe educația, promovarea și reținerea cadrelor medicale în România. Efortul de a forma un medic, în România și oriunde în lume, este foarte costisitor pentru orice stat. Din nefericire, după ce medicul român este format, cu toate că acesta ar dori în cele mai multe cazuri să rămână la el în țară, sistemul îl forțează să plece în străi­nătate pentru un trai mai bun. Astfel, el pleacă, iar statul român o ia din nou de la început, cu alți studenți, care în șase ani după ce sunt formați vor pleca și ei peste hotare. Calculați dumneavoastră câți bani vom pierde noi în următorii ani dacă acest exod al medicilor noștri va continua.
    Pentru a crea un mediu competitiv pentru medicii noștri, aș accesa un credit cu același
    cuantum al banilor pierduți pentru pregătirea medicilor plecați, spre a achita salarii de bun simț doctorilor care rămân în țară. Astfel vom reține medicul român, eliminând și nedorita problemă a șpăgii, iar statul nu va mai fi păgubit la infinit.

    Care sunt proiectele dumneavoastră de viitor?

    Visez să realizez în România un institut unde să se profeseze neurochirurgia la cel mai înalt standard american. Mi-aș dori ca pe lângă acest institut să existe o biserică sau o mănăstire, astfel încât să se mențină o strânsă legătură între cele două. Nu cred într-un hiatus între partea medicală și cea spirituală, duhovnicească. Cu alte cuvinte, nu simt că poți avea o tămăduire a trupului fără cea a sufletului, ele trebuie să fie îmbinate. Nădăjduiesc că vom realiza acest lucru cu multă răbdare. Despre acest proiect pe care îl iau în serios și în care cred le vorbesc și rezidenților mei, cărora le spun că nu peste mult timp, în România, neurochirurgia se va ridica la nivelul țărilor celor mai avansate din lume. De aceea îi îndemn să nu plece peste hotare, ci să aștepte acel moment.

    http://ziarullumina.ro/puterea-credintei-in-mana-unui-medic-dibaci-105409.html

    Absolvent de Medicină la una dintre cele mai renumite universități americane, Standford, doctorul Ștefan Mindea a ajuns să fie cel mai tânăr şef din istoria secției de neurochirurgie a spitalului acestei instituții, la doar 36 de ani. A părăsit America și s-a întors acasă pentru a aduce speranță pacienților români care nu dispun de bani suficienți pentru a fi operați în străinătate. Neurochirurgul Mindea este și diacon. Interviul cu el ne dezvăluie chipul unui om care și-a înțeles viața ca pe o continuă slujire lui Dumnezeu și aproapelui, ca pe un răspuns la întrebarea adresată chiar de el însuși: „Eu pentru cine mă jertfesc?”.

    Aţi crescut în Statele Unite, unde ați studiat cu mare succes. Ce v-a determinat să vă întoarceţi în ţara ale cărei origini le purtaţi în fiinţa dumneavoastră?

    A fost ceva neaşteptat, să vă spun sincer. Am păstrat o legătură cu România. Veneam vara din patru în patru ani şi nu m-am aşteptat la această ocazie, ca să revin în ţară în calitate de neurochirurg. Decizia a fost mai mult bazată pe faptul că am văzut într-adevăr o mare nevoie de neurochirurgi cu experienţă în străinătate. Metodele şi tehnicile moderne sunt foarte utile pacienţilor, mai ales tehnica miniinvazivă, care nu este doar o strategie de marketing, ci un lucru foarte real. Inciziile mici înseamnă risc de infecţie mai mic, înseamnă mai puţine medicamente și calmante, pacientul se externează mult mai repede şi reprezintă un beneficiu clar pentru bolnav în comparaţie cu intervenţiile clasice. Aceasta, gândind în mod profesional. Pe de altă parte, eram asaltat şi de prietenii mei din România, care mi-au pus la dispoziţie vieţile martirilor din închisorile comuniste din România. Când am citit cartea despre viaţa lui Valeriu Gafencu am rămas absolut şocat. Nu am crezut că poate fi posibil aşa ceva, oameni de asemenea sacrificiu. Vieţile unor astfel de oameni, sfinţi, influenţează sufletul omului de azi. Cât de mult s-au luptat ei pentru ţara aceasta, cât de mult s-au jertfit pentru aproapele lor. Aceste idei m-au condus la întrebarea: eu pentru cine mă jertfesc? Aşa că împreună cu soţia mea ne-am tot gândit la ideea plecării în România din ce în ce mai mult, şi cu sprijin de la duhovnic şi alţi prieteni am luat decizia întoarcerii acasă.
    Din perspectiva dumneavoastră, ce credeţi că dă valoare vieţii unui om?
    În primul rând pot să vă spun ce nu dă valoare vieţii unui om. Ne ocupăm cu foarte multe lucruri în ziua de astăzi, vorbesc specific în calitate de medic. Avem în vedere pacienţii, lucrurile administrative. Mai există şi familia, facultatea, studenţii. Dar, dacă la suprafaţă toate acestea sunt foarte importante, importanţa lor se reduce dacă omul nu păstrează o legătură cu Dumnezeu. Poţi să faci foarte multe lucruri frumoase şi să crezi că asta e totul. Poţi să pari că te străduieşti pentru toţi şi eşti foarte darnic, dar dacă se pierde legătura cu Dumnezeu, dacă nu ai o credinţă adevărată, dacă nu-ţi cercetezi credinţa, degeaba le faci pe toate. Valoarea omului constă în a fi cât mai apropiat cu sufletul de Cel Care l-a creat. Exact ca un fiu care poate să meargă, să realizeze lucruri incredibile, dacă-şi pierde legătura cu părinţii, dacă nu ştie să-i preţuiască pe cei care i-au dat viaţă, atunci realizările lui vor fi, nu vreau să zic în zadar, dar le va lipsi mult din esenţă. Valoarea unui om constă în râvna pe care o are pentru Creatorul său şi pentru a percepe aspectele importante din credinţa lui. Din păcate, toţi suntem foarte ocupaţi, dar cercetăm în amănunt foarte puţin ce înseamnă să fii ortodox. Şi aşa ajungem să confundăm lucrurile. Am avut colegi în Statele Unite care îmi spuneau: Dacă eu sunt budist şi fac lucruri bune, care e problema? Încă o dată vreau să spun: nu intenţionez să judec pe alţii în credinţa lor, ci doar vreau să subliniez importanţa cunoaşterii credinţei noastre.

    Cum aţi ajuns să cunoaşteţi Biserica?

    Am fost în biserică de când pot să-mi aduc aminte, de mic copil. Ne ducea bunica noastră. Părinţii ne-au crescut, dar erau permanent la serviciu. Gândi­ţi-vă, noi eram veniţi în America, săraci, amărâţi… bunica, care era o femeie foarte simplă, de la ţară, cu doar patru clase, din­tr-un sat mic, ne-a învăţat să fim buni, să fim oameni cu caracter. Ne spunea să nu judeci, să nu superi pe aproapele tău. Ideea de a posti tot de la ea am pri­mit-o. Şi aşa am început să postim câte puţin, de la 5-6 ani. Pur şi simplu ne spunea să dăm şi noi ceva lui Dumnezeu, să-i oferim un mic dar, o mică jertfă Lui, Care ne-a dat atâtea nouă. Ca şi copil mic, nu aveam ce să-i dăruiesc lui Dumnezeu. Dar ea spunea: Uite, în post, nu o să bem lapte, nu o să mâncăm carne. Aşa ne-am învăţat cu postul, care a devenit ceva foarte firesc. Aceste lucruri m-am luptat să le aplic în viaţă odată ce am crescut, apoi împreună cu soţia mea care este româncă, ortodoxă şi un mare sprijin.
    Mă gândesc la alţi români aflaţi în străinătate care realizează foarte multe lucruri pe plan profesional, dar au familii destrămate. E păcat, identitatea românească se pierde, nu mai vorbesc de credinţă şi de alte valori. Consider o foarte mare binecuvântare faptul că am găsit o soţie româncă, ortodoxă, din comunitatea românească de acolo, din America, care m-a ajutat foarte mult. Se poate înainta duhovniceşte şi fără un astfel de sprijin, fără o soţie în genul acesta, dar e foarte greu. Cred că este de 1.000 de ori mai greu. Dacă ai o soţie care habar n-are de credinţă, e dificil. Am văzut în SUA români căsătoriţi cu japoneze, cu chinezoaice. Nu cred că le este foarte uşor în familie. Se pierde identitatea. E ca şi cum în cafeaua asta pun jumătate apă. E clar că n-o să mai aibă acelaşi conţinut, acelaşi gust.

    Ce reprezintă pentru dumneavoastră credinţa în Hristos?

    Credinţa în Hristos este esenţa vieţii omului. Vă daţi seama că, dacă pentru o clipă Dumnezeu nu ar fi în viaţa noastră, toate ar fi fără un scop, fără un rost. Ar fi un fel de randomness (dezor­dine). Nimic nu ar fi important, viaţa veşnică nu ar exista. Degeaba a­juţi pe altul. Ar fi total un haos. Cre­dinţa în Hristos este esenţială pentru existenţa noastră ca oameni.

    Cum credeţi că se pot forma atitudini, caractere sănătoase în societatea românească? Nu ar trebui ca şi medicii să aibă o voce mai pregnantă în acest sens? Ce se poate face pentru a îndrepta situaţia de fapt, care este una destul de dificilă?

    În primul rând am observat un lucru. De multe ori, unii medici nu se pun în centrul discuţiei atunci când este vorba despre religie, pentru că este şi termenul acesta „political correctness”, încât în SUA, cel puţin, nu puteai să vorbeşti deschis despre Ortodoxie. Pentru că se putea să-l supăr pe catolicul, pe protestantul, pe chinezul sau ateul aflat alături de mine. E discutabilă această problemă. Dar mai e ceva, mulţi nu au o voce, fiindcă le este teamă. Au teama de a fi văzuţi habotnici sau neserioşi ca specialişti, dacă tu ca medic crezi în lucruri care nu sunt dovezi ştiinţifice. Mai mult, consider că mai este o teamă. Există teama de a vorbi despre creştinism, tu însuţi nefiind un model potrivit de creştin. Poţi vorbi frumos despre Dumnezeu, iar oamenii să te vadă agitat, arogant, necinstit. Atunci nu se justifică numele tău de creştin. Aduci un deserviciu credinţei tale. Degeaba te duci la biserică, posteşti, te rogi, te spo­vedeşti, te împărtăşeşti. Chiar şi eu în America am simţit de multe ori nevoia mărturisirii unor anumite lucruri. Dar consideram aşa: Cum pot eu să ies în evidenţă cu acestea, fiindcă foarte uşor, prin păcatele noastre, şi e nevoie doar de un moment de neatenţie când poţi supăra pe cineva, putem fi acuzați de a nu fi creştini buni. Acest lucru intimidează pe mulţi oameni. Trebuie să înţelegem că a fi ortodox înseamnă să ai o luptă permanentă în viaţă. E foarte important să înţelegem aceasta. Nu putem crede că suntem cei mai buni, că n-o să avem cazuri cu probleme, că toţi pacienţii vor fi mulţumiţi, ne vor iubi sau vor spune „Doctorul Mindea, vai, ce grozav!”. Nu. Vor exista şi nemulţumiţi, vor fi şi cazuri grele, vor exista complicaţii. Sunt de înţeles. Pe de altă parte, alţii simt că nu pot discuta anumite lucruri ce ţin de ştiinţă cu certitudine pentru că nu sunt explicate în mod ştiinţific. Aceasta, încă o dată, demonstrează neştiinţa medicului. Avem exemple foarte bune în medicina românească, pe profesorul Nicolae Paulescu, care a scris o carte întreagă pe acest subiect: a luat principiile ştiinţifice şi a demonstrat, pe baza lor, existenţa unui Creator. Şi orice om, dacă stă puţin să se gândească, ca un copil de 10 ani, îşi dă seama că există un Creator. Un exemplu pe care îmi place foarte mult să-l dau colegilor mei care spun că sunt atei. Dacă eu scot din buzunar 10 monede şi le arunc pe jos, ele se împrăştie. Dacă voi arunca de ori câte ori doriţi dumneavoastră aceste monede, nu există matematic probabilitatea ca ele să se aşeze de la sine una peste alta. Dacă niciodată monedele nu se vor ordona aşa cum am spus, asta demonstrează randomness, dezordinea. În matematică, lucrurile care sunt posibile statistic au măcar teoretic posibilitatea de a se întâmpla, fie şi una la un miliard, la un triliard de ori, dar aici nu poate fi vorba nici măcar de aşa ceva. Din hazard, din întâmplare nu poate ieşi niciodată ceva ordonat de la sine.

    Cum aţi caracteriza România după perioada petrecută aici, în ţară?

    Consider că România la ora actuală este într-un moment critic. Din ce în ce mai mult, unii caută să creeze dezbinare, să cultive exemplele urâte, să sublinieze doar răul şi nu scot în evidenţă sincer şi partea rea, dar şi partea bună a lucrurilor. Dacă omul este puţin în dubiu sau mai slab în credinţă, deşi nu ştiu cum se poate considera cineva acum puternic în credinţă, poate să se smintească foarte uşor. Se simte, la fel ca în Statele Unite, dorinţa de a dilua credinţa, sau de a o reprezenta într-un mod neserios. Cum să te duci în fiecare săptămână la biserică? Doamne, iartă-mă, dar nu sunt călugăr.

    Vorbiţi despre rolul credinţei în derularea actului medical. În ce constă pregătirea dumneavoastră pentru operaţie? E vorba doar de studiu, tehnică, fler sau mai e nevoie şi de altceva, de rugăciune?

    E clar ca medic că trebuie să depăşeşti anumite etape pentru a fi calificat ca să operezi pe cineva. Când ai depăşit aceste etape şi cunoşti anatomia, cunoşti boala, cunoşti pacientul, ai luat decizia corectă, în sens ştiinţific ai nevoie şi de credinţă pentru a reuşi în ceea ce vrei să faci. Eu personal acord un mare rol credinţei. Consider că uneori, ca medic, şi cred că acest lucru este valabil pentru orice doctor, întâmpinăm cazuri încât, pur şi simplu, nu ştim cum să procedăm. Să-l operăm pe acest pacient, are sens sau nu? Recuperarea va depăşi capacitatea lui, dacă vorbim despre cancer? În aceste cazuri, simplu, oricine îşi poate da seama de rolul şi importanţa credinţei. Eu uneori mă rog de când fac consultaţia până când iau decizia ca să operez un pacient ca să-mi lumineze Dumnezeu mintea pentru a nu opera pe cineva care poate nu ar rezista intervenţiei chirurgicale sau ea nu şi-ar avea rost. Pe de altă parte, rugăciunea ajută foarte mult în timpul operaţiei. Am avut cazuri foarte grele, complicate, pe care le-am făcut cu o anumită uşurinţă pe care nu aveam cum să mi-o explic. Îmi amintesc când am operat o tumoare imensă la cineva, iar aceasta trebuia scoasă dintr-o bucată pentru a nu exista diseminare de celule în jur. Era prima dată când operam acest caz şi prima dată când se făcea o operaţie de acest gen la Standford. Am vorbit cu un medic din Japonia care făcuse 100 de astfel de operaţii într-o carieră de 40 de ani. Era o problemă foarte rară. Am sunat la un alt medic care operase 60 de cazuri până atunci. Le-am trimis RMN-ul. Operaţia dura cam 20 de ore! Trebuia anestezie puternică, pregătire minuţioasă. Să vedeţi ce s-a întâmplat! Locuiam în San Francisco. Am mers la racla Sfântului Ioan Maximovici. Şi acolo, ţin minte foarte bine, m-am rugat foarte mult: „Doamne, fă ceva. Nu vreau să fac cazul ăsta. Cred că mă depăşeşte. Nu vreau să fac boala mai grea pacientului!” M-am dus la bolnavul cu pricina, un mare şef de la firma Apple, un chinez creştin, care se putea opera oriunde în lume, şi i-am zis: „Problema dumneavoastră este una foarte complicată, cu care doar o mână de medici se ocupă. Eu vreau să vă spun lucrul acesta: Nu am mai operat asemenea cazuri. Am făcut cazuri complicate, dar nu ca acesta”. Omul s-a uitat la mine şi mi-a spus: „Eu am încredere în dumneavoastră. Simt că o să vă descurcaţi. Mă las în mâna dumneavoastră”. M-am speriat. Am zis: „Doamne, să nu greşească omul ăsta!” M-am pus serios pe treabă şi am cercetat toată literatura de specialitate, am luat legătura cu medicii respectivi. La acest caz se sângera cam 6-7 litri de sânge pe parcursul a 20 de ore. Imaginaţi-vă că 5-6 litri de sânge sunt în corpul nostru. Trebuia deci transfuzat tot sângele pe care-l avea pacientul în el. Am făcut şi un Maslu pentru pacientul meu chinez, care era creştin. Am intrat în caz şi aşa de uşor, de simplu, s-a desfăşurat totul, încât am terminat cazul în jumătate din timpul necesar în mod obişnuit unei astfel de intervenţii, adică în 10 ore. Când am întrebat pe anestezist cât sânge am pierdut, nu mi-a venit să cred ce am auzit: 900 de mililitri. I-am spus: „Măi, verificaţi cum trebuie, că nu e glumă. Vă întreb pentru că vreau să ştiu cât s-a pierdut. Vorbiţi cu tura de mai înainte, nu cumva să fi uitat să noteze ceva”. Toată lumea mi-a răspuns: „Da, e corect. Aţi pierdut în operaţie sub un litru de sânge”. Am avut conferinţe la care am menţionat cazul ăsta, bineînţeles nu în termenii în care vi l-am descris dumneavoastră, şi am avut medici care m-au acuzat că mint când le-am spus rezultatele operaţiei survenite în urma rugăciunii. Vă spun, cu frică de Dumnezeu, aşa a decurs operaţia. Altfel nu ai cum să explici. Credinţa are un mare rol. Şi au fost multe alte operaţii la care ajutorul lui Dumnezeu a venit tainic. Pe medicii care nu văd lucrul ăsta nu-i acuz, doar îmi pare rău pentru ei. Şi mă rog să vină vremea şi ocazia ca să-şi dea seama că tot ceea ce face medicul este foarte puţin. Iar asta cu tot respectul pentru doctori, profesori şi cine vreţi dumneavoastră.

    Dacă ar fi să faceţi profilul unui medic desăvârşit, cum l-aţi descrie?

    În primul rând, fără nici un dubiu, el ar trebui să aibă multă dragoste pentru pacient. Să se comporte cu bolnavul ca și cum s-ar purta cu el însuși. Apoi să fie exigent, să fie atent la detalii, să fie cu ochii în patru, răbdător. Al treilea lucru foarte important este să aibă cât mai multă smerenie, să înțeleagă că alt medic care nu este la fel de renumit ca el poate să-i ofere un sfat, că și el poate învăța dintr-o carte, dintr-un articol. Să nu se încreadă foarte tare în el, în înțelegerea lui. Dacă ai dragoste adevărată față de pacient, atenție la detaliu și dorința de a accepta să înveți din orice parte, poți să faci lucruri extraordinar de frumoase. Toate trebuie încununate de credință, pentru că toate se fac pentru Dumnezeu.

    http://ziarullumina.ro/jertfa-pentru-crezul-unei-vieti-102959.html

    Apreciază

    • Mirela said, on Decembrie 14, 2015 at 3:27 pm

      Mare om acest medic, o pildă pentru noi toţi! Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea cât mai mulţi români ca el!

      Apreciază

  6. Spaceman said, on Decembrie 14, 2015 at 8:48 am

    @saccsiv
    Ai primit un e-mail. Sper că ai verificat sursa, fiindcă acest e-mail în care se face un apel umanitar pentru donare de sânge – nu contează grupa sanguină

    pentru Preotul Mera Ștefan, mi se pare mai mult decât dubios. Adică acesta să fie Preot Mera Ștefan?

    http://frunzis.iasi.mmb.ro/slujitori/22000-preot-paroh-stefan-mera

    Și dacă el e, chiar este bolnav? Recunoaște cineva cazul? Mie îmi miroase a escrocherie, spam sau a capcană. Nu m-aș mira să fie capcană la câte topicuri excelente ai scris, mai ales cele legate de treburi evreiești și pionierii noii ortodoxii. Doar am scris despre schema cu donarea de sânge aplicată la Colectiv, Bataclan și tratamentele PRP. Nu există Spitalul de Hematologie București. Poate că

    Cum se numește doctorul care-l tratează? Către enoriașii lui a făcut apel? Poate îl ajută și ei nu doar cititorii acestui blog. Recomand prudență maximă, și să nu meargă nimeni să doneze nicio picătură de sânge până nu se verifică autenticitatea acestui apel umanitar! Auzi, cel care donează, să mai dea și sms sau telefon de confirmare! Unde s-a mai pomenit așa ceva!?

    Apreciază

    • saccsiv said, on Decembrie 14, 2015 at 9:17 am

      Spaceman

      E-mailul mi l-a trimis un frate ce pana acum n-a batut campii. Daca a verificat el ceva, nu stiu.

      Daca are grupa AB, nu primeste de la toti?

      Suna la acel numar si descoase.

      Apreciază

      • Mirela said, on Decembrie 14, 2015 at 10:19 am

        Eu ştiu că sângele donat de cineva pentru o persoană „se contabilizează”, în sensul că bolnavul poate beneficia de acea cantitate de sânge, asta neînsemnând că i se va transfuza exact sângele donatorului pentru el. Pentru cei de la Colectiv nu s-au făcut donaţii în toată ţara? Oare s-a plimbat cineva cu 2 litri de sânge de la Cluj la Bucureşti? De aceea nu contează grupa donatorului, care nu contează nici în alte cazuri. Sângele nostru va fi transfuzat persoanei potrivite, dar bolnavul pentru care donăm va avea „dreptul” la sânge (compatibil cu al lui, de la alţii).
        Mie ştirea mi se pare plauzibilă: dacă e grav bolnav, nu e anormal să fi fost transferat la Bucureşti, iar dacă primeşte sânge, cred că e normal ca cineva apropiat să ştie, ca să-l revendice (să fie sigur că beneficiază de el, că nu-i e „furat”).
        Cât despre imprecizia cu spitalul, mie chiar mi se pare semn de autenticitate a mesajului, al cărui sens central este donarea de sânge, nu rigurozitatea informării despre părinte. Că doar nu se pune problema să-l vizităm, ca să trebuiască să ştim exact unde este!
        Părerea mea este că, dacă ar fi un fals, ar fi fost precizat un spital care există, căci inexistenţa poate fi foarte uşor verificată pe net, iar un escroc nu şi-ar permite ruinarea demersului său cu aşa fleac. De aceea, eu cred că apelul de pe mail a fost făcut de către o persoană care ţine la acest părinte şi, de emoţie, nu a reţinut corect despre ce spital e vorba.

        Apreciază

      • Mirela said, on Decembrie 14, 2015 at 10:52 am

        saccsiv

        Am mai scris un comentariu aici. Nu ştiu dacă nu l-ai văzut sau am uitat să-l postez. Mulţumesc.

        Apreciază

      • saccsiv said, on Decembrie 14, 2015 at 10:56 am

        Mirela

        Altul, decat ceea ce am aprobat deja, nu mai vad.

        Apreciază

      • negoitaciprian2 said, on Decembrie 14, 2015 at 11:57 am

        Doamne ajută! Eu sunt fratele care i-a trimis pe mail fratelui Vasile mesajul de mai sus. Eu am găsit mesajul ăsta pe facebook și l-am trimis mai departe. Recunosc că nu am verificat autenticitatea cazului. Mare lucru nu puteam să fac decât să sun la numărul de telefon din mesaj. Am sunat azi. Mi-a răspuns soția părintelui Ștefan Mera. Părintele e grav bolnav, are o bolaă foarte rară autoimună. E internat la Spitalul Colentina din București, la terapie intensivă la hematologie, la doctor Radu Mihăilescu. La Iași a avut grijă de dânsul Dr. Lefter Viorica. E nevoie de încă 12 donatori, urgent. Părintele e om tânăr, are 37 de ani, au doi copii mici, soția dânsului plângea la telefon. Problema e că doctorii i-au spus că doar la Iași se poate dona sânge (se recoltează plasma din el și se fac ceva transfuzii). Eu mâine azi mă duc al Colentina să donez. Nu se pot face excrocherii cu așa ceva. Sânge nu se fură. Mergeți și dvs. la Colentina și interesați-vă. Doamna Mera mai zicea că părintele are frați la București și că nu pot dona, cică se poate doar la Iași. Așa că ar fi bine ca fratele Vasile să reia acest mesaj pentru frații din Iași. E nevoie doar de 12 persoane ca să doneze. Trebuie să fie sănătoase, mi-a mai zis doamna Mera. Mă iertați. M-am interesat. O faptă bună să facem și noi de sărbători!!!!

        Apreciază

      • negoitaciprian2 said, on Decembrie 14, 2015 at 12:23 pm

        Le-am trimis un mesaj și Ascor-ului din Iași și mi-au zis că îl cunosc pe părintele Ștefan și că miercuri va merge un grup ca să doneze sânge pentru dumnealui. Doamne ajută!

        Apreciază

      • Aurora-Emilia Moisuc said, on Decembrie 14, 2015 at 2:11 pm

        Il cunosc personal pe Printele Stefan Mera, este coleg de facultate cu sotul meu. Sotul meu a fost azi. Starea parintelui este suficient de grava incat sa poata primi sange de la orice donator. De fapt nu primeste sange, ci un anumit produs din sange. Este o intelegere intre spitale, iar parintele primeste sange din Bucuresti in contul celui donat la Iasi. Domnule saccsiv, va rog mentionati in articol cu litere mari ca acest caz este real si cat se poate de serios.

        Apreciază

      • geo said, on Decembrie 14, 2015 at 3:32 pm

        Ca sa se imprastie dubiile daca este internat la Spitalul Colentina la dr. Mihailescu se poate afla:

        http://www.spitalul-colentina.ro/scc-ro/scc_files/scc_meniuri/meniuri_secundare/sectii/hematologie-oncologie.htm

        Numai ca dr. Mihailescu nu este acolo ci in alta sectie: http://www.doctorbun.ro/doctor-radu-dan-mihailescu_56978.html

        Apreciază

    • Spaceman said, on Decembrie 14, 2015 at 2:52 pm

      Am întrebat dacă recunoaște cineva cazul, poate că acest caz este autentic dar pe mine mă interesează autenticitatea acestui apel umanitar! Fiindcă cineva se poate folosi de un caz real pentru a manipula! Ce e cu abureala asta: „Pr Mera Ștefan internat la Spitalul de Hematologie București” – defapt internat la Spitalul Colentina din București, iar doctorii spun că doar la Iași se poate dona sânge!? E nevoie de încă 12 donatori – în mesajul inițial nu se spune asta! Uite, printre altele, de aia nu am feisbuc!
      De ce suspiciunile mele sunt atât de mari:

      Patriarhia Română cunoaște cazul Preotului Mera Ștefan? Pentru că…

      Apreciază

      • Aurora-Emilia Moisuc said, on Decembrie 14, 2015 at 5:00 pm

        Am inteles. Multe mesaje in care se cere sange pentru Pr. Stefan poate sunt scrise de studenti tineri si poate nu au inteles foarte bine. Nici noi nu stim exact numele spitalului si nici nu conteaza. In orice caz, daca cineva doneaza sange pentru parintele, trebuie sa o anunte pe sotia acestuia – astfel incat sa primeasca echivalentul donarii de la Iasi (sau de oriunde, eu am zis Iasi deoarece noi de aici suntem), la Bucuresti. Stie doamna preoteasa ce si cum sa spuna. Si sotul meu s-a incurcat azi la spital, si a lamurit doamna preoteasa situatia la telefon, astfel incat sa fie in favoarea parintelui. De aceea, toti cei care donati, trimiteti sms ori sunati la acel numar.

        Daca nu e suficienta plata cereasca pentru un asemenea gest, donatorii mai primesc o scutire pentru o zi de serviciu, liber la transportul in comun pe o zi, analize complete facute gratuit, plus sapte bonuri de cumparaturi care au in total valoarea de 65 de lei (cel putin asa se da la centrul din Iasi).

        Doamne ajuta si sarbatori cu bucurie!

        Apreciază

      • negoitaciprian2 said, on Decembrie 14, 2015 at 9:06 pm

        Scrie-le și spune-le despre problemă. Dar NOI mergem să donăm? Să-i lăsăm pe alții. patriarhia@patriarhia.ro , arhiepiscopia.bucuresti@patriarhia.ro http://patriarhia.ro/organizarea-administrativa-763.html

        Apreciază

  7. ioannis said, on Decembrie 14, 2015 at 8:50 am

    Pai cum asa? In urma asasinatului colectiv al tinerilor frumosi si destepti, spitalele din tara si in special cele din Bucuresti se confruntau in premiera cu un excedent masiv de sange, si chiar faceau apel la populatie sa nu mai doneze ca excesul nu mai poate fi gestionat. Am inteles insa ca in scurt timp acel sange a luat imediat calea strainatatii, iar acum am revenit iar la vechea situatie sinistra de dinainte.
    Si, oricum, bietul parinte nu are ‘norocul’ tinerilor liberi, frumosi si destepti de a fi favorizat de acest sistem tot mai satanizat. Din contra, preotii sunt vazuti ca niste paraziti ai societatii. Din ce in ce mai multi români nu mai vor biserici, dar nicio problema! In locul lor vom avea curand moschei, cu tot „tacamul”. Iar aia nu vor sa stie deloc ce-i democratia. Poate unii isi vor spune in sinea lor „eu sunt ateu si nu vreau sa am legatură cu religia”. Dar musulmanii nu vor fi de acord cu tine. Multi zic ca majoritatea musulmanilor (in special cei crescuti in europa) sunt cinstiti, harnici, non-violenti si nefanatici, dar totusi uita ca acestia au un potential crescut de radicalizare.
    Iata de ce n-are ursu’ coadă! Mai traiti? Bine!

    Apreciază

  8. geo said, on Decembrie 14, 2015 at 9:16 am

    http://www.enational.ro/dezvaluiri/ponta-plimbat-de-%E2%80%9Emafia-gunoaielor%E2%80%9D-la-miami-513335.html/#ixzz3uEAMZdOO

    http://www.stiripesurse.ro/trei-milioane-de-romani-pierdu-i-pe-frontul-de-vest_975914.html

    http://www.petreanu.ro/2014/12/10/cat-a-costat-inchirierea-arenei-nationale-pentru-lansarea-lui-victor-ponta/

    http://cetateanul.net/articol-principal/14294/

    Ministrul Finanţelor, Anca Dragu, a spus parlamentarilor din Comisiile de buget-finanțe că, imediat la începutul anului viitor, ar trebui inițiată o discuţie despre ”un program serios de aderare la Zona Euro”, construit pe termen mediu şi lung, care să acţioneze ca o ancoră în dezvoltarea economică a României.

    “Despre Zona Euro, şi cu câţi ani amânăm aderarea la zona euro, aş vrea să spun că este cazul să ne aşezăm cu toţii la masă. Nu pe 3 ianuarie, dar pe 4 ianuarie, să discutăm despre un program serios de aderare la Zona Euro. Vreau să spun că România a avut un program credibil, acela de aderare la Uniunea Europeană”, a afirmat vineri ministrul Dragu la dezbaterea pe tema bugetului din cadrul comisiilor reunite de Buget-Finanţe din Parlament.

    Ministrul Finanțelor a arătat că, după ştiinţa sa, programul de aderare la UE a fost cel mai de succes program al României pe termen mediu.

    “Şi putem folosi acest prilej, acum, să avem un program pe termen mediu şi lung, o ancoră în dezvoltarea economică a României”, a mai spus ministrul Anca Dragu.

    Ministrul a admis că pentru aderarea la Zona Euro şi pentru creşterea, în cele din urmă, a nivelului de trai, este vitală creşterea competitivităţii.

    http://cursdeguvernare.ro/anca-dragu-trebuie-sa-discutam-un-program-serios-de-aderare-la-zona-euro.html

    Dacă se promulgă legea dării în plată, nu restanţele la credite îi sperie pe bancheri, ci valoarea totală a împrumuturilor, valoare de 16,4 miliarde de euro pe care instituţiile de credit nu îi vor mai încasa de la actualii clienţi cu restanţe. Pierderea pe sistem ar fi de minimum 10 miliarde de euro (dacă toţi debitorii cu restanţe şi-ar ceda casa ipotecată în favoarea băncii).

    Banca Naţională a României (BNR) a făcut publică situaţia creditelor persoanelor fizice la data de 31 octombrie 2015. Potrivit acesteia numărul debitorilor care au contractat un credit ipotecar sau care au garantat diverse credite cu ipoteci şi care înregistrează restanţe la ora actuală este de 68.723 de persoane. Totuşi, numărul creditelor contractate de aceştia sunt în număr de 74.127 (să nu uităm că în perioada 2007, 2008 începuseră să fie acceptate şi ipotecile de rangul doi asupra proprietăţilor imobiliare).

    Cei 68.723 de debitori au restanţe la băncile comerciale de 3,97 miliarde de lei, sumă care poate fi absorbită de sistemul bancar chiar şi dacă ar fi promulgată legea dării în plată în forma actuală. Problema este însă alta, nu restanţele debitorilor către bănci, ci suma totală pe care băncile ar avea-o de încasat de la cei 68.723 de clienţi în următorii 15-20 de ani. Potrivit statisticilor BNR, suma totală datorată de clienţii cu restanţe la creditele garantate cu un imobil este de 74,138 miliarde de lei, adică 16,4 miliarde de euro. Suma include bineînţeles valoarea imobilului cumparat pe credit, dar şi dobânzile şi comisioanele viitoare băncii, profitulpentru banii plasaţi în perioada de boom.

    http://www.economica.net/legea-darii-in-plata-pierderile-bancilor-s-ar-putea-ridica-la-10-miliarde-de-euro_111612.html

    http://www.profit.ro/stiri/economie/iohannis-vrea-sa-intoarca-la-parlament-legea-darii-in-plata-si-va-sugera-plafonarea-la-250-000-de-euro-14475200

    „În momentul de față, Inspectoratul General pentru Imigrări are în gestionare șase centre: la București, Șomcuta Mare, Rădăuți, Galați, Timișoara și Giurgiu. Am prevăzut preluarea a încă trei sedii și demararea lucrărilor pentru reabilitarea, amenajarea și dotarea acestor sedii, conform cerințelor Inspectoratului General pentru Imigrări: la Câmpulung Muscel, Tășnad și Bumbești-Jiu. Cele trei pe care le vom avea suplimentar credem că în prima etapă pot asigura o primă intervenție”, a răspuns ministrul, întrebat dacă România va putea prelua cota de imigranți care i-a fost repartizată.

    http://www.agerpres.ro/politica/2015/12/13/petre-toba-vor-fi-infiintate-trei-noi-centre-de-migratie-13-47-36

    Plagiatorul Apud, rusinea guvernului Ciolos, trebuie sa-si dea demisia.

    Peste 80% dintre români nu sunt de acord ca refugiații/imigranții să se stabilească în România, iar majoritatea consideră, în contextul atacurile teroriste din Paris, că Europa și țara noastră nu ar trebui să mai primească aceste persoane care vin din Orientul Mijlociu, relevă un sondaj INSCOP transmis vineri AGERPRES.

    http://www.agerpres.ro/social/2015/12/11/inscop-80-2-dintre-romani-nu-sunt-de-acord-ca-refugiatii-sa-se-stabileasca-in-romania-10-33-06

    Mamaia Cristina călătoreşte periodic cu trenul câte 200 de kilometri pentru a-şi vinde, pe străzile îngheţate ale Capitalei, confecţiile din lână. Povestea apăsătoare a femeii în vârstă de 67 de ani conţine, însă, un capitol fericit, „scris” la sfârşitul acestui an. O postare pe Facebook a unei cliente a atins zeci de mii de oameni şi a dus vestea ilicelor împletite de bătrâna necăjită la urechile românilor inimoşi din ţară, dar şi din afara ei.

    Anii bătrâneţii nu sunt întotdeuna o oază de linişte şi odihnă. Uneori, dreptul de a ne întinde oasele trudite, câştigat prin ani de muncă, devine prea puţin important atunci când se ciocneşte cu realitatea, iar nevoia de supravieţuire învinge. Este şi cazul Cristinei Achimoiu, o femeie în vârstă de 67 de ani care îşi trăieşte clipele târzii ale vieţii făcând negoţ, prin ploaie şi vânt, cu botoşii şi vestele de lână ţesute de dânsa, dar şi de alte femei din comuna Corbi, judeţul Argeş, de unde se trage.

    Sănătoasă, dar chinuită de anii pe care-i duce în spate şi de boala grea a soţului, un cancer de prostată care îl ţine imobilizat la pat de doi ani, mamaia Cristina străbate periodic, din septembrie până în aprilie, 200 de kilometri. Trage după ea sacoşe voluminoase pline cu ilice ţărăneşti împletite cu grijă şi iscusinţă de femeile de la ţară. Băieţii ei, unul retras la casa părintească din Argeş, altul plecat în Spania, o ajută cum pot, însă neajunsurile şi costurile tratamentului bărbatului bolnav sunt peste puterile lor.

    Bătrâna, amendată de poliţişti

    „Tata e la pat, e grav bolnav şi suntem într-o situaţie nefericită. Bine că lucrăm lâna de la oi, avem animale. A fost zonă de colectiv aici şi lucrează şi femeile din sat cu lâna, pentru că nu s-ar descurca singură cu tot. Torc toate lâna, fac veste, botoşi şi altele, iar ea merge şi le vinde. Apoi profitul se împarte”, povesteşte unul dintre fiii femeii, Petre Achimoiu, un bărbat solid, dar trecut, la rândul lui, prin greutăţile vieţii. Absolvent de liceu şi cu câteva cursuri de calificare finalizate, bărbatul a locuit o vreme în Bucureşti, unde a lucrat ca agent de pază la un hotel de pe Calea Victoriei, însă s-a retras acasă în comuna muntenească după divorţul de soţie. De atunci, îşi ajută mama după puteri. „Lucrează pe timp de vară, când nu se caută aşa tare confecţiile de lână. Este greu, dar nu vrem să fim ipocriţi. Suntem oameni sinceri, nu cerem nimic. Ea se chinuie foarte tare. Chiar dacă avem o gazdă în Bucureşti, tot stă prin frig, pe drumuri, să vândă”, mai spune bărbatul. Chinul bătrânei nu se termină la vremea rece de afară. Mamaia Cristina nu este străină nici de pericolele străzii, nici de excesul de zel al poliţiştilor, care o tratează, uneori, ca pe un infractor.

    A luat şi amenzi, a luat de toate. Lângă ea se vindeau ţigări de contrabandă, poate şi droguri, iar poliţiştii care treceau o luau şi pe ea la rost. Noi avem certificat de producător, dar nu a contat. Noroc că am vorbit cu primarul, un om bun, şi ne lasă să plătim în rate, adaugă Petre Achimoiu.

    Cu o pensie minimă de 400 de lei, un ajutor de la primărie care nu şi-a găsit calea spre bătrână de trei luni şi doi băieţi mari, dar măcinaţi şi ei de probleme, bunica îşi duce bătrâneţea în frig, vânzându-şi munca cu preţuri de până la 40 de lei. Uneori clienţii vin, alteori întârzie să apară, însă una dintre vânzările pe care le-a făcut săptămâna trecută a fost, se pare, cu noroc. O tânără blondă şi subţirică, jurnalistă de profesie, Carla Alina Buleanu (foto), „a fost trimisă de Maica Domnului”, este convinsă mamaia Cristina.

    „Sunteţi prima clientă, domnişoară. Sper să-mi purtaţi noroc”

    „Am trecut într-o dimineaţă, săptămâna trecută, prin zona Rosetti împreună cu tatăl meu. La stop era doamna cu mai multe veste în mână, printre care am remarcat eu una gri. După un scurt dialog cu tatăl meu, el a deschis geamul si a întrebat-o cât costă o vestă, iar când femeia a zis 40 de lei am rămas şocată, ştiind că asemenea articole ajung la 200 de lei la târgurile de specialitate. În timp ce coboram din maşină, i-am făcut câteva poze, fără să îi prind faţa sau să mă vadă, fiindu-mi teamă să nu se gândească că vreau să îi fac vreun rău. M-am gândit că aşa poate că or mai veni 3-4 persoane, din cei care vor vedea postarea pe Facebook, să cumpere de la dânsa. «Sunteţi prima clientă, domnişoară. Sper să-mi purtaţi noroc», mi-a spus”, povesteşte tânăra.

    Ce a urmat, însă, a întrecut orice aşteptare. Postarea tinerei a atins inimile a peste 20.000 de persoane. Distribuită de 19.889 de ori şi apreciată de 22.544 de oameni, povestea bunicuţei a traversat ţara şi-a ajuns chiar şi dincolo de graniţe. Am primit un număr impresionant de mesaje private de la persoane care îşi doreau să cumpere şi să o ajute pe doamnă. Au fost oameni din peste zece oraşe mari din ţară, dar ce m-a impresionat cel mai mult a fost faptul că mi-au scris oameni din Anglia, Canada, Gemania, Italia, Austria şi alte câteva ţări. Alţii au căutat-o imediat după ce au citit postarea. Bătrâna a vândut tot ce avea în sacoşe în ziua respectivă, iar pe seară mi-au scris două doamne, mai inspirate decât mine, care i-au luat numărul de telefon. Mi-au spus că femeia cu vestele plângea de fericire, că vrea neaparat să mă găsească şi că este convinsă că m-a trimis Maica Domnului, a declarat, emoţionată, Carla Buleanu.

    Tânăra povesteşte că şi-a făcut curaj să o caute pe mamaia Cristina abia după două zile, copleşită de vorbele frumoase, încă nerostite, pe care era convinsă că bătrâna avea să i le adreseze. „Eram conştientă că, real vorbind, am postat doar nişte poze pe internet, nu am alergat la vreun maraton. Într-un final am vorbit, mi-a povestit despre boala soţului, ne-au dat lacrimile amândurora la telefon şi, pe final, m-a invitat la ea acasă în Argeş, la vară, pentru o săptămână. Eu am fost convinsă că această postare va fi una banală, că poate voi convinge câteva persoane să cumpere de la dânsa, dar ce s-a întâmplat apoi m-a schimbat foarte mult. Mi s-a demonstrat încă o dată că există magie în vieţile nostre, dar şi că Facebook-ul, oricât de blamat ar fi uneori, se pare că poate face minuni”, a mai spus aceasta.

    http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/povestea-emotionanta-batranei-arges-vinde-veste-lana-strazile-bucuresti-a-i-plati-tratamentul-sotului-bolnav-cancer-1_566d88727d919ed50e2ed564/index.html

    http://adevarul.ro/international/europa/criza-continua-1_566db1ff7d919ed50e300c80/index.html

    Apreciază

    • geo said, on Decembrie 14, 2015 at 9:30 am

      Pentru români nu sunt bani….indiferent de domeniu, totul cu economie, dar pentru imigranți este…m-am saturat sa muncesc in tara aceasta, iar eu să rabd…..pe munca mea, pentru a face milostivenii!
      Fără supărare! Să plecăm cu toți din țară, pentru a fi priviți și noi , proștii care am rămas și muncit aici pe 2 lei, cu alți ochi!

      Apreciază

      • Mirela said, on Decembrie 14, 2015 at 10:33 am

        Să plecăm ca să schimbăm o robie cu alta? Stăpân poţi să fii în ţara ta, mai puţin sau deloc în alta. Oare cei mai mulţi dintre românii care au plecat au fost primiţi cu braţele deschise? Sau mănâncă pâinea amară a umilinţei şi a slavajului modern?
        Şi, peste toate, să rămânem şi fără Dumnezeu?

        Apreciază

  9. geo said, on Decembrie 14, 2015 at 10:06 am

    https://www.riseproject.ro/articol/protectia-consumatorilor-apara-supermarketurile/

    https://www.crji.org/articole.php?id=4232

    http://linx.crji.org/88-88-5467/iluminatul-public-electrizantul-politicienilor

    http://linx.crji.org/88-88-5465/statul-icirci-plateste-libanezului-hassan-awdi-daune-487-milioane-lei

    http://linx.crji.org/88-88-5459/dacian-ciolos-premierul-omg

    http://linx.crji.org/88-88-5460/mafia-italiana-bacircntuie-aerul-romacircnesc

    http://linx.crji.org/88-88-5436/unde-ajuns-milioane-euro-ale-concernului-eads-pentru-contract-din-romacircnia

    http://www.diasporatv.eu/dr-calin-georgescu-asediul-marilor-corporatii/

    http://adrianseverin.com/despre-reforma-statului-roman-in-viziune-tehnocrata/?fb_action_ids=765101170301237&fb_action_types=news.publishes

    http://www.activenews.ro/stiri-politic/Analiza-ultimilor-25-de-ani-asa-cum-nu-a-mai-fost-scrisa-vreodata-Daca-nu-vor-aparea-jucatori-globali-sau-regionali-care-sa-aiba-nevoie-de-un-mare-stat-al-romanilor-suntem-pierduti-127755

    http://www.theblaze.com/stories/2013/09/17/take-back-your-power-documentary-paints-dark-picture-of-smart-meters/

    http://www.mediafax.ro/social/ambasadorul-olandei-dezamagit-ca-senatul-a-respins-parteneriatul-civil-14915437

    http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Economie/Stiri/BUSINESS+CLUB+Contracte+suspecte+in+schimbul+aderarii

    http://www.cotidianul.ro/caracatita-verde-isi-extinde-tentaculele-in-centrul-romaniei-i-272921/

    http://www.cotidianul.ro/centrul-atentiei/transilvania-furata/

    http://www.dantanasa.ro/sovinism-peste-10-mii-de-ortodocsi-din-sfantu-gheorghe-discriminati-de-primarul-udmr/

    http://www.activenews.ro/externe/Nu-uita-ca-au-fost-bombardati-de-NATO.-Mii-de-oameni-au-protestat-la-Podgorica-fata-de-intrarea-Muntenegrului-in-NATO-si-cer-referendum-Ce-greseala-au-facut-Afganistanul-sau-Irakul-De-ce-a-fost-distrusa-Libia-127806

    http://www.kmkz.ro/opinii/invitatii-kmkz/ca-sa-nu-mai-facem-pe-prostii-am-auzit-de-atatea-ori-vrem-spitale-nu-catedrale/

    http://www.activenews.ro/stiri-social/Patriarhul-Daniel-%E2%80%93-Doctor-Honoris-Causa-al-Universitatii-Titu-Maiorescu-Dreptatea-sau-indreptarea-dobandita-prin-credinta-in-Hristos-depaseste-legalismul-bazat-pe-formalism-si-autosuficienta-127750

    http://basilica.ro/o-cAlAuzA-spiritualA-pentru-identitatea-demnitatea-Si-afirmarea-romAnilor-In-lumea-de-azi-110947.html

    http://www.activenews.ro/stiri-social/Marian-Munteanu-La-cate-resurse-avem-ne-permitem-sa-facem-cate-o-Catedrala-a-Mantuirii-in-fiecare-judet.-Daca-nu-s-ar-FURA-Mesaj-catre-secularisti-Romania-va-fi-ultimul-loc-de-pe-pamant-unde-se-va-prabusi-crestinismul-127778

    http://www.activenews.ro/cultura/Ziua-Emil-Cioran-organizata-de-Mitropolia-Ortodoxa-Romana-a-Europei-Occidentale-si-Meridionale-Prin-orice-lacrima-ne-priveste-Dumnezeu-127786

    http://www.activenews.ro/economie-finante-banci/BNR-sare-din-nou-in-apararea-bancilor-Bogdan-Olteanu-ii-cere-lui-Klaus-Iohannis-sa-nu-promulge-legea-darii-in-plata-pentru-ca-poate-afecta-functionarea-institutiilor-de-credit-127779

    http://www.activenews.ro/stiri-politic/Tupeu-maxim-Mai-multi-ambasadori-din-UE-s-au-dus-peste-Iohannis-si-au-amenintat-Romania.-Ce-s-a-intamplat-127741

    http://www.activenews.ro/stiri-social/Paraclisul-Sfantul-Siluan-Athonitul-a-realizat-un-proiect-pentru-reabilitarea-saloanelor-spitalului-CF-Constanta-Nu-uitati-ca-tine-de-noi-sa-tinem-spitalele-deschise-si-functionale.-Cum-puteti-AJUTA-127776

    http://www.activenews.ro/externe/CONTRA-NOSTRA.Transfer-istoric-de-suveranitate-pregatit-de-UE-Frontierele-nationale-vor-fi-aparate-de-o-noua-forta-de-politie-a-Comisiei-Europene-127770

    http://www.activenews.ro/externe/Dementa-totala.-S-a-nascut-barbat-a-devenit-femeie-si-acum-se-crede-o-FETITA-DE-SASE-ANI-127764

    http://www.activenews.ro/externe/Avertisment-lansat-de-premierul-Valls-Franta-ar-putea-intra-intr-un-razboi-civil-127759

    http://www.activenews.ro/stiri/ONG-istii-lui-Soros-fac-liste-negre-cu-orasele-care-aspira-la-titlul-de-Capitala-Culturala-a-Europei-2021-.-ActiveWatch-si-Militia-Spirituala-Mai-bine-sa-candideze-la-titul-de-Capitala-Europeana-Criminala-127761

    http://www.activenews.ro/economie-consumator/Preturi-ca-in-Germania-salarii-ca-in-Romania.-Comparatie-intre-cele-mai-mici-salarii-oferite-de-Kaufland-in-cele-doua-tari.-Diferentele-sunt-imense-127744

    http://www.activenews.ro/stiri-social/Inspectoratul-pentru-Situatii-de-Urgenta-a-INTERZIS-folosirea-facliilor-si-a-lumanarilor-la-teatru-opera-restaurante-sau-cluburi-127739

    http://www.activenews.ro/externe/Moscova-avertizeaza-Statul-Islamic-vrea-sa-deschida-un-%E2%80%9Eal-doilea-front-in-Afganistan-127710

    http://www.karamazov.ro/index.php/polemici/465-cldur-mare.html

    http://constantingheorghe.blogspot.ro/2015/12/democratia-de-tinichea.html

    http://gandeste.org/general/cum-este-distrusa-democratia-in-europa-varianta-in-limba-franceza-2/62462

    http://www.art-emis.ro/jurnalistica/3268-republica-moldova-ar-putea-ramane-fara-apa-potabila.html

    https://bogdancalehari.wordpress.com/2015/09/22/invazia-europei-a-fost-pregatita-metodic-timp-de-patruzeci-de-ani/

    http://epochtimes-romania.com/news/haosul-in-crestere-israelieni-ajuta-militantii-al-nusra-raniti-soigu-afirma-ca-daesh-controleaza-70-din-siria–241716

    http://romaniabreakingnews.ro/fortele-din-extremele-spectrului-politic-antiue-si-populiste-au-devenit-mai-puternice-ca-oricand-kremlin-prodest/

    http://glasul.info/2015/11/25/cehii-si-slovacii-au-lansat-o-initiativa-prin-care-anunta-ca-vor-sa-se-reuneasca/

    http://glasul.info/2015/12/02/dorin-chirtoaca-luati-cu-asalt-prutul-zdrobiti-vamele-granitele-barierele-care-mai-sunt-intre-noi-s-ar-putea-sa-fie-calea-cea-mai-scurta-spre-uniunea-europeana/

    Apreciază

  10. geo said, on Decembrie 14, 2015 at 10:39 am

    Aproximativ 300 de persoane, între care și emisarul american împotriva antisemitismului, au manifestat duminică într-o localitate din centrul Ungariei la apelul organizațiilor evreiești împotriva proiectului de ridicare a statuii unui ministru din anii ’30, autor al legilor antievreiești, relatează AFP.

    http://www.agerpres.ro/externe/2015/12/14/manifestatie-in-ungaria-impotriva-ridicarii-statuii-unui-ministru-antisemit-07-49-31

    Peste tot in Ardeal gasim statuile unor nume de maghiari anti romani declarati pe care maghiarimea ii slaveste pentru aceasta atitudine, ca Petofi Sandor(poeziile lui antiromanesti sunt celebre!!), Konya Adam, una din figurile emblematice ale sovinismului maghiar si una dintre cele mai vocale voci ale iredentismului maghiar din Romania, Vass Albert, considerat criminal de război de către justiția din România, responsabil pentru masacrele impotriva romanilor in timpul Dictatului de la Viena 1940 si multe alte statui care impanzesc Transilvania de azi…

    „Petőfi a instigat în poeziile sale împotriva tuturor nemaghiarilor” din Transilvania(…)
    „Căci doar maghiarul este stăpân în ţară”,
    declară el în poezia „Magyar Nép” (Poporul maghiar) din iunie 1848:
    Doar maghiarul are aici drepturi de stăpân,
    Iar cei care vor să ni se urce în cap
    Vor simţi pe capetele lor paşii noştri,
    Înfingându-le pintenii în adâncul inimii…”

    Apreciază

  11. JE said, on Decembrie 14, 2015 at 12:03 pm

    – The Syrian Holocaust: A Preplanned Genocide And Forced Exodus
    http://stateofthenation2012.com/?p=25505

    Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: