Saccsiv – Weblog

Bloguri ortodoxe despre Sfintitul Marturisitor GHEORGHE CALCIU DUMITREASA – 9 ani de la adormire, doi ani de la aflarea sfintelor sale moaste

Posted in Uncategorized by saccsiv on Noiembrie 23, 2015

ATITUDINI: „Nu avem nimic de discutat”-Note informative despre comportamentul Pr. Gheorghe Calciu în penitenciarul Aiud

Sursa: „Alexandru

Data: 10.06.1980

Locul: penitenciarul Aiud

Notă informativă

În dimineaţa zilei de 10 iunie a.c. deţinuţii C.S.S. au fost reţinuţi în cameră pentru a fi văzuţi de comandantul penitenciarului.

În adevăr, acesta avenit, dar a vorbit numai cu deţinutul Calciu Dumitreasa Gheorghe. Pe timpul discuţiei care a durat cca. 15 minute şi a fost cam „tăioasă” din ambele părţi, comandantul a cerut deţinutului să iasă la muncă, nu la munca care o vrea el, ci la munca hotărâtă de comandantul penitenciarului;

„refuzul la muncă este o faptă gravă care se pedepseşte aspru”;

„comanda penitenciarului şi toate cadrele sunt obligate să apere ţara de elemente ca el (Calciu), un fost legionar notoriu, un fost şi actual duşman”; „fiindcă refuză munca şi persistă în acest refuz ba mai este şi obraznic în răspunsurile pe care le dă, va fi pedepsit cu izolare până va accepta să muncească acolo unde i se ordonă”.

La toate cerute de comandant, deţ. Calciu a răspuns întâi blând, apoi din ce în ce mai aprins, cu un pregnant accent maliţios şi ironic, pozând când în martir (supus exterminării, mâncare proastă, fără cămăşi), când bravând (duceţi-mă la izolare pentru totdeauna, Dumnezeu are grijă de mine şi de familia mea etc.).
A repetat mereu aceleaşi vechi idei ale sale: persoană sechestrată, nu recunosc
sentinţa, sunt preotul Calciu nu deţinutul Calciu, nu muncesc
niciodată pentru puşcăriile voastre etc. Singura noutate (Pentru Sursă care nu
mai stătuse de vorbă cu Calciu de şase săptămâni), a fost ideea că „fiindcă
este forţat acceptă să muncească, dar în condiţii de fabrică nu în condiţii
degradante, tot în celulă şi bătând cuie”.

A mai arătat că „nu a fost legionar ci s-a făcut vinovat de găzduirea unui legionar”; „nu sunt
duşmanul nimănui dar vă vine mai la îndemână să-mi faceţi astfel de reclamă ca
să fugă oamenii de mine şi să mă creadă un monstru”.

A arătat şi a insistat asupra faptului că „nu îl sperie nicio ameninţare nici chiar cu
moartea lentă despre care nu se vorbeşte dar se practică cu el”
; „este
conştient că face rău colegilor lui, dar nu poate abdica de la principiile după care se conduce mereu”.

A pomenit numele unei singure persoane vinovată – după el – de tot ce i se întâmplă.

De asemenea a mai strecurat unele din preceptele sale, el nu caută să se răzbune pe nimeni
niciodată – judecătorul suprem, dacă va găsi necesar, va pedepsi el, etc.

Sursa a rămas cu deţinutul Calciu în cameră toată ziua. Nu s-a mai deschis discuţia despre cele
petrecute dimineaţa şi Calciu a fost convins că în acea zi sau în următoarele va fi trimis la izolare.

Să se insiste prin reţeaua informativă pentru a-l determina să participe la muncă, aşa cum s-a stabilit în plan.

21.07.1980

Colonel
C. P.

Sunt adus aici pentru exterminare. Sunt
adus în penitenciar pentru exterminare, în ţara românească, în 1980!

Redat din L.română

Nr. 0013/ 01.12.1979

Notă

Cu discuţiile purtate de un ofiţer din Ministerul de Interne şi deţinutul Calciu Dumitreasa Gheorghe.

Ofiţerul: – Luaţi loc.

Calciu: – Credeţi că mă exterminaţi aici?

O: – Aţi făcut o cerere de graţiere dumneavoastră?

C: – Eu? Eu am nevoie de graţierea dumneavoastră? Eu n-am nevoie de graţiere.

– Cererea de graţiere este făcută de soţia dvs.?

– Nu ştiu.

– Vă mai întreb încă odată: aţi făcut o cerere de graţiere, dumneavoastră? Sau a făcut soţia
dumneavoastră vreo cerere de graţiere? Că cererile de graţiere sunt nişte acte
de clemenţă şi am dori să ştim, dumneavoastră aţi făcut-o, soţia?

– N-am nevoie de clemenţă de la dumneavoastră şi a altora. N-am nevoie de clemenţă.

– Consideraţi că cererea soţiei…

– Nu avem ce discuta, nu avem absolut nimic. Am terminat de discutat.

– I-aţi dat mandat soţiei s-o semneze?

– N-am dat nimic, n-am nevoie de nimic. Am nevoie să mă exterminaţi. M-aţi adus la exterminare
aici. Crimă şi bestialitate, asta este, în ’79 – ’80, crimă şi bestialitate.

– Care este explicaţia că, totuşi, soţia dumneavoastră a făcut această cerere?

– Da’ ce mă interesează?

– Nu este făcută cu asentimentul dvs.?

– Nu mă interesează, dar n-am nimic de discutat cu dvs., domnule.

– Atunci, cum se explică totuşi faptul că s-a făcut această cerere? Daţi-mi explicaţii pentru
cererea care a făcut-o soţia. A fost făcută cu asentimentul dvs.? Doriţi într-adevăr să fiţi graţiat?

– Nu am nevoie de nimic, nu am nevoie de nimic. Am nevoie de justiţie, să se pună capăt
acestor crime şi înscenări în ţara asta.

– Pentru că cererea este adresată Consiliului de Stat.

– Să cereţi graţiere dvs. la înscenatori, criminali, la ăştia să cereţi…

– Eu te rog să…

– Ce să mă rugaţi, nu mă rugaţi nimic.

– Să ai o atitudine cuviincioasă.

– Nu am de discutat cu dumneavoastră.

– Şi să aveţi o comportare corectă în penitenciar.

– Corectă? Corectă da? Cu crima şi cu bestialitatea?

– Noi doream să cunoaştem poziţia dvs. în legătură cu cererea de graţiere.

– Nu. Asta-i poziţia mea. N-am nevoie de nimic, de nimic n-am nevoie. Să vă graţieze pe dvs.

– Deci dumneata nudoreşti?

– Nu doresc nimic. Lăsaţi-mă în pace. Să fiu lăsat să mor aici.

– De ce nu vorbiţi calm?

– Nu vorbesc pentru că sunt sătul de crime. Sunt adus aici pentru exterminare.

Sunt adus în penitenciar pentru exterminare, în ţara românească, în 1980!

– Prin ce argumentezi acest lucru?

– N-am nevoie să argumentez cu nimic, de aceea nici nu stau de vorbă.

…………………………………la cuvântul acesta, la exterminare.

– O să spun eu poate anul viitor. Dar cine sunteţi dvs. ca să vă spun? Înscenatorul? Asta sunteţi dvs.

– Şi atunci, care este explicaţia acestei cereri de graţiere, totuşi? Este adresată Consiliuluide Stat.

Vrem să înţelegem şi noi.

– Nu v-am spus odată că n-am nevoie de nimic?

– Da. Este adresată Consiliului de Stat.

– Nu umblaţi cu minciuni de astea şi cu ticăloşii. Ce, n-am mai văzut crime şi înscenări?

– Noi vă adresăm rugămintea să aveţi o comportare civilizată.

– N-am nevoie. Civilizată? Cu criminali, cu asasinii de aici?

– Şi nu jigniţi organele de stat.

– Cum să nu vă jignesc? Vă jignesc, că sunteţi criminali şi m-aţi adus aici la exterminare.

– Vă rugăm cu insistenţă să fiţi ordonat şi disciplinat.

– Nu mai am ce discuta.

– Deci nu mai avem ce discuta?

– Nu avem nimic de discutat.

Articol preluat din Revista ATITUDINI nr.40
[1] Din Arhivele Dosarelor CNSAS.

Bucovina Profunda: 21 noiembrie – Sfintitul Marturisitor Gheorghe Calciu – 9 ani de la adormire, doi ani de la aflarea sfintelor sale moaste

Cinstit de straini, prigonit de români, care găsindu-i sfintele moaşte le-au ingropat inapoi in lut, Parintele Gheorghe Calciu rămâne unul din cei mai mari sfinţi mărturisitori ai secolului XX

Memorialul durerii:

Pr. Gheorghe Calciu, 7 cuvinte catre tineri 

Articole despre Sfintitul Marturisitor Gheorghe Calciu:

Desi un site foarte pestriţ, iată ce putem citi wikipedia despre Parintele Gheorghe Calciu.

Vlad Herman: INTERVIU: De vorba cu Parintele Gheorghe Calciu (VIDEO)

 

Anunțuri

11 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Orthodox said, on Noiembrie 23, 2015 at 5:47 pm

    Apreciază

  2. Mălin said, on Noiembrie 23, 2015 at 6:15 pm

    Apreciază

    • marinela said, on Noiembrie 23, 2015 at 9:10 pm

      Roaga-te si pt noi pacatosii sfinte al lui Dumnezeu ,parinte Gheorghe Calciu,sa ne intilnim acolo sus cu totii si sa ne bucuram impreuna de raiul dobindit deja de tine.

      Apreciază

  3. Mălin said, on Noiembrie 23, 2015 at 6:36 pm

    Parintele Calciu Dumitreasa ultima conferinta Cluj-Napoca – partea I

    Parintele Calciu Dumitreasa ultima conferinta Cluj-Napoca – partea a II-a

    Parintele Calciu Dumitreasa ultima conferinta Cluj-Napoca – partea a III-a

    Apreciază

  4. qwerty said, on Noiembrie 23, 2015 at 7:13 pm

    off topic
    interviu tradus in romana DESRPE ATACURILE DIN PARIS

    Apreciază

  5. Sită Deasă said, on Noiembrie 23, 2015 at 8:39 pm

    Reblogged this on Sită Deasă.

    Apreciază

  6. mircea.v said, on Noiembrie 23, 2015 at 9:01 pm

    Fara Compromis – Parintele Gheorghe Calciu

    – Parinte, povestiti-ne despre felul de presiune la care ati fost supus in cea de-a doua detentie!
    – Din cand in cand anumitit senatori sau reprezentanti din America, din Departamentul de Stat, veneau in Romania si intrebau despre mine. De cate ori un senator sau altcineva, la nivel oficial, venea din America, eram adus de Securitate la Bucuresti si hranit bine. Sotia era invitata la mine si fiului meu ii era permis sa ma viziteze. Imi spuneau: „Vedeti, Parinte, ce bine santeti tratat aici. Acum si sotia poate sa vina saptamanal sa va viziteze!”. Asta dura numai vreo 2 sau 4 zile, caci dupa ce oficialii Americani paraseau Romania, eram trimis din nou la inchisoare. Cunosteam deja sistemul lor, nu era nimic nou pentru mine.
    Insa o data unul dintre senatorii americani mi-a scris o scrisoare. Securitatea i-a dat scrisoarea sotiei, si sotia mi-a adus-o. Acest senator imi spunea ca daca semnez o scrisoare cerandu-i „Altetei Sale” Ceausescu sa ma ierte, voi fi eliberat. Vorbise cu oamenii apropiati lui Ceausescu, care il asigurasera ca daca semnez asa ceva, voi fi eliberat in trei zile. Sotia mi-a adus scrisoarea. Ea nu a spus nimic. Fiul meu, in schimb, a fost foarte impresionat de Securitate. Ei ii spusesera: „Tatal tau este foarte mandru. Nu este un preot adevarat! Din cauza mandriei lui, a refuzat sa semneze aceasta cerere si sa fie cu tine. Te-a abandonat chiar acum, cand ai nevoie de un tata sa te ghideze, sa te protejeze si sa te invete ce este bine si ce este rau”. Sotia mea nu a spus nimic, pentru ca si ea era impotriva Securitatii, insa fiul meu a fost influentat de ei. Mi-a spus: „Tata, esti atat de mandru! Nu ma iubesti. M-ai lasat singur. M-ai abandonat si preferi sa stai in inchisoare, sa mori acolo si sa te faci singur erou al Bisericii din Romania, in loc sa fii cu mine!”. Aceasta m-a ranit foarte, foarte adanc. Am fost foarte necajit. Nu am putut decat sa spun: „Andrei, daca semnez aceasta scrisoare si sunt eliberat, in doi ani iti vei pierde orice respect fata de mine. Lasa-ma sa stau aici!”. Si fiul meu a acceptat raspunsul. [nota: baiatul era de 15 -16 ani]
    Asa ca m-am intors la inchisoare. Am fost mutat la Galati. Poate cea mai rea inchisoare a fost Galatiul. A fost foarte rau acolo. Mi-au repartizat 2 criminali in celula, insa nu erau periculosi. Acesti criminali cunosteau cate ceva despre credinta si mi-au cerut sa vorbesc cu ei despre Iisus Hristos. Am petrecut trei luni rugandu-ne impreuna. Nu stiam daca erau vinovati, nici daca dupa ce ne-am despartit, s-au intors la cele de dinainte. Insa in timpul celor trei luni ne-am rugat impreuna, am meditat impreuna. Le-am spus despre Iisus Hristos si despre Sfanta Scriptura. Le-am spus despre misiunea pe care o purtam si de ce eram in inchisoare. La inceput nu au crezut ca am fost inchis numai pentru ca predicasem cuvantul lui Dumnezeu, insa le-am povestit cele intamplate cu mine si m-au crezut. Inchegasem un fel de prietenie frateasca de credinta, locuind impreuna. [nota: acesta este varianta foarte romantata; cei 2 criminali fusesera pusi special cu parintele in celula pentru a-l omora, dar parintele i-a convertit pe cei 2, care in final i-au spus aprox. „nu te mai omoram, s-o fac ei daca vor”]
    Dupa trei luni am fost trimis inapoi la Aiud. Eram foarte bolnav si din cauza aceasta m-au trimis apoi la spital la Jilava. Mi-a fost incredintat un gardian care era foarte salbatic si care m-a batut foarte rau [nota; parintele avea aprox. varsta de 58 de ani in acea perioada]. Poate ma presau prin aceasta sa semnez acea scrisoare. Dupa aceea a venit cineva, un ministru al statului, nu stiu cum il chema, pentru ca niciodata nu mi se prezentau pe nume.

    Mi-a spus:”Parinte, te avertizez, daca nu semnezi aceea scrisoare, vei muri in inchisoare. Am decis sa nu te eliberam niciodata, pentru ca vrem sa te compromitem. Nu te putem elibera din inchisoare fara un compromis. Stii foarte bine ca studentii tai te adora. Sant gata sa te urmeze. Insa nu putem ingadui sa se intample ceea ce s-a intamplat cu cinci ani in urma. Fara un compromis nu te vom elibera niciodata. Si te asigur inca o data ca vei muri in inchisoare, iar sotia ta nu va sti niciodata unde iti sant ramasitele. Stii foarte bine ca sant sute si mii de oameni morti in inchisori ingropati peste tot. Pina la sfarsitul acestei lumi, nimeni nu va sti sau descoperi unde iti sant ramasitele pamantesti!”.
    Astazi vedem cum ramasitele pamantesti ale unor ucisi in Romania si Rusia sunt descoperite. Dar la vremea respectiva ministrul era foarte convingator si imi daduse un motiv de gandire. In timp ce eram bolnav mi-a spus: ”Esti foarte bolnav – avem documentatie cum ca ai fost bolnav si ai murit din cauza bolii. Asa ca nimeni nu ne poate acuza ca te-am omorat”. Am fost foarte impresionat de aceasta. Era prima data cand cineva dintre ei era sincer cu mine si imi vorbea fara ocolisuri.
    De multe ori au incercat sa-mi implanteze principiile comunismului, insa nici unul din ei nu a fost vreodata foarte sincer cu mine. Si am fost foarte speriat. Am raspuns:
    „Domnule, stiu ca sant intr-adevar foarte bolnav si stiu ca voi muri aici, dar la fel de bine pot sa mor si afara. De ce as face un compromis numai ca sa mor afara, in patul meu? Prefer sa mor aici fara nici un compromis!”.
    Astfel ca ministrul m-a lasat si nimeni nu m-a mai vizitat. Apoi, intr-o zi, seful Securitatii ma aduce pe mine la Bucuresti, la Securitate si-i cheama si pe sotia si fiul meu. Le spune sotiei si fiului:
    „Vedeti, i s-a dat posibilitatea sa iasa din inchisoare si el a refuzat sa semneze. Este ultima oara cand il vedeti. Din acest moment nu-l veti mai vedea vreodata, numai daca semneaza cererea!”. Sotia mea, fiul meu si eu am inceput sa plangem, pentru ca eram convinsi ca e ultima oara cand ne mai vedem. N-au obtinut nimic de la mine. Dar in ziua urmatoare am fost eliberat. Pana in ultimul moment au incercat sa ma convinga sa semnez!

    Trebuie sa spun ca sotia mea a fost atat de curajoasa, mai mult decat am fost eu. A reusit sa-mi creasca baiatul, sa-l educe si sa-l faca un tanar credincios, educandu-i spiritul, pentru ca atunci cand va veni in America, dupa multe privatiuniu, multe persecutii si multe presiuni asupra lui, sa fie foarte tare. Nu a creat niciodata probleme aici: fara alcool, fara droguri, nimic. A studiat fara a avea bani, a reusit sa primeasca burse si acum, in 1997, se pregateste pentru un doctorat in Drept si sper sa fie un avocat pentru lumea crestina, nu pentru bani. Cred, intr-un fel, ca prin refuzul meu de a fi eliberat prin compromis, prin refuzul de a face ceea ce mi s-a cerut atunci, am contribuit la formarea lui. Daca as fi iesit din inchisoare ca un preot compromis, s-ar fi rusinat de mine in scurt timp. Astfel Domnul mi-a dat putere sa rezist la orice ispita.

    Acum pare simplu sa va povestesc ca fiul meu a zis ceea ce a zis si ca senatorul mi-a scris acea scrisoare, dar trebuie sa va puneti in situatia mea de atunci. Era o problema pe viata si pe moarte. Nu era asa de usor sa iei o decizie, sa alegi moartea. Credeam intr-adevar ca fusesem condamnat la moarte. Comunistii nu puteau permite niciodata ca cineva ca mine sa fie eliberat fara sa fi fost compromis. Eram convins ca refuzul meu insemna moartea. Nu mi-a fost deloc usor. Dar Dumnezeu mi-a dat puteri!

    Ca fiinta umana, cu pacatele mele, cu neputintele mele, cu indeciziile mele, cu imposibilitatea mea de a ajunge la Dumnezeu, nu puteam face nimic. A fost Iisus, au fost ingerii Sai. Dumnezeu mi-a aratat prin ingerii Lui ca intr-adevar Hristos a inviat, ca Iisus imi va da putere, ca El imi va pune pe buze ce cuvinte sa raspund. In sufletul meu m-am indoit si m-am intrebat: poate ca ar trebui sa semnez? Insa ceva mai puternic decat mine nu ma lasa. Ceva ce venea din afara mea ma forta sa spun: „Nu, prefer sa mor”. Eram speriat de moarte, dar preferam sa mor decat sa fac compromis, decat sa-L tradez pe Iisus Hristos, sa fiu un Iuda.

    Trebuie sa stiti ca in momentul in care am decis sa raman in inchisoare, familia mea nu a mai insemnat nimic pentru mine. Tot ceea ce conta era pozitia mea in fata lui Dumnezeu. Stiam ca eram un pacatos, stiam ca nu aveam nici o valoare, insa stiam deasemenea ca Iisus Hristos ma iubeste. Numai prin iubirea Lui am fost capabil sa fac ceea ce am facut. Fara iubirea Lui, fara sprijinul Lui, nu eram nimic – si fara El nimeni nu inseamna nimic. „Nu va nadajduiti spre boieri, spre fiii oamenilor, intru care nu este mantuire” (Psalmul 145,3). Nu am avut incredere in fiii oamenilor. Nu m-am increzut in mine. Nu m-am increzut in senatori. Nu m-am increzut nici in ministrii statului, pentru ca toti erau fii ai oamenilor. M-am increzut in Iisus Hristos si eram indreptatit sa ma incred in El. Altfel nu as fi mai fi vorbit in fata voastra astazi si nu as fi putut sa va spun ca Iisus Hristos a lucrat minuni cu mine. Iisus Hristos m-a salvat.
    Daca as fi semnat scrisoarea, ar fi fost diavolul care ma salva. Acum sant salvat de Iisus Hristos.

    De cele mai multe ori in clipa in care ne-am pierdut nadejdea, Dumnezeu ne intinde mana si ne scoate din nevoi. Toate acestea sant niste lucruri divine, sant niste lucruri care stabilesc relatia noastra cu Dumnezeu si este pacat sa nu vedem interventia lui Dumnezeu in toate imprejurarile vietii noastre. Este mare pacat si acesta vine din scepticismul epocii noastre, cand incercam sa ne explicam totul prin mecanismele acestei lumi.

    Apreciază

  7. ORTODOXIE said, on Noiembrie 23, 2015 at 10:13 pm

    Reblogged this on CREDINŢĂ DREAPTĂ ORTODOXĂ!.

    Apreciază

  8. eeuiulian said, on Noiembrie 24, 2015 at 3:06 am

    Are cineva filmul 7cuvinte? Puteti posta aici?!

    Apreciază

  9. carla said, on Noiembrie 24, 2015 at 9:33 am

    Rugaciune pentru neamul romanesc, de Parintele Gheorghe Calciu

    Stapane Doamne, Dumnezeul nostru, Parinte, Fiule si Duhule Sfinte, in acest post al sfintelor patimi ale Fiului Tau, Domnul nostru Iisus Hristos, venim la Tine, Doamne, cu pocainta si durere in inimi sa ne rugam pentru poporul romanesc. Asculta cererea noastra in ajunul marii sarbatori a invierii triumfale a Mantuitorului nostru Hristos.
    Intra, Doamne, ca un imparat ceresc in tara noastra si in neamul nostru si-l scapa, Iisuse de uneltirile vrajmasilor vazuti si nevazuti. Ca prigoneste vrajmasul sufletul neamului romanesc si viata lui o calca in picioare. Facutu-l-a sa locuiasca in intuneric ca mortii cei din veacuri si sufletul lui este mahnit de moarte. Ca l-au tradat cei pusi de Tine sa-l conduca si au uitat ca Tu ai spus ca cel ce vrea sa fie intaiul, sa slujeasca tuturor. Si ei au stiut acest lucru, dar s-au trufit, au uitat de poporul Tau, l-au asuprit si l-au jefuit, l-au vandut altor neamuri si au calcat poruncile Tale, iar pamantul acesta, pe care l-ai dat neamului romanesc pe veci, l-au instrainat. Dar poporul acesta Te slaveste, Doamne, nu numai cu buzele, ci si cu inima.

    Adu-Ti aminte de el pentru cei ce Te cunosc pe Tine, pentru monahii si monahiile care zilnic se roaga pentru el si pentru rugaciunea noastra de astazi, chiar daca suntem nevrednici de mila Ta. Pentru ca toti ne-am abatut, toti am facut nelegiuire, si ierarhii, si preotii si credinciosii. Nu mai este nici unul care sa faca dreptate, nu mai este nici unul! Ci inceteaza, Doamne, bataia Ta impotriva poporului romanesc. Adu-Ti aminte de bunatatea Ta si-l miluieste pe el. Adu-Ti aminte, Iisuse, de fratii nostri care sunt in afara tarii, in exil sau vanduti o data cu teritoriile cedate, si-l miluieste pe el.

    Reunifica poporul Tau. Repune-l in cinstea pe care a avut-o la Tine mai inainte, iarta-i pacatele savarsite, apostaziile, rautatile, indemnurile la desfranare, la neiertare si la razvratire impotriva Ta. Rugatori aducem pentru noi pe Maica Ta cea Sfanta, Pururea Fecioara Maria, Puterile ceresti, pe Sfintii Tai Apostoli, pe mucenicii neamului nostru si pe toti mucenicii, sfintii si cuviosii care au slujit Tie cu credinta curata. Adu-Ti aminte, Stapane, de toti cei care s-au jertfit pentru Cruce, Biserica, Tara si Neam; adu-Ti aminte de sangele lor care s-a varsat si pune-l pe acesta in balanta iertarii noastre.

    Reda poporului nostru pamantul pe care l-a pazit cu grija si credinta prin veacuri, reda-i bisericile si manastirile vandute, reda-i pacea vazduhului si imbelsugarea roadelor pamantului, stapanirea de sine, demnitatea lui crestina si nationala de altadata, conducatori buni si cinstiti, neasupritori, nemincinosi si nelacomi, reda-i arhierei vrednici de Tine, Iisuse Mare Arhiereu, preoti daruiti Bisericii si Neamului, credinciosi misiunii lor, adevarati seceratori, asa cum ii vrei Tu, Milostive. Auzi-ne, Doamne, intru indurarea Ta!

    Nu intra, Stapane, la judecata cu robii Tai, ci intoarce-Ti iar privirea spre noi si ne ridica din pacat cu dreapta Ta cea mantuitoare. Si trecand prin patimile toate, curatati prin suferinta, sa ajungem si la Sfanta Ta inviere, Iisuse, slavindu-Te pe Tine impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

    Parintele Gheorghe Calciu

    Apreciază

    • carla said, on Noiembrie 24, 2015 at 10:36 am

      Iertare ca am dat copy, din gresala, si pe primul aliniat.

      Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: