SACCSIV – blog ortodox

VIDEO: Reintalnirea lui Anita cu lupii

Posted in Uncategorized by saccsiv on noiembrie 15, 2015

Dupa doua luni Anita se revede cu lupii:

   Cititi va rog si:

VIDEO: Iubirea animalului fata de om

 

Tagged with: , ,

125 comments

125 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. el said, on noiembrie 15, 2015 at 5:15 pm

    frate acest lucru l-am trait si eu cu motanul meu, bineinteles la alte coordonate corespunzatoare speciei si situatiei, dar animalele sunt adevarate daruri ale lui Dumnezeu pentru om si ele simt dragostea omului si ii raspund intocmai. nu intamplator Sfintii au o relatie speciala cu animalele pe care intamplator le intalnesc in viata/calea lor iar acelea RECUNOSC Sfintenia si i se supun, in vreme ce omul cazut plin de pacate si descompus NU simte si nu are atractie fata de Sfintenie si Sfinti ba as zice ca dimpotriva are repulsie.

    de cand am motanul meu am ajuns sa ma rog cu aceeasi osardie si pentru toata faptura necauvantatoare a lui Dumnezeu din lume care sufera nevinovata de consecintele caderii omului in pacat si de dezordinea adusa de aceasta in Creatie.
    din acest motiv eu cred ca suntem DATORI sa ajutam animalele, sa ne rugam si pentru ele ca Domnul sa le aibe in grija Lui si sa le scape de orice suferinte, lipsuri, neputinte s asupriri de catre om ale lor caci ele sunt NEVINOVATE si sufera din cauza omului
    Sf Luca al Crimeei are niste invataturi pline de intelepciune si sensibilitate a adresa animalelor in cartea sa „Puterea inimii” , la fel si alti Sfinti ( Ioan de Kronsdadt, Serafim de Sarov, Paisie Aghioritul,etc, Sfinti din calendar care se rugau si ajutatau/vindecau si omul si animalele ca Sf Doctori fara de argint Cosma si Damian, Sf. Trifon, Sf Modest,etc) Insasi Biserica a lasat rugaciuni de binecuvantare a dobitoacelor omului lasate lui spre folos, desi prin extensie TOATE animalele au fost date omului de Dumnezeu spre folos, ele ajungand sa ii fie potrivnice din cauza caderii lui in pacat si razvratirii lui impotriva Ziditorului, razvratirea atrage razvratire ( omul se impotriveste lui Dumnezeu, animalele se impotrivesc omului).
    eu atata pot sa marturisesc ca de cand am adus in casa mea un pui jigarit de pisica neajutorat si lasat/ramas de capul lui singur pe strazi viata mea s-a imbogatit intr-un fel nebanuit si ochii inimii mele s-au deschis sa vada si sa priceapa multe din frumusetile si perfectiunea pusa de Dumnezeu in natura necauvantatoare pana si in cele mai neinsemnate fapturi ale Lui.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    • el said, on noiembrie 15, 2015 at 7:09 pm

      de mic copil mi-au placut si am avut respect pentru toate vietuitoarele, animale mici sau mari; asa m-a invatat si bunica care mi-a spus ca si ele stiu de Dumnezeu si il lauda pe El, fiecare in felul lui si ca implicit orice ofensa/suferinta adusa de om animalelor supara si pe Ziditorul lor Dumnezeu, asa ca respectul fata de animale se impune din cauza lui Dumnezeu intai si apoi a faptului ca ele sunt vii.
      niciodata insa nu am priceput cata bogatie de intelepciune si perfectiune au in ele aceste mici fapturi, pana ce am avut ocazia sa traiesc langa un animal mic( un pui de pisica parasit si sarman) si sa-l observ cum creste si traieste pana s-a facut mare si pana in ziua de azi.
      daca ar fi sa aleg intre toate cele lumesti si motanelul meu alegerea se impune de la sine, motanul este mai pretios decat toate agonisirile lumesti caci el este viu si facut de acelasi Intelept Creator Dumnezeu care TOATE cu intelepciune le-a facut si nimic din cele facute de El nu duce vreo lipsa de perfectiune in rangul si taxonul lor.
      duhovnicul meu oata la o predica invata poporul rasfatat de azi sa nu mai cumpere jucarii prostesti copiilor lor mici, zicand ca in loc de un catelus de plus mai bine sa cumpere/dea copilului un catel viu ca sa acel copil va avea un folos duhovnicesc si va creste in apropierea unei fapturii vii si neprefacute, a unui lucru real facut de Dumnezeu iar nu vreun viclesug sau lucru fals iscodit de om si sarac, prostesc fara sens, care indeana a trai in imaginar (inchipuirea mintii atat de aunatoare duhovniceste mai traziu).

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
      • Rozalia said, on noiembrie 15, 2015 at 9:57 pm

        Parintele Arsenie Papacioc spunea ca in copilarie vedea oaia cum da cu copita in pamant si apoi se culca in acel loc, iar mama lui ii spunea ca animalul, prin acest gest, se inchina!

        Apreciază

      • sorin said, on noiembrie 15, 2015 at 10:51 pm

        el nu vrei te rog sa imi dai te rog adresa ta de email?

        Apreciază

      • el said, on noiembrie 16, 2015 at 4:45 pm

        sorin

        frate te rog sa ma ierti, dar nu apuc sa scriu pe mail nici raspunsurile absolut necesare fie ca e vorba de lucruri de serviciu sau personale, basca ca le deschid rar, asa ca nu pot sa discut mai mult decat apuc aici pe blog.
        Doamne ajuta.

        Apreciază

  2. acelas said, on noiembrie 15, 2015 at 5:43 pm

    aici e si mai si ..

    daca sunt o groaza de oameni care-si ucid pruncii avortandu-i, ori altii abandonandu-i mai tarziu imediat dupa nastere, exista animale care repara aceste pacate si au suflet in locul oamenilor, deveniti niste bestii, batandu-le obrazul cel gros ..

    http://www.animalzoo.ro/cu-adevarat-emotionant-s-a-aflat-povestea-din-spatele-fotografiei-in-care-un-caine-cara-in-gura-un-nou-nascut/

    .

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    • Carmen said, on noiembrie 15, 2015 at 6:11 pm

      incredibil! mi se pare de necrezut…e dovada cea mai mare de afectiune a cainelui asupra omului.

      Apreciază

      Răspunde
    • iosif said, on noiembrie 15, 2015 at 6:40 pm

      Impresionant !

      Apreciază

      Răspunde
    • Mirela said, on noiembrie 15, 2015 at 6:54 pm

      Din păcate, preferăm să nu vedem faptele/atitudinile frumoase ale animalelor şi ne tot pretindem superiori, „cununa creaţiei”, cu putere de moarte asupra lor. Şi, ca stăpâni puşi de Dumnezeu, ne trâmbiţăm drepturile şi credem că orice ne este permis faţă de aceste făpturi „inferioare”. Totuşi, faptele noastre arată că omenirea a ajuns într-o stare duhovnicească de decădere mult mai rea decât cea a animalelor: cruzimea omului parcă nu are limite şi nici sens/justificare, curviile depăşesc orice închipuire, răutatea, trădarea, invidia, egoismul, uciderea, prostia (ca păcat) sunt la fiecare pas.
      În asemenea condiţii, mai are omul motive să se simtă jignit când e numit bou, oaie, etc.? Oare asocierea nu prejudiciază, de destule ori, animalul? Căci animalele nu se pot înălţa pe culmile duhovniceşti la care poate ajunge omul, dar nici nu coboară în abisurile ticăloşiei, ca noi.
      De ce pretindem respect fără să îl merităm şi fără să ne preocupe că nu-l merităm? De ce credem că avem doar drepturi faţă de animale, nu şi îndatoriri? De ce ne scârbeşte „necurăţia” animalelor, deşi propria necurăţie ne place şi de desfată? Oare nu suntem, adesea, mult mai farisei decât fariseii biblici osândiţi de Hristos?

      Apreciază

      Răspunde
      • Mirela said, on noiembrie 16, 2015 at 9:47 pm

        Maimuţa: „N-am nici o legătură cu omul!”

        O dată o maimută din evul anecdotic,

        Venind la sfat pe creangă de arbore exotic,

        A zis: Atenţie! Sunt foarte ofensată…

        Circulă-n lume vorba, deloc adevarată,

        Că omul ar descinde din buna noastră rasă…

        Însăşi ideea asta imi pare odioasă…

        Aţi pomenit vreodata divorţuri printre noi,

        Copii lăsaţi pe drumuri sau imnuri de razboi?

        Cine-a vazut in hoarda la noi bolnavi mintali,

        Drogaţi, lacomi de cărnuri şi homosexuali,

        Escroci, bandiţi, gherile sau vreo tutungerie?

        În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie.

        Noi nu avem mafii crude în stirpea noastră aleasă,

        Nici terorişti, manele, nici luptele de clasă!

        Cât am batut eu jungle, scuzaţi, n-am observat

        În obştea de maimuţe, cocotier privat,

        Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame

        Sau omorâţi în taina de aşa-zise “mame”…

        Nu veţi vedea vreodata cat soarele si luna

        O minte de maimută dospind in ea minciuna!

        Chiar de aş fi silită de vreun laborator,

        N-aş deveni port-bâtă şi nici informator.

        Şi iată încă una din lumea cea de jos:

        La noi nu se întâlneste razboi religios

        Nici “sfinte inchizitii”, nici libertate-n lanţuri,

        Nici chefuri după care să ne culcăm în şanţuri

        Şi nici o îndoiala ce duce la ateism,

        Nici ordini materiale, nici materialism…

        E adevărat ca omul a coborât ca soi,

        Dar să fim rezonabili: n-a coborât din noi.

        Apreciază

      • tataia said, on noiembrie 17, 2015 at 11:05 am

        Poezie socialista…religia e rea, proprietatea e rea, etc. Am mai spus eu ca „iubitorii” de animale sint des tentati sa cada in astfel de capcane…animalele sint mai bune ca oamenii. Nu, nu sint! Si degeaba va veti chinui sa ma contraziceti in fel si chip, va spun de la inceput! NU aveti dreptate!

        Este foarte interesant cum omul „iubeste” si respecta doar anumite categorii de animale. Unii zic ca cica asa au fost lasate de Dumnezeu unele animale sa fie de mincare iar altele numai de pupat in bot toata ziua…V-ati pus vreodata problema care sint animalele de mincare pe care omul le macelareste fara mila si fara pic de respect si care sint acelea pe care omul le „iubeste”, le culca in pat cu el si cite si mai cite? Daca nu v-ati pus vreodata problema aceasta va spun eu acum…Ierbivorele, adica tocmai acele animale inocente servesc drept hrana omului, in timp ce carnivorele adica pradatorii feroce sint animale de companie…Adica iubim si respectam exact animalele care ar merita mai putin respect si iubire…

        Vaca, oaia, capra, gaina, rata, curca, gisca sint ierbivore….iar omul le maninca fara nici un fel de resentimente…
        Calul este tot ierbivor..ce e drept nu este mincat dar omul oricum il foloseste pentru tractiune si povara…adica este tot un animal exploatat fara mila. Un caz special este al PORCULUI deoarece acesta este omnivor…si de aceea consumarea lui ca hrana este controversata. In crestinism nu este nici o problema sa maninci porc…dar evreii si musulmanii nu au voie. Tocmai pentru ca este omnivor…

        Iar pisica si ciinele sint carnivore feroce. Cum se face ca omul le „iubeste” numai pe astea? Ca sint mai destepte..ca au sentimente…prostii. Tocmai am demonstrat ca omul dispretuieste profund animalele inocente insa admira si respecta pradatorii feroce. Pisicile pot fi dragalase nimic de zis…dar oare asa gindesc si soriceii despre ele? Cum se face ca de cite ori vedem o lupta intre un bivol si un leu in savana africana tinem intodeauna cu leul?

        Asa ca sa ma lasati „iubitorilor” de animale…sinteti ipocriti! Si eu am pisica si am grija sa nu ii lipseasca nimic. Dar pentru mine animalul este pur si simplu O POSESIE…un alt obiect dintre zecile de obiecte pe care le detin. Tin la pisica exact atit de mult cit tin si la calculator sau la camera video.

        Apreciază

      • Mirela said, on noiembrie 17, 2015 at 12:21 pm

        Tataia

        Părerea mea este că ai o „ortodoxie” proprie, cu care te mândreşti şi pe care o consideri superioară învăţăturii Sfinţilor Părinţi. Ce să mă mire neconformitatea ta cu ei vizavi de animale, câtă vreme şi despre Decalog îndrăzneşti să ai păreri proprii şi nu te incomodează că acestea contrazic Scriptura!
        Spui că iubitorii de animale sunt ipocriţi.
        Te întreb: pe când emiteai păreri despre dedicarea faţă de o persoană cu care intenţionezi să te căsătoreşti (ştii tu despre ce vorbesc), chiar nu ştiai ce porunceşte Dumnezeu? Dacă răspunsul e că nu ştiai, nu mai da lecţii de ortodoxie! Iar dacă răspunsul e da, nu eşti ipocrit?
        Acuzi poezia de promovarea socialismului, legându-te de ceea ce se afirmă în ea despre religii şi proprietate.
        Întreb: o fi fost bună Inchiziţia? Sau Cruciadele?
        Cât despre proprietate, ce proprietate avea Adam în rai? Oare proprietatea nu a devenit „bună” după căderea omului, aşa cum după cădere a devenit „bun” consumul de carne? De ce, dacă proprietatea e atât de bună, călugării nu au voie să aibă proprietăţi? De ce la fel era şi în creştinismul primar?
        Iar faptul că, pentru tine, pisica pe care o creşti e „o posesie şi un obiect” îmi revelează faptul că nu numai trupul ţi s-a intoxicat cu chemtrails, ci şi sufletul.

        Apreciază

      • tataia said, on noiembrie 17, 2015 at 3:19 pm

        @Mirela Draga sora Mirela, de ce am eu impresia ca TU incerci sa imi spui MIE ceva personal? Ca in mod normal aici pe blog aceste discutii sint impersonale…trebuie sa gindim in asa fel ceea ce afirmam pentru a se potrivi unor categorii mai largi de persoane….daca ai ceva cu mine personal iti dau adresa de email si poti sa imi spui acolo.

        Am facut eu o „ortodoxie” a mea? Nu stiu…poate, dar acest lucru se poate spune si despre alte 90% din persoanele care comenteaza pe acest blog. Te legi de faptul ca am sarit eu in „apararea” celor care traiesc necununati? Nu am afirmat niciodata ca este bine sa stai necununat…dar sa fie asta cel mai mare pacat al omenirii si atunci am fi fericiti. Voiai sa imi spui mie ceva personal? NU ai cum deoarece nu cunosti situatia mea si anume daca traiesc cununat/necununat, daca am intretinut/nu am intretinut relatii sexuale inainte de casatorie. SI nici despre cei care au murit in colectiv nu ai date suficiente pentru a-i condamna.

        Afirmi ca eu contrazic decalogul? Care porunca mai precis? Aceea cu „sa nu ucizi”? Face referire la oameni sa stii..ca altfel ar insemna sa nu ucidem nici mustele nici tintarii, nici paduchii, etc.La care animele se considera pacat si la care nu? A…stiu…era vorba de a nu ucide carnivorele, mi-am adus aminte. Asa daca extindem „sa nu ucizi” ar putea insemna sa nu ucizi nici plante..ca pina la urma desi nu sint animale si acelea sint forme de viata. Si in cele din urma un copac merita mai mult respect decit un ciine riios….ca acel copac produce oxigen atit de necesar noua…un ciine fara stapin nu e prea productiv.

        Imi pare rau daca te-am suparat…nu asta a fost intentia mea…dar stai linistita…s-ar putea sa nu mai comentez pe aici, cu atit mai mult cu cit acest subiect deschis de fratele Vasile este subiect tipic de troll….

        P.S. Pe vremea cind fratele Vasile era inchis cineva a comentat pe acest blog ca eu unul ar trebui sa fiu excomunicat din Biserica pentru ca am recunoscut sincer ca am dat spaga la viata mea. Vad ca este plin de „toleranti” pe aci…

        Apreciază

      • saccsiv said, on noiembrie 17, 2015 at 6:42 pm

        tataia

        Cum adica subiect tipic de troll?

        Apreciază

      • Ionut said, on noiembrie 17, 2015 at 7:32 pm

        tataia

        Nu e vorba de ipocrizie. Te atasezi mai usor de un caine decat de un porc, dupa cum te atasezi mai usor de un animal pe care il vezi (si de semeni de-ai lui) decat de unul pe care nu il vezi. Si in toate e un inceput, pana la urma unii dintre noi s-ar putea sa ajunga la concluzia ca se mananca foarte bine la Man. Frasinei sau la Muntele Athos.
        In urma cu multi ani, plecasem de la firma unde lucram si treceam printre niste blocuri. Era in Saptamana Patimilor. La o scara de bloc era priponit un miel si, langa el, vorbeau doi copii, un baietel si o fetita, cam de 7-8 ani. Baietelul mangaia mielul si spunea :”Imi place si drobul, si ciorbica”, la care fetita i-a raspuns: ” Mie imi place mielul asa viu”.
        Am vazut pe un canal tv o filmare a unei urmariri in Africa. Cativa gheparzi fugareau niste antilope. Una dintre ele a ramas in urma si erau aproape sa o prinda. Insa antilopa a sarit, ghici unde? Pe geamul unei masini cu turisti care asistau la filmare. Si asa a scapat.

        Apreciază

      • Mirela said, on noiembrie 17, 2015 at 8:15 pm

        Tataia

        Mă refeream la porunca despre desfrânare, pe care o interpretezi în stil propriu atunci când afirmi că, dacă ai relaţii sexuale cu o persoană cu care nu eşti cununat, dar intenţionezi să o faci şi i te dedici, nu e desfrânare. A spune aşa ceva nu e ortodox. Nu mă priveşte ce ai făcut sau faci tu şi nu despre asta era discuţia. Ci despre faptul că, indiferent ce face fiecare, nu e normal ca un ortodox să contrazică învăţătura Bisericii. Iar învăţătura că relaţiile sexuale fără cununie constituie desfrânare cred că e foarte clară.
        Nu era şi nu este nimic personal în comentariile mele, deşi mă mâhneşte uşurinţa cu care susţii uciderea câinilor fără stăpân, în pofida atâtor argumente aduse aici despre iubirea sfinţilor faţă de animale. Dar îmi amintesc poziţia ta încă de acum doi ani şi ştiu că au fost alţii mult mai radicali şi mai duri decât tine.
        Despre cei de la Colectiv, nu am afirmat şi nici nu am gândit nimic legat de curvie, tot ce am gândit şi zis a fost legat de practicile şi conotaţiile satanice de acolo, în mod conştient sau inconştient.
        Spui că „un copac merita mai mult respect decit un ciine riios….ca acel copac produce oxigen atit de necesar noua…un ciine fara stapin nu e prea productiv”
        Eu cred că şi un copac, şi un câine râios merită respect şi preţuire. Şi ajutor, când poţi să îl oferi şi e nevoie. Productivitatea e un reper? E „productiv” un om cu handicap fizic şi psihic grav? Nu ne propun unii, tocmai din raţiuni „economice”, să scăpăm de oameni care ne incomodează cu boli, bătrâneţe şi neputinţe? Sau de copiii cu probleme?
        Nu este nici intenţia mea de a supăra pe nimeni, nici de a contrazice pe nimeni, dar cred că învăţătura ortodoxă trebuie prezentată şi susţinută, căci de ea depinde mântuirea noastră. Iar părerea mea, fundamentată pe vieţile/practica sfinţilor şi ale/a oamenilor înduhovniciţi, este că lipsa de milă faţă de animale nu e creştină, ci e o cădere.

        Apreciază

      • Calator said, on noiembrie 18, 2015 at 9:26 pm

        Ionut

        E intr-adevar mult mai usor sa ne atasam de animalele de care suntem mai aproape, langa care traim in fiecare zi. Pentru ca atunci le putem observa mai cu atentie, in timp ce trecem alaturi de ele prin tot felul de experiente, de la cele pline de bucurie la cele triste. Asa intram intr-un anume fel de comuniune cu ele – pentru ca animalele au cu siguranta suflet, altfel nu ar reusi sa ne atinga sufletul atunci cand le privim macar cu compasiune, daca nu cu afectiune.Cu siguranta animalele au acele calitati de care e nevoie pentru ca intre doua fiinte sa se creeze o legatura de suflet. Atunci cand Dumnezeu le-a creat, a avut intentia sa creeze fiinte care sa fie ajutor si companie omului, pentru ca : „Nu este bine să fie omul singur.” Singuratatea e o stare de gol sufletesc, si numai Dumnezeu sau un alt suflet creat de El o poate alunga. Chiar daca animalele nu au reusit sa raspunda in intregime nevoii de comuniune a omului, ele au fost create in acest scop, si Dumnezeu le-a inzestrat cu asemenea trasaturi. Noi am ales sa le reducem la mult mai putin decat sunt ele in realitate. Dar si cu noi insine si semenii nostri am facut acelasi lucru. Pentru ca ne-am indepartat prea mult de Dumnezeu.

        Tataia

        Exista si ierbivore de companie (din ce in ce mai multe) in casele oamenilor. Si in multe cazuri oamenii care le iubesc au inceput sa renunte la carne datorita lor si s-au mai apropiat putin de starea de inceput a omului, asa cum era ea imediat dupa Creatie. Atunci cand omul avea drept mancare „iarba ce face samanta” si „pomul ce are rod cu samanta” iar celalte vietuitoare „iarba verde”.

        Intotdeauna zambesc cand vad pisicile rontaind fire de iarba sau chiar si fan, daca nu au iarba verde 🙂

        Apreciază

    • Ionut said, on noiembrie 15, 2015 at 8:18 pm

      In urma cu cativa ani, am citit despre o poveste asemanatoare petrecuta la Oradea, imi pare rau ca nu gasesc nici un link.

      Apreciază

      Răspunde
    • el said, on noiembrie 17, 2015 at 12:28 am

      Pr. Dumitru Stăniloae („Rugăciune si sfintenie”)
      „Consideratia sfântului se extinde până si asupra animalelor si lucrurilor, pentru că în fiecare creatie el vede un dar al iubirii lui Dumnezeu si nu vrea să-I rănească această iubire tratându-I darurile cu neglijentă sau cu indiferentă.” – Pr. Dumitru Stăniloae („Rugăciune si sfintenie”)

      Apreciază

      Răspunde
    • Calator said, on noiembrie 18, 2015 at 10:52 am

      O pisica maidaneza din Rusia, Masha, a salvat un bebelus abandonat de mama lui intr-o cutie de carton, in ger. Pisica l-a acoperit cu trupul ei si a mieunat intruna, pana cand a fost auzita de oamenii din zona.

      http://observator.tv/extern/bebelus-salvat-de-la-moarte-de-o-pisica-143520.html

      Cat e vorba de maternitate, pisicile, si multe animale sunt exemplu de urmat. Am vazut cu cata dedicatie isi ingrijesc puiutii si nu pot sa nu le admir.

      Apreciază

      Răspunde
      • el said, on noiembrie 18, 2015 at 12:15 pm

        Calator

        si eu de cand am luat motanelul meu de pe strada cand era un pui mic sarman si jigarit si urmarindu-i evolutia pana in ziua de azi am blagoslovit-o pe Mama lui pisica care l-a adus pe lume de sute de ori… o asa minuantie de faptura !!! a adus pe lume o capodopera a lui Dumnezeu si a ingrijit-o cat a putut pana mai departe s-a ocupat Dumnezeu de saorta lui si a ajuns la mine. f
        insa „gingasele” femei „ortodoxe” nu se mai ostenesc sa faca copii, mai usor e sa-i arunce ciopartiti la canal …. si ce iese apoi din ele…merge la # colectiv

        Apreciat de 1 persoană

      • Ioan said, on noiembrie 19, 2015 at 9:32 am

        „am blagoslovit-o pe Mama lui pisica care l-a adus pe lume de sute de ori… o asa minuantie de faptura !!! a adus pe lume o capodopera a lui Dumnezeu si a ingrijit-o cat a putut pana mai departe s-a ocupat Dumnezeu de saorta lui si a ajuns la mine. f
        insa „gingasele” femei „ortodoxe” nu se mai ostenesc sa faca copii, mai usor e sa-i arunce ciopartiti la canal …. si ce iese apoi din ele…merge la # colectiv”

        „Mama ” lui pisica scris cu litera mare?? Motanul tau e „capodopera a lui Dumnezeu”? Iar majoritatea oamenilor sunt rai, prosti si farisei in viziunea ta.

        „Toate sunt curate pentru cei curati.” (Tit 1,15).?

        Si din Pateric:

        „Zis-a avva Pimen : de va ajunge omul la cuvantul apostolului care zice ca „toate sunt curate celor curati”, se vede pe sine mai prejos decat toata zidirea. Zis-a fratele : cum pot sa ma socotesc pe mine mai prejos decat ucigasii ? Zis-a batranul : de va ajunge omul la cuvantul acesta si de va vedea vreun om ucigand, zice : acela a facut numai acest pacat, iar eu ucid in fiecare zi.”

        Chiar nu vezi ca ti-ai facut din motanul tau un idol? Imi pare rau pentru tine…

        Apreciază

      • el said, on noiembrie 19, 2015 at 12:55 pm

        Ioan

        chiar nu vezi ca esti fariseu ?

        scriu cu milioane de greseli de ortografie si intr-un program care alege cuvintele si le scrie cu majuscula cand vrea ea daca recunoaste vreun cuvant din memoria ei, sunt limbi in care toate substantivekle se scriu cu majuscula, asta ca expliactie pentru majuscula de la mama motanelului meu, nu eu am pus-o intentionat ci programul o genreaza, iar eu n.am timp de corectat.

        pentru restul e PREFECT adevrata ce spun si ASUM .

        in mintea ta de fariseu care deformeaza dupa cum ii place lui sa creada ai gasit un „Argument” sa ma acuzi ca am facut un Idol din motanul meu pe care-l iubesc .
        iar daca oamenii sunt rai sau farisei e o evidenta eu nu fac adecat sa constat ca de aia am minte in cap ca sa discern duhurile ca asta e porunca.
        asa ca MULTI oameni sunt cu mult mai prejos ca motanul meu din cauza perversiunii, pacatelor si patimilor lor, a apostaziei si altor „virtuti” care lipsesc cu desavrasire motanului meu.
        aceia VOR REGRETA soarta in vesnicie a motanului meu daca nu se indrepteaza.

        vorbesc de motanul meu ca pe el il am aproapae as punea spune la fel despre orice animal in comparatie cu oamenii indracitim, falsi, pervertiti in divrese chipuri si aceia sunt CULMEA….MAJORITATEA !
        nu eu am spus-o ci Cel care a incurajat poporul Sau cu „nu te teme turma MICA ::”
        Motanul meu ca ORICE pisica si ca orice alt animal este o CAPODOPERA a Lui Dumnezeu care pe TOATE pe care le-a facut in ziua a 5a ( si numai atunci ) le-a evaluat Singur ca fiind „BUNE FOARTE !”, vezi la Geneza ca te pricepi la citate …

        omul A FOST bun, dupa Cadere e un ratacit care si Botezat are Cale LUNGA si GREA ca sa devina BUN , capodopera lui Dumnezeu omul este azi este STRICATA si zace in puetrea celui rau din nesimtire duhovniceasca plin de diverse inselari.
        din acest punct de vedere animalul a ramas BUN FOARTE ca la Creatie, omul s-a DEGENERAT cumplit !!

        deci retin in continuare calificarea de fariseu pentru tine ( pe tema asta)

        Apreciază

  3. sky said, on noiembrie 15, 2015 at 6:15 pm

    Impresionant, desi e la o gradina zoologica si lupii fac parte dintr-un program de socializare a haitelor de lupi
    http://www.polarzoo.no/

    Apreciază

    Răspunde
  4. anonim said, on noiembrie 15, 2015 at 7:26 pm

    Astazi la Craiova:

    Apreciază

    Răspunde
    • Ionuț said, on noiembrie 15, 2015 at 10:13 pm

      Nu numai la Craiova, și la mine la fel. Începe războiul?

      Apreciază

      Răspunde
    • geo said, on noiembrie 16, 2015 at 8:50 am

      am facut si foto ieri, in crangasi…multe, foarte multe dire de avioane, si cit am stat in parc, foarte putin, cred ca au trecut vreo 10 avioane…

      Apreciază

      Răspunde
      • S. said, on noiembrie 16, 2015 at 12:59 pm

        Si in Bihor sunt multe..ma indreptam din spre Cluj spre Oradea, iar pe cer erau 16-18!!

        Apreciază

    • Raluca said, on noiembrie 16, 2015 at 8:28 pm

      Aceste chemtrails care otravesc atmosfera nu afecteaza pe toti la fel, inclusiv pe cei care dispun sa se elibereze in atmosfera aceste dare de chimicale nocive, pentru ca toti traim pe aceeasi planeta, sau ei traiesc sub niste globuri de sticla special amenajate? Daca luam exemplul Romaniei, si “oamenii lor” sunt afectati la fel ca si restul populatiei, ca nu traiesc pe Marte. Si atunci …

      Apreciază

      Răspunde
      • tataia said, on noiembrie 17, 2015 at 11:18 am

        Ce vrei sa insinuezi? ca nu exista chemtrails? Programul chemtrails este atit de compartimentat incit nu stie dreapta ce face stinga…Pilotii care spreiaza asa ceva habar nu au ce spreiaza. Li s-a spus fie ca este pentru combaterea incalzirii globale fie ca este o chestie militara legata de siguranta nationala. Le e frica sa intrebe.

        Daca ai gindi din punctul de vedere al elitelor ti-ai da seama ca absolut toti oamenii sint sacrificabili…Faptul ca acum vor avea un prim ministru desemnat de ei nu inseamna ca acesta va fi protejat de aceste otravuri..Are organism puternic rezista…daca nu se gasesc oricind alte marionete…

        Apreciază

  5. aha said, on noiembrie 15, 2015 at 7:49 pm

    cainii mei din curte se comporta exact ca acesti lupi…in fiecare dimineata cand ies prima oara din casa. de multe ori ma enerveaza ca sunt mai mult adormit:) dar ma impresioneaza puterea lor de a iubi. efectiv imi stau in cale si dau din coada….daca ii strig pe nume…gata…sar pe mine:))) de multe ori ma abtin sa ii strig si merga asa…posomorat:) ca sa nu sara pe mine:)

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    • el said, on noiembrie 17, 2015 at 12:12 am

      Despre Sfantul Mare Mucenic Efrem cel Nou
      „Ceea ce s-a intamplat in continuare cu Sfantul Mare Mucenic Efrem cel Nou a fost descoperit intr-o vedenie unei calugarite de la Sfanta Manastire Bunavestire din Nea Makri, Grecia. Maicuta a vazut cum un caine din manastirea din acele vremuri, alb cu pete negre, care traise in vremea Sfantului, se tinea pe aproape de copacul scorburos (este vorba despre dudul de care a fost spanzurat Sfantul Efre…m cel Nou, dud care exista si astazi, in jurul caruia s-a construit in zilele noastre un paraclis). Cainele era foarte nefericit si lacrimile ii curgeau din ochi. Atunci, trei tarani intrara in manastire; pe data cainele incepu un du-te-vino intre tarani si copacul cel scorburos, latrand. Unul din barbati a inteles ca se intampla ceva. Se apropiara si vazura trupul insangerat si ciopartit al Sfantului. Au sapat o groapa si au asezat trupul in ea. Dupa ce ei au luat trupul Sfantului, cainele alerga la scorbura si lua o bucata din trup, cazuta in urma numeroaselor chinuri la care fusese supus, si, tinand-o cu delicatete intre dinti, o puse in mormant laolalta cu trupul Sfantului. Apoi oamenii acoperira mormantul si plecara.”
      (viata Sfantului Efrem cel Nou aici http://sfantul-mare-mucenic-efrem-cel-nou.blogspot.ro/)

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
  6. paul said, on noiembrie 15, 2015 at 8:13 pm

    sa nu facem confuzie ( animal -om) sa nu confundam Sfintenia cu oarecare stare lumeasca asta duce spre inselare

    Apreciază

    Răspunde
    • el said, on noiembrie 15, 2015 at 9:44 pm

      paul

      animalele recunosc Sfintenia si i se supun, dar simt si sunt recunoscatoare si dragostei si putrari de grija catre ei venita din partea omului si ii sunt recunoscatoare !
      nu e loc de nici o confuzie, daca faci bine unui animae el te va rasplati in felul lui nu e nevoie sa fii sfant pentru asta caci animalul e NEPERVERTIT ceea ce Nu e si cazul omului din pacate, dar daca mai esti si sfant el te va asculta si se va supune tie ca stramosii lui lui Adam cel drept in Rai!

      Apreciază

      Răspunde
      • paul said, on noiembrie 16, 2015 at 2:56 pm

        aici vorbim de doua stari ,firesti si mai presus de fire . ai dreptate ca omul se impaca cu creatia prin sfintire si ca toate se supun lui ca OM dupa CHIP si ASEMANARE cu DUMNEZEU , fiu dupa HAR . Dar este si partea fireasca a virtutilor care se pot intalni la tot omul in afara Dreptei CREDINTE ORTODOXE .Asa este, animalul este recunoscator binefacatorului sau in comparatie cu omul care de cele mai multe ori nu ( din mandrie si prostie)

        Apreciază

    • aha said, on noiembrie 15, 2015 at 11:02 pm

      cine a spus de confuzie?

      Apreciază

      Răspunde
  7. ioan said, on noiembrie 15, 2015 at 8:17 pm

    sfintii parinti spun ca _ cainele nu trebuie sa stea in altar. adica in casa in care sunt icoane si un loc de rugaciune (altar) nu trebuie tinute animale. adica, crestinii nu trebuie sa tina animale in casa, mai ales caini.

    Apreciază

    Răspunde
    • Mirela said, on noiembrie 15, 2015 at 9:17 pm

      Oare chiar sunt casele şi vieţile noastre altare închinate lui Hristos? Am eliminat necurăţenia noastră şi ne-a mai rămas de eliminat necurăţenia animalelor? Sau începem şi terminăm curăţenia cu animalele şi cu praful?

      Apreciază

      Răspunde
    • el said, on noiembrie 15, 2015 at 11:05 pm

      ioan

      Sf Munte Athos e plin de pisici pe care le hranesc si monahii, pisicile nu sunt socotite animale necurate si daa se intampla sa intre in Biserica nu-i nici o problema.
      Parntele Paisie Aghioritul dupa ce s-a mutat de la Sf Ana la Panaguda a luat cu sine cele cateva lucruri ale sale si vreme de 2 zile a mers pe jos pana la noua chilie Panaguda, cand si-a amintit ca a uitat la vechea chile tocmai parasita cele 2 pisici ale asle, si in ciuda faptului ca drumul era foarte greu si parintele mergea pe jos n-a pregetat sa se intoarca inapoi cale de inca 2 zile la picior si sa ia cu el si cele 2 pisici lasate acolo de care uitase caci in ziua plecarii ele erau plecate din curtea chiliei si nevazandu-le nu si.a mai amintt si de ele. Asa ca Sf Paisie NU a uitat singure 2 animale care ii fusesera apropiate.
      ce spui tu se refea strict la cani, porci sau alte animale necurate, si sunt cazuri particulare, NU ZICE nicaieri sa nu tii cainele in casa ci sa nu-l lasi langa cele sfintite si cand se face slujba, si desigur pentru caine e mai bine sa stea in curte, din paate nu toti oamenii au curte.
      Parintele Sf Serafim Rose aea mare grija de animale si ingrijea la manastirea sa din California multe pisici cae toate aveu nume si cinstea lor, deasemenea manastirea avea si cani, cum au si multe din manastirile actuale din Ro si alte locuri.
      voi aveti o problema de intelegere duhovniceasca si de aia va iscoditi pricini sa va impotriviti animalelor care de multe roi sunt MAI BUNE ca voi astia fariseii si uratorii de animale ( desi nu va recunoasteti ca uratori URA din voi va mana sa le respingeti cand ar trebui sa le ajutati).
      taranii de pe vremuri erau mult mai intelepti ca „telectualii” ducatorii la beserica de azi plini de ifos si citate de injosire a animalelor sub care isi ei involutia sufleteasca de degenerati ai oenirii si isi ascund micimea sufleteasca si URA lor impotriva Creatiei Lui Dumnezeu.
      astia ca voi nu vor fi fericiti in Imparatia Cerurior sa vada animalele impreuna cu ei in Rai de aceea s-ar putea, daca nu se vindeca de ura, sa fie socotiti INCOMPATIBILI cu Raiul.

      Apreciază

      Răspunde
      • paul said, on noiembrie 16, 2015 at 3:02 pm

        NICI ODATA nu s-A lasat sa intre pisica in birerica si daca sa intamplat sa intre a fost scosa afara. este adevarat ca sunt foarte multe pisici in ultima perioda mai ales la Vatopedi dar nu in Biserica

        Apreciază

      • el said, on noiembrie 16, 2015 at 8:23 pm

        paul

        ba da , sunt pisici care intra si in Biserica desigur sunt date afara cand sunt vazute dar nu cu brutaitate ci cu respect, si asta pentru ca nu e locul lor acolo, dar nu se ofuscheaza nimeni si nici nu se spurca locul din cauza lor. dar in curtea manastirilor , pe la chilii , la bucatarie au voie si primesc si mancare de la monahi care le respecta
        Pisica este SINGURUL animal PRIMIT cu tot neamul lui in Sf Munte Athos si asta inca de la INTEMEIEREA Athosului de catre Sf Athanasie Athnitul care a primit ca SINGURUL animal in Munte pisicile caci sunt utile si viteze, manaca daunatorii soarcei si omoara si serpi si anumite insecte mari ca niste miripaozi dar ft mari care piscau usturator si suparau monahii cu prezenta lor.
        Maica Domnuli a ingaduit in Athos Gradina Sa pisicile si cu partea femeiasca a lor 🙂 !!! Esti tu mai presus de Ea si de intemeietorul Sf Munte Sf Athanasie Athonitul?
        In Grecia exista o inusla numita Insula Pisicilor care suferea in vremea Sf Imparatese Elena de prezenta unor serpi veninosi care atat de mult se inmultisera ca aduceau mari pagube oamenilor caci erau otravitori si mureau si oameni si animalele lor. In aceasta insula ii lacea Sf Elena Maica Imparatuui Constantin cel Mare sa vina vara si auzind de suferinta oaenilor a poruncit sa fie curatat locul in felul urmator( de multa vreme localnicii se straduiau in multe feluri sa scape de serpi dara FARA nici un succes) : a poruncit sa fie aduse cu corabiile cate de multe pisici din Egipt si sa fie lasate libere pe strazi si pe langa casele oamenilor si fecare sa-si ia si el pisici acasa cate vrea pe langa gospodarie. Rezultatul: in cateva luni Insula a scapat cu DESVARSIRE si pana in ziua de azi de acei serpi ucigatori caci pisicile i-au omorat si iau extreminat si pe ei fizic si indirect consumand soarecii hrana serpilor cei ramasi au fost nevoiti sa plece de pe insula din lipsa de hrana caci concurenta cu pisicile pe hrana era din star pierduta !!

        De atunci Insula Cipru se numeste Insula Pisicilor !

        marturia unui turist in Cipru :
        „Pe soseaua care leaga Nicosia de Limasol, apoi pe un drum laturalnic de 9 km, (cam la 40 km de Larnaca), pe un deal, se inalta Manastirea Stavrovouni. Stavrovouni, in traducere „crucea de pe munte”, aflata la 668 m deasupra nivelului marii, este cea mai veche manastire din Cipru. Respectandu-se regulile atonite, femeile nu au acces in incinta, dar asteptandu-si insotitorii dornici de a vizita lacasul, pot admira imprejurimile si imaginile campiei Mesaoria.

        Am adus in discutie acest asezamant nu pentru ca as vrea sa-l prezint. Nici n-as putea pentru ca, dupa cum am mai spus, femeile nu au acces acolo. Legat de intemeierea Manastirii Stavrovouni dainuie si astazi, iar ghizii repeta tuturor grupurilor de turisti, una dintre cele mai frumoase legende ale Ciprului.

        Imparateasa Elena, mama lui Constantin cel Mare, venind de la Ierusalim cu sfanta cruce, a fost surprinsa de o furtuna in apropierea coastelor Ciprului si s-a refugiat pe tarm. Intr-un vis, i s-a cerut sa construiasca o biserica. Trezindu-se, a remarcat ca sfanta cruce disparuse, dar in curand a fost observata in varful muntelui. Se spune ca astfel a fost ales amplasamentul Manastirii Stavrovouni. Imparateasa Elena a lasat aici o particica din sfanta cruce care se afla in prezent ferecata intr-o mare cruce de argint.

        In acele vremuri, pe insula stancoasa incalzita de soarele mediteraneean, traiau multe reptile, serpi si soparle, a caror prezenta a fost perceputa de imparateasa cu vadita neplacere. A promis ca va ajuta la starpirea acestora si a trimis de la Constantinopol doua vapoare cu pisici.
        de atunci dungate, patate, negre, albe, roscate, cenusii, mai mari sau mai mici, cu blana mai scurta sau mai lunga, pisicile cipriote traiesc in mari comunitati in salbaticie sau mai aproape de oameni, in buna intelegere cu acestia, in sate si orase, in porturi, pe pietrele preistorice din siturile arheologice, in hoteluri sau chiar in lacasuri de cult. In Cipru pisicile nu sunt luate in suturi cum am vazut adeseori pe la noi si nici nu sunt alungate cu acel „zzzat!” acru si incruntat. Pur si simplu traiesc alaturi de oameni. Sunt calme, somnolente si chiar prietenoase. „

        Apreciază

      • el said, on noiembrie 16, 2015 at 11:28 pm

        paul

        Exista o carte, „Dragostea sfinţilor pentru animale şi dragostea animalelor pentru sfinţi”
        Exista o carte „Dragostea sfinţilor pentru animale şi dragostea animalelor pentru sfinţi”, scrisa de Monahul Simon de la Sf. Munte Athos. Deci neiubitorii de animale si uratorii de animale, nu sunt vocea Bisericii!
        Din pacate, cartea nu este inca tradusa in limba romana.
        Iata o parte din nota introductiva:

        ” În regiunea Kapandriti, din preajma Atenei, se petrece un lucru minunat. În urmă cu zece… ani, un evlavios apicultor, pe nume Isidor Ţiminis, s-a gândit să introducă într-unul din stupii săi o icoană cu Răstignirea Domnului. Deschizând stupul, la puţin timp după aceea, a constatat cu uimire că albinele au arătat respect şi evlavie faţă de icoană, pe care au „brodat-o” cu ceară, lăsând neacoperite chipul şi trupul Domnului.

        De atunci, în fiecare primăvară, acesta introduce în stupii săi icoane cu Mântuitorul, cu Maica Domnului sau cu sfinţi, iar rezultatul este mereu acelaşi. Cândva i s-a dus o piesă lucrată manual, la o mănăstire de maici, reprezentând dealul Golgotei cu cele trei cruci. Albinele au „brodat” cu ceară întreaga suprafaţă a compoziţiei, lăsând a se percepe clar crucea Mântuitorului şi cea a tâlharului din dreapta Sa, în timp ce crucea tâlharului din stânga au acoperit-o cu un strat gros de ceară.

        Ultima dată i-am dus şi noi o icoană a Sfântului Întâi Mare Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, al cărui nume îl poartă şi umila noastră editură. După cum veţi constata şi din fotografia pe care o publicăm aici, albinele au înveşmântat întreaga icoană în ceară, lăsând neacoperite chipul şi trupul Sfântului.”

        Traducere din limba greacă: Elena Dinu
        Se va prelua cu specificarea sursei: Blogul Sfântul Munte Athos

        Apreciază

    • aha said, on noiembrie 15, 2015 at 11:05 pm

      nu stiu ce vrei sa zici. nu a zis nimeni ca lupii aia stateau in casa..cu atat mai putin in altar. probabil te refereai la cei care au caini in casa…sau pisici…e treaba lor. nu ma fac judecator lor ca nu am cum…am pe ale mele de judecat mai intai!

      Apreciază

      Răspunde
    • el said, on noiembrie 15, 2015 at 11:13 pm

      ioan

      dupa mintea ta ar trebui eventual sa le extermine in caz ca nu au curte ca doar „crestinii nu trebuie sa tina animale in casa, mai ales caini.”!!!
      esti JALNIC ! ai cumva si vreo solutie care sa indeplineasca fariseismul tau si pentru bietele animale chinuite si alungate de om si silte sa traiasca in conditii inimaginabile? sau crezi ca asta nu e treaba ta, tu trebuie sa iti vezi de egoismul tau si sa implinesti ” porunca” mintii tale de a tine casa goala de animale si cu asta esti ok la mantuire … asta o sa te aduca in Rai „credinciosule” !
      ai dat vreun ban din agoniseala ta si pentru vreun adapost de animale sarmane, sau sa ajuti macar in vreun fel sa inbunatatesti viata vreunui animalutz de prin preajma ta, vreo pisica sau caine vagabond flamanzi sau cu pui care scurma in gunoaie sa se hraneasca cu resturi stricate si sunt vanati fara mila de indracitii fara minte ca sa nu le „contamineze” bunastarea ?

      Apreciază

      Răspunde
    • el said, on noiembrie 15, 2015 at 11:28 pm

      ioan

      iata ca motanul eu are voie peste tot in casa si pe sub locurile une sunt icoane, la sfintirea casei parintele calugar nu numai ca nu l-a dat afara dar i-a citit si lui rugaciuni de binecuvantare de la Sf Modest si Sf Trifon si l-a binecuvantat.
      cel mai mult ii place motanului meu o icoana cu Sf Luca al Crimeei langa care trage ! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
    • Ioan said, on noiembrie 16, 2015 at 11:25 am

      „Sunt oameni care se leagă de vieţuitoare şi le privesc, le mângâie şi vorbesc cu ele. Ei au lăsat iubirea lui Dum­nezeu şi, prin aceasta, se pierde în ei şi iubirea de fraţi, pentru care Hristos însuşi a murit în mari chinuri. A face aceasta e un lucru lipsit de minte. A hrăni animalele şi vietăţile şi a nu le bate – în aceasta stă mila omului faţă de ele; dar a te lega de ele, a le iubi, a le privi şi a vorbi cu ele – acestea le face un suflet lipsit de minte.

      Sufletul care a cunoscut pe Domnul stă pururea înain­tea Lui cu frică şi iubire, şi atunci cum mai este cu putinţă ca el să iubească şi să vorbească cu animalele din ogradă, cu pisici şi câini? Aceasta înseamnă că omul a uitat porun­ca lui Hristos de a iubi pe Dumnezeu „din toată inima, din tot sufletul şi din tot cugetul său” [Mt 22,37].

      Fiarele sălbatice, animalele din ogradă şi toate vieţui­toarele sunt pământ, şi noi nu trebuie să ne legăm mintea de pământ, ci să iubim cu toată puterea minţii pe Domnul, pe Maica Sa Preacurată, Ocrotitoarea noastră şi pe sfinţi, şi să-i cinstim; ei se roagă pentru noi şi se întristează atunci când călcăm poruncile lui Dumnezeu.”(Sfantul Siluan Athonitul)

      Apreciază

      Răspunde
      • saccsiv said, on noiembrie 16, 2015 at 12:06 pm

        Ioan

        Citatul e pentru cei ce au trecut de o anumita bariera.

        E cu totul normal de exemplu sa „vorbesti” cu cainele tau daca esti vanator sau salvator sau granicer sau e cainele tau de paza sau multe alte situatii. Caci doar ii dai comenzi pe care le executa. E normal sa-l mangai daca a facut bine ce i-ai comandat si e normal sa-l certi daca a facut ceva rau.

        Daca ne purtam cu animalele dupa exemplele de mai jos, e foarte crestineste:

        https://saccsiv.wordpress.com/2013/09/05/crestinul-si-animalele-model-sfintii-si-animalele-cum-ar-trebui-rezolvata-chestiunea-cainilor-vagabonzi/

        Apreciază

      • el said, on noiembrie 16, 2015 at 5:09 pm

        Ioan

        iata ca eu sunt unul fara minte cu iti place tie sa crezi ca vorbesc si ma joc cu motanul meu cu drag si adesea. Dar de Sf Paisie Aghioritul ce zici ca si el se juca si vorbea cu animalele, piscile lui, chiar si niste soricei flamanzi care se jucau in talasul lasat de el cand sculpta cruciulite la pustia sa din Sinai, sau Parintele Iosif Vatopedinul care are poze in care mangaia pisicile din curtea Vatopedului si asta la batranetile lui, sau Sf Sofronie Saharov TAMAN UCENICUL Sf Siluan Athonitul care mangaia si hranea niste pisici salbaticite care veneau sa fie mangaiate de el la Essex la manastire( poze au fost puse pe blog de un frate roman care si el a fost martorul scenei), Parintee Nicolae Gurianov de la Inusla Zalit ( vezi filmele „sarea pamantului”) care este fotografiat cu o isica stand pe genunchii sfinteiei sale si dansul cu mana pe capul ei, Parintele Justin Parvu care si la Secu si la Petru Voda MEREU a avut pisici, astea fiind doar cateva exemple ( cu pisici, dar sunt si caini ba chiar ursi Sf Serafi de Sarov VORBEA cu ursul sau si il hranea , Sf Gherasim de la Iordean vorbea cu leul sau si il binecuvanta, Sf Paisie vorbea pana si cu niste serpi unul pe care l-a ucis un crestin DOBITOC asa ca tine care intelege pe dos Sfintii si care a fost ASPRU MUSTRAT si aproape neprimit la Panaguda de Sf Paisie caci ucisese un sarpe intalnit pe cale, sarpe care nu-i facuse nimic ci sta si el saracul sa se incalzeasca la soare iar IMBECILUL l-a ucis fara motiv din SMINTEALA mintii lui asa cum si tu trancanesti din sminteala mintii tale care talcuieste aiurea Sfintii; cele 2 vipere care veneau ZILNIC la Panaguda la Sf Paisie Aghioritul sa primeasca paine si care au fost rugate sa stea mai departe ca sa nu sperie inchinatorii si care la sfarsitul discutiei Sfantului cu acestia si-au primit mancarea lor si au mancat cu binecuvantare__vezi ctatul) si cate si mai cate exemple de la Sfinti din Calendar care au vorbit cu animalele, le mangaiau su le faceau bine.

        Ceea ce spune Sf Siluan acolo se refera la cei care au ajuns la masura contemplatiei si mai sus , a indumnezeirii care traiesc mereu in unirea cu Dumnezeu stare care NU SUFERA alta preocupare in afara de ea: unirea NEESPARTITA de nici un gand/fapta cu Dumnezeu, caci ea este tocmai rosul vietii crestnului si implinirea lui.
        Dar tu te crezi urcat pe treapa aia ca sa fii exemptat ? Mai aveti niste minti STRCATE si macar daca ati ramane la „tacuirile” mintii voatsre dar NU pristia si insleraea din voi va mana sa va cautati „argumenete” FALSIFICAND chiar si intelegerea Sf Parinti si invataturile si citatele lor.

        janica omenire plina de ura prostie si bezna mintii, voi cautati mantuirea dar NU VRETI sa va vindecati de ura si orbire duhovniceasca, cu mintea pe care o aveti vedeti sa nu aterizati taman pe dos fata de mantuire, dar macar din punctul de vedere animale veti fi ferciti in iad sunt doar draci si oameni rai .

        Apreciază

      • el said, on noiembrie 16, 2015 at 8:34 pm

        Ioan

        iertare ca sunt aspru cu cei care resping animalele si aduc aiurea citate ca sa-si sustina ura/nepasrea lor fata de ele.
        nu a zis nimeni sa te ocupi de animale in locul lucrarii manturii proprii, dar e fariseism curat sa te faci ca nu le vezi cum se chinuie si sunt alungate de allti oameni INDRACITI , ca nu le vezi lipsurile si suferinta lor DIN CAUZA OMULUI care a adus atat dezordine in lume si sa iti dai constiinta buna cu citate scoase aiurea din context pe motiv ca tu te indeletnicesti cu lucrari duhovnicesti inalte , animalele de laa tine sa crape ca tu nu ai nici o inima si nici o solutie/ajutor pentru ele de vreme ce esti atat de „prins in sferele inalte ale duhovniciei.”

        sí ti se pare ca atatia Sfinti MARI din Calendar care nu le-au neglijat pe animale si au avut vreme si timp si lucrare si pentru ele( aminteste-ti de pasarica Uletz=copilas a Sf Paisie Aghioritul careia el ii prindea muste si i le dadea din palma sa de bucurie ca-l viziteaza iar pasarica aceea era ata de fericita sa-l vada pe Sfantul) erau niste oameni FARA MINTE si niste aiuriti ca asa zice citatul tau din Sf Siluan ?????

        Apreciază

      • el said, on noiembrie 16, 2015 at 11:13 pm

        Ioan

        Parintele Nicolae Gurianov Insula Zalit cu pisica lui

        Sf Serafim de Sarov cu ursul sau

        De la Sf Luca al Crimeei

        „Sfantul Luca al Crimeei: Insa oare numai oamenii vor mosteni nemurirea?
        Insa oare numai oamenii vor mosteni nemurirea? Marele cuvant: „Iata, noi le fac pe toate” (Apocalipsa 21, 5) se refera, desigur, nu doar la om, ci la intreaga creatie, cuprinde toata faptura. Am spus deja ca duhul animalelor – fie si in forma incipienta – este duh de viata si nu poate fi muritor, caci si el este de la Du…hul Sfant. Si la animale duhul este unit cu trupul ca si la oameni si de aceea avem tot temeiul sa ne asteptam ca si trupurile lor sa existe in noua zidire, in noua lume, dupa pieirea celei de acum.

        Despre aceasta vorbeste si Apostolul Pavel in capitolul 8 al Epistolei catre Romani: „Pentru ca faptura asteapta cu nerabdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Caci faptura a fost supusa desertaciunii – nu de voia ei, ci din pricina aceluia care a supus-o – cu nadejde, pentru ca si faptura insasi se va izbavi din robia stricaciunii, ca sa fie partasa la libertatea maririi fiilor lui Dumnezeu. Caci stim ca toata faptura impreuna suspina si impreuna are dureri pana acum” (8,19-20).

        Toata faptura ar fi trait in lumina si in bucurie, de nu ar fi schimbat caderea lui Adam intreaga devenire a lumii, insa in amarnica soarta a vietii care a luat inceput din voia pacatoasa a lui Adam, caruia Dumnezeu i-a supus faptura, aceasta a cazut in stricaciune, in neoranduiala si in suferinta. Si pentru faptura este nadejde ca in ziua proslavirii dreptilor – rascumparati de Hristos din robia stricaciunii – va fi izbavita si ea de suferinta si de stricaciune, adica se va face nestricacioasa.

        In noul Ierusalim, in noua lume, isi vor afla loc si animalele; acolo nu va fi nimic necurat, iar noua zidire va dobandi indreptarea si sfintirea cea de demult, dupa Cuvantul lui Dumnezeu: „Si a vazut Dumnezeu toate cate facuse si iata erau bune foarte” (Facere 1, 31).

        Desigur, pentru fapturi, nemurirea nu va avea aceeasi insemnatate ca si pentru om. Duhul lor primitiv nu poate sa sporeasca la nesfarsit si sa se desavarseasca moral. Pentru fapturile inferioare, viata vesnica va fi numai bucurie linistita in desfatarea noii straluciri a naturii si in partasie cu omul, care nu le va mai chinui si distruge. Omul va trai desavarsit si armonios in lumea nou zidita si intreaga faptura isi va afla loc intru aceasta. Amin! Amin

        (Extras din cartea „Puterea inimii”, Editura Sophia)

        Apreciază

      • el said, on noiembrie 16, 2015 at 11:24 pm

        pentru @Ioan si pentru TOTI CARAITORII impotriva animalelor

        sa aflati TOTI ca NU vi se cade sa acuzati animalele pentru neajunsurile voastre si nici sa le judecati sau sa le urati.
        Invatatura de la Sf Vasile cel Mare:

        ” Când au început oamenii și animalele să ucidă pentru a se hrăni? – Sfantul Vasile cel Mare
        Deoarece am căzut din desfătarea cea adevărată din Rai, ne-am năs­cocit desfătări nelegitime (iar fuga după aceste desfătări se face cu păcat, cu nesaţ, cu iscodire). Şi, de vreme ce nu mai vedem pomul vieţii, nici nu ne bucurăm cu frumuseţea aceea, ni s-au dat de acum ca bucurie măcelari şi brutari şi feluri de prăjituri şi de miresme şi cele de felul acesta, care mângâie căderea noastră de acolo.

        „Iată, v-am dat vouă tot pomul care are rod în el, va fi vouă, zice, spre mâncare.” (Facere 1, 29)

        Nimic să nu treacă cu vederea Biserica! Toate sunt legiuite. Nu a zis: v-am dat vouă peştii mării spre mâncare, v-am dat dobitoacele, târâtoarele, păsările, jivinele cele cu patru picioare. Căci nu pentru aceasta au fost zidite. Ci prima punere de lege a îngăduit bucurarea de roade. Căci încă ne socotim vrednici de Rai şi de petrecerea în el. Este ca o taină care se păstrează în ascuns pentru că nu numai nouă, ci şi tuturor animalelor necuvântătoare li s-a rânduit aceeaşi hrană din roadele pământului şi din seminţe. Căci zice: „Iată, v-am dat vouă toată iarba ce încolţeşte, care face sămânţă de semănat care este deasupra pământului, şi tot copacul ce are în sine rod cu sămânţă de semănat; vouă vor fi spre mâncare şi tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi la toată târâtoarea care se târăşte pe pământ” (Facere 1, 30).

        Ar zice cineva: acum vedem pe cele mai multe dintre fiare că nu se hrănesc cu roade. Căci cu care roadă se mulţumeşte leopardul să se hrănească? Ce roadă poate să hrănească pe leu? Ci să ştie că şi acestea, fiind supuse sub legea firii, cu roade se hrăneau mai întâi, dar, deoarece omul s-a abătut de la modul lui de viaţă şi a ieşit din hotarele cele date lui după potop, văzând Domnul pe oameni necruţători, le-a îngăduit să se bucure de toate. „Pe toate acestea le veţi mânca ca pe nişte buruieni de iarbă.” (Facerea 9, 3) Prin această îngăduinţă, şi celelalte dobitoace îndată au luat slobozenia mâncării de cărnuri.

        Deci de aceea s-a făcut leul mâncător de carne. De aceea şi vulturii aşteaptă mortăciunile. Căci într-adevăr, nici vulturii nu scrutau împrejurul pământului îndată ce s-au născut animalele, fiindcă încă nu murise ceva din cele însemnate sau făcute de Dumnezeu, ca să se hrănească vulturii. Căci nici firea nu se scindase, pentru că era în floare. Nici vânătorii nu devorau, căci încă nu era o îndeletnicire a oamenilor. Nici fiarele nu sfâşiau, pentru că nu mâncau carne. Iar obiceiul vulturului se trage de la mor­tăciuni. Aşa încât nu erau [trupuri] moarte, încă nu erau mirosuri de hoit, nu era încă aceasta mâncarea vulturilor. Ci toţi se hrăneau la fel cu lebedele şi toate [animalele] păşteau pe pajişti. Şi, la fel cum vedem câinii că pasc ierburi adesea pentru leac, nu pentru că le este firească hrana, ci pentru că necuvântătoarele vin la cele folositoare datorită unei învăţături neînvăţate a firii (Dumnezeu le-a sădit în instinct modalitatea de a se hrăni şi a supravieţui. De aceea pot deosebi după miros pe cele folositoare de cele vătămătoare), socoteşte că aceasta s-a întâmplat atunci şi cu animalele carnivore. Li se părea că iarba le este hrană și nu se atacau unele pe altele.

        Însă astfel era facerea dintâi, precum va fi după acestea refacerea [tuturor]. Şi se întoarce omul la aşezarea lui de odini­oară, lăsând răutatea, viaţa aceasta cu multe griji, robia sufletului pentru cele lumeşti (în grija lumească sunt ascunse răutatea și hrăpirea. Altceva este Raiul, negrija cea bună, seninăta­tea sufletului). Lepădând toate acestea, se întoarce la viaţa aceea din Rai, nerobită patimilor trupului, liberă, în tovărăşia lui Dumnezeu, petrecătoare deopotrivă cu îngerii.

        Aşadar, ni se spun acestea nu pentru că vrem să ni se închidă folosirea bucatelor date nouă de la Dumnezeu, ci ca să fericim timpul care a trecut. Că astfel era viaţa, încât nu mai era nevoie de nimic. Că era de o manieră, încât oamenii aveau nevoie de puţine lucruri pentru tihna vieţii. Că diver­sitatea modului de viaţă ni s-a făcut pricină de păcat. Căci, deoarece am căzut din desfătarea cea adevărată din Rai, ne-am năs­cocit desfătări nelegitime (iar fuga după aceste desfătări se face cu păcat, cu nesaţ, cu iscodire). Şi, de vreme ce nu mai vedem pomul vieţii, nici nu ne bucurăm cu frumuseţea aceea, ni s-au dat de acum ca bucurie măcelari şi brutari şi feluri de prăjituri şi de miresme şi cele de felul acesta, care mângâie căderea noastră de acolo (cred că de aceea şi Biserica face dezlegare la bucate în praznice. Pentru noi este o desfătare. Dar mâncărurile felurite nu sunt decât o desfătare năs­cocită de nebunia noastră).

        (Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la facerea omului. Omilie despre Rai, traducere din limba greacă de Ieromonah Lavrentie Carp, Editura Doxologia, Iași, 2010, pp. 64-67)

        Apreciază

      • el said, on noiembrie 16, 2015 at 11:27 pm

        Părintele Sofronie Saharov de la Essex și pisicile

        În frumosul cadru natural al mănăstirii puteai vedea din când în când nişte pisici mari venind dintr-o pădure cu copaci uriaşi, aflată în vecină­tate, îndată ce ne vedeau pe noi, străinii, fugeau ca fulgerul. Păreau foarte sălbatice, deşi nu provo­cau teamă, fiind plăcute la vedere.
        Îndată ce-l vedeau pe Părintele, scânceau ca nişte copii mici şi se duceau lângă el. Le mângâia cu bastonul, iar ele făceau tumbe.
        Aşezase în diferite părţi ale curţii mici cutii, le umplea cu lapte, iar pisicile ştiau şi se duceau să-l bea.
        Eu, neştiind cum să privesc viaţa şi comporta­mentul unui Părinte sfânt, mă întrebam prosteşte: de ce oare un Sfânt trebuie să îngrijească pisicile? Părintele, ca şi cum ar fi auzit gândurile mele, s-a întors în mod firesc spre mine şi deodată, conti­nuând parcă un dialog viu, mi-a răspuns gândului meu într-un mod foarte frumos:
        – Le este foame!… şi îşi urmă drumul.
        Mi-a fost ruşine pentru inima mea cea împietrită.
        De multe ori Părintele răspundea cu un cuvânt care te zguduia, şi atunci refăceai multe lucruri din lăuntrul tău, aşezându-le la locul potrivit lor.

        (“Amintiri despre staretul Sofronie de la Essex” de Dumitra Daviti )

        „Fugiti mai repede, sa nu va omoare vanatorii!”
        In viata Sfantului Vlasie al Sevastei (11 februarie) citim ca, odata, pe cand slugile imparatului vanau pe Muntele Argheos, ele vazura o multime de animale adunate la un loc; mult se minunara ei ca leii nu-i atingeau pe cerbi, iar ursii pe caprioare. Sfantul Vlasie a aflat despre venirea vanatorilor, drept pentru care a binecuvantat animalele si le-a spus: „Fugiti mai repede, sa nu va omoare vanatorii!” Cand s-au apropiat, vanatorii n-au mau vazut nici urma de fiara, in fata lor aparand doar un batran carunt. „Esti un vrajitor! Cum ai fermecat aceste animale, ca sa te asculte?”, au spus ei. Sfantul insa le-a spus: „Nu sunt vrajitor. Eu sunt crestin din tinerete. Dusmanii credintei m-au alungat din oras. Mai bine traiesc cu fiarele salbatice, decat cu oamenii cei rai, dusmanii lui Hristos.”

        Apreciază

      • el said, on noiembrie 16, 2015 at 11:31 pm

        Ioan

        pentru ca tot vorbesti in citate iata ca am si eu PUZDERIE de citate CONTRA de la MULTI Sfinti !!!

        deocamdata de la Sf Ioan Maximovici care „erezie” isi permitea chiar sa iubeasca cainii, „necuratii” cum ar zice alti „crestini”…

        ”
        St. John Maximovitch / Sfantul Ioan Maximovici (1896 -1966) locuia in San Francisco:

        „At that time there was a veritable persecution of pigeons in San Francisco, due to the assumption that they carried some disease, and hundreds of them were poisoned or shot. I do not know these details. But I do remember vividly the beautiful white-feathered creature flying about the little bentdown… figure of the precious Saint, who not only loved this God-sent bird, but had some mystical contact with it. The bird appeared in his life when he endured the greatest of his earthly trials; it forbade his ascent to the other world, and some other mysteries I was told about. That feathered little creature of God was sent as a consolation to the sorrowing man of God, rendering him greater solace than men could do, who at that time were inflicting upon him his greatest pain. Men who hate men cannot understand how animals could be truly God-sent consolers. ”

        St. John Maximovitch: Animals are capable of giving what few men are able to
        St. John Maximovitch said: „animals are capable of giving what few men are able to…unconditional love.”

        Sfantul Ioan Maximovici iubea animalele, dar mai ales cainii. Sfantul Ioan Maximovici de San Francisco (1896 -1966) este considerat de catre crestinii ortodocsi de pretutindeni, ca fiind cel mai mare sfant al secolului XX.

        Apreciază

      • el said, on noiembrie 16, 2015 at 11:33 pm

        Ioan

        de la Sf Isaac Sirul :

        ” Sfantul Isaac Sirul: O inimă milostivă este o inimă care arde de iubire pentru întreaga creaţie, pentru oameni, păsări, animale, pentru toate creaturile
        Sfantul Isaac Sirul:

        „Ce este o inimă milostivă? Este o inimă care arde de iubire pentru întreaga creaţie, pentru oameni, păsări, animale, pentru toate creaturile. Cel care are o astfel de inimă nu poate vedea şi nici nu-şi poate aduce aminte de o vietate fără ca ochii săi să nu fie plini de lacrimi datorită milei nesfârşite care îi pune stapânire pe inimă,o inimă care este înduioşată şi care nu mai poate suporta să vadă sau să audă de la alţii de vreo suferinţă, chiar şi de cea mai mică durere care a fost pricinuită vreunei creaturi. De aceea, un astfel de om nu încetează niciodată să se roage pentru animale, pentru duşmanii adevărului, şi pentru cei ce-i fac rău, pentru ca aceştia să fie apăraţi şi purificaţi. Unul ca acesta se va ruga chiar şi pentru reptile, mişcat de nemăsurata milă care domneşte în inimile acelora care au ajuns una cu Dumnezeu”.

        (in alta traducere)
        Intrebat ce inseamna o inima plina de mila/iubire Sfantul Isaac Sirul raspunde:

        „Arderea inimii pentru toata zidirea, pentru oameni, pasari, pentru dobitoace, pentru draci si toata faptura. In acest caz [al celui cu inima iubitoare], gandul la acestea si vederea lor fac sa curga din ochi siroaie de lacrimi. Din mila multa si apasatoare ce stapaneste inima, si din staruinta, inima se micsoreaza …si nu mai poate rabda sau auzi, sau vedea vreo vatamare ori vreo intristare cat de mica, ivita in vreo faptura. Si pentru aceasta aduce rugaciune cu lacrimi in tot ceasul pentru cele necuvantatoare, pentru dusmanii adevarului si pentru cei ce-l vatama pe el [cel iubitor], ca sa fie paziti si iertati; la fel si pentru firea celor ce se tarasc pe pamant. Face aceasta din multa milostivire ce misca inima lui fara masura, dupa asemanarea lui Dumneze

        Apreciază

      • el said, on noiembrie 16, 2015 at 11:35 pm

        Ioan

        ” Cuviosul Gherman de Alaska, Făcătorul de Minuni – 13 decembrie
        Părintele Gherman hrănea păsările cu pește uscat, iar acestea se adunau în stoluri dimprejurul lui la auzul chemării sale. Sub chilia sa viețuia o hermină. Nimeni nu se mai putea apropia de ea după ce încetase a fi pui, Starețul singur însă o hrănea cu mâna sa. „Nu era aceasta o minune?”, spune ucenicul său, Ignatie.
        De asemenea, l-au văzut pe Părinte hrănind urși. Dar atunci când Părintele Gherman s-a stins, toate păsările și animalele au plecat; chiar și unele din soiurile din grădină au încetat să mai dea rod chiar dacă, ține să spună Ignatie, cineva se îngrijea în mod deosebit de aceasta.”

        Apreciază

      • el said, on noiembrie 16, 2015 at 11:39 pm

        Ioan

        ” Din Viata Sfantului Teofil cel Nebun pentru Hristos – Despre tăurașul sfântului
        Din Viata Sfantului Teofil cel Nebun pentru Hristos despre tăurașul sfântului:

        „Neavând putinţa din pricina marii depărtări să meargă ades la Lavră şi să facă drumuri în oraş, fericitul şi-a făcut rost de un tăuraş negru pe care-l călătorea în sfântul lăcaş şi dădea, trecând prin oraş, pe la mănăstirea Bratski. Mai înainte însă de a vă vorbi despre tăuraş, trebuie să vă povestesc de unde a apărut… el. Atunci când pe fericitul a venit să-l viziteze Ivan Katkov (acelaşi negustor de vite din Podol care îi dăduse şi calul în vremea petrecerii sale în mănăstirea Bratski), acesta, după ce s-a spovedit şi i-a povestit fericitului despre treburile sale, a pomenit şi de un tăuraş tânăr pe care îl căpătase, foarte nărăvaş din fire.
        -„Am cumpărat, batiuşca, un tăuraş. M-am gândit să-l opresc pentru mine, dar nu ştiu ce să fac cu el: a înnebunit vita cu totul, se repede la toţi cu coarnele. Vreau să-l tai, dar mi-e milă”.
        -„Dă-mi-l mie…
        -„Dumneavoastră?…Doamne miluieşte, dar nici nu poţi apropia de el! Câţi oameni nu a schilodit deja…”
        -„Nu-i nimic…îl deprindem noi cu smerenia…”
        -„Dar cum aşa…”
        -„Foarte simplu…Apropie-te de el şi spune-i: Ei, tăuraşule! De acum nu mai eşti al meu, ci al părintelui Teofil. Pregăteşte-te să mergi la el în ospeţie…”
        S-a făcut întocmai. După întoarcerea acasă, s-a apropiat de tăuraş, a repetat cuvintele pe care i le spusese fericitul iar tăuraşul, care până atunci pufnea şi se purta ca o fiară, s-a făcut blând ca un miel: a început să se gudure cu supuşenie şi să lingă mâna stăpânului. Atunci un lucrător i-a petrecut o frânghie în jurul coarnelor şi către seară, tăuraşul a fost încartiruit în Kitaiev, la părintele Teofil.
        Primind tăuraşul, fericitul şi-a meşteşugit o teleagă mică şi la îndemână în spatele căreia şi-a aranjat o gheretă acoperită din pânză, şi a început să călătorească prin oraş în „echipaj cu boi”.Fericitul nu se aşeza niciodată cum trebuie, ci de-a-ndărătelea, cu spatele la bourean, şi fixând de teleagă un analog mic, se lăsa pe genunchi şi citea iubita lui Psaltire. Iată însă ce era uimitor: tăuraşul nu avea nici un fel de hăţuri, nici vizitiu, ci numai jugul, şi ghicind parcă voia stăpânului său, fără nici un fel de strigăte şi îndemnuri, îl ducea pe fericit acolo unde avea trebuinţă: fie în Podol, în mănăstirea Bratski, fie în Sfânta Lavră. Şi atâta era de isteţ, se spune, că nu o lua peste pietre, ci îndată ce vedea un muşuroi, vreo groapă sau vreun şanţ, ocolea neîntârziat, pentru a nu-l zdruncina pe bineplăcutul lui Dumnezeu…
        De ce să ne minunăm că făptura necuvântătoare i se supunea fericitului fără să fie nevoie de bici, iar dobitocul cel sălbatic s-a făcut blând şi ascultător ca un miel înaintea lui? Pentru ce animalele sălbatice sunt aşa cumplite pe pământ? Din pricina cruzimii obiceiurilor omeneşti. Aduceţi-vă aminte de viaţa pe care o aveau în Rai protopărinţii noştri. Toată făptura însufleţită vedea în faţa lor chipul luminos al Dumnezeirii, şi fiarele cele mai cumplite, simţind minunata bună mireasmă a acelui chip, îşi plecau cu smerenie capul înaintea lui Adam. A păcătuit omul neascultând porunca lui Dumnezeu – îndată s-a întunecat în el şi chipul Dumnezeirii, iar făpturile necuvântătoare au încetat să-l mai cunoască şi să i se supună. Buna mireasmă a chipului a fost înlocuită de putoarea patimilor, şi omul însuţi s-a asemănat cu dobitoacele lipsite de înţelegere. Neascultarea sa faţă de Dumnezeu a fost pedepsită prin neascultarea făpturilor pământului faţă de el, iar omul însuşi a ajuns să se teamă de fiarele care cândva i se plecau la picioarele lui…Sfinţii însă, prin ascultarea lor faţă de poruncile Dumnezeieşti, au înnoit în ei chipul Dumnezeirii şi au reprimit darurile harului Domnului, au strălucit cu lumina şi curăţia de la început. De aceea şi fiarele cele mai cumplite, simţind iarăşi în om buna-mireasmă a curăţiei celei dintâi, au devenit ascultătoare faţă de el ca nişte miei blânzi. Acest fapt care este dovedit prin multe întâmplări din vieţile sfinţilor, poate fi întărit şi prin pilda pomenită mai sus; căci ce nu fac iubirea şi virtutea?… Să ne întoarcem însă la povestirea noastră.”

        „Mulţi îşi amintesc de acest tăuraş care nu stătea de obicei legat, ci se plimba prin curtea fericitului. Se spune că avea un instinct aproape suprafiresc şi putea simţi fără greş caracterul celor care veneau la părinte pentru binecuvântare: pe unii îi întâmpina neprietenos şi războinic, iar cu alţii se purta prietenos lăsându-i să treacă spre chilia fericitului.
        În afară de iubirea şi compătimirea faţă de dobitoace şi păsări, părintele Teofil mai avea însă şi alte obiceiuri şi apucături.”

        Apreciază

      • el said, on noiembrie 16, 2015 at 11:41 pm

        Ioan

        sau poate Sf Porfirie era vreun debil senil care vorbea si cu cainii morti? dupa teoria ta?

        ” Din viata Parintelui Porfirie
        „Bucura-te, cel ce cunosteai graiurile pasarilor si ale animalelor”
        (din Acatistul Preacuviosului Parinte Porfirie, Noul facator de minuni)

        „La policlinică era un câine la care Bătrânul ţinea foarte mult, aşa cum de altfel ţinea la toate celelalte animale, la păsări şi la plante. De altminteri, aceasta este caracteristica tuturor sfinţilor: ei iubesc natura, o respectă, încercând să îi descifreze chipul. Sfinţi se bazează pe teologia Părinţilor şi pe Tradiţia Bisericii Ortodoxe şi de aceea au creat o mo…rală de profund respect faţă de natură şi faţă de zidirea materială. Aşadar, Bunicuţul ţinea mult la acel câine, pe care îl socotea „prietenul” său.

        La un moment dat a venit în Grecia un grup de oameni de ştiinţă americani, care, în colaborare cu personalul ştiinţific al policlinicii, urmau să facă anumite experimente, în care aveau de gând să se folosească de acel câine, de „prietenul” Bătrânului. Aşadar, în ziua experimentului, Părintele Porfirie a plecat din policlinică. S-a întors abia pe seară şi, imediat, s-a îndreptat spre laborator. A deschis congelatorul în care se afla animalul mort, l-a privit plin de tristeţe şi i-a spus: „Ce ţi-au făcut, bietul de tine?”. Atunci, după cum părintele însuşi ne-a povestit, minunându-se, câinele a mai dat o dată din coadă, în semn de salut, aşa cum făcuse prima dată. După cum vedeţi, înaintea sfinţeniei, chiar şi natura se înclină, iar limitele firii dispar!”

        din BĂTRÂNUL PORFIRIE, PĂRINTE DUHOVNICESC ŞI PEDAGOG de GHEORGHIOS S. KROUSTALAKIS

        Apreciază

      • el said, on noiembrie 16, 2015 at 11:50 pm

        Ioan si @ioan

        motanul meu Ilie nu stie sa citeasca dar iubeste o icoana cu Sf Luca al Crimeei pe care o stie de cand era mic.
        IATA DE CE :

        ” Sfantul Luca al Crimeei: Ce vom spune despre duhul animalelor?
        Sfantul Luca al Crimeei: „Ce vom spune despre duhul animalelor?

        Acestea, asemenea oamenilor, prin fire sunt purtătoare ale unui anume duh. Animale de aceeaşi specie pot fi curajoase ori temătoare, răutăcioase sau posomorâte, blânde şi vesele. Lor nu le sunt proprii formele superioare de înduhovnicire ca religiozitatea, simţul moral, cugetarea filozofică şi ştiinţifică sau percepţia rafinată artis…tică şi muzicală. Însă, dragostea şi muguri ai altruismului (generozitatea) şi, de asemenea, un simţ estetic le sunt caracteristice şi animalelor.

        Lor nu le este proprie forma cea mai înaltă a dragostei, cea dumnezeiască, ci doar iubirea familială; însă, întru această dragoste, lebedele şi guguștiucii probabil că îi întrec şi pe oameni. Sunt cunoscute la perechile de lebede cazuri de suicid atunci când unul dintre parteneri a murit; lebăda rămasă în viaţă se înalţă sus de tot, îşi adună aripile şi cade la pământ, ca un bolovan.”

        Sfantul Luca al Crimeei: Si in animale, si in plante exista o particica a Duhului
        Sfantul Luca al Crimeei: „Energia duhovni­ceasca, Duhul lui Dumnezeu, patrunde totul, sfinteste totul, insufleteste to­tul. Si in animale, si in plante exista o particica a Duhului, fiindca si in ele exista viata, iar unde este viata acolo este si Duhul Sfant. Impreuna cu viata toate au primit o suflare a Duhului Sfant. Si nu numai in fiintele vii, ci si in toata natura – natura pe care oamenii in mod gresit o numesc moarta, natura anorganica -, in stanci, in rauri, in valurile marii, in pustiurile nesfarsite – tra­ieste Duhul Sfant, fiindca El „pretutindenea este si toate le implineste“.”

        ” Sfantul Luca al Crimeei: Insa oare numai oamenii vor mosteni nemurirea?
        Sfantul Luca al Crimeei / (Extras din cartea Puterea inimii, Editura Sophia)

        Insa oare numai oamenii vor mosteni nemurirea? Marele cuvant: „Iata, noi le fac pe toate” (Apocalipsa 21, 5) se refera, desigur, nu doar la om, ci la intreaga creatie, cuprinde toata faptura. Am spus deja ca duhul animalelor – fie si in forma incipienta – este duh de viata si nu poate fi muritor, caci si el este de la Du…hul Sfant. Si la animale duhul este unit cu trupul ca si la oameni si de aceea avem tot temeiul sa ne asteptam ca si trupurile lor sa existe in noua zidire, in noua lume, dupa pieirea celei de acum.

        Despre aceasta vorbeste si Apostolul Pavel in capitolul 8 al Epistolei catre Romani: „Pentru ca faptura asteapta cu nerabdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Caci faptura a fost supusa desertaciunii – nu de voia ei, ci din pricina aceluia care a supus-o – cu nadejde, pentru ca si faptura insasi se va izbavi din robia stricaciunii, ca sa fie partasa la libertatea maririi fiilor lui Dumnezeu. Caci stim ca toata faptura impreuna suspina si impreuna are dureri pana acum” (8,19-20).

        Toata faptura ar fi trait in lumina si in bucurie, de nu ar fi schimbat caderea lui Adam intreaga devenire a lumii, insa in amarnica soarta a vietii care a luat inceput din voia pacatoasa a lui Adam, caruia Dumnezeu i-a supus faptura, aceasta a cazut in stricaciune, in neoranduiala si in suferinta. Si pentru faptura este nadejde ca in ziua proslavirii dreptilor – rascumparati de Hristos din robia stricaciunii – va fi izbavita si ea de suferinta si de stricaciune, adica se va face nestricacioasa.

        In noul Ierusalim, in noua lume, isi vor afla loc si animalele; acolo nu va fi nimic necurat, iar noua zidire va dobandi indreptarea si sfintirea cea de demult, dupa Cuvantul lui Dumnezeu: „Si a vazut Dumnezeu toate cate facuse si iata erau bune foarte” (Facere 1, 31).

        Desigur, pentru fapturi, nemurirea nu va avea aceeasi insemnatate ca si pentru om. Duhul lor primitiv nu poate sa sporeasca la nesfarsit si sa se desavarseasca moral. Pentru fapturile inferioare, viata vesnica va fi numai bucurie linistita in desfatarea noii straluciri a naturii si in partasie cu omul, care nu le va mai chinui si distruge. Omul va trai desavarsit si armonios in lumea nou zidita si intreaga faptura isi va afla loc intru aceasta. Amin! Amin”

        asa ca eu cred ca instinctiv motanul meu e mai destept ca voi 2 !
        fara suprare ! 🙂

        Apreciază

      • el said, on noiembrie 16, 2015 at 11:53 pm

        Ioan

        sau poate a „gresit” Biserica cand l-a canonizat Sfant pe Sf Vlasie care iubea si ajuta animalele, era si el vreun „debil fara traire duhovniceasa” cumva din cauza asta? dupa teoria ta?

        ” Sfantul Vlasie, episcopul din Sevasta, ocrotitorul si vindecatorul animalelor

        … „In vremea persecutiilor pornite de imparatul Diocletian impotriva crestinilor, Sfantul Ierarh Vlasie s-a retras intr-o pestera pustie din Muntele Argheos. Acest munte era inconjurat de paduri, in care traiau multe animale. Acestea veneau adesea la pestera Sfantului Vlasie, precum vedem si in iconografie, pentru binecuvantare si vindecare.

        In viata sfantului citim ca, odata, pe cand slugile imparatului vanau pe Muntele Argheos, ele vazura o multime de animale adunate la un loc; mult se minunara ei ca leii nu-i atingeau pe cerbi, iar ursii pe caprioare. Sfantul Vlasie a aflat despre venirea vanatorilor, drept pentru care a binecuvantat animalele si le-a spus: „Fugiti mai repede, sa nu va omoare vanatorii!” Cand s-au apropiat, vanatorii n-au mau vazut nici urma de fiara, in fata lor aparand doar un batran carunt. „Esti un vrajitor! Cum ai fermecat aceste animale, ca sa te asculte?”, au spus ei. Sfantul insa le-a spus: „Nu sunt vrajitor. Eu sunt crestin din tinerete. Dusmanii credintei m-au alungat din oras. Mai bine traiesc cu fiarele salbatice, decat cu oamenii cei rai, dusmanii lui Hristos.”

        Multi ani a sihastrit Sfantul Vlasie si, in toti anii acestia, s-a rugat pentru oameni si pentru prigonitorii sai, de asemenea. In tot rastimpul acesta, animalele salbatice veneau la el, dupa bunatatea sa, dupa mangaiere si dragoste. In vremea pustniciei sale, sfantul a privegheat si s-a rugat neincetat, tamaduind indata pe toti cei care il cautat, precum si animalele bolnave din padure.

        Prigonitorii sai, care nu incetasera sa il caute, l-au aflat in cele din urma, ramanand uluiti la vederea unui al doilea Rai, unde leii, tigrii, ursii si lupii traiau in buna pace in preajma sfantului. Vlasie si-a intampinat cu bucurie vrasmasii, stiind de mai inainte despre venirea lor. Fiind prins de soldatii romani, in timpul domniei imparatului Licinius, sfantul a fost aruncat in temnita si chinuit aspru.” …

        Apreciază

      • el said, on noiembrie 16, 2015 at 11:56 pm

        Ioan

        „Dragostea este semnul după care se recunosc creştinii” – Bătrânul Amfilohie
        „Dragostea este semnul după care se recunosc creştinii. Bătrânul Amfilohie zicea: “Noi trebuie să avem dragoste faţă de persoana lui Hristos, această dragoste este necesară vieţii sufletului nostru. Dragoste faţă de creaturile lui Dumnezeu, faţă de animale, de copaci, de flori, de păsări, şi mai ales faţă de om, cea mai perfectă dintre creaturile lui Dumnezeu”.”

        din cartea „Cuvintele Bătrânilor” – Părintele Dionysios Tatsis

        Apreciază

      • el said, on noiembrie 16, 2015 at 11:58 pm

        Ioan

        sau poate monahul Augustin cel poenit de Sf Paisie Aghioritul nu s-a mantuit ca avea grija de magarusi si ii slujea….??? ce parere ai tu dupa teoria ta?

        Monahul Augustin din chiliile Filotheului, Sfântul Munte Athos
        Părintele Paisie mi-a povestit odată despre un ascet pe care l-a cunoscut mai demult, părintele Augustin. Acesta era rus de neam. La început a trăit într-o Mănăstire din ţara lui. Acolo călugării îşi câştigau existenţa pescuind. Cu banii dobândiţi din vânzarea peştelui, îşi cumpărau cele de trebuinţă.
        Odată, iarna, după un pescuit cu mai mulţi fraţi, părintele Augustin a primit poruncă să rămână la râu ca să dreagă mrejele. În apropiere locuiau muncitori cu familiile lor. O femeie, văzându-l pe părintele Augustin, împinsă de diavol, s-a apropiat, dorind să-şi împlinească cu el poftele trupului. El, îngrozit de gândul la păcat, s-a gândit: „Mai bine mă înec decât să-mi întinez trupul şi să-l întristez pe Dumnezeu”. Şi, dintr-o dată, s-a aruncat în apa îngheţată a râului cu capul în jos. Văzând Dumnezeu jertfa lui şi râvna pentru a-şi păstra curăţia, l-a scăpat în chip minunat. A ieşit din apă tras de o putere nevăzută şi stătea în picioare pe undele râului. Când a văzut femeia această minune şi-a venit în fire. A cerut iertare de la părintele Augustin. El a iertat-o, a sfătuit-o spre pocăinţă şi mântuire şi s-a întors la Mănăstire. Stareţul, văzând că părintele Augustin se primejduieşte în acea Mănăstire, l-a trimis în Sfântul Munte, unde s-a aşezat la o chilie lângă Mănăstirea Filotheului. Aici a fost tuns schimnic şi a avut multe roade duhovniceşti.
        A dobândit atâta har şi simplitate, cum puţini reuşesc. Compătimea cu întreaga zidire: cu oamenii, cu animalele, cu păsările, cu plantele şi chiar şi cu diavolul … Priveghea şi postea mult. De aceea, vrăjmaşul îl supăra adesea. Chilia sa era deschisă pentru toţi. Cine voia ceva intra şi lua fără binecuvântarea lui. De aceea părintele Augustin rămânea adesea fără cele mai de trebuinţă lucruri. Totuşi nu se neliniştea pentru că avea încredere în Dumnezeu. Mâncarea lui obişnuită era pâinea prăjită, fără ulei. Când era dezlegare la ulei, făcea pe pâinea prăjită o cruce cu o pană muiată în ulei.
        Iubea foarte mult animalele. Se întrista când vedea că oamenii le încarcă cu poveri grele şi că le bat. De aceea, a îngăduit în curtea chiliei să-şi facă sălaş toate animalele, fie sănătoase, fie bătrâne şi bolnave. Pe sine se neglija cu desăvârşire. Toată ziua avea ca ascultare să adune hrană pentru măgăruşii lui. Asta era cea mai mare bucurie a sa. Adesea spunea cu dragoste: „măgăruşii mei, catâraşii mei …”.

        Apreciază

      • el said, on noiembrie 17, 2015 at 12:00 am

        Ioan

        tot despre monahul Augustin athonitul cel cu magarusii.

        ” Într-o seară, pe când se ruga, a venit diavolul să-l tulbure. Părintele l-a întrebat: „De ce necăjeşti făpturile lui Dumnezeu?” În acelaşi timp i-a dat diavolului o lovitură de la lipit de perete. Diavolul a plecat ruşinat, dar Părintele Augustin şi-a continuat privegherea de noapte întristat că l-a lovit pe diavol. Toată noaptea l-a durut inima de întristare. Cum s-a luminat s-a dus la duhovnicul lui şi şi-a spovedit „păcatul.” Duhovnicul s-a mirat de marea lui simplitate şi l-a sfătuit părinteşte. Nu i-a dat canon şi i-a îngăduit să se împărtăşească. Părintele Augustin s-a mirat de îngăduinţa duhovnicului şi, de bucurie, nu a mai putut să doarmă în acea seară. A spus rugăciunea lui Iisus toată noaptea slăvind pe Dumnezeu că nu l-a certat duhovnicul.
        Când s-a dus să se împărtăşească, pentru multa sa simplitate şi nerăutate, Dumnezeu a prefăcut Sfânta Euharistie în gura lui în carne şi sânge. El plângea de bucurie. S-a întors în chilie şi, căzând în genunchi, îi mulţumea Domnului. Atunci Preabu­nul Dumnezeu i-a mai hărăzit o binecuvântare: lumi­na nezidită l-a înconjurat şi l-a pătruns şi pe dinăuntru. De atunci, citea noaptea fără felinar. Capul îi strălucea ca un bec electric şi toată noaptea era ca ziua pentru el.
        Când a îmbătrânit, părinţii Mănăstirii l-au rugat să vină lângă ei ca să-l îngrijească. El, gândindu-se la măgăruşii lui, nu voia să meargă: „Cine o să aibă grijă de ei?” Părinţii au hotărât, în cele din urmă, să aducă şi măgarii în Mănăstire. Pe părintele Augustin l-au instalat în bolniţa Mănăstirii, unde se mai aflau şi alţi bătrâni. Pe toţi, Părintele Augustin îi întrecea în virtute, iar prezenţa lui i-a incomodat pe mulţi. De ce? Aproape zilnic, părintele Augustin primea vizite cereşti ale diferiţilor Sfinţi, îngeri sau ale Maicii Domnului. Se ridica din pat, li se închina, şi-i chema şi pe ceilalţi bătrâni, zicând: „fraţilor, sculaţi-vă repede. A venit Maica Domnului, puneţi-i metanie. Aprindeţi tămâie. Au venit şi Sfinţii Apostoli, îngerii! De ce staţi aşa?” Le făcea viaţa insuportabilă. Unii credeau că a înnebunit şi făceau răbdare. Numai foarte puţini şi-au dat seama ce comoară aveau lângă ei.
        Trăind încă de aici împreună cu Sfinţii şi cu îngerii, a adormit cu cuvioşie şi a fost îngropat în Mănăstirea Filotheu.
        Sursa: Monahul Damaschin Grigoriatul, Părinţi athoniţi pe care i-am cunoscut, Ed. Sf. Nectarie, Arad 2005

        Apreciază

      • el said, on noiembrie 17, 2015 at 12:03 am

        Ioan

        uite aceasta rugaciune i-a citit-o si motanasului meu Ilie parintele ieromonah cand ne-a sfintit casa si Ilie era prezent si si-a luat si el partea lui de binecuvantari :

        ” Părintele Vasilie Trombukis
        Când afla că o familie are probleme, citea singur rugăciuni în fiecare zi până când vedea că se rezolvă acele probleme. Ca un păstor bun ce era, iar nu ca un năimit, priveghea şi se ruga pentru oile sale cele cuvântătoare. Chiar şi atunci când se îmbolnăveau dobitoacele cele necuvântătoare îl chemau să citească rugăciuni. Atunci îşi lua epitrahilul, Molitfelnicul şi icoana Sfântului Modest. Aşeza icoana în iesle şi nu se oprea din citit până când şi ultimul animal se făcea bine. Cei care primeau această binefacere îi duceau din recunoştinţă daruri, două ouă, un kilogram de grâu şi altele. Bani nu lua, căci spunea că rugăciunea este în dar.

        sau acest parinte Vasilie nu era de masura ta duhovniceasca, vreun „maruntel” „nedemn” de citat ?

        Apreciază

      • el said, on noiembrie 17, 2015 at 12:05 am

        Ioan

        dar de acest parinte ai auzit, sau nici el nu se ridica la „inaltimea” ta duhovniceasca, un ieromonah acolo atoni „debil” care se ocpua de pisica in loc de rugaciune , nu-i asa????

        Ieromonahul Serafim Dimópoulos
        Îl mişca sufleteşte situaţia materială precară a unora şi încerca prin orice mijloace să-i ajute.
        Atunci când a venit prima dată în Lárisa (1969), a închiriat un apartament aproape de biserica Sfântul Atanasie. El locuia la etaj, iar proprietarul, la parter. Apartamentul era foarte mare, fiindcă era destinat funcționării misiunii filantropice, şi vroia să fie și un adăpost pentru nevoiaşi. Ouă şi carne nu mânca niciodată, ci le dădea celor săraci. Părintele se înfrâna foarte mult de la mâncare, iar vin nu bea niciodată. O altă cameră a apartamentului o transformase în adăpost pentru animale de casă. Într-o zi îi spune unui fiu duhovnicesc de-al său: „Ieri, pisica se pregătea să fete. Mi-a fost milă de ea şi am pus-o în şifonier (adică, acolo unde îşi ţinea toate hainele), să fete acolo”.

        Apreciază

      • el said, on noiembrie 17, 2015 at 12:10 am

        Ioan

        Oameni si animale în Împărătie
        De Robert Flanagan
        „Consideratia sfântului se extinde până si asupra animalelor si lucrurilor, pentru că în fiecare creatie el vede un dar al iubirii lui Dumnezeu si nu vrea să-I rănească această iubire tratându-I darurile cu neglijentă sau cu indiferentă.” – Pr. Dumitru Stăniloae („Rugăciune si sfintenie”)
        Se povesteste despre o călugărită ortodoxă din Rusia secolului al XIX-lea că odată, grădina i-a fost răvăsită de niste animale. „De ce-ar trebui să mă tem? De fiarele sălbatice?” a fost reactia ei. Le-a vorbit animalelor, iar de atunci încolo, nu i-au mai deranjat lotul de legume. Relatări asemănătoare există despre Sf. Serafim, care s-a împrietenit cu un urs, precum si despre alti sfinti din regiunile traditional ortodoxe.
        În acest articol, ne vom uita la câteva relatări venite din regiuni care nu sunt considerate în mod curent ca traditional ortodoxe: Anglia, Scotia, Tara Galilor si Irlanda – tările popoarelor celte, care, până în secolul al XI-lea, au făcut parte din Biserica sobornicească ortodoxă si ai căror sfinti si viată spirituală au mult de oferit lumii contemporane.
        O trăsătură caracteristică sfintilor din regiunile celtilor este faptul că ei priveau universul real ca pe o unitate, a cărei integralitate fusese sfărâmată prin păcatul lui Adam si apoi restaurată prin actul mântuitor al lui Hristos. Prin modul lor de viată, acesti sfinti întruchipau restaurarea acestui întreg al Creatiei, fie prin comunicarea cu îngerii si duhurile, fie printr-o trăire de înrudire cu toată lumea naturală.
        Această trăsătură a sfintilor celti are un caracter cu totul ortodox. În minunatul său tratat „Despre întrupare”, Sfântul Atanasie spune: „(Dumnezeu) a oferit lucrarea Creatiei si ca pe un mijloc de cunoastere a Ziditorului… Astfel, a asternut trei căi înaintea oamenilor, prin care ei pot dobândi cunoasterea lui Dumnezeu: (mai întâi), pot să privească la imensitatea cerului si, cugetând la armonia Creatiei, să ajungă să-i cunoască Domnul — Cuvântul Tatălui.”
        Apoi, Sfântul Atanasie spune că această cale nu era suficientă si că, „încovoiati sub plăcerile vremelnice si sub înselările si amăgirile duhurilor rele, oamenii nu si-au ridicat capetele către Adevăr”. Însă, chiar dacă lucrurile stau asa, lumea naturală, văzută în lumina lui Hristos, rămâne o cale de a-L cunoaste pe Dumnezeu: respectiv, o cale de mântuire.
        Din lumea naturală face parte, bineînteles, si regnul animalelor. Animalele ne sunt familiare fie ca animale de companie, fie în grădini zoologice, iar întâlnite în sălbăticie, ne pot provoca teama. Reactiile noastre sunt extrem de diverse, în functie de locul în care le întâlnim. Acest fapt este, cu sigurantă, o caracteristică a „lumii acesteia” – un loc în care cel rău, duhul învrăjbirii este cel care domină. Este izbânda lui de fiecare dată când ne sare inima din piept când un soarece traversează podeaua, când un liliac zboară prea jos deasupra capului nostru, noaptea, sau când ne ciupeste un tântar.
        Există o relatare despre Sfântul Kevin din Glendalough. Stând la rugăciune în picioare, într-o pozitie monahală folosită des de călugării celti – cu bratele întinse larg, în formă de cruce, o mierlă a venit si si-a făcut cuib si si-a depus ouăle în el, pe bratul sfântului. Pentru a nu tulbura ouăle, Sfântul Kevin a rămas în această pozitie până când au iesit puii din ele. La un moment dat, un înger a venit la el si i-a poruncit să pună capăt canonului. Sfântul a răspuns: „Nu este o nevointă mare pentru mine să îndur această durere, de a-mi tine mâna sub această mierlă, de dragul Împăratului cerurilor”. Această unitate, acest sentiment de a fi una cu ordinea creată – ordinea creată a lui Dumnezeu – răzbate din multe relatări despre sfintii celti. Este aceeasi unitate care străluceste si în relatarea despre călugărita din Rusia, mentionată la începutul acestui text.
        Însă aici intră în joc mai mult decât această simplă cooperare cu Creatia. Este vorba si de armonia pe care animalele însele o aduc sferei umane. Sfântul Cuthbert din Lindisfarne avea o altă practică, frecventă printre monahii celti: aceea de a se ruga în apă, până la subtiori, adesea pentru durate mari de timp. Se spune că într-o zi, un alt monah s-a dus să vadă cum anume stătea Sfântul Cuthbert la rugăciune. După ce l-a privit timp îndelungat cum stătea în apă, monahul l-a văzut cum a iesit si s-a întins pe mal – moment în care două vidre au iesit din apă, suflându-i la picioare si încălzindu-i trupul cu trupurile lor.
        Avem aici un semn care marchează începutul restaurării unitătii întregii Creatii căzute. Aceasta este călătoria lui Hristos în pustie: „Acolo stătea împreună cu fiarele sălbatice si-L slujeau îngerii” (Marcu 1:13). Fiintele ceresti si pământesti, menite să devină noua Creatie întru Dumnezeul-Om, Iisus Hristos, sunt adunate în jurul Lui. Există o referite punctuală la această restaurare, în viata Sfântului Isaac Sirul. El scria următoarele:
        Omul smerit se apropie de animalele sălbatice, iar în clipa în care îl văd, ferocitatea lor e îmblânzită. Ele vin la el si se lipesc de el, ca de Stăpânul lor, dând din coadă si lingându-i mâinile si picioarele. Ele simt un miros pe care-l are el – este aceeasi mireasmă pe care o avea Adam înainte de cădere, pe vremea când erau toate adunate în fata lui, în rai, iar el le dădea nume. Această mireasmă ne-a fost luată ulterior, însă Hristos a înnoit-o si ne-a dat-o înapoi, la venirea Lui. Ea este cea care îndulceste mirosul oamenilor.
        Cu alte cuvinte, starea de asemănare cu Dumnezeu, în Hristos, la care se ridicase, i-a permis să fie, în relatia cu animalele sălbatice, întocmai ca Adam pe vremea când acesta le-a numit pe fiecare. Acesta poate fi motivul pentru care animalele de companie sunt atât de importante pentru oameni. Ele sunt un semn al noii Creatii, al restaurării rudeniei dintre două părti diferite ale Creatiei. Cu unul sau două (sau mai multe!) animale în casă, omul are în fată atât o icoană (o reprezentare) a raiului, cât si a Împărătiei lui Dumnezeu, fiecare din noi fiind chemati să ne numim animalele, la fel cum a făcut si Adam si să trăiască în comuniune cu ele, fără frică. Acesta este un mod prin care se poate spune că animalele noastre ne simt mirosul în prospetimea lui – sau, s-ar putea spune, ne simt mireasma pe care o avea Adam înainte de cădere.
        Ca să-l parafrazăm pe Isaia, când omul poate locui împreună cu pisica, sau cu câinele, sau cu hamsterul, sau – Doamne-ajută – cu sarpele, noi adăugăm un pas mic către către Împărătie; lucrăm un pic la recrearea raiului si dăm astfel un nou înteles sarcinilor mai putin poetice cum ar fi curătarea tăvitei cu nisip.

        sursa textului: http://cuvantdinrasarit.wordpress.com/2011/06/23/oameni-si-animale-in-imparatie/

        Apreciază

      • Calator said, on noiembrie 18, 2015 at 10:01 pm

        Ioan

        Atunci cand il iubim pe Dumnezeu din toată inima, din tot sufletul şi din tot cugetul nostru, nu avem cum sa nu iubim la fel de mult Creatia lui. Daca sursa iubirii noastre fata de animale e Dumnezeu, atunci atat cat il iubim pe Dumnezeu, atat de mult le iubim si pe ele. O iubire fierbinte in duh fata de oameni si intreaga Creatie arde tot raul si mizeria din sufletul nostru. Cu o iubire calduta nu facem mai nimic.

        Apreciază

    • el said, on noiembrie 16, 2015 at 11:37 pm

      ioan

      oi fi tu mai destept si mai presus duhvniceste ca Sf Ioan Scararul ?

      ” Sfântul Ioan Scărarul: Nimic nu este fără ordine şi scop în împărăţia animalelor
      Sfântul Ioan Scărarul: “Nimic nu este fără ordine şi scop în împărăţia animalelor, fiecare poartă înţelepciunea Ziditorului şi Îl mărturiseşte. Dumnezeu a dăruit omului şi animalelor multe însuşiri fireşti, cum ar fi mila, iubirea, sensibilitatea , căci până şi dobitoacele necuvântătoare se tânguiesc când pierd pe vreunul de-al lor”

      Apreciază

      Răspunde
      • Mirela said, on noiembrie 17, 2015 at 2:19 am

        @el

        Mulţumesc pentru textele minunate pe care le-ai postat, din care fiecare om care-L caută sincer pe Dumnezeu poate să ia învăţătură şi pildă.
        Din păcate, nu toată lumea crede că sfinţii trebuie să ne fie modele de vieţuire, ci sunt destui care consideră voia, judecăţile şi sentimentele proprii mai presus de învăţăturile acestor luminători, Şi, ca unii care se simt/pretind „cununa creaţiei”, se văd îndreptăţiţi să urască (nu-i zic ură) şi să ucidă animale, cu justificarea că acestea sunt „inferioare”.
        Pe blog au fost acum doi ani discuţii crâncene (cred că nu le-ai prins), în care urâtorii animalelor ajunseseră să-i acuze pe cei care se opuneau masacrării câinilor de pe străzi că nu iubesc oamenii şi nu-s ortodocşi. Căci, după ei, viaţa (nu sufletul!) unui om e mai valoroasă decât întreaga lume. Şi s-a văzut că nu se ajunge nicăieri, ba cei care nu suportau animalele au ajuns să-i dispreţuiască şi pe iubitorii lor.
        Asta ne este dreapta credinţă, cu care ne lăudăm tare!

        Apreciază

      • Ioan said, on noiembrie 17, 2015 at 11:47 am

        @ el – am dat un citat simplu din sfantul Siluan Athonitul.

        Dragostea Sfintilor pentru intreaga faptura, inclusiv pentru animale era o consecinta a harului dumnezeiesc, nu venea dintr-o inima plina de patimi. Impatimirea fata de animale este rea. Sunt unii oameni care urasc pe semenii lor din pricina animalelor, or acest lucru nu e bun. Aceasta arata impatimirea.

        De unde ai tras concluzia ca urasc animalele? Esti haios.

        De exemplu spui: „Sf Munte Athos e plin de pisici pe care le hranesc si monahii, pisicile nu sunt socotite animale necurate si daa se intampla sa intre in Biserica nu-i nici o problema.”

        Cum sa nu fie o problema? Daca o pisica se urineaza sau face treaba nr. 2 in biserica sau moare acolo?

        In toate din aceste cazuri biserica trebuie resfintita sau cel putin trebuie facuta o slujba de aghiasma. Chiar si daca intra faca a face in biserica necesitatile firesti. Biserica e un loc sfant.

        Daca intra o pisica in biserica si ajunge si in Sfantul Altar nu-i nimic? Sa ne amintim ca in Vechiul Testament in Sfanta Sfintelor intra arhiereul o data pe an!

        Citim in Pidalion:

        „CANONUL 88

        Nimeni în lăuntru în Biserică să bage dobitoc ori de ce fel; afară numai, dacă călătorind cineva, prea mare nevoie întâmpinându-l, casă, şi sălăşluire negăsind, va poposi într-o Biserică ca aceasta. Pentru că nebăgând pe dobitoc în lăuntru, poate să se întâmple a se strica cumva dobitocul. Şi el cu pierzarea dobitocului, de acolea neputând a întâmpina călătoria, să se dea în primejdie de moarte. „Că sâmbăta pentru om s-a făcut” (Marcu: 2,27) ne învăţăm, încât prin toate să socotim că este mai de preţuit mântuirea, şi nepătimirea omului. Iar de se va vădi cineva, fără nevoie, precum s-a zis, că a băgat dobitoc, de va fi cleric, să se caterisească; iar de va fi mirean să se aforisească.

        TÂLCUIRE
        Opreşte canonul acesta de a băga cineva dobitoc în Biserică. Că, cele sfinţite de evlavie şi de cinstire sunt vrednice, afară numai aflându-se cineva în călătorie, de mare nevoie, vifor mare întâmplându-se, şi neavând unde năzui, ar băga dobitocul într-însa.
        Ca nu el rămânând afară să se strice, şi omul să se primejduiască de moarte, neputând lupta în călătoria sa. Şi aduce canonul mărturie din Scriptură, din care se înţelege, că precum sâmbăta s-a rânduit de lege pentru a se odihni robul, şi dobitocul omului, ca din aceasta să mai poată a sluji pe stăpânul său. Asemeni şi odihna aceasta a dobitocului în Biserică, nu se face pentru dobitoc, ci pentru om. Iar fără de o mare nevoie ca aceasta de va îndrăzni a băga pe dobitoc în Biserică, cleric fiind, hotărăşte canonul să se caterisească, iar de va fi mirean să se aforisească.” (Sinodul VI Ecumenic – quinisext)(Pidalion, pag. 227)

        Dă clic pentru a accesa Pidalion%20Original%201841.pdf

        Nu exista animale curate sau necurate.

        „Toate făpturile lui Dumnezeu sunt bune şi curate; fiindcă Cuvântul lui Dumnezeu n-a făcut nimic netrebnic şi necurat.” (Sfântul Atanasie cel Mare)

        Impartirea din Levitic e alegorica.

        Sfantul Irineu de Lyon spune că animalele care nu au copita despicată și nu rumegă reprezintă neamurile care nu au credință în Dumnezeu nici nu meditează asupra Cuvântul Său. Animalele care nu au copita despicată dar, care rumegă reprezintă pe iudei care au Cuvântul lui Dumnezeu în gura lor dar care nu sunt statornici în credința lor în Tatăl și Fiul.

        Sfantul Nicodim Aghioritul in „Paza celor cinci simturi” scrie despre aceasta impatimire fata de animale. Imi pare rau ca nu am citatul din carte la indemana.

        Daca iubesti un animal mai mult decat un om fie si acela rau, atunci inima ta este robita de o patima rea.

        Hristos nu a venit sa mantuiasca cateii si pisicile. Pentru oameni a suferit si a murit.

        Apreciază

      • el said, on noiembrie 17, 2015 at 5:59 pm

        Ioan

        ai dat asa un citat „nevinovat” ca sa arata ce tembeli sunt iubitii de animale ,desigur nu cu vorbele tale, nici fariseii n-au judecat si omorat pe Hristos dupa vorbele lor ci cu Scritura” talmacita de mintea lor.

        Sfintii iubeau animalele de la har zici tu, OK!
        Dar azi omul de rand URASTE si chinuieste animalele, nu numai ca nu le iubeste cum se cade, dar nici macar NU le lasa in pace sa traiasca( vezi gloata nenumarata a propovaduitorilor uciderii cinilor si pisicilor maidaneze, MULTI din ei „cuvosi” ducatori la beserica DEGEABA ) si le ucide, le chiuieste, le prigoneste in fel si chip ca sa corespunda poftelor si iubrii lor smintite de sine si confort. Nu e cazul sa-ti dau exemple, DUHNESTE lumea de prigoana omului impotriva animalelor, inclusiv a omului ducator la Biserica DEGEABA si „pios” crestin!
        Alti oameni in mod firesc cauta cu puterile lor sa ajute, sa inbunatateasca cat de cat viata vreunui animal, sau animale cautand sa le dea adapost, hrana, ocrotire, ingrjire cum poate el( fie ia un animal la el acasa , fie ajuta la un adapost de animale, sau apara niste animale chinuite,etc) .Pe acestia ii numesti tu ca un FARISEU iubitori de animale cu patima, si asta pentru ca asa te aranjeaza pe tine sa crezi : nu e sfant prin urmare iubeste patimas animalul!!! logica =ZERO , viclenie 100% ! Bravo Ioan !
        Deci orice o care are o inima pentru animale este un patimas, inca putin si ai sa-i spui zoofil ! si astea toate cu Palionul si cu citate din Sfinti !

        Asadar pentru ca suntem patimasi/pacatosi pana nu ajungem sfinti sa nu mai facem nici un bine nici animalelor nici oamenilor caci avem/lucram cu iubire patimasa ! „Logica” de fariseu !

        si a propos, sunt MULTE pisici care intra in Biserici prin Athos s manastiri dar nu sunt nici lasate sa stea in Biserica nici scoase in suturi cum ai sugera tu iscusit ca vezi domne, oroare, isi fac nevoile in Biserica sau …mor acolo. cat de orb trebuie sa fii? pai in Biserica aia se intra odata pe saptamna ca la bisericile de cartier unde mergi tu? sau sunt parinti care le tin deschise si vad si eventualele pisici care intra ca sa le scoata afara inainte de vreo problema. ai un fel foarte „interesant” de a pune problema cu intratul pisicii in Biserica…. ca si cum eu am zis ca gata Biserica e culcusul pisicii unde intra ea si iese dupa bunul plac si face ce vrea…. stii sa rascesti cuvintele ca sa subliniezi favorabil…taman ideea ta si sa eludezi ceea ce spuneam eu, sa sa duci in extrem … cee ace faci tu e retorica nesincera, farseica… te rog sa ma ierti dar asa te comporti in discutia pe tema acesta si stii de ce? pt ca tie nu-ti plac animalele indiferent ce pretinzi aici ( si @tataia zice ca „iubeste” animalele si are pisica dar propovaduia calduros pogromul cainilor maidanezi , macar el fara vicleugul de a aduce si „agrumente” de la Sfinti sau canoane…) si iti cauti pretexte ca sa te intaresti in opinia ta rastalmacind toate cele spuse de mine ( tot de la Sfinti !) si nu te comporti ca un interlocuitor cinstit de discutie care cauta in mod deschis si corect sa se explice sa priceapa nunata si mesajul preopinentului sau si sa-si expuna punctul de vedere onest, sa analizeze care are derepate si ce spune fiecare.
        Asta se cheama: vorbim amandoi si ne intelegem separat, fiecare cu a lui !

        Apreciază

      • Ioan said, on noiembrie 18, 2015 at 2:20 pm

        @ el – De unde stii ca nu iubesc animalele?

        Esti haios.

        Spui: „Asadar pentru ca suntem patimasi/pacatosi pana nu ajungem sfinti sa nu mai facem nici un bine nici animalelor nici oamenilor caci avem/lucram cu iubire patimasa ! „Logica” de fariseu !”

        Aceasta e logica ta, nu a mea, singur te-ai facut fariseu.

        M-am referit doar la impatimirea fata de animale care e ceva rau, nu la dragostea fireasca pe care trebuie sa o aiba orice om fata de intreaga faptura. E o mare diferenta intre oameni si animale. Pe animale sa le iubim cu iubirea datorata animalelor si pe om cu iubirea datorata oamenilor. Nu trebuie sa amestecam sentimentele.

        Care este semnul impatimirii fata de animale? Daca un om iubeste mai mult pe un animal decat pe un alt om inseamna IMPATIMIRE.

        Hristos a spus „“Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi.”!” Nu a spus: „Iubeste-ti pisica.”

        Fericitul Sofronie Saharov spunea despre Sfantul Siluan Athonitul:

        „Sfântul considera animalele colb de care omul nu e bine să devină atașat, ci trebuie să-l iubească pe Dumnezeu cu toată inima sa, cu tot sufletul său și cu tot cugetul său – fapt ce nu trebuie uitat cât viețuiește pe pământ.”

        Vedem adesea oameni foarte devotați animalelor cu care sunt chiar „prieteni”. Acest fapt sfântul îl considera a fi o pervertire a ordinii stabilite de Dumnezeu și contrară stării normale a omului (Facerea 2, 20).

        A mângâia o pisică, a spune „pis, pis, pis”, a te juca sau vorbi cu un câine, lăsând deoparte gândurile la Dumnezeu, a purta grija animalelor uitând de suferințele aproapelui sau certându-te cu oamenii din cauza animalelor – toate acestea Sfântul Siluan le consideră o încălcare a poruncilor divine care, păstrate cu credință, fac omul desăvârșit.

        În tot Noul Testament nu există un singur exemplu dat de Dumnezeu de a da atenție animalelor, deși El, desigur, iubește orice este viu. Atingerea perfecțiunii naturii umane, în chip de om-Hristos, este sarcina noastră, adecvată naturii noastre create după chipul lui Dumnezeu, și, prin urmare, afecțiunea și atașamentul pentru animale, în gândirea sfântului, coboară ființa omului. În acest sens, scrie:

        „Unii oameni se atașează de animale, dar în acest fel, ei Îl întristează pe Creator, pentru că omul este chemat să locuiască veșnic cu Domnul, pentru a domni cu El și de a iubi pe un Unul-Dumnezeu. Este greșit să aibă o pasiune pentru animale – trebuie doar să privească orice lucru viu cu simpatie.”

        Sfantul Siluan spunea că toate ființele au fost create pentru a-i servi omului, și deci, atunci când e necesar, să le folosească dar, în același timp, omul a fost obligat să aibă grijă de întreaga creație. Prin urmare, vătămarea inutilă a unui animal, chiar și a unui plante, tăgăduiește legea harului. Dar atașamentul față de animale, de asemenea, merge împotriva poruncii divine, deoarece diminuează dragostea pentru Dumnezeu și aproapele.

        Oricine care iubește cu adevărat omenirea, și în rugăciunile sale plânge pentru întreaga lume, nu se poate atașa de animale”

        (Din vol. Archimandrite Sophrony Sakharov, St Silouan the Athonite, Translated from Russian by Rosemary Edmonds, Essex: Stavropegic Monastery of St. John the Baptist, 1991, pp. 95-96.)

        Din „Paza celor cinci simturi”, citim:

        3. Arhiereul, preotul si tot clerul nu se cade a hrani pasari si caini mici

        Alaturi de glasurile dezmierdatoare ale oamenilor si ale cantecelor de joc se numara si glasurile pasarilor, adica ale papagalilor, privighetorilor, porumbeilor, canarilor si ale altor cantatoare de acest fel, precum si latratul cainilor mititei, vietati care se hranesc cu oarecare grele cheltuieli in casele lor nu numai [dintre] mireni, ci si clerici si sfintiti. Pentru aceea, avand in vedere vatamarea produsa de acestea, precum si desertaciunea lor, te rog fierbinte pe Prea Sfintia ta sa te lipsesti [de ele]. si daca poate ai in casa unele ca acestea leapada-le, caci, intr-adevar, 1) este un lucru necuviincios ca un arhiereu sa hraneasca [vietati] ca acestea in Mitropolie, intrucat se face de ocara si sminteala crestinilor – adica sa vada in casa arhiereului sau a preotului pasari sau caini mici si sa auda necuvantatoarele lor glasuri acolo unde se cadea sa se vada tot lucrul de cinste si cucernic.

        4. Pilde ale celor ce au impatimire spre oarecare vietati

        Si 2) pentru ca aceste vietuitoare pricinuiesc in inimile oamenilor impatimire si dragoste nerationala, incat cei ce le au le iubesc mai mult pe ele decat pe oamenii cei rationali, asemenea lor. aceasta o adevereste pe de o parte imparatul Onorie, care nu s-ar fi intristat atat de mult chiar daca s-ar fi pierdut cetatea Romei cat daca ar fi pierit papagalul sau care se numea tot la fel [Roma], dupa cum zic istoricii, sau dupa altii, cateaua lui care se numea astfel.

        Pe de alta parte, robii unor popoare care se aflau in Roma si tineau in mainile lor caini mici pe care ii mangaiau ca si cum ar fi fost copii lor l-au facut pe cezarul sa ii infrunte cu aceasta nostima intrebare: ” In locurile acestor oameni femeile nasc copii sau nu?” aceasta povesteste Plutarh. Si ce sa spun despre niste vietati ca acestea? atat de nepriceput si impatimit este ticalosul om, incat isi revarsa patima si dragostea pana si catre taratoarele cele purtatoare de moarte si otravitoare.

        Sa-ti mai spun una si mai mare: [altii si-au revarsat dragostea] pana si catre copacii si sadurile cele nesimtitoare. Istoricii spun ca un imparat al Romei a luat impatimire catre o smirna, indulcindu-se de multitudinea ei de culori. Pe aceasta, dupa ce a rasarit si a facut radacini, a luat-o intr-o camara aflata la malul marii si o hranea, atarnandu-i margaritare la gat.

        Se povesteste inca si despre Xerxes ca a iubit un platan si ca il impodobea ca o mireasa, spanzurandu-i in ramuri coliere, cercei, inele si alte [podoabe], ca radacinile i le impodobea cu bratari, iar varful i-l incununa cu coroane imparatesti, adapandu-l cu apa binemirositoare si de mult pret, incat cineva putea spune ca impodobitorul unui copac ca acesta era mai nesimtitor decat insusi copacul pe care il impodobea.”(Sfantul Nicodim Aghioritul – Paza celor cinci simturi”, pagina 141- 142, Editura Bunavestire, Bacau, 2000)

        Apreciază

      • el said, on noiembrie 18, 2015 at 6:00 pm

        Ioan

        cand iti soun ca esti fariseu chiar esti desi vorbesti asa cizelat cu citate cu canoane si Scripturi ( ca aceia ).
        DE CE vrei tu sa insinuezi ca oamenii care iubesc animalele MUSAI TREBUIE sa le iubeasca patimas, DE CE sa califici tu NEAPARAT orice ajutor dat animalelor si apararea lor de catre cei care au mila de ele ca „iubire patimasa” si hop cu citatul din canoane si alte Texte ???
        Pentru ca TU ASA VREI sa insinuezi ca cei care ajuta, apara animalele, le iubesc ar fi niste dereglati.
        Restul e vorbarie pe margine.
        ´
        Daca ai fi CINSTIT ( dar NU esti) ai recunoaste ca una din DATORIILE omului este si grija de animale, sau crezi ca trebuie sa ne ocupam chair si cand suntem la genunciul broastei de „duhovnicesti” MUSAI cu cele inalte? Sau CUI crezi tu ca a lasat Dumnezeu grija pentru animale? Sfintilor de pe treapta indumnezeirii?
        Intai incepi cu uncitat NEFERICIT al SF Siluan de care se prevaleaza toti URATORII si NESIMTITII fata de soarta animalelor ca sa ne teflemiseti pe toti ca ia uite, numai tembelii se ocupa de animale si ca e proosteste sa vorbesti cu ele sa ai grija de ele, etc. Eu iti aduc DOVEZI de la MULTI Sfinti care arata CONTRARIUL, indiferent ´ca citatul tau e spus de unSfant, problema este MODUL lui de aplicare si d eintelegere care tocmai NEPROPICE milei fata de animale este , ceea ce Sf Siluan NU sustinea.

        Si ca sa o dai cotita acum vrei sa ne dovedesti buchie pe buchie cu canaoanele si Scriptura ca fariseii ca noi suntem aia pe langa intelegere si tu esti super iubitor de animale dar noi suntem aia de´reglatii care IUBIM un animale MAI MULTdecat pe oameni si asta ….FARA ARGMENTE ( ai argumenete cum ca iubitorii de animale sunt IMPATIMITI NEAPRAT ca iun´besc ei animalele mai mult ca pe Dumnezeu sau pe aproapele lor, sau ca Dumnezeu a poruncit URA si NEPARASREA fata de animale ca si cum asta ar fi vreo piedica spre indumnezeire???)

        EXAGEREZI nuantele si modiofici NECINSTIT mesajul meu si in nici un caz NU porti o discutie cinstita.

        UNDE ai tu Argumente sa arata ca TOTI iubitorii de animale sunt niste impatimiti de ele si ca le pun mai presus de Dumnezeu sau aproapele si UN`DE ai Argumente sa dovedesti ca Dumnezeu A PORUNCIT omului indiferenta/URA/lipsa de grija fata de animale???
        Cand vei respunde CU ARGUMNETE si CINSTIT la aceste intrebari continuam discutia.

        Pana atunci esti doar UN FARISEU necistit in toata dizertatia ta.
        Scuze asa esti in discutia asta si inca continuu sa te indreptatesti nicidecum sa intelegi ce spun eu sau cum stau lucrurile.

        esti pur si simplu necinstit si te justifici sa duci mai departe in ridícol argumentele mele. treaba ta ,macar stiu cu cine am de.a face si nu ma intereseaza ce crezi tu nici sa te scot din PARERILE tale FARA Fundament.

        asadar citatul Sf Sliuan NU justifica lipsa de gjia si de mila pentru animale si in nici un caz oamenii care au mila si grija de animale NU fac asta in mod patimas sau in detrimentul dragostei de Dumnezeu sau de aproapele, si acestea INDIFERENT ca vrei tu sa crezi sau sa insinuezi.

        daca te arajeaza ucide toate animelel fara stapan sau lasa pe altii mai grobieni s ao faca tu da-le „justificari” si dati-va constiinta buna ca va ocupati de lucruri inalte si daca animalele sunt prigonite de alti INDRACITI e treaba Lui Dumnezeu sa se ocpue de ele, tu ai chestii „inalte” de facut !!

        sorry de greseli sunt iar pe fuga si nu voi corecta

        Apreciază

      • el said, on noiembrie 18, 2015 at 7:52 pm

        Ioan

        „A mângâia o pisică, a spune „pis, pis, pis”, a te juca sau vorbi cu un câine, lăsând deoparte gândurile la Dumnezeu, a purta grija animalelor uitând de suferințele aproapelui sau certându-te cu oamenii din cauza animalelor – toate acestea Sfântul Siluan le consideră o încălcare a poruncilor divine care, păstrate cu credință, fac omul desăvârșit.”_____ hai ca m-ai dat gata,bine ca esti tu desavrasit ca sa iti permiti sa nu faci NIMIC altceva care sa te tulbure de la masura unirii cu Dumnezeu si asta PERMANENT. In cazul acesta si Sf Serafimd e Sarov, si Sf Paisie Aghioitul Sf Vlasie, Sf Teofil , Sf Porfirie, Parintele Nicoale Guranov si pe scurt toti cei citati de mine si MULTI altii inca erau niste debili usuratici care-si rupeau mintea de la Dumnezeu ca sa se ocupe cu animalele cele proaste, niste NMENI duhovniceste de vreme ce dezertau de la unirea VESNICA cu Dumnezeu pentru aceste mici vietati sa se joaca cu ele, sa le magaie sau sa vorbeasca cu ele!! Bravo Ioan, fariseu versat ! Oricum multumesc, am seszat FT BINE ca la mine batei, catre debilul de mine era referirea, nici o problema asum, sa vedem daca asui si tu UNIREA permananta si nedespratia cu Dumnezeu ca sa ai pretext sa dezertezi de la rce alte grija lumeasca cum subtil sugerezi ca ar trebui sa faca ORICE crestin, IGNORAND ca NU se cere omului sa se poarte ca un smintit mai presus de treapta sa duhovniceasca.

        Si apoi CINE dupa pararea ta ar trebui sa se ocupe cu gija, mila de animale? Sfintii ca sunt desavarisiti cum pretexati in comentul anterior ca ei o fac din cauza harului? Sau si oamenii de rand cu puterile lor? Sau oamenii de rand Nu ca OBLIGATORIU sunt niste impatimiti si se leaga patimas de animale? Daca Sfintii atunci te contrazici ca mai devreme pretindeai sustinut de citatul Sf Siluan ca aceia Sfintii NU trebuie sa se ocue DEACT de Dumnezeu! Iar daca oamenii de rand nu, sfintii nu, atunci cine? DOAR Dumnezeu probabil!!

        Logica de fariesu si sa nu tranacesti din nou ca dupe mintea mea caci eu de la tine analizez ceea ce tu ca un retor cu subtire icesug sugerezi, lasi sa se creada caci NU VORBESTI cinstit fatis si clar cum ar trebui sa faca robul lui Hristos ci in aluzii ca retorii.

        SI exemplele date aiurea de tine sunt absolut IREVELEVANTE pentru tema noastra caci ele sunt EXCEPTII RARISSIME de oamenii nebuni, ele NU repezinta segmentul MAJORITAR al iubitorilor de animale sau celor care au grija de ele si mila de ele, asta daca nu cumva vrei sa ii riduculizezi sau sa duci discutia in derizoriu ,extrem si exagerare.
        Dar despre acestea vorbesti ca sa duci in deradere si ridicol mesaju meu(indirect si „subtire”) , sa exegerezi afirmand a priori ca asa cum aceia erau niste deviati de la normal cu impatimrea lor asa ar fi si TOTI iubitorii de animale care au mila si grija de ele. Si asta e tot farseism si discutie vicleana. Nu stiu ce „justificari” si argumente ai tu la discursul tau dar ia aminte la tine ca nu numai ca nu esti sincer dar dai dovada chiar de viclenie si ….PERSISTI.

        ma mir cum de nu pricepi ca TREBUIE sa ne purtam COMFORM cu masura noastra duhovniceasca sa ne smerim sa facem cele in puterea naostra si nu sa trancanim/ne purtam dupa mintea noastra despre cele de deasupra noastra parundu-ni-se ca suntem inlati si intelepti si pricepem cele ce NU FACEM si NU CUNASOTEM decat dinafara.
        si asta se numeste tot FARISEISM. iertare !

        uite eu unul sunt un debil care se joaca cu pisica lui si nu se roaga in toata vremea si nici la masura unirii absolute si permanente cu Dumnezeu nu este., si de la masura mea mica daca alte fapte de inaltime duhovniceasca ca tine nu am, incerc printre alte fapte conforme cu masura mea duhovniceasca marunta sa apar( macar cu cuvantul sau si in altfel in masura posibilului) si eu vietile bietelor necuvantatoare prigonite neglijate si lasate in plata Domnului si la cheremul unor dementi indraciti care le fac rau de, catre”crestini piosi” si sa ajut cu ce pot si eu cate animale pot, inclusiv pisoiul meu. 🙂 … si toate astea fara sa neglijez evident tot in masura posibilului dupa starea mea duhovniceasca marunta nici grija de mantuire si de aproapele( chiar daca despre asta NU avem voie sa ne laudam si silit de tine am ajuns sa vorbesc ca un fara minte)

        ma bucur sa aflu ca tu te ridici la asemnea inaltime duhovniceasca ametitoare de la care te rugam sa binevoiesti sa ne pomenesti si pe noi astia taratorii pe burta si sa nu uiti nici TOATA Zidirea cuvantatoare si NEcuvantatore a lui Dumnezeu asa cum se cade unuia atat de sporit ! multumim „AVVA „!

        insa discursuri fariseice pana nu vei face INTOCMAI acestea pe care le propovaduiesti tu insistent in auzul altora sa stii ca eu NU primesc.

        Apreciază

      • el said, on noiembrie 19, 2015 at 1:04 am

        Ioan
        spui ca „Sfântul considera animalele colb de care omul nu e bine să devină atașat, ci trebuie să-l iubească pe Dumnezeu cu toată inima sa, cu tot sufletul său și cu tot cugetul său – fapt ce nu trebuie uitat cât viețuiește pe pământ.”___ adevrat si eu iti spun nu de la mine ci de la Hristos ca „37. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. ” si ca „lasa mortii sa-si ingroape mortii lor tu vino dupa Mine”
        Si cine se leaga de oameni care tot COLB sunt in detrimentul lui Dumnezeu NEVREDNIC este, si nici de copii sau barbat/feeie parinti NU TREBUIE sa ne atasam caci noi pentru Hristos sunte facuti.

        Asta inseamana ca TREBUIE sa ignoram parintii ca fariseii pe care i-a cretat Hristos care dadeau banii de ingrijire a parintilor lor batrani la Templu si ziceau Codrat adica sunt OK fata de Dumnezeu si nu mai au nici o treaba cu batranii?

        daca Hristos asa vorbeste despre OAMENI cusa fie animalele mai presus?

        dar inseamna asta NU TREBUIE sa mai facem bine oamneilor sa avem grija si mula de ei sa-i ajutam ca asta ne desprate de unirea cu Dumnezeu cata vreme noi duhovniecste suntem GUNOAIE, si maruntei?

        asa ca daca porpovaduiesti nesimtirea fata de animale ( Sf Siluan) TREBUIE sa propovaduiesti si NESIMTIREA fata de omanei ca si ei te despart de gandul la Dumnezeu si de unirea cu El, asa cum fac CALUGARII !!! ba mai mult ca ei ca sa fii cinstit

        xagrerarile unt NEFASTE si modul in care pribvetse citatul sf Siluan problema NU se refera la omul de pe treata duhvniceasca a mea, poate tu esti VESNIC in starea de unire cu Dumnezeu, rapit in extaz incat sa IGNORI ORICE alta ocupatie , in cazul asta se cuvne sa spui asa cvea ca Sf Sliuan care SUFERISE CUMPLITA despratie de Dumnezeu din neatentie si GREU si-a redobandit Rugaciunea aceea lucratoare pentru niste ganduri de neatentie, asa ca se cuvenea lui sa fie riguros cu orice gand sau lucrare care ar indeprata pe om de UNIREA cu Hristos reala in Rugaciunea contemplativa, fie ca e ocupatia cu gija de animale sau de om !!! DA de om!!! ca zice ca nu trebuie sa punem pe nimeni mai presus de Hristos. faci tu asa? CINE face asta ?

        ceea ce nu e cazul MAJORITATII. daca e cazul tau ai dreptul sa vorbeti ca Sf Sliluan daca NU abtine-te ca esti doar un fariseu care citeaza litera si ucide duhul mesajului ei.

        iata ca MULTI alti Sfinti NU s-au rusinat sa se ocupe si cu animalele sa le magaie, sa le ocroteasca, vindece, apere, ajute ,mangaie, orbeasca.
        Sau la tine in Calendar DOAR Sf Siluan e de capatai restul sunt de ignorat ca doar lui i-a grait Duhul Sfant.

        si daca vezi ca cuvintele Sf Siluna se contrazic cu faptele si cuvintele altor Sfinti NU iti pui si tu un semn de intrebare la talcuirile mintii tale cum ca ar fi o eroare pe undeva bine stiinda ca Duhul Sfant NU se contrazice pe sine???

        Sau tu citezi DOAR ceea ce te aranjeaza asa cum spun eu ca faci ?

        chiar nu iti dai seama ca nu esti corect? daca nu ai o problema de ura sau de intelegere… in ambele cazuri ia seama , sfatul meu

        iata sunt extrem de obosit incat aproaae nici nu mai pot urmari si exprima coerent sirul ideilor dar scriu caci ma mira si ma intriseaza sa vad FARISEISMUL si acolo unde ma asteptam mai putin.
        de vei intelege ori ba eu atata am avut sa spun: NU esti corect !

        Apreciază

      • Ioan said, on noiembrie 19, 2015 at 9:05 am

        @ el – tu intelegi totul pe dos. Unde am spus ca trebuie sa facem rau animalelor si sa ne purtam urat cu ele? Reciteste te rog ce am scris pe aceasta tema si nu mai cauta motiv de cearta. Numai bine!!

        Apreciază

      • Mirela said, on noiembrie 19, 2015 at 2:40 pm

        Ioan,

        Păcat că ne învrăjbeşte creaţia lui Dumnezeu!
        Realitatea, din ceea ce văd în jurul meu, este că cei cărora le este milă de animale şi simt nevoia să le ajute şi să le ocrotească, după puterile lor, sunt urâţi şi dispreţuiţi de mulţi oameni, între care destui care se pretind ortodocşi traitori.
        În ceea ce mă priveşte, pot să accept că unii nu au sensibilitate faţă de animale, nu le văd şi nu-i prea doare de ele. Doar că atitudinea multora nu se opreşte la asta, ci aceştia insistă ca nimeni să nu aibă vreo grijă sau milă faţă de animale: nu cumva să le dai de mâncare, că le oploşeşti, să nu le faci vreun adăpost, să nu faci nimic.
        Am auzit DESEORI, de la cei care îşi asumă grija faţă de câte animale amărâte sau nenorocite, că trebuie să se ferească de vecini, căci le fac scandal şi-i ameninţă cu uciderea animalelor. Deci, nu doar că ei nu fac nimic, dar urăsc ca altcineva să facă ceva.
        Este asta creştineşte?
        Exemplu real: un bătrân care avea vreo 10 pisici (la ţară) şi-a donat casa unei mănăstiri, în schimbul îngrijirii. Îngrijirea venea de la un călugăr care a început să-i ducă pisicile de acasă. Nu-i spunea că le duce, bătrânul constatând că lipsesc. E moral? Părerea mea e că e o ticăloşie, mai ales de la un călugăr. Animalele nu-s bune, dar minciuna e bună?
        Alţii, tot foarte ortodocşi, spun că e păcat să le dai animalelor mâncare care nu e stricată.
        Experienţă proprie: soţul meu a dus un motan de-al nostru la ţară pentru câteva zile, să elibereze o casă de şoareci. La mine era foarte tupeist, mă manevra cum dorea, marca de toate, sub ochii mei, dar când a ajuns acolo, deşi soţul a stat cu el toată ziua, s-a ascuns şi nu a vrut să mănânce nimic trei zile, deşi era bine tratat. Abia aşteptam să-l aducă acasă, m-am temut foarte tare să nu moară. Am avut multe pisici şi le cam ştiu comportamentul şi sentimentele, dar la aşa ceva nu m-am aşteptat de la un motan tupeist ca el. Am exagerat că mi-a păsat? Ar fi trebuit să nu-mi pese de el, ca să fiu în duh creştin?
        Altă experienţă: în faţa casei mele o căţeluşa a fost lovită de maşină şi nu mai putea sî meargă. Am dus-o la veterinar şi mi-a zis că operaţia e 5 milioane. Aveam de ales între a da banii spre a-i reda mobilitatea şi a rămâne şchioapă toată viaţa (era un pui mai mărişor). Ce trebuia să fac? E păcat că am ales să se mişte (nu se mişca deloc înainte de operaţie)?
        Problema iubitorilor de animale nu este că alţii sunt indiferenţi, ci este aceea că mulţi le urăsc, nu le suportă şi ar vrea să dispară. Şi chiar ar acţiona sau acţionează în acest sens, urându-i, certându-i, jignindu-i şi bruindu-i şi pe cei cărora le e milă de ele. Asta e, de fapt, durerea iubitorilor de animale! Şi tocmai pentru că mulţi le urăsc sau nu le pasă de ele ajung uneori iubitorii să aibă prea multe, expunându-se astfel, iar, criticilor taberei adverse.
        Nimeni nu obligă pe nimeni să iubească animalele, dar de ce sunt destui care vor să ne oblige să le ignorăm sau să le urâm? Asta e ortodoxia? Asta înseamnă să fii cununa creaţiei? Oare chiar suntem aşa de sporiţi în viaţa duhovnicească, încât grija/mila faţă de animale ne coboară?

        Apreciază

  8. michael said, on noiembrie 15, 2015 at 8:22 pm

    Frate saccsiv, nu stiu care este mesajul pe care ai vrut sa-l transmiti cu postarea acestui video, dar eu vad aici o asemanare izbitoare: Anita cu lupii= Europa cu refugiatii. La inceput, lupii sint pritenosi, dau din coada, se bucura de intilnirea cu Anita. Spre final, insa, incep sa-si arate coltii, e adevarat, doar intre ei, dar Anita e timorata, nu face miscari bruste de frica sa nu fie si ea atacata. La fel si cu EUROPA. E paralizata de frica, se teme sa reactioneze si sa ia masurile cuvenite. Uitati-va la situatia cetatenilor francezi de azi. Asta nu e o relatie fireasca, intre om si fiarele salbatice sau intre europeni si islamisti. Joaca asta de-a domesticirea unora sau altora este extrem de periculoasa. Poate ca lupii astia si-o mai amintesc pe Anita si grija pe care le-a purtat-o cindva, dar puii acestor lupi o vor mai recunoaste de sefa? Chiar si cind le va fi foarte foame? Daca am inteles gresit mesajul tau imi cer iertare.

    Apreciază

    Răspunde
  9. Ionut said, on noiembrie 15, 2015 at 8:30 pm

    In 2010, am stat la un hotel, in apropierea unei statiuni. Mergeam aproape in fiecare zi, pe jos, pana in statiune. Faceam cam 20 de min. Intr-o zi, un caine de la hotel ni s-a alaturat si a mers cu noi. Am intrat intr-o pizzerie unde ne-am intalnit cu niste cunostinte. Cainele a asteptat afara, timp de doua ore, dupa care s-a intors la hotel impreuna cu noi. Nu ii era foame, i-am dat ceva, dar n-a mancat.
    Prin 2007 treceam cu cineva cu masina printr-o comuna. La un moment dat, persoana care conducea a oprit si am vazut, langa gardul unei biserici, o catea care isi apara de muste puiul mort.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  10. Iones said, on noiembrie 15, 2015 at 8:30 pm

    PRIETENA LUI MACOVEI – Cristina Guseth, directoarea Freedom House, ONG finantat de miliardarul George Soros, este propusa de premierul Dacian Ciolos la Ministerul Justitiei. Cooptata in Fundatia Soros in 1990, Cristina Guseth este o apropiata a ex-ministresei Monica Macovei. In 2005, Freedom House a primit 40.000 euro de la Ministerul Justitiei condus de Macovei, pentru un audit folosit la decapitarea PNA. Nominalizarea a provocat consternare printre magistrati.

    http://www.luju.ro/institutii/min-justitiei/prietena-lui-macovei-cristina-guseth-directoarea-freedom-house-ong-finantat-de-miliardarul-george-soros-este-propusa-de-premierul-dacian-ciolos-la-ministerul-justitiei-cooptata-in-fundatia-soros-in-1990-cristina-guseth-este-o-apropiata-a-ex-ministresei-mo

    Apreciază

    Răspunde
  11. dante said, on noiembrie 15, 2015 at 9:03 pm

    „…În 1948 când a fost revenirea (greco-catolicilor la ortodoxie), Părintele a fost trimis la Alba Iulia. Acolo, în biserica aceea, unde erau adunaţi şi catolicii şi ortodocşii, el a fost trimis ca delegat de la Sibiu. S-a încins acolo o ceartă de nu se mai înţelegea om cu om. Ai noştri (ortodocşii), căutau să-i lămurească, ceilalţi se opuneau şi bineînţeles a ieşit un scandal mare în Biserică. Părintele parcă nu avea nici un cuvânt să-i lămurească.

    A ieşit afară din biserică, si nu departe era o padure si a chemat lupii din padure, si a început sa-i mângâie, asa cum Daniil îi mângâia pe lei. Si cineva a zis „Mai, Parintele asta Arsenie a chemat lupii din padure?! Ia vedeti, ce face acolo?”. Si când au iesit din biserica a început sa-i mângâie si a zis: „Mai, si cu lupii astia ma înteleg, numai cu voi nu ma pot întelege” si din clipa aceea imediat s-a schimbat atmosfera. Parintele si-a spus cuvântul si revenirea n-a mai fost cu probleme. (Pr. Ioan Ciungara, Copacel)…”

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  12. Turbomelc said, on noiembrie 15, 2015 at 9:07 pm

    Buna seara

    Daca prin a te lasa linsa pe fata de fiare salbatice carnivore si pradatoare in timp ce stai in genunchi deci intr-o postura cu niste conotatii extrem de bizare ca sa nu zic altceva (la tara cam asa se comporta cainii cand sunt in calduri,), dumneavoastra intelegeti dragoste de animale atunci cred ca aveti o problema si inca una foarte grava. Zoofilii pedofilii si satanistii tot asa declara ca iubesc animalele, copii respectiv ambele (a se vedea cazul Pandor). Dar realitatea e cu totul alta si inca una foarte cumplita din perspectiva firescului.

    Dumnezeu ne-a facut cununa Creatiei Sale si ne-a dat stapanire peste toate fiarele pamntului sa ne fie de de folos (mancare, imbracaminte, tractiune, paza, distractie, sport) nu se punem in genunchi in fata lor ori sa ne lasam linsi ori mai grav sfasiati de ele sau si mai grav sa ne lasam copii sfasiati de ele (cazul Ionut Anghel) si noi sa inchinam la ele (cazul vitelului de aur din Biblie) si cel mai grav jertindu-le proprii nostrii copii (a se vedea idolul moloh infatisat ca un taur caruia i se jertfeau pruncii chiar de catre proprii lor parinti in valea Gehena – nu degeaba a zis Dumnezeu vechilor iudei nu numai sa nu se amestece cu cei ca faceau astfel de fapte dar si sa-i ucida pe loc unde ii gaseau si pe buna dreptate- Ce chestie ! Mi se parea foarte dur Domnul cand ordona distrugerea neamurilor dar pe masura ce citesc si aflu ce faceau acele fiare ca oameni nu se pot numi deja mi se pare… sa nu vorbesc cu pacat … prea putin).

    Dar sa revenim caci nu asta voiam sa va spun ci cu totul altceva.

    Astfel, se intampla niste lucruri cumplite in tara si in lume si atat de repede incat zici ca un intreg mecanism diabolic in toata regula a fost pus in functiune. Stiti ca e plin netul de calendare satanice ce prevad sacrificii umane fix in perioada asta? Stiti ca se practica astfel de sacrificii pe scara larga atat in vest cat si in estul indepartat – India ca si in toata emisfera australa – Africa, America de Sud si chiar si Australia? Si ca cei ce comit faptele sunt de toate varstele inclusiv tineri , vitime fiindu-le chiar si propriile familii?

    Cei care concertau in Bataclan (locatie detinuta de doi evrei) se numeau eagles of death metal (scriu cu minuscule ca expresie a dezgustului si repulsiei fata de astfel de orori) care death metal asa cum am mai aratat insemna de fapt satanic metal stil „inventat” de evreul Chuck Schuldiner. Wiki pretinde ca de fapt ei nu canta death ci doar se numesc asa dintr-o intamplare, numele fiind ales ulterior ca sa dea bine la public, chit ca una din melodiile lor se numeste „chasing the devil” in traducere libera fugind dupa scaraoschi.

    Deci :

    colectiv -muzica draceasca-foc-multi morti
    bataclan-muzica drceasca-focuri (de arma)- multi morti

    Coincidenta?

    – musulmanii care decapitau crestini intra in masa in europa deghizati in imigranti
    – toata lumea oberva comportamentul si infatisarea lor suspecta
    – toata lumea se pronunta impotriva primirii lor temandu-se fix taman de atentate teroriste si cum de ce ti-e frica nu scapi…..
    – marionetele merkel si hollande insista sa fie primiti – say it loud say it clear, immigants are welcomed here (spuneti-o tare, spuneti-o raspicat, imigrantii sunt bineveniti aici… mergea un „in rahat” de rima pardon de frantuza mea a la furculision si mamalision)
    – atentatele au loc, isis (acelasi nume cu ishtar astarteea, tot coincidenta oare?) le revendica desi rusii bat la ei ca la fasole de nu mai stiu bezbojnicii profetului pe un’ sa scoata camasa neagra ca si sufletul lor (ma rog sa zicem ca or fi fost planuite dinainte).
    – legile big brother folosite cu succes ptr arestarea parintilor care se opun legalizarii casatoriilor homosexuale, esueaza lamentabil in fata catorva coate goale ce se vantura cu pusti mitraliera si explozbili prin toate oiropa si mirificul shengan care o sa se desfiinteze inainte sa intre si Ro in el, in timp ce portul armelor de foc e interzis in europa deci nici macar un pistolas carpati de fuge glontul aiurea nu e voie , iar daca faci greseala sa-ti aprinzi tigara cu bricheta in forma de pistol -sar pe tine in faza intai extremistii multiculturalisti oengisti (cam ca aia de aruncau cu pietre in Biserica pe la tot felul de marsuri in miez de noapte) si alte soiuri de „-isti”, pe urma un binevoitor cheama militia si vin jandarmii incrancenati catre tine mai mai sa te puna la pamant cu mainile la ceafa si cand vad despre ce e vorba se uita cu ura la dobitocii care i-au chemat ca si cum nu pot sa le faca nimic si pleaca bombanind si injurand printre dinti eventual rastindu-se si la tine ca sa-si vere nervii pe cineva – ba da tu nu poti sa-ti iei alta bricheta?

    Deci cum e ? CONCLUZIA?

    Intre timp vin la noi in tara juncker si alalaltul ca sa traseze personal liniile directoare. Nicicand in istoria noastra nu s-a intamplat asa ceva – n-a venit niciodata sultanul personal sa dicteze, nici macar demonicul stalin n-a calcat pe aici. Si pe cine pun astia? Doamne fereste! numai corporatisti, numai nebuni si numai indoctrinati ce vor sa te transforme in sclav – tu sa faci proiecte pentru ei pe curentul tau, calculatorul tau, programele si minte ta, iar ei sa patenteze rezultatele si in schimb iti dau cu profunda marinimie dreptul sa pui pe cv ca ai fost „intern” la ei. O oaaaau!!. Nu mai bine ma duc eu la us patents si imi patentez singur descoperirile? Dar stai ca procedura dureaza suficient cat sa-ti copieze ideea si sa zica aaaa pai uite tinere altii de-ai nostrii (normal) au patentat asta prin 1950. A ok si de ce n-ati folosit-o? A pai stii n-am considerat oportun… PANA ACUM !

    Ce vorbesti ma, s-a intalnit hotul cu militianul?! Ia las ca facem noi pe prostii si intram inainte pe google us patents copiem frumos d’acolo schimbam pe ici pe colo prin partile esentiale da sa ramaie la fel si le-o dam la manageri dom’le sa se duca cu ele la patentat ca sa-i trosneasca rau de tot sefii din centralele multinationale ca erau cat p’aci sa intre in procese de multimiliarde cu detinatorii de drept adica alte corporatii ca si ei deci cu forta lor financiara si implicit avocateasca.

    Uff iarasi ma intind…Asta imi reproseaza si coordonatorii mei de proiecte – o dau dintr-una in alta si nu sunt deloc sintetic desi cica ar trebui.

    Concluzia – BINE NU O SA FIE ! da’ stii…? DELOC!

    PS

    Am ras si beatlesii din calculator – DOAMNE FERESTE ce satanisti erau astia si pareau cei mai inofesnivi – vreti sa vedeti aluzii la sacrificii umane si indemnauri la pruncuideri? un album cu capete de papusi reprezentand copii si halci de carne sfartecate pe coperte si ei imbracati macelari, iar pe coperta altuia un grup de oameni reprezentand eroi si persoane pe care ei le admirau printre care marx , lenin si fondatorul unui cult satanist aleister crowley., plus o gramada de insemne si simboluri oculte – mana cu degetele ridicate – coarnele lui moloh, mana bagata pe jumatate in camasa – semn al initiatilor in ocultism, ochiul lui horus, si toata gama din toate relgiile astea cum sa zic? orientale dar antic orientale de la cananeni pana la egipteni si partial greci (mai mult prin influente date de contacte comerciale) trecand prin babilon, pe la ugariti hititi, akkadieni, prin mesopotamia, persia si culminand chiar cu palestina de azi de zici ca aghiutza a cazut fix in orientul mijlociu dupa ce s-a trufit.

    Apreciază

    Răspunde
    • saccsiv said, on noiembrie 16, 2015 at 9:05 am

      Turbomelc

      Referitor la prima parte a comentariului tau.

      Subiectul articolului nu e Anita, ci lupii. Trebuia sa precizez, caci iata ca nu toti au inteles. Era vorba despre bucuria lupilor care se manifesta si ei ca niste lupi. Asa stiu ei. Dar se bucura. Si se bucura pentru putin. Foarte putin. Spre deosebire de majoritatea oamenilor in relatia lor cu alti oameni. Sa dezvolt cum e cu majoritatea asta ce a uitat aproape cu desavarsire ce inseamna a fi om?

      Ca Anita o fi gresit cu ceva, e problema ei. Oricum insa, se cheama ca ai o serioasa problema chiar tu, caci vazand scena, direct la zoofilie ai mers cu gandul.

      A doua parte a primului tau comentariu merge spusa ecologistilor.

      Apreciază

      Răspunde
      • Aurora said, on noiembrie 16, 2015 at 12:43 pm

        Vasile, eu nu sunt zoofila. Sunt omenoasa. Iubesc si cainii si pisicile, dar iubesc si oamenii, chiar si atunci cand nu-mi inspira incredere. Era unul pe aici pe care l-ai dat afara de pe blog datorita deselor lui abateri. Desi stiam cati bani face pielea lui, l-am ajutat totusi de cate ori am putut, ba gazduindu-l peste noapte, ba imprumutandu-l cu bani, caci nu avea cu ce sa-i plateasca copilului pensia alimentara. I-am spus ca mai important decat lupta pentru ”apararea ortodoxiei” mai bine s-ar lupta sa-si recastige locul de tata in inima copilului lui pe care nu-l vede cu anii… I-am spus-o asa prieteneste. Drept rasplata m-a sters de pe facebook. Nu mai sunt in lista lui de prieteni. Nici nu-mi trebuie… Dar motanii mei nu ma tradeaza niciodata.

        Apreciază

      • saccsiv said, on noiembrie 16, 2015 at 1:38 pm

        Aurora

        Pe asta ai vazut-o?

        Apreciat de 1 persoană

      • Mirela said, on noiembrie 16, 2015 at 5:01 pm

        Aurora,
        Nu cred că ai vreun motiv de supărare că te-a respins RI, decât aşa un prieten, mai bine lipsă. Şi la fel cred şi despre „apărarea ortodoxiei” de către el. Părerea mea este că a îmbătrânit degeaba şi că singurul lucru pe care îl caută cu sinceritate este să fie vedetă. În rest, astea gen apărarea ortodoxiei (pe care nici nu vrea să o cunoască, ce să o mai apere!) sunt pretexte.
        La aproape 50 de ani, el atât a înţeles, să „cânte” în stradă şi să apere ortodoxia lipindu-se de cei care aruncă pietre în biserici! Şi-i trebuie şi portavoce, nu cumva să-i rateze cineva prestaţia.
        Mie vederea lui RI îmi aminteşte de cuvintele lui Ţuţea (le redau aproximativ): Dacă la 20 nu eşti socialist, nu ai inimă. Dacă la 40 de ani eşti socialist, eşti prost.

        Apreciat de 1 persoană

    • Ionut said, on noiembrie 16, 2015 at 10:23 am

      „…dar si cainii, venind, lingeau bubele lui.”

      Eu am citit altceva despre intunericiti si anume ca incep prin a chinui animale, dupa care trec si la oameni.
      In tarile musulmane (Egipt, chiar si Albania, tara europeana) cainii fara stapan sunt impuscati pe strada. O fi bine asa?

      Apreciază

      Răspunde
      • tataia said, on noiembrie 16, 2015 at 1:38 pm

        Impuscarea este o moarte rapida si nedureroasa, asta bineinteles cu exceptia cazurilor in care se rateaza tinta…NU are absolut nici o legatura cu chinuirea si torturarea animalelor…Lovirea, taierea cozii, scoaterea ochilor, otravirea, fracturarea oaselor…toate acestea sint niste atrocitati si nu inteleg cum o fiinta umana ar putea face asa ceva unui animal lipsit de aparare. Dar pe de cealtata parte, cind animalele fara stapin se inmultesc in mod necontrolat si devin daunatoare se impune reducerea numarului acestora. Impuscarea este metoda cea mai eficienta si mai nedureroasa pentru reducerea numarului acestora. Un glont costa aproximativ 2 lei….sau ma rog cu atita le vind poligoanele de trageri, probabil in realitate costa mai putin de jumatate.

        Deci..atentie la neatentie..chinuirea animalelor denota intr-adevar probleme la mansarda..cind insa le impusti pentru motivul ca s-au inmultit prea mult si sint un focar de inefctie, ca ataca oamenii, etc…aici nu mai este vorba de cruzime, aici este vorba de eficienta.

        Daca imi aduc bine aminte pe vremea cind eram eu copil, copiii dadeau dovada de o cumplita cruizime fata de animale…legau cutii de conserve de cozile pisicilor, le bagau carbid in ochi si cite si mai cite…niciodata nu i-ar fi certat parintii pentru aceste acte de cruzime impotriva animalelor. In ziua de azi ne-am civilizat…nici un copli nu mai indrazneste sa loveasca un animal, ca este educat de la cele mai fragede virste ca animalul trebuie respectat, nu trebuie chiunuit….ok pina aici e foarte bine…ce pacat insa ca oamenii din ziua de azi nu mai sint atit de iubitori si cu semenii lor…toate babele ar da de mincare ciinilor vagabonzi..unui boschetar nu i-ar da doi lei pe motiv ca este alcoolist si ii bea..

        Apreciază

      • Ionut said, on noiembrie 16, 2015 at 3:26 pm

        tataia

        Sunt de acord ca locul animalelor nu e pe strada, sau cel putin nu in numar foarte mare. Fiindca, daca nu ne place sa avem (cativa) caini pe strada, s-ar putea sa fim obligati sa ne placa sobolanii.
        Aceste animale n-au ajuns pe strada din vina lor, iar daca multe dau dovada de agresivitate asta se intampla pentru ca ele insele au fost agresate.

        Apreciază

      • el said, on noiembrie 16, 2015 at 9:14 pm

        Ionut

        „religia” musulmana tine cainele de animal necurat si ei nici nu se ating de el, cei mai „evlaviosi” caci il considera spurcat si se spurca si ei prin atingere…asa ca URA lor fata de caini le vine de la „invatatura de credinta” , de la CAINELE mohamed cumi numea Sf Maxim Grecul 🙂
        accepta pisica caci insusi mohamed al lor i-a arata reespect oadat cand ridicandu-se din asternut a vazut ca pisica lui dormea pe haina lui , s-a ridicat incetisor si si-a taiat partea de haina pe care dormea pisicia ca sa nu-i tulbure somnul…

        Apreciază

      • el said, on noiembrie 16, 2015 at 11:45 pm

        tataia

        cu dedicatie pentru tine de la Parintele Cleopa Ilie !!

        asta in caz ca ti se pare ca ai mai multa „intelepciune” decat el ….?

        ” Părintele Cleopa: Cine ucide un câine, va chema asupra lui, mare blestem de la Dumnezeu
        Părintele Ilie Cleopa:
        ”Cine ucide un câine, va chema asupra lui, mare blestem de la Dumnezeu, caci dintru inceputuri, El l-a lasat pe câine ca paznic si protector al omului si al gospodăriei sale!”

        Apreciază

      • el said, on noiembrie 17, 2015 at 10:36 am

        tataia

        in unul din filmele din ciclul „sarea pamantului” ( daca nu le-ai vazut te saftuiesc calduros sa o faci cata vreme se mai poate, sunt traduse sin in ro) cel despre Parintele Gurie de la Chezlov , o ucenica a lui povesteste cum odata un ucenic al parinteui avea un caine care se imbolnavise de o oala foarte grea si uarta cubube, infectii, era un focar de infectie pe 4 picioare si se chiunia si el si omul acela se tema ca se vor molipsi si copii sau alti oamneni de la el, incat se gandise sa-l omoare. Dar sufletul lui de rus ortodox nu l-a lasat sa faca sta ci l-a trimis la parintele Gurie ca sa „ia binecuvantare sa ucida cainele bolnav” .Parintele Gurie NU ia ingaduit asa ceva ci l-a trimis acasa promitandu-i ca se va ruga pentru caine si daca va voi Dumnezeu se va face sanatos daca nu sa asa sa se faca Voia Lui Dumnezeu cu canele si NU voia omului.Rezultatul: cainele a murit de oarte naturala in sucrt timp si omul usurat a putut sa-l ingroape linsitit cu constiinta curat de vreo crima.Parintele Gurie NU INGADUIA uciderea animalelor. Altei fiice duhovnicesti a lui Maria al carei fiu Roman de 18 ani fusese mobilizat in razboiul contra cecenilor unde se intamplau MULTE si CUMPLITE grozavii cu rusii care cadea in ghearele musulmanilor ceceni indraciti, Parintele Gurie i.a dat canon ca daca vrea ca fiul ei sa fie ferit de orice ele si sa nu duca lipsuri in razboi, sa sufere de frig, foame sau alte chinuiri sau bloi, ea mama lui, terbuia sa hraneasca animalele fara stapan pe care le intalnea cu ceea ce avea ea in casa, frimituri pentru porumbei, resturi de mancare pentru pisicile sramane sua cainii fara stapan so astfel fiul ei VA FI PAZIT de toata LIPSA si SUFERINTA in RAZBOI !!!
        femeia a fact asa si Roman s-a intors sanatos s vu din razboi SINGURUL dintre cunoscutii sai !!

        oamenii de azi INDRACITI au inceput cu uciderea animalelor numita politicos ” eutanasie” cica din „dragoste pentru animal” ca sa nu sufere chipurile, si pe acelasi pricipiu dupa ce au indoctrinat GLOATELE TEMBELE au ajuns sa impuna si eutanasia omului din aceleasi motive de „dragoste de oameni”. Incat s-a ajuns la niste derive cumplite in occident, oameni care gasesc animale ranite si merg cu ele la veterinar se trezesc cu propunerea ” hai sa-l eutanasiem sa nu mai sufere ca are sanse mici!” ___TAMAN ei care au toate conditiile sa ajute animalul bolnav, si se intampla ca de cele mai multe ori cand omul se OPUNE eutanasiei si plateste in continuare impotriva „sfatului medicului ” ingrijirile medicale animalele sa isi revina 100% sanatoase si cu viata lunga apoi. asa fac si cu animalele lor de companie cand devin bolnave/batrane: la vetreninar intai li se propune eutanasierea ca-s bolnave sau batrane si e „uman” sa „nu le lase sa sufere” si cei IMBECILI si NESIMTITI, INDRACITI sau prea INDOCTRINATI se lasa convinsi cu placere ca sa scape de belea si apoi… ca dee ,sunt milostivi, isi iau alt animal ca sa faca si cu el cand se plictisesc la fel…

        lumea e un loc plin de INDRACITI de URA si de oameni degenerati , printre care si astia care propovaduiesc moartea animalelor fara vina pe motiv ca „nu au stapani” , „nu e igineic” , „umbla pe strazi” sau din diferite alteFALSE „binecuvantate pricini” asa au facut in vest asa se face si in Ro care a copiat ca o maimuta TOATE relele din occident spre NIMICIREA ei GRABNICA
        citeste la Sf Vasile cel Mare CINEE VINOVATUL pentru suferinta animalelor si dezordinea adusa in viata lor si apoi …da cu piatra…dar in CINE e VINOVAT !…nu in animalul care silit de imprejurari s-a comportat impotriva confortului omului CAZUT !

        Apreciază

    • Mirela said, on noiembrie 16, 2015 at 11:25 am

      @melc
      Spui: „Dumnezeu ne-a facut cununa Creatiei Sale si ne-a dat stapanire peste toate fiarele pamntului sa ne fie de de folos (mancare, imbracaminte, tractiune, paza, distractie, sport)”

      Da, Dumnezeu ne-a făcut cununa creaţiei, dar noi ne-am făcut mai răi decât dobitoacele, deşi ne place să ne pretindem cunună. Ce cunună suntem? Oare nu cunună de prostie şi de ticăloşie? Cununa creaţiei e sfântul, nu orice tâmpit sau ticălos.
      Cât despre partea cu folosul animalelor, care era folosul lui Adam? Mânca animale, se îmbrăca cu ele, îl păzeau (de cine?)…?

      Apreciază

      Răspunde
  13. zyke said, on noiembrie 15, 2015 at 9:10 pm

    iertare ca asa de tirziu si nu la tema, referitor la chestiunea transformarii in paraclis localul clubului colectiv, nu stiu daca s’a raspuns la intrebarea daca Biserica admite acest lucru, dar iata ce scrie in viata Sf. Mucenic Artemie (20 octombrie):
    „Însă nu după multă vreme, murind împăratul Constantie, fiul
    marelui Constantin, a luat toată stăpînirea împărăţiei de la apus la răsărit Iulian Paravatul, călcătorul de lege, care, după luarea împărăţiei, pe faţă s-a lepădat de Domnul nostru Iisus Hristos şi s-a închinat idolilor înaintea tuturor. Apoi a trimis prin toate părţile stăpînirii sale, ale răsăritului şi ale apusului, ca să ia înapoi capiştile pe care în vremea marelui împărat Constantin le luaseră creştinii de la elini şi le sfinţiseră ca biserici ale lor. Pe acestea voia iarăşi să le facă capişti idoleşti şi să pună în ele jertfelnice, ca să se săvîrşească necurate jertfe.”

    Apreciază

    Răspunde
  15. Aurora said, on noiembrie 16, 2015 at 12:09 am

    Intr-o zi, in urma cu multi ani, prin b-dul Dorobanti pe unde treceam zilnic, pe vremea cand erau destui caini pe strazi, m-a urmarit unul mult timp. Era prietenos, dar ii era si foame. Atata s-a tinut dupa mine pana m-a convins ca trebuie sa-i cumpar ceva de mancare. Insa eu nu cumparam nimic din Dorobanti, caci costa foarte mult. Insa pentru prietenul meu patruped mi-am invins retinerea si am cumparat un carnat care a costat dublu fata de cartierul meu periferic, insa nu m-am uitat la bani. Am fost tare fericita ca am putut sa-i fac o mica bucurie si chiar daca de obicei nu trambitez cand fac o fapta buna, cu asta imi place sa ma laud din cand in cand… Nu cred ca e vorba de vanitate, ci poate ca o fac instinctiv pentru a-i convinge si pe altii sa aiba mila de animale. Acum, daca tot am inceput sa ma laud, va mai spun una cu un pisoias flamand care se uita insistent in ochii mei, dar minimarketul in care urma sa intru ca sa-i cumpar hrana era un pic mai departe. Mi-era teama ca in timpul cat voi intra eu in magazin el va pleca. Si atunci m-am gandit sa-l conving sa nu plece. I-am spus :” asteapta-ma, vin imediat”. Si m-a asteptat. Nu va pot spune cu ce frenezie a mancat crenvurstele ala…

    Apreciază

    Răspunde
    • Carmen said, on noiembrie 16, 2015 at 7:14 pm

      oare un copil al strazii nu se bucura mai mult de ceea ce ai oferit animalelor? nu zic..bineinteles ca trebuie si ele hranite si chiar f bine in cazuri speciale.cum a fost acela cu nou nascutul ..insa observ ca cei care sunt maidanezi si nu fac nimic special sunt hraniti de lume cu alimente scumpe..alimente pe care le ar putea darui cu mult mai mare drag unui om necajit sau chiar boschetar…vazusem un filmulet cu o femeie si un copil care Il asteptau pe Hristos convinsi fiind de spusele unei cersetoare de la biserica unde mergeau ca El ii va vizita in acea seara.fiecare astepta insa Hristos venea prin intermediul aproapelui ..asa ca fiecare era vizitat de catre un om sarman: un boschetar.un copil orfan si o femeie cu un copilas in brate alungata de acasa…femeia nu i primea ci ii judeca pe fiecare si ii gonea insa copilul pe toti i a primit si le a daruit lucruri si alimente marunte ..gen paine ..ceai .pt ca nu avea nici el mai nimic in frigider… nu stiu daca am descris prea bine ..gasiti aici filmuletu ‘ daca doriti. https://m.youtube.com/watch?v=9MomKqOC0Kk&itct=CDwQpDAYASITCLGIjI2tlckCFdQwHAodlX0ALVIScG92ZXN0aXJpIG9ydG9kb3hl&client=mv-google&gl=RO&hl=ro

      Apreciază

      Răspunde
    • el said, on noiembrie 16, 2015 at 9:35 pm

      Carmen

      atata de fara de minte esti ca NEPARAT TREBUIE sa pui relatie de EXCLUZIUNE intre a ajuta animalele si a ajuta omul? se exclud acestea??? DE CE deviezi aiurea discutia? iti spun eu : pentru ca mintea ta gaseste pricini sa REFUZE animalele ca si cum ele ar lua locul oamenilor si aduci ca „argumente” faptele evenutale ale unora mai exagerati. ai nu nuai probleme de locgia dar ai grija la sufletul ca bolesti de URA !!! sub masca iubirsmului ieftin sentimentalist marunt si fara folos
      ei ine pe un copil al strazii NU il ajuti neaprata cu o bucata de mancare l-ai ajuta cu adevarat daca l-ai ajuta sa iasa de pe strada, dar asta e foarte grea afacere asa ca iti dai ieftina constiinta buna gata ii dau o bucata de haleala si ma bucur ca a facut o „fapta buna” :::INUTILA in realitate.
      pe un animal il ajuti efectiv cu o bucata de mancare el nu are nevoie de mult :mancare ,adapst ,ocrotire. copilul strazii are nevoie de MULTE ca sa se faca OM !

      ei bine DEFINITIV cine uraste /nu sufera animalele URASTE/nu sufrea nici omul !!! ci doar i se pare ca il „iubeste” dupa iubirismul SMINTIT al ecumenistilor de azi
      exsita un proverb irlandez care spune: „fereste-te de omul care uraste pisicile !” si as putea spune si eu prin extensie : ” fereste-te de omul care uraste animalele!”
      copii care au chinuit sau ucis animale mici cand erau copii au ajuns CRIMINALI si INDRACITI, limbarii CONTRA animalelor au probleme duhovnicesti de acceptare a ceea ce contravine confortului lor lumesc si in „inalta lor duhovnicie” asa cum azi propovaduiesc impotriva animalelor maine vor propovadui si impotriva oamenilor care le strica lor confortul in vreun fel pe acelasi principiu.

      sunteti niste DEREGLATI ilogici sa puneti in relatie de excluziune iubirea fata de animale cu iubirea fata de om

      Apreciat de 2 persoane

      Răspunde
      • Aurora said, on noiembrie 16, 2015 at 11:53 pm

        Esti chiar pe gandul meu, frate. Am hranit ocazional niste aimalute si ia uite ce amenzi drastice primesc ! Dar daca tovarasa Carmen a adus in discutie copiii strazii, uite ca mi-am adus aminte un caz care m-a impresionat mult si vi-l spun si voua, nu spre a ma lauda cineva, caci sunt o nevrednica, ci spre a va impartasi emotia pe care am trait-o :
        Intr-o seara Dumnezeu mi-a scos in cale un suflet chinuit care poate ar fi murit pana la ziua daca Domnul nu mi-ar fi dat gandul cel bun sa-l ajut un pic. Eram in statia de autobuz de la Apaca, intr-o seara de iarna ,si vad o mogaldeata mai mare care se facuse ghem pe capacul de la un canal de unde venea ceva abur cald si era acoperit cu o haina uda. M-am aplecat sa vad ce e, am pipait, am intrebat cine-i acolo si tare m-am mirat sa aud ca mogaldeata vorbea : lasati-ma, ca n-am unde sa ma duc. Atunci i-am spus sa se ridice ca o sa inghete la noapte cand se va lasa ger. M-a ascultat si s-a ridicat. Era un tiganus de vreo 18 ani, imbracat doar cu o pijama albastra de spital, dar subtire, de vara,L-am intrebat de ce sta acolo si mi-a zis ca l-au externat din spital unde fusese internat pt. raceala la plamani, dar acum e tot in strada. Si nu avea unde sa se duca. Dar eu nu mai aveam liniste. Cum adica n-are unde sa se duca ? Nu exista un adapost de noapte, ceva, ceva, nu se poate ! Cum era sa plec acasa si sa-l las acolo sa ninga peste el , asezat pe capacul ala de canal ? Si ca sa ”castigam” timp m-am gandit sa-l iau cu mine in autobuzul pe care il asteptam si intre timp poate imi vin idei. M-am gandit sa-l sun pe parintele duhovnic care cunoaste diferite foruri si si asezaminte, dar era ora cam nepotrivita si m-am temut sa nu deranjez… In final am sunat la 112 si i-am intrebat ce se poate face pt. un copil al strazii sa nu ramana la noapte in ger ? M-au intrebat in ce directie ma indrept si le-am spus cartierul meu, la care ei m-au sfatuit sa astept salvarea in scara blocului meu, caci or sa apara in scurt timp. Asa am facut. In autobuz, pustiul se incalzise, dar trebuia sa coboram si era teroare sa dai cu nasul de frigul de afara imbracat in pijamaua aia subtire. Atunci m-am gandit ca trebuie sa-l ajut sa-si mentina caldura pe care o acumulase in autobuz si l-am acoperit cu canadiana mea, dar nu i-am dat-o lui, ci l-am lipit de trupul meu si am mers pe o strada cam lunga cu el asa imbratisati de se uita lumea la noi ca la nebuni, dar nu-mi pasa. Ajunsi in scara blocului, mi-a parut rau ca nu s-a putut sa-l duc la mine in apartament sa-i dau cele necesare, hrana si imbracaminte, caci trebuia sa astepte salvarea care urma sa vina si sa-l duca la un adapost pt. oamenii strazii. L-am lasat pe trepte sa astepte salvarea si m-am dus repede in casa sa-i caut schimburi uscate si ceva de mancare. M-am miscat repede si la putin timp a venit si salvarea care l-a preluat. Din pacate n-am avut un pix la indemana si hartie sa-i dau numarul meu de telefon, caci as fi vrut sa-i urmaresc evolutia in timp. Nu mai stiu nimic de el, doar ca il cheama Sandu, probabil Alexandru si uneori ma rog pentru el sa mai fie in viata, sa nu-l fi prins alt ger, cand eu n-am mai putut fi langa el… V-am spus aceasta intamplare nu ca sa va arat ce buna sunt, ci pentru emotia puternica pe care am simtit-o. Daruindu-i acestui baiat sarman caldura corpului meu, l-am rugat pe Domnul sa le daruiasca un strop din iubirea Lui si copilasilor mei nenascuti, de mila carora plang de cate ori mi-aduc aminte…

        Apreciază

      • Carmen said, on noiembrie 17, 2015 at 10:57 am

        eu va cer iertare…dar nu am zis ca nu trebuie hraniti..oricum aveti dreptate amandoi.Va rog mult sa ma iertati .Aurora te rog mult sa ma ierti ca te am judecat..dar asa am gandit pur si simplu..imi pare rau.

        Apreciat de 1 persoană

      • el said, on noiembrie 17, 2015 at 11:23 am

        Carmen

        te rog sa ma ierti dar in capul tau e….nu e multa minte, numai gramezi de sentimentalisme ieftine si INUTILE ! ai grija fetito cum iti anduiesti viata ca ametitii „poeti” ca tine ajung rau in viata si asta din cauza propriilor lor decizii si alegeri, rezltatul mintii bolnavicioase si deblizate de iubirismul dulceag al nelucrarii duhovnicesti
        nu e vorba de scuze aici ci de simptomele de care dai dovada, inoca odata imi permit sa te previn, randuieste-ti viata cu un duhovnic bun si NU FA NIMIC de la mintea ta…. ca dai rebut !

        Apreciază

  16. andrei-d said, on noiembrie 16, 2015 at 8:48 am

    Pana si Coranul admite ca numai Hristos e viu si se va reintoarce (la Parusie). Si indirect il numeste pe Mahomed un intrus, ca un caine ce e. Cine are ochi de vazut sa vada!
    La final e o concluzie care ingheata Islamul: „Daca Cuvantul lui Dumnezeu (Iisus Hristos) este Creator(!!!) si nu creatie, atunci musulmanii ar trebui sa devina…crestini”

    Apreciază

    Răspunde
  17. geo said, on noiembrie 16, 2015 at 8:52 am

    in titlu e un dezacord – nu „lui anita” ci „anita-ei sau „anitei”

    Apreciază

    Răspunde
  18. vali said, on noiembrie 16, 2015 at 8:53 am

    Ministru sanatatii in chiloti … guvern de oligofreni …

    Apreciază

    Răspunde
    • el said, on noiembrie 16, 2015 at 10:03 pm

      o cocota masculina, un dandy de bodega, fudul stupid si increzut ( i se pare ca-i vedeta e play boy sa se pozeze in chiloti in vezul lumii) echivalentul tarfei masculine
      prostul tipic marunt, interesat de futilitati si vedetism, fara studii serioase ca doar voarba aia flacau frumusel e minte ce-i mai trebuie , un derbedeu cu diploma cine stie cum capatata si aia in stilul „mioritic” al feciorilor de bani gata
      a propos a „studiat” medicina la facultate de „stat ” sau la privat ?
      sper ca in Franta s-a ocupat macar de medicina si nu de vreo baba floscaita bogata si influenta cum e la moda azi pe la „vedetele” zise cougar care-si propulseaza social prin reteaua de amici „importanti” fatalaii

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
  19. elena said, on noiembrie 16, 2015 at 9:55 am

    CUM GÂNDEŞTE UN ZIARIST … POATE REUŞIŢI VOI SĂ-L LĂMURIŢI
    ZIAR PIATRA NEAMT
    Uciderea în numele religiei este invenția creștinilor, nu a islamiștilor

    Sunt un bun creștin care condamnă ferm ceea ce fac islamiști în numele religiei lor ,sau mai bine zis în urma interpretării greșite a propriei religii. Cu toate acestea, nu pot fi și un ”bun ipocrit” așa că haideți să nu ne mai dăm noi creștinii ca fiind imaculați căci toate nenorocirile care ni se întâmplă acum sunt inventate chiar de noi.
    Pe vremea când toate popoarele pământului aveau diverse religii, mono sau politeiste, iar războaiele se purtau numai pentru resurse, teritorii și femei, am venit noi, creștini cu invenția numită Cruciadă și în numele creștinizării am ucis peste 9 milioane de oameni în 8 cruciade desfășurate pe parcursul a 200 de ani. Am mers peste popoarele musulmane sau de alte religii și le-am ars casele, le-am omorât copiii, le-am violat femeile și am făcut lucruri la care nici măcar teroriștii, pe care-i vedem astăzi că fac atentate, nu ar avea curajul să se gândească. Da. Să nu fim ipocriți. Teroarea cu motivație religioasă este 100% invenția noastră, a creștinilor.
    După ce am ucis milioane de oameni și am terorizat sute de ani pe toată lumea în numele lui Dumnezeu, am început să ne ucidem și între noi și să ne torturăm semenii tot în numele lui Dumnezeu în timpul inchiziției. Nici nu se mai știe numărul oamenilor care au murit în chinuri groaznice doar pentru că erau suspecți că se opun dogmei creștine. Nici nu se mai știe numărul oamenilor care au ridicat capul și au fost arși pe rug pentru că religia creștină nu prevedea că pământul este rotund sau că fulgerele nu sunt de la un sfânt.
    Acum, istoria se repetă, numai că noi suntem cei agresați. Deocamdată toate atacurile teroriste islamice nu au reușit să facă nici măcar 2% din victimele pe care le-a făcut creștinismul în numele religiei.
    Este evident că noi creștinii ne-am fi așteptat să scăpăm, faptele noastre să se piardă în istorie și să nu plătim niciodată pentru milioanele de crime făcute în numele lui Dumnezeu. Din păcate, noi creștinii încă nu am înțeles că lucrurile pe pe care le facem, mai devreme sau mai târziu, ni se întorc și plătim pentru ele. Să ne rugăm să ne ajute Dumnezeu ca nu cumva să ni se întoarcă un sfert din teroarea pe care am inventat-o și am semănat-o în lume în numele lui Dumnezeu, căci atunci va fi vai și amar de pielea noastră
    Iosub Robert
    ________________________________________

    1. Andi noiembrie 16, 2015 la 12:37 am
    Domnule ziarist cred ca dumneata nu sti sa faci diferenta intre cruciadele de cotoropire ale papistasilor si aliantele de aparare cu alte state chiar si cu turcii,ale domnitorilor credinciosi romani, pentru a apara tara aceasta de a fi cotropita in care traim astazi si noi impreuna cu toti ziaristii,care scriu asemenea articole si nu au nici un pic de respect fata de trecutul martirilor acestei tari,care si-au dat viata pentru ca noi sa existam in preznt.Ba pe deasupra tot acei domnitori au luptat si pentru alungarea musulmanilor din europa si dumneavoastra domnule ziarist puneti fariseii la un loc cu apostolii? Ma intreb oare sunteti ortodox?

    ADMIN: Uite asta înseamnă cu adevărat să fii ipocrit și in fața evidențelor să rămâi fixat pe ceva … am greșit domnule… noi creștinii am greșit … acesta este un adevăr istoric scris cu peste 9 milioane de vieți luate unor oameni nevinovați …

    1. silvia noiembrie 15, 2015 la 8:20 pm
    admin, inainte de anul 1054 tot ortodocsi eram. catolicilor nu le-a mai placut ortodoxia si, lacomi de putere politica, si-au facut un fel de stat religios dupa placul lor, in care papa era rege.
    BOR, ca institutie nationala, a luat fiinta in 1872. Biserica ortodoxa ca multime de credinciosi ortodocsi cuprinde toate tarile lumii si exista de pe vremea lui Hristos. nu mai faceti confuzie de termeni, denota rea-vointa (ca daca spun „prostie”, va suparati).
    ca unii voievozi romani au participat la cruciade, au facut-o pentru ca islamul reprezenta un pericol (o religie care s-a raspandit prin razboi si convertiri fortate), nu din convingere religioasa ca este bine si drept sa ucizi pe cineva de alta credinta. te-ai intrebat macar ce cautau otomanii in Europa? crezi ca umblau zambind cu reviste sub brat ca martorii lui iehova, ca sa-i converteasca pe crestini?
    a se baga cu forta peste altii este caracteristic si otomanilor si catolicilor. ai auzit de tentativele catolicilor de a-i converti pe ortodocsi? ai idee cati au fost ucisi in chinuri, inclusiv la Muntele Athos? sau de jafurile cruciatior in Constantinopolul ortodox?
    smerenia nu inseamna plecarea capului in fata paganilor, acceptarea convertirii fortate. smerenia nu exclude apararea tarii, a familiei, a credintei. a te apara nu inseamna a „ucide in numele credintei”.
    ADMIN: Mai lasăți ipocrizia. Și islamiștii sunt sunniți și șiiți dar noi le spunem islamiști la toți. Ce vă faceți să credeți că ar conta că noi suntem ortosocși sau catolici …tot creștini suntem.

    1. hitler noiembrie 15, 2015 la 6:42 pm
    Nu ne atribui noua aceste cruciade ! ! ! Noi nu am fost sa ocupam Israelul, ne-am rugat in petecul nostru de gradina. Ele sunt inventia bisericii catolice, mai exact a papistasilor. Sa nu uitam ca tot ei au inventat si inchizitia despre care pomenesti in articol. Nu uita domnule ziarist ca romanii sunt un popor ortodox si nu catolic, cu atat mai mult papistas. Nu ne mai baga pe gat noua faptele altora. Mai bine fa-ti un ziar la Vatican si da copy-paste la articolul asta! Mult noroc!
    ADMIN: Dar inainte de a fi ortodocsi adica până in anul 1054 cam ce fel de crștin credeți că erau inaintașii noștri ? Oare nu suntem noi urmașii crestinilor de care vorbesc in articol ?
    În România Biserica Ortodoxă Română a luat ființa în anul 1872 … deci pâna în acest an am fost oare noi musulmani pe aceste meleaguri ?
    De Cruciadele târzii la care au luat parte voievozii români cum ar fi ”Liga Sfântă” ați auzit ?
    Eu zic să lasam atitudinea de trufie. Smerenia este atitudinea care ar trebui să caracterizeze un bun creștin …
    PUȚINA ISTORIE :
    – Primul domn care a adus o politica de cruciada a fost Mircea cel Batran (1386-1418). La inceputul domniei el a incheiat o alianta cu Polonia pentru a preveni o actiune ostila din partea Ungariei.
    – Iancu de Hunedoara a organizat o cruciadă cu scopul de a-i alunga definitiv pe otomani din Eropa.
    – La sfarsitul sec. al XVI-lea in Europa Mihai Viteazul formează o noua coalite antiotomana, Liga Sfanta, la invitata papei

    Apreciază

    Răspunde
    • dasvik said, on noiembrie 16, 2015 at 3:15 pm

      Tocmai am observat la ce data a fost postat articolul… 15.11.2015. Adica inceputul Postului Craciunului. Normal ca s-a gasit un trepadus, bun cretin (da, cretin, ca crestin in nici un caz nu e) sa abereze d-astea pe care le-a visat el azi noapte.

      Apreciază

      Răspunde
    • Ionut said, on noiembrie 16, 2015 at 3:22 pm

      Uciderile acestea sunt rezultatul interpretarilor unor nebuni. Hristos N-A UCIS PE NIMENI si nici n-a dat cuiva dreptul de a ucide.

      Apreciază

      Răspunde
  20. Elena J. said, on noiembrie 16, 2015 at 12:03 pm

    Dar care este povestea Anitei ca sa-mi pot da seama de ce „reintalnirea”? 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  22. Gabriel said, on noiembrie 16, 2015 at 3:14 pm

    nu este rau ca iubim creaturile lui Dumnezeu, sa nu uitam totusi ca un animal nu poarta in el chipul lui Dumnezeu asa cum poarta omul. Dragostea fata de om este mai importanta decat dragostea fata de animale. Sunt situatii cand animalele devin agresive si pun in pericol viata sau sanatatea oamenilor si atunci trebuie intervenit in favoarea omului. Au fost cazuri de copii care au murit sfasiati de caini. Crestinii primelor veacuri au murit in arenele romane sfasiati de lei. este gresit sa credem ca animalele au discernamant, si nu vor face rau unui om bun. Animalele nu au ratiune, nu au constiinta. Actioneaza numai din instinct. Uneori pot fi stapanite de duhuri necurate, alteori ele sunt calauzite de Duhul Sfant. Animalele nu sunt nici bune, nici rele, sunt fiinte amorale.

    Apreciază

    Răspunde
    • el said, on noiembrie 16, 2015 at 5:40 pm

      gabriel

      …pleznesti de „intelepciune” citate si fariseism. ceea ce spui tu s-ar cuveni unia aflat cel putin pe treapta contemplatiei, unor IMBECILI care nici macar nu s-au apropiat de pciorul Scarii Virtutilor , de asceza, li se cade sa fie inedmnati sa fie buni si grijuluii cu animalele caci asta e trapta de dobitocie pe care se afla ei si au nevoie de REGULUI de buna purtare ca mintea si sufletele lor din bezna NU pricep, asa a facut si Dumnezeu cu neamul omenesc intai i-a dat LEGE si Prooroci si l-a invatat , apoi i-a trimis Invatator pe Fiul Sau ….si acum botezatii „plini” traznind de „Intelepciune” tranacanesc lucruri mai preusu ca ei deformadu-le dupa mintea lor si poruncesc sau sustin cu ura neglijarea sau UCIEDREA animalelor ca niste „superiori” lo ce se afla.

      ei bine unora ca voi le spun HOTARAT : Motanul meu e mai bun ca voi si VETI REGTETA soarta in vesnicie a voastra fata de a motanului meu daca nu va indreptati si nu va dati jos din copacul fariseimului de unde duhniti a „sfanta intelepciune”

      purtati-va si vorbiti potrivit cu treapta si masura voastra duhovniceasca fatarnicilor si nu mai rastalmaciti Sfintii si Scriptura
      dar asta e cel mai greu: sa se vada omul pe sine insusi cat de DECAZUT si scrabos este , ….atunci s-ar smeri si inaintea animalelor, dar voi NUU, va impodobiti TRUFASI rusinea uraciunii si gloiciuni voastre duhovnicesti cu „frunzele” productiei baloase a mintii voastre prostesti ca Adam in Rai DUPA Cadere

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
  23. Cristian said, on noiembrie 16, 2015 at 4:52 pm

    Interesant filmuletul dar parca un pic cam scarbos! Nu am putut rabda sa-l urmaresc pana la capat! Femeia aia o fi sanatoasa la cap de permite lupilor sa o linga TOCMAI PE GURA? 😦 Si eu am catelusa acasa, am si 2 motani si am invatat sa interactionez cu ei, sa le invat psihologia… De la catelusa am invatat ca DRAGOSTEA INTAI TREBUIE OFERITA SI DOAR APOI CERUTA!… Dar… chiar sa le permit animalelor sa ma linga pe gura nu as putea niciodata!… Ar trebui totusi sa existe limite…

    Apreciază

    Răspunde
  24. Spaceman said, on noiembrie 16, 2015 at 5:27 pm

    Mers de felină la

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    • el said, on noiembrie 16, 2015 at 8:03 pm

      Spaceman

      🙂

      e plina Turcia de pisici pe strazi, fara stapani care sunt privite prietenos in general de oamenii de rand. Au si niste pisici superbe rasa Angora turc sau rasa Van( de fapt fara sa fie crescute selectinat special, e rasa lor naturala netrafcata de om numita dupa regiunea unde traiesc langa lacul Van, sunt pisici albe cu putin orange de o frumusete uimitoare ,cu blana foarte curata desi traiesc de capul lor afara si….CULMEA pescuiesc cu succes !!! si nu se tem de apa 🙂 ) Si langa Sf Sofia sunt niste pisici fara stapani care-si fac veacul pe langa Biserica… foarte frumoase

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
  25. Nimbus said, on noiembrie 16, 2015 at 9:02 pm

    Lecția de credință

    Apreciază

    Răspunde
    • Mirela said, on noiembrie 16, 2015 at 10:21 pm

      Pr. Calistrat Chifan ne dă şi „lecţii de credinţă” procip. E cazul să ne mai uităm la el? Nu avem atâţia duhovnici adevăraţi?

      Apreciază

      Răspunde
  26. WHISPERER said, on noiembrie 16, 2015 at 10:04 pm

    Apreciază

    Răspunde
  27. Aurora said, on noiembrie 17, 2015 at 12:15 am

    @Saccsiv, am ras singura vreo 10′ dupa ce am vazut filmuletul. Chiar am ramas fara cuvinte. Porta vocea era tot ce-i lipsea ! E lucru mare pentru un om sa stie cand trebuie sa se retraga. El nu stie !!!
    @Mirela, iti multumesc in primul rand pentru ca ai recunoscut personajul si in al doilea, pentru cuvintele foarte la obiect !

    Apreciază

    Răspunde
  29. blue said, on noiembrie 17, 2015 at 1:11 pm

    Exact aşa reacţionează şi haita de la blocul meu când mă întorc acasă, cu diferenţa că eu îi cert când se urcă cu labele pe mine şi nu mă cobor la nivel cu ei, ca să nu mă considere totuşi una de-a lor. Îşi manifestă ataşamentul şi când am să le dau de mâncare şi când n-am, este clar adevărată zicerea din popor că animalul simte sufletul omului, dacă îl iubeşte cu adevărat, dacă se teme în sufletul lui sau dacă se preface când îi mângâie. Cât priveşte pisicile… am câteva luni de când am adus şi eu una în casă, de peste mări şi ţări, nu e de rasă, am luat-o de la un tomberon atacată fiind de doi câini, era un mic ghemotoc de blană şi tremura şi miorlăia, nu s-a mai desprins din braţele mele sub nicio formă. Aşa că am luat-o acasă şi acum e mare, cred că are vreo şase luni, e cu totul diferită ca temperament de haita de câini, dar are felul ei prin care-şi exprimă ataşamentul şi recunoştinţa. În concluzie fiecare fiinţă a lui Dumnezeu e specială, noi trebuie să le iubim şi să ne îngrijim de toate, iar iubirea de om nu trebuie să excludă dragostea faţă de celelalte făpturi ale lui Dumnezeu.

    Apreciază

    Răspunde
  30. Mirela said, on noiembrie 22, 2015 at 2:07 pm

    Prietenii mai neobişnuite:

    https://www.youtube-nocookie.com/embed/vnVuqfXohxc?rel=0&%3bshowinfo=0

    Apreciază

    Răspunde

Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.