Saccsiv – Weblog

OSPITALITATEA = ESENTIALA MANTUIRII. Cati dintre noi trec acest test?

Posted in rubrica incepatorului, Uncategorized by saccsiv on Iunie 9, 2015

   Iata ce putem citi la articolul Despre ospitalitate, ca element al mântuirii sufletului în ziua Judecăţii [Patericul athonit, Ioannikios Kotsonis] din 6 iunie 2015 de pe blogul Sfantul Munte Athos:

Odată, împreună cu ieromonahul Pantelimon Kartsona şi cu un grup de pelerini evlavioşi ce treceau prin Schitul Sfânta Ana, am vizitat chilia sărăcăcioasă a lui Filaret din minunata Karulia. Pustnicul ne-a primit cu bunătate şi cu bucurie. Ne-a dat apă de ploaie din rezerva sa, fiindcă era vară şi soarele era foarte fierbinte.
– De ce nu cauţi un vas din lut care ţine apa rece, părinte?
– Dacă aş vrea apă rece, aş merge la Sfânta Ana, unde este din plin!
A stăruit să rămânem să ne găzduiască.
– Dar unde vom sta, de vreme ce nu ai chilii unde să ne găzduieşti peste noapte?
– Ba am, a răspuns el serios. Am arhondaric*. Veniţi să-l vedeţi.
– Arhondaric în Karulia! Sună ciudat.
Părea să vorbească despre situaţie dintr-o inimă plină de dorinţa de a fi ospitalier. A deschis uşa la a doua chilie, pe care o numea «arhondaric», şi a intrat.
– Acesta este, a spus el.
Am aruncat o privire la acoperişul plin de găuri, pereţii ce aproape cădeau şi la cei câţiva cartofi împrăştiaţi în colţul camerei.
– Staţi aici şi vă voi pregăti cina!
– Ce vom mânca, părinte?
– Am câteva păpădii proaspete!
În cele din urmă i-am mulţumit din adâncul inimii noastre, am luat binecuvântare şi ne-am minunat de sfânta lui simplitate, binecuvântata lui ospitalitate, sărăcia, inima lui curată, dragostea lui, ca a lui Hristos, şi toate, care la el se îmbinau în duhul lui Hristos. Ce viaţă binecuvântată a trăit!
– Nu schimb mica mea chilie pentru nimic altceva, fiule, i-a spus unuia din pelerinii care încerca să-l convingă să stea în schit. Pentru mine, chilia mea e cel mai luxos palat!
*Arhondaricul (αρχονταρίκι) este un fel de «salon», de cameră de primire a oaspeţilor.

În Grădina Maicii Domnului, ospitalitatea şi dragostea pentru semeni este una din virtuţile de bază. Ospitalitatea cuprinde dragostea, şi călugării din Sfântul Munte sunt oameni ai dragostei spontane, evanghelice, fără prefăcătorie.
Un astfel de călugăr a fost Nicodim Cipriotul, din Chilia Înălţării de la Schitul Sfânta Ana. Ospitalitatea lui le amintea vizitatorilor de patriarhul Avraam. Fiecare trecător putea să găsească în chilia lui un loc unde să stea. Fiecărei persoane flămânde îi era dată o bucată de pâine şi fiecărui sărac milă şi ajutor. În Cipru fusese bucătarul guvernatorului britanic. Avea darul clarviziunii şi a murit la vârsta de 100 de ani.

Vrednicul de amintire, părintele meu, mi-a spus:
– Când am mers pentru prima dată la Schitul Sfântul Gheorghe în Karulia ca să mă spovedesc, l-am întâlnit acolo pe pustnicul Nicon. Înainte de a deveni monah, el era ofiţer cu rang înalt în armata rusă. Chipul cu păr alb al dreptului bărbat ne-a primit cu zâmbet ceresc şi cu o bunătate ce ţinea de lumea de dincolo.
În altă chilie am găsit altă comoară ascunsă: un ascet care se nevoia în tăcere. Şi-a deschis uşa, dar nu ne-a vorbit. S-a aplecat în semn de bun venit, şi ca să-şi arate recunoştinţa pentru puţinele alimente ce i le aduseserăm. Nu s-a rostit nici un cuvânt printre noi. Era adâncit în rugăciune, în linişte, în tăcerea cunoscătoare şi în tainele lui Dumnezeu. Cât de mult se odihneşte Duhul Sfânt în acest mister al tăcerii!

Cu mulţi ani în urmă, un egumen a oprit ospitalitatea în mănăstire. Se spune că în acea noapte, toată noaptea, furnicile au fost ocupate cu căratul întregii rezerve de grâu a mănăstirii din magazie în mare!

Părintele Z. mi-a spus:
– Odată i-am călăuzit pe doi pelerini germani în pustia Sfântului Vasile şi am mers la o chilie sărăcăcioasă, unde părintele ne-a primit cu bunătate. La puţin timp după aceea, ne-a adus două vase din tinichea umplute cu apă de ploaie şi trei smochine, pe o tavă de lemn. Ne-a oferit această trataţie apoi, din tot ce avea, ne-a oferit cina: nişte pâine uscată şi măsline. Germanii au mâncat mâncarea din pustie şi au fost entuziasmaţi, văzând pe aceste stânci singuratice dintre cer şi pământ cea mai mare sărăcie şi lipsă. Într-adevăr, ei au fost uimiţi când au văzut faţa lui voioasă şi i-au auzit mesajul de speranţă: «Maica Domnului are grijă de toate, binecuvântaţilor».

Cu câteva săptămâni înainte de moarte, bătrânul Avacum, bun şi harismatic, care umbla desculţ, a primit doi pelerini mireni în chilia sa. Întotdeauna zâmbea când primea vizitatori, căci pe feţele lor Îl vedea pe Însuşi Hristos, potrivit cuvântului Evangheliei: «Străin am fost şi M-aţi primit…» (Matei 25, 35).

Un mirean, ce fusese lucrător pe Sfântul Munte 30 de ani, ne-a spus:
– Monahii din trecut erau oameni diferiţi. Ei îţi deschideau uşa cu toată inima lor, te primeau cu bunătate şi îţi vorbeau.
Ce a vrut el să spună este că monahii din trecut erau simpli, ospitalieri, plăcuţi şi apropiaţi, văzându-i pe toţi ca persoane unice, respectându-i şi cinstindu-i. Îşi întrerupeau odihna şi chiar rugăciunile, ca să aibă grijă de semenii lor.

Sursă: Patericul atonit – Arhim. Ioannikios Kotsonis, Editura Bunavestire, Bacău, 2000, Traducere de Anca Dobrin şi Maria Ciobanu

Comentariu saccsiv:

   Oare ospitalieri trebuie sa fie doar pustnicii si calugarii? Noi nu? Si suntem?

 

Anunțuri

32 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. aha said, on Iunie 9, 2015 at 12:15 am

    nu suntem. suntem rai. din pacate!

    Apreciat de 2 persoane

  2. Aurora said, on Iunie 9, 2015 at 1:26 am

    In adolescenta am umblat cu valizele din gazda in gazda pana am terminat liceul, in Bucuresti. Imi spuneau „vino, te primesc”, si cand ajungeam in Gara de Nord si ii sunam sa le spun ca sosesc in scurt timp, se razgandeau si ma lasau balta. Parintii mei erau la 100 km distanta. Imi dadeau bani la mine si imi spuneau „descurca-te !” O data am ramas pur si simplu in aer. Nu aveam decat 16 ani si eram singura-singurica in gara. Nu aveam unde sa pun capul in noaptea aceea. Dar Maica Domnului m-a scos din impas… Cand m-am casatorit, periplul a continuat. De data asta in doi. Socrii erau din Bucuresti, dar nu aveau nici spatiu suficient, nici bunavointa… Pe toata perioada sarcinii cu primul copil am schimbat 5 gazde. Peste tot a fost rau, se uitau la noi ca la niste gandaci. Va fac o marturisire : a fost greu printre straini, dar eu nu m-am simtit bine nici in casa parinteasca (parintii mei nu erau oameni rai, dar faceau unele lucruri care ma necajeau : imi stingeau becul ca sa nu mai citesc dupa ora 9.00 seara, nu primeau pe nimeni, nu se duceau la nimeni decat strict cu vreo treaba si, in tot ce faceam ma simteam supravegheata) deci nu aveam un reper al unei locuinte ideale. Am trait in provizorat si nesiguranta pana ce ni s-a nascut al doilea copil. Atunci Dumnezeu s-a implicat direct si personal in rezolvarea problemei noastre si ne-a dat un apartament. Cum ? I-a trimis pe cei de la demolari sa darame casa neprimitoare a socrilor mei si ni s-a repartizat si noua de la spatiul locativ un apartament. Pentru care voi da Slava lui Dumnezeu pana la sfarsitul vietii mele. Nu ma laud ca sunt ospitaliera, frate Saccsiv, dar din cate am patimit, am invatat sa acord o minima asistenta celui care imi bate la usa.

    Apreciat de 1 persoană

    • curelusa said, on Iunie 9, 2015 at 5:33 am

      Eu am avut bunici si parinti primitori, bunicii in special au fost asa chiar atunci cand comunistii i-au obligat sa ia in spatiu diferite persoane/familii inclusiv tigani. Parintii au fost mai selectivi, dar aveau multi prieteni care ne calcau pragul, Am avut o copilarie fericita in casa bunicilor la tara, apoi la bloc dupa inceperea scolii, insa acelasi sentiment de supraveghere din partea lor l-am avut si eu si nici mie nu mi-a placut. Totusi cred ca atitudinea parintilor era justificata, ei erau toata ziua la serviciu, mijloace de comunicare nu erau, am fost copil crescut cu cheia la gat. Dupa terminarea liceului desi imi doream sa fac facultatea de geologie sau chimie, pentru ca ar fi trebuit sa merg la Bucuresti, sa stau la gazda sau camin mi s-a parut de nesuportat. asa ca am facut ce s-a putut „acasa”. Legatura cu casa bunicilor si apartamentul parintilor este aproape organica, parca as avea radacini care trag seva de acolo.
      Noi suntem cam paranoici, prietenii si rudele mai apropiate ne-au plecat din tara iar restul sunt sau se dovedesc a fi dubiosi. Desi sufletul meu tanjeste dupa caldura si ospitalitate, avand o fire empatica, ratiunea spune ca va urma o dezamagire daca „las garda jos” si prefer o pseudo-izolare neincurajand primirea strainilor in casa. Ca sa nu mai vorbesc de mandria de a considera ca poti primi musafiri doar daca ai o casa impecabila, mandrie insotita de teama ca nu ai fost o gazda la inaltime. Pe scurt,suntem „la gara”.

      Apreciat de 1 persoană

      • ozana said, on Iunie 9, 2015 at 12:29 pm

        @ curelusa Iti citesc cu multa dragoste comentariile.Esti o persoana culta, sensibila, educata si cu foarte mult bun simt.Si ai multa dreptate atunci cind spui ca mindria ne opreste sa fim ospitalieri.Ne temem sa nu fim judecati pentru conditiile modeste in care traim pentru ca avem prostul obicei de-a ne compara cu ceea ce vedem pe la televizor.Ar trebui sa nu ne pese de ceea ce vedem pentru ca acele averi sfidatoare nu au fost facute din bani cinstiti.Ar fi imposibil, orice gen de afaceri ai derula.Poporul asta a fost un popor de oameni primitori , asa cum spui tu de bunicii tai.Si familia mea a fost primitoare.Ma doare enorm faptul ca singurul meu var in viata, acum directorul unei mari companii, cu care am dormit in pat pina la 5 ani, cu care imi petreceam toate vacantele cind venea in Constanta, este acum de neabordat.Pacat de el si de sufletul lui.Nu l-am mai vazut de 24 de ani.Casuta mea este modesta dar ma bucur oricind sa primesc oaspeti.Trebuie sa raminem buni, macar o mina de oameni daca am mai ramas, poate Dumnezeu va avea mila de noi si va salva aceasta tara greu incercata…

        Apreciat de 2 persoane

      • curelusa said, on Iunie 10, 2015 at 9:20 am

        @ozana, multumesc de incurajare, sa stii insa ca ma straduiesc din greu sa-mi infranez celelalte porniri neortodoxe pentru ca blogul e unul ortodox si imi place tare mult; iar gazda este primitoare
        am descoperit ca inaintarea in varsta are si multe avantaje printre care multe experiente care pot fi de folos berbecutilor mai tineri de la care insa ai mereu atatea de invatat 🙂 astea sunt cele doua motive pentru care comentez, adesea insa cad in ispita si o fac cam mult

        Apreciază

  3. Radu Iacoboaie said, on Iunie 9, 2015 at 1:57 am

    Ospitalitatea se regăsește și printre mireni, nu numai printre monahi… Cunosc asemenea persoane și le apreciez… Poporul român este în general ospitalier dar intră acum acest DUH LUMESC de care ne-a vorbit foarte frumos Sfântul Paisie Aghioritul și strică totul, înlătură iubirea și încrederea dintre oameni… Nu mai există adeseori cărare de la vecin la vecin…

    Apreciat de 1 persoană

  4. mihai said, on Iunie 9, 2015 at 3:34 am

    Noi cuvinte de invatatura ale monahului Teodot: NU PRIMITI SUB NICI O FORMA CARDURILE DE SANATATE!

    Apreciat de 4 persoane

    • saccsiv said, on Iunie 9, 2015 at 7:22 am

      mihai

      Cand a fost filmat?

      Apreciat de 1 persoană

      • scortisoara said, on Iunie 9, 2015 at 8:48 am

        Din ceea ce spune Monahul Teodot , reiese ca de ziua Sfintei Treimi de anul acesta , adica de lunea trecuta . A spus ca pomenirea de 2 ani a Pr Justin e pe 13 , adica sambata aceasta , la Petru Voda . Rezulta ca filmul este facut acum o saptamana .

        Apreciat de 2 persoane

      • Gabriel said, on Iunie 9, 2015 at 10:20 am

        1 iunie

        Apreciat de 1 persoană

      • Adrian said, on Iunie 9, 2015 at 10:41 am

        A fost incarcat pe YouTube de fratele MyDacyan, pe data de 08.06.2015, iar de filmat cred ca a fost filmat pe data de 01.06.2015, de praznicul Sfintei Treimi si in ziua de pomenire a Sf. Mc. Justin Martirul şi Filosoful, zi in care s-a facut si parastas pentru Parintele JUSTIN PARVU, asa dupa cum reiese si din cele ce zice, in inregistrare, monahul Teodot – cinste lui pentru neclintirea lui in marturisirea DREPTEI CREDINTE !

        Doamne ajuta !

        Apreciat de 1 persoană

      • oarecare said, on Iunie 9, 2015 at 11:06 am

        Dupa ceea ce spune pare filmat in urma cu o saptamana, luni de ziua Sfintei Treimi… asta cu venirea papei e de anul asta din cate stiu cand i s-a trimis ïnvitatie…

        Apreciat de 1 persoană

  5. G-man said, on Iunie 9, 2015 at 8:35 am

    Si sa te rogi pentru altii e tot o forma de ospitalitate . Radule multumeste-le fratilor , ca desi nu au replicat multi la comentariul in care ceream rugaciune pentru tine , sunt convins ca multi s-au rugat.

    Apreciază

    • Radu Iacoboaie said, on Iunie 9, 2015 at 9:45 pm

      Cereai rugăciune pentru mine între timp ce aruncai asupra tot felul de invective?… Pentru ce să le mulțumesc? Ai fost tu sfântul care i-a unit pe unii pentru vreo cauză nobilă?…

      Apreciat de 1 persoană

      • G-man said, on Iunie 10, 2015 at 8:56 am

        nu ai de ce .. las-o asa ca atata poti .

        Apreciază

      • G-man said, on Iunie 10, 2015 at 10:18 am

        Radu parca iti trecuse instigarile ? ce s-a intamplat ai fost la raport si ti s-a spus ca ai lasat-o cam moale ?
        de ce nu te inteleg sefii si te pun sa ataci in continuare ?
        stiu ei cat de mult rau iti fac ?

        Apreciază

    • curelusa said, on Iunie 10, 2015 at 9:37 am

      v-am trecut pe toti trei in pomelnic pana la sfarsitul anului, ziceam sa nu spun ca mi se anuleaza fapta buna, dar de… am cazut in ispita comentatului in plus

      Apreciat de 1 persoană

    • G-man said, on Iunie 10, 2015 at 10:22 am

      Radu Iacoboaie daca vrei sa continuam discutia , intra la ultimul articol .. ca la astea din urma rar mai intru .. si o ducem langa asa cat vrei tu .. bine .. cine te iubeste te iubeste opricum nu ?

      dar parca erai suparat ca a inceput postul si nu te las eu sa il tii .. acu de ce vii cu instigari ? nu te-ai certat cu nimeni azi ?
      ce e mai omule cu tine ?
      nu se mai dau compensate ?
      te pot ajuta cu ceva ?

      ps.. vino la ultimul articol da mereu la ultimul .. da .. te pup pa.

      Apreciază

  6. G-man said, on Iunie 9, 2015 at 8:36 am

    Sfinte Si MAre Episcop Chiril Al alexandrie alunga de la noi toate caderile din Dreapta Credinta!

    Apreciază

    • el said, on Iunie 9, 2015 at 5:15 pm

      aiii, frate, chiar ca l-ai nimerit pe Sfantul !

      Sf Chiril era unul din aceia, cum sa zic…..coriace,COROZIV, ca un tanc, asa nimicea ereticii… fara farasafstacuri si „politetzuri” de sclifositi … nu le-ar prinde rau niste scatoalce de la Sf Chiril unora 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  7. Ioan C. said, on Iunie 9, 2015 at 9:32 am

    „Nu uitaţi iubirea de străini a; că prin aceasta unii, fără s’o ştie, au găzduit îngeri b.”
    (Evrei 13, 2; Biblia Anania)

    Apreciat de 2 persoane

  8. G-man said, on Iunie 9, 2015 at 9:37 am

    Plansul de marti seara – Sfantul Efrem Sirul

    Vai mie, in ce fel de osanda stau, in ce fel de rusine zac? Nu este omul meu cel ascuns precum cel vazut. Pentru nepatimire vorbind eu, cugetarea rusinoaselor patimi intru mine este ziua si noaptea. Pentru curatenie graind si scotand cuvinte, pentru inversunare gandesc.

    Vai mie, ce fel de cercare imi este mie gatita! Cu adevarat, cu chipul bunei-credinte sunt imbracat, iar nu cu puterea. Cu ce fata ma voi apropia la Domnul Dumnezeu, Cel ce cunoaste cele ascunse ale inimii mele?

    Atator rautati vinovat fiind, ma tem, stand la rugaciune, sa nu se pogoare foc din Cer si sa ma arda pe mine, precum oarecand pe cei ce au adus foc strain in pustie, iesind foc de la Domnul, i-a ars pe dansii.

    Dar eu ce voi astepta, cel ce cu multa nemasurata greutate de pacate sunt infasurat? S-a infocat inima mea, s-a schimbat gandul meu cel bine-credincios, s-a intunecat gandirea mea. Pururea ma intorc ca un caine la a sa varsatura.

    Nu este intru mine indrazneala catre Cel ce cearca inimile si rarunchii; nu este intru mine cugetare curata; nu este intru mine lacrima intru rugaciune. Chiar daca voi suspina, doar imi racoresc fata cea intru rusine cufundata. Imi voi bate pieptul, lacasul patimilor, pravalia gmdurilor celor rele.

    Slava Tie, unule indelung-rabdatorule, slava Tie, unule bunule, Slava Tie, facatorule de bine al sufletelor si al trupurilor noastre. Mari si multe sunt indurarile Tale peste noi, pacatosii, Doamne!

    Sa nu ma lepezi pe mine cu cei ce zic Tie «Doamne, Doamne» si nu fac voia Ta, pentru solirile Preacuratei Stapanei noastre, Nascatoarei de Dumnezeu, pentru solirile tuturor celor ce bine au placut inaintea Ta.

    Ca Tu cunosti, Doamne, patimile cele ascunse intru mine; Tu stii ranile sufletului meu. Vindeca-ma, Doamne, si ma voi vindeca. Ca de nu vei zidi Tu, Doamne, casa sufletului, in zadar s-au ostenit ziditorii. Caci ma gatesc catre impotrivirea patimilor cand ma socotesc cu dansele, dar reaua mestesugire a balaurului imi slabanogeste taria sufletului meu prin dulceata; si, nefiind cineva care sa ma sileasca, ca un robit ma trag de dansele.

    Ma sarguiesc sa ma smucesc din vapaia care ma arde, si mireasma focului, inca tanar fiind, ma trage pe mine catre foc. Iarasi ma pornesc sa mantuiesc pe cel ce se cufunda, si din neiscusinta impreuna cu dansul ma cufund. Cert pe cel bolnav, orb fiind eu. Doctor al patimilor voiesc sa ma fac eu, ticalosul, insumi eu fiind robit de dansele.

    Lumineaza-mi, Doamne, ochii inimii mele, ca sa cunosc multimea patimilor mele. Darul Tau sa umbreasca peste mine, Stapane, si sa lumineze gandirea mea cea intunecata si, pentru necunostinta mea, cunostinta Dumnezeiasca sa salasluiasca intru mine; ca la Tine nici un cuvant nu este cu neputinta.

    Tu, Doamne, marea cea neumblata ai facut-o bine calatorita norodului Tau oarecand. Tu din piatra vartoasa apa ai scos norodului Tau celui insetat. Tu singur pe cel cazut intre talhari l-ai mantuit cu bunatatea Ta.

    Milostiveste-Te, Doamne, pentru multa bunatatea Ta, spre mine, cel cazut intre talhari si legat cu legatura de reaua cugetare. Nimeni nu este care poate sa vindece durerea sufletului meu, fara numai Tu, Doamne, Cel ce stii adancurile inimii mele.

    De cate ori am pus, ticalosul, intru sine-mi hotar si ziduri am zidit intre mine si pacatul meu cel fara de lege si intre cei impotrivnici care asupra-mi navalesc cu razboi; si gandirea mea hotarele le-a trecut si zidurile le-a surpat, pentru ca hotarele nu au intarire frica Celui mai bun si zidirile nu sunt intemeiate pe pocainta cea curata.

    Cine nu va plange pentru mine, ca pentru o mica dulceata focul cel fara de sfarsit l-am dispretuit si imparatia cea vesnica nu m-am silit sa o dobandesc? Am robit patimilor eu, ticalosul, cu vrednicia sufletului meu. M-am facut dobitocesc si nu pot sa caut catre Domnul cel milosard.

    Am fost impodobit oarecand cu darurile cele de bogatie facatoare, iar acum saracia patimilor am iubit-o. Strain m-am facut de faptele bune, in tara departata a rautatii ducandu-ma. Pe jumatate sunt mort, prea scurta ramasita de viata avand.

    Plangeti-ma, Cuviosilor si Dreptilor, pe mine, care in patimi si in pacate sunt cuprins; plangeti-ma, lucratorii infranarii, pe mine, care sunt indracit cu pantecele si iubitor de dezmierdari; plangeti-ma, cei miluiti si cunoscatori cu dreapta socoteala, pe mine, care am fost miluit si am intaratat pe Cel ce m-a miluit.

    Plangeti-ma, cei ce ati iubit cele bune si ati urat cele rele, pe mine, care am iubit cele rele si am urat cele bune; plangeti-ma, cei ce v-ati agonisit viata imbunatatita, pe mine, cel ce cu chipul sunt imbunatatit, iar cu lucrurile patimas si nebagator de seama; plangeti-ma, cei ce bine ati placut lui Dumnezeu, pe mine, care am placut oamenilor.

    Plangeti-ma, cei ce dragostea cea desavarsita catre Dumnezeu si catre aproapele aveti, pe mine, care cu cuvintele iubesc, iar cu lucrurile departe de dragoste stau; plangeti-ma, cei ce v-ati agonisit rabdare si sunteti purtatori de roada, pe mine, cel nerabdator si neroditor; plangeti-ma, cei ce fara de rusine va rugati lui Dumnezeu, pe mine, cel ce ma rusinez a cauta la inaltimea Cerului.

    Plangeti-ma, cei ce v-ati agonisit blandete, pe mine, cel ce sunt strain de aceasta; plangeti-ma, cei miluiti, pe mine, cel nemiluit; plangeti-ma, cei smerit-cugetatori, pe mine, cel inalt-cugetator si mandru.

    Plangeti-ma, cei ce neagoniseala Apostolilor v-ati agonisit, pe mine, cel impatimit de materie si insarcinat; plangeti-ma, cei credinciosi si intariti cu inima catre Domnul, pe mine, cel indoit la suflet, si putred, si netrebnic; plangeti-ma, cei ce plansul l-ati iubit si rasul l-ati urat, pe mine, cel ce am iubit rasul si am urat plansul.

    Plangeti-ma, cei ce aveti in minte Judecata cea de dupa moarte, pe mine – cel ce marturisesc ca o pomenesc, si cele impotrivnice le lucrez; plangeti-ma, mostenitorii imparatiei Cerurilor, pe mine, cel vrednic de gheena focului.

    Rugati-va, Sfinti ai lui Dumnezeu, pentru sufletul cel inviforat; intru acelea care puteti, Sfinti ai lui Dumnezeu, ajutati-mi. Caci stiu ca, daca veti ruga pe iubitorul de oameni Dumnezeu, toate se vor ierta noua pentru noianul bunatatii Sale.

    Si, precum Dumnezeu este iubitor de oameni, asa si voi, cei vrednici, sa nu treceti cu vederea rugaciunea mea, a pacatosului, ca nu am indrazneala, pentru multe pacatele mele. Lucru al vostru este, o, Sfinti ai lui Dumnezeu, a soli pentru cei pacatosi, iar lucrul lui Dumnezeu este a-i milui pe cei deznadajduiti.

    Sfintilor ai lui Dumnezeu, rugati-va imparatului pentru cel robit; rugati-va Pastorului pentru oaie; rugati-va Vietii pentru cel mort, ca sa trimita darul Sau si sa-mi intareasca lesne-alunecarea smeritului meu suflet.

    Cad la indurarile bunatatii Tale, Stapane al tuturor. Primeste rugaciunea pacatosului; indulceste sufletul amarat de pacat; impartaseste celui insetat din izvorul vietii si ma povatuieste pe mine la calea vietii; baga-ma pe mine pe usa cea imparateasca, ca un stapan pe robul sau, ca sa ma slobozesc de robia patimilor celor necinstite, caci se tine legata inima mea ca intr-un lant de fier. Sa ma intampine pe mine indurarile Tale, Doamne, pentru rugaciunile Sfintilor Tai, mai inainte de a ma trage cu cei ce lucreaza faradelegea. Acolo se vor descoperi cele intru intuneric si cele intru lumina lucrate de mine.

    Vai mie, ce fel de rusine ma va cuprinde cand ma vor vedea pe mine osandit cei ce ma socotesc acum ca sunt fara de prihana! Lucrarea cea duhovniceasca am parasit-o eu, ticalosul, si patimilor m-am supus!

    Vai mie, suflete! Cum se innegreste soarele cu negura patimilor mele! Cum se strica viata de moarte! Cum nu se pierde negura cu venirea de fata a razei! Cum alegem stricaciunea in locul nestricaciunii! Cum ne-am framantat, suflete, in pamant cu patimile! Haina cea de Dumnezeu tesuta am netrebnicit-o si nevrednica de nunta cea imparateasca am facut-o. De buna voie ne-am vandut pacatelor. Vrajmasului vietii noastre robi ne-am facut.

    Ce vei zice Judecatorului in ziua aceea infricosata si groaznica? Am flamanzit pentru Tine, sau am insetat, sau gol m-am facut, sau m-am smerit? Sau Te-am iubit pe Tine cu tot sufletul meu?

    Cu indrazneala totdeauna striga Dascalul: Primeste, cel ce esti intru stapanire, fraul; cel intru robie, cinstea cea intocmai; saracule, bogatia cea nejefuita. Pentru ce nu vrei slobozenia, ci stramtorarea? Pentru ce astepti vreme, iar nu gand? Pentru ce esti prieten celui viclean, si nu ai dor de mantuire? Pentru ce nu ajutam firii, avand vreme?

    Pana inca esti domn al gandurilor tale; pana nu se osteneste trupul si cugetarea; pana nu intru puterea altora zace binele tau; pana aratat iti este tie darul, iar nu cu indoiala, si de adancul inimii tale darul se apuca; pana cand lacrimile tale sunt vestiri pentru iesirea ta: intampina, stai vitejeste impotriva patimilor impreuna cu ajutorul lui Dumnezeu la razboi; fa vitejie asupra lui Goliat, sa nu apuce mai inainte talharul, sa nu te rapeasca mai-nainte ucigasul, ca nu cineva din silitorii si din rapitorii imparatiei sa te incuie pe tine afara.

    Sa ne temem si sa ne pazim cu toata strajuirea, ca sa nu ne aratam mincinosi ai marturisirii noastre. Caci daca marturiile cele catre oameni le intareste Dumnezeu cand in vazul tuturor s-au luat, cata va fi primejdia fagaduintelor acelora ale carora noi ne vom afla calcatori, si nu numai ai celorlalte pacate, ci si cand pentru insasi minciuna vinovati vom fi adevarului, si mai ales cand nu va mai fi a doua nastere din nou, nici plasmuirea din nou, nici asezare la starea cea dintai.

    Cumplit lucru este dupa ce a trecut targul, atunci a cauta negutatoria. Cumplit lucru este sfatuirea de pe urma si atunci a simti paguba, ca nu este dezlegare a pagubei dupa ducerea cea de aici si dupa amara incuiere si pecetluire a celor lucrate de fiecare.

    Ca vamesul suspin, ca si desfranata lacrimez, ca talharul slobod glas, ca fiul cel curvar strig catre Tine, iubitorule de oameni, Hristoase, Mantuitorul lumii, Lumina cea adevarata: intareste sufletul meu cel slabit care s-a slabanogit cu betia dezmierdarilor. Tamaduieste bubele acestuia si abaterile mintii mele. Spala-l pe acesta, care s-a innegrit cu putreziciunea pacatului, cu cinstitul Tau Sange.

    Acum este vreme bine primita, acum zi de mantuire. Cu multimea milei Tale intoarce-ma, Unule indelung-rabdatorule, si ma izbaveste de toata desfatarea cea dezmierdatoare. Sa nu ma arda desavarsit cuptorul patimilor, ci cu roua milei Tale stinge-l pe dansul.

    Vai mie, ca mi-ai daruit mie, Doamne, luminarea cunostintei si eu o lepad pe aceasta! Vai mie, ca totdeauna m-am bolnavit si ma slabanogesc, si neincetat ma cerceteaza pe mine darul Tau si ma vindeca pe mine, si in tot ceasul am lepadat si lepad daruirea tamaduirilor lui!

    De cate daruiri, Stapane, m-ai umplut pe mine, pacatosul, si de-a pururea imi daruiesti, si eu, netrebnicul, sunt nemultumitor si nerecunoscator cu voirea! Totdeauna ma indulcesc de darul Tau, totdeauna ma luminez, adeseori ma intaresc, si totdeauna il lepad si intru amaraciunea mea iarasi ma schimb.

    Imi aduci aminte, Preabunule, de moarte, de muncile cele vesnice si ma tragi pe mine totdeauna catre viata, ca sa ma mantuiesc, iar eu intru indaratnicia mea raman de-a pururea. Pentru aceasta nu voi avea nici un raspuns acolo.

    Bat ca sa mi se deschida usa milei Tale, Doamne. Starui rugandu-ma, ca sa imi dobandesc cererea. Ca un fara-de-rusine, caut sa ma miluiesc. Fii indelung rabdator asupra mea, razvratitului. Izbaveste-ma de pacatele cele ce m-au inconjurat, sanatos facandu-ma sa ma scol din patul pacatului celui de stricaciune facator.

    Slobozeste-ma pe mine de tot lucrul rau, mai inainte de a ma apuca sfarsitul; ca sa gasesc dar inaintea Ta in ceasul mortii si al despartirii; caci in iad, cine se va marturisi Tie? Albeste-mi vesmantul cel intinat mai inainte de a-mi veni porunca cea infricosata si a ma lua pe mine ne-gata si rusinat.

    Izbaveste sufletul necajit din gura leului si mantuieste-l pe dansul cu darul, cu indurarile si cu solirile Preacuratei Stapanei noastre, Nascatoarei de Dumnezeu, si ale tuturor Sfintilor, ca bine esti cuvantat in vecii vecilor. Amin!

    Apreciază

  9. Radu said, on Iunie 9, 2015 at 3:00 pm

    Azi oamenii nu mai sunt ospitalieri mai ales la oras ca se tem de straini nu au incredere ce fel de oameni le trec pragul sa nu le fure ceva sau sau altceva mai rau.

    Daca de pomana parca lumea sa zicem ca mai da cate ceva partea cu primitul strainilor in casa sa doarma sa zicem o noapte e rara in zilele de azi.

    Ideal da ar trebui toti sa fim ospitalieri doar ca nici pe aia pe care ii primim nu prea stim ce fel de oameni sunt si aparentele inseala de multe ori.

    Apreciază

  10. mihai said, on Iunie 10, 2015 at 1:18 am

    Saccsiv,

    Foarte recent. In jur de 1 iunie.

    Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: