Saccsiv – Weblog

Ziarul “Capital”: FARA CASH = PIERDEREA LIBERTATII. De ce e insa doar un articol semi curajos?

Posted in Uncategorized by saccsiv on Mai 13, 2015

   Iata ce putem citi la De ce au pus gând rău plăţilor cash:

Restricţionarea utilizării banilor de hârtie facilitează mutarea poverii datoriilor de la stat şi bănci pe spatele consumatorilor şi mediului de afaceri.

Argaţi pe moşia statului şi în lanţuri legaţi de sistemul bancar. Acesta este viitorul pe care se pare că ni-l pregătesc cei mari atunci când încearcă să ne ia din mână puterea pe care ne-o dau banii de hârtie. Limitările plăţilor în cash – înăsprite începând cu aceste zile şi în România – avantajează doar băncile şi clientela statului, fiind o ameninţare importantă la libertatea economică, în condiţiile în care cei loviţi sunt consumatorii şi micile afaceri.

Sunt avertismente lansate în întreaga lume şi care ne pun în gardă că aceste măsuri nu sunt atât preconizate pentru reducerea fraudei şi evaziunii fiscale, cât pentru întărirea represiunii financiare împotriva celor care îşi realizează câştigurile în sistem de piaţă concurenţială.

Din data de 9 mai a.c., a intrat în vigoare legea 70/2015 care extinde limitările de utilizare a banilor gheaţă şi către alte categorii de participanţi la economie decât firmele. Persoanele fizice nu vor mai putea face plăţi cash de mai mult de 10.000 de lei pe zi. Măsura guvernamentală este considerată greşită de către Cristian Păun, conferenţiar universitar la Academia de Studii Economice din Bucureşti. „Afacerile mici şi populaţia vor plăti costurile“, a declarat el pentru revista Capital.

Dacă am crede că este o năzbâtie la nivel naţional ce poate fi reparată printr-o lege de sens contrar, avem o veste proastă: tendinţa este similară în toată lumea. Consultantul financiar Martin Armstrong, unul dintre cei mai buni analişti în ceea ce priveşte interpretarea ciclurilor de sentiment în economie, ne avertizează că avem în faţă „o nouă eră de totalitarism economic“ care ar putea fi marcată inclusiv de confiscări făţişe.

Statele par a avansa pe linia măsurilor de control a capitalului, iar în ceea ce priveşte limitările utilizării cash-ului au aliaţi importanţi în industria bancară, dar şi nume importante din sectorul tehnologic. Lansând în octombrie 2014 sistemul Apple Pay, cea mai importantă corporaţie din IT avansează perspectiva dispariţiei banilor de hârtie, la fel ca şi fondatorul Microsoft, Bill Gates. Luna trecută, olandezul Willem Buiter de la Citigroup, fost membru al board-ului Băncii Angliei, profeţea „moartea banilor cash“, element salutat ca fiind dezirabil de către gigantul bancar american JP Morgan Chase & Co.

Un cadou nemeritat pentru bănci

Nu este întâmplător că băncile susţin limitările plăţilor cash. Sunt şi principalele beneficiare, ne explică profesorul Păun. În primul rând, acestea câştigă din comisioane, în condiţiile în care categorii tot mai largi de participanţi la economie sunt silite să folosească instrumente bancare. În al doilea rând, instituţiilor de credit li se ridică, în mare parte, şi constrângerea pe care o reprezentau retragerile de cash. Singurul mod de a verifica lichiditatea unei bănci şi dacă aceasta nu abuzează de sistemul rezervelor fracţionare, creând bani din nimic, îl reprezintă capacitatea titularilor conturilor de a-şi lua sub formă de bani de hârtie o parte din deţineri. Finalmente, băncile beneficiază şi de avantajul reducerii unor costuri, în măsura în care manipularea şi păzirea banilor cash reprezintă o cheltuială pentru instituţiile de credit.

Ceea ce pentru bănci este un profit gratuit acordat, pentru ceilalţi participanţi la economie înseamnă dezavantaje, afirmă Păun. Aceştia sunt obligaţi să folosească substitute monetare pentru cash (card de credit, internet banking) plătind servicii bancare, iar expandarea masei monetare în folosul băncilor reprezintă iarăşi o inflaţie, ale cărei costuri le suportă tot populaţia.

Noi tocmai fugeam cu banii… de o represiune nedreaptă

Statul pare a fi venit la timp cu acest colac de salvare pentru bănci. Trendul de tăieri de dobânzi de doi ani al Băncii Naţionale a României, care a adus dobânda-cheie până la nivelul de 1,75% la finele săptămânii trecute, i-a făcut pe mulţi români să cântărească (care mai sunt) avantajele de a mai ţine banii la bancă. Fenomenul utilizării în creştere a cash-ului s-a manifestat cu precădere începând cu anul trecut. De la debutul acestuia şi până în prezent numerarul în circulaţie a urcat cu 16,9%, respectiv cu peste cinci miliarde lei, conform seriilor de date oferite de BNR.

Mai mult decât atât, calculele realizate de revista Capital indică un nivel record al procentajului pe care numerarul îl reprezintă în cantitatea totală de bani, reflectând o încredere în scădere a participanţilor la economie faţă de Fisc şi faţă de bănci. În februarie a.c., numerarul în circulaţie reprezenta 15,99% raportat din masa monetară în sens larg (M3), depăşind maximele anterioare consemnate pe vârful crizei financiare globale şi a intrării economiei româneşti în recesiune, în octombrie-noiembrie 2008.

Românii par a refuza dobânzile mici din partea sistemului bancar, iar nivelul de remunerare a depozitelor pare a se fi apropiat de limita de la care se justifică să ţii banii literalmente la saltea. Restricţiile privind cash-ul sunt orchestrate de state, băncile centrale şi băncile comerciale tocmai pentru a promova dobânzile negative, spune Scott Shay, preşedinte al Signature Bank, instituţie de credit din SUA cu active însumând 21 miliarde dolari. „Măsurile de limitare a plăţilor cu bani gheaţă reprezintă o ameninţare uriaşă la adresa libertăţii economice“, declara acesta pentru CNBC.

Ne lovim cu capul de un plafon coborât

Deşi cele mai avantajate, băncile se ascund în spatele statelor. Argumentul restricţiilor rămâne combaterea fraudei şi evaziunii fiscale. Germania, Marea Britanie, Finlanda, Suedia, Danemarca, Malta, Cipru, Slovenia, Islanda, Austria, Estonia şi Lituania sunt însă toate ţări unde nu există plafon limită pentru plăţile cash. România ar urma să fie printre ţările cu cel mai sever regim, depăşind nivelurile-limită din Republica Cehă (14.000 euro), Slovacia şi Bulgaria (5.000 euro), Franţa şi Belgia (3.000 euro). Limitările sunt comparabile cu cele ale Spaniei (2.500 euro), şi mai relaxate doar faţă de Grecia cu un plafon de 1.500 euro şi Portugalia cu unul de 1.000 euro, conform portalului BCE.

Ceva e putred şi în Danemarca

Măsurile pe linia restricţiilor continuă. La jumătatea săptămânii trecute, guvernul Danemarcei a anunţat intenţia de a promova o lege care să permită benzinăriilor, magazinelor de haine şi restaurantelor să refuze plăţile cash, ca metodă de a accelera utilizarea cardurilor şi a sistemelor de plăţi alternative, informează Quartz. Plăţile cu bani gheaţă au coborât în această ţară sub 30%, după ce acestea se situau la 60% în anul 2000 şi la 80% în 1991. Ministrul de Finanţe Bjarne Corydon explică faptul că astfel vrea să scutească firmele de „considerabile poveri administrative şi financiare“. Argumentul ar fi un studiu al companiei de consultanţă McKinsey care indică existenţa unor costuri mai ridicate aferente manipulării de cash.

Statul, prea lacom ca să ne lase să supravieţuim

În România, antreprenorii nu par a fi câtuşi de puţin îngrijoraţi de aceste cheltuieli suplimentare, iar limitările mai degrabă au fost primite negativ în mediul de afaceri. Sub acest aspect, Guvernul riscă să se îndepărteze de recomandarea Băncii Centrale Europene, oferită la solicitarea autorităţilor de la Bruxelles înaintea introducerii acestor limitări. În avizul favorabil al instituţiei de la Frankfurt din 31 octombrie 2012 se recomandă prudenţă faţă de efectele adverse şi se atenţionează că aceste restricţii trebuie să aibă în vedere doar ţinta de limitare a fraudei şi evaziunii. „Limitările plăţilor în cash ar trebui să fie proporţionale cu obiectivele urmărite şi să nu meargă dincolo de ce este necesar pentru a atinge aceste obiective. Orice impact al limitărilor propuse trebuie să fie cu grijă cântărit în raport cu beneficiile publice aşteptate“, spune documentul citat.

Statul este tentat să treacă peste aceste efecte negative în măsura în care el însuşi este un câştigător de pe urma deciziilor. Cristian Păun ne-a explicat că, în măsura în care toate plăţile ar fi electronice, statul mizează că astfel va scoate la iveală o parte din economia subterană pe care apoi să o fiscalizeze. „Nu este neapărat bine“, continuă profesorul de la ASE. O parte din această economie este de supravieţuire şi ea poate subzista numai în condiţiile în care nu este fiscalizată. Atacarea şi acestor operaţiuni marginale din economie riscă astfel să atenteze la supravieţuirea unor producători şi consumatori.

Distrugerea lumii aşa cum o ştim

Mutarea tuturor banilor în bănci poate fi urmată de o măsură încă şi mai radicală, respectiv confiscarea. Australia a trecut deja acest prag. În această ţară se aplică începând de acum o taxă pe economisire. Este măsura care îl aşază pe premierul Tony Abbott alături de Lenin, scrie pe portalul său Martin Armstrong. „Aceasta va conduce la distrugerea totală a culturii occidentale“, avertizează consultantul financiar care crede că acesta este doar un balon de încercare pentru a se vedea dacă o astfel de măsură se poate pregăti pentru SUA şi Europa fără a naşte convulsii sociale. „Dacă nu va fi o rezistenţă masivă din partea deponenţilor australieni, restul lumii ar trebui să se aştepte la o confiscare făţişă foarte curând“, mai spune Armstrong.

Avem ceva de făcut?

L-am întrebat pe profesorul Păun ce am putea face noi românii pentru a rezista acestei represiuni financiare. „Rezistenţa împotriva statului este problematică; el are de partea lui coerciţia şi forţa“, vine răspunsul. Singura formă de rezistenţă ar fi ca laolaltă producători, consumatori, antreprenori să se organizeze în asociaţii reprezentative şi care să-şi spună răspicat punctul de vedere. „Noi avem o guvernare fără opoziţie din partea economiei reale“, spune Păun. Dacă va fi presiune, mai devreme sau mai târziu, şi Guvernul va trebui să asculte: „Îşi pot da seama atunci că există un cost politic real din această agresiune şi se vor gândi mai mult înainte să vină cu asemenea aberaţii.“ Este şi avertismentul lui Armstrong: „Să ne trezim până când siciriul nu va fi închis şi cu ultimul cui!“

Comentariu saccsiv:

   Asadar, zic ei:

Statele par a avansa pe linia măsurilor de control a capitalului, iar în ceea ce priveşte limitările utilizării cash-ului au aliaţi importanţi în industria bancară, dar şi nume importante din sectorul tehnologic. Lansând în octombrie 2014 sistemul Apple Pay, cea mai importantă corporaţie din IT avansează perspectiva dispariţiei banilor de hârtie, la fel ca şi fondatorul Microsoft, Bill Gates. Luna trecută, olandezul Willem Buiter de la Citigroup, fost membru al board-ului Băncii Angliei, profeţea „moartea banilor cash“, element salutat ca fiind dezirabil de către gigantul bancar merican JP Morgan Chase & Co.

Dar statele de cine sunt conduse in mod real? De parlamentari, guvernanti si presedinte? Aiurea, astia sunt doar marionete de rang din ce in ce mai inferior. Sunt conduse de fapt de aceiasi stapani ce stapanesc si bancile si sectorul tehnologic.

Iar totul nu se rezuma doar la dorinta de imbogatire a sectorului bancar si tehnologic si sclavia de care se face vorbire nu este o consecinta a acestei dorinti. Realitatea este mult mai teribila. Nu e consecinta, e deziderat. Intregul edificiu pentru asta a fost creat. De aceea am si scris in titlu ca articolul din Capital e doar semi curajos. Ca ei construiesc acel edificiu de fapt tot cu banii sclavilor, e doar o treaba secundara.

Aceasta chestiune cu cash e strans legata de orice document cu cip, nu doar de cardurile bancare. Ca de aia si buletinele biometrice, pasapoartele, pana si cardurile de sanatate. Leaga cetateanul de SISTEM. Apoi sclavia se desavarsete prin implementarea documentului unic, ce va ingloba toate cardurile astea, si prin disparitia banilor cash. Astfel si doar astfel cetateanul nu va mai face ceva, orice, fara stiinta stapanilor SISTEMULUI. De fapt, nu va mai putea face absolut nimic fara acceptul stapanilor SISTEMULUI …

 

Anunțuri

39 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Radu Iacoboaie said, on Mai 13, 2015 at 11:59 am

    PUTEM OBSERVA UN ASPECT INDUBITABIL: DISPARIȚIA TREPTATĂ A BANILOR CASH (DE HÂRTIE) ARE LOC CONCOMITENT CU EXTINDEREA PLĂȚILOR CU CARDURI… ADICĂ SE EXTINDE SISTEMUL ELECTRONIC, CARE DEVINE OMNIPREZENT ȘI NE INTRODUCE APROAPE PE TOȚI ÎNTR-UN LAGĂR ELECTRONIC DIN CARE NIMENI NU MAI POATE EVADA…

    De aceea masoneria este EXTREM DE INTERESATĂ de RACOLAREA CELOR MAI BUNI INFORMATICIENI pentru a controla după bunul plac sistemul global electronic și toate bazele de date existente…

    Apreciază

    • cca70 said, on Mai 13, 2015 at 10:04 pm

      si totusi…o solutie s-ar putea gasi la trendul acesta ( antidot)…desi suna un pic prea idealist

      fie ajungem la aparitia unei noi monede ( reala nu virtuala) necontroloata de sistemul masono jidan banditesc…si cu care un numar insemnat de oameni sa cada de acord sa faca tranzactii ( cu acoperire in argint…sau altceva valoros)

      fie , ignoram pe cat de mult banii actuali si bancile mai ales si recurgem la troc

      doaruna din aceste metode ne poate scoate din robia economica a masono jidanilor

      Apreciază

  2. Un articol foarte frumos, descopera.ro
    http://www.descopera.ro/descopera-istoria-romanilor/5135091-podul-inalt-1475-cea-mai-mare-infrangere-din-istoria-islamului

    Romani! Ridicati capetele plecate! Indreptati spinarile incovoiate! Alungati tristetea si lipsa de sperante din aste zile. Nu mai stati timorati si complexati in fata unei Europe care ne datoreaza insasi existenta. Amintiti-va din nou de Marele nostru Stefan. De toti mosii si stramosii care nu au lasat neamul sa piara. Cu sute de ani inainte de Americi, teroristi, CIA-uri, Al- Qaede si atentate regizate, Stefan cel Mare si Sfant administra Islamului cea mai mare infrangere suferita vreodata de vreo armie musulmana din partea unui lider crestin. Nici macar victoriile lui Carol cel Mare, Cid-ul, Skanderbeg sau oricare riga european din istorie nu se pot compara ca importanta politica si dramatism cu baia de sange si noroi in care s-a cufundat cea mai puternica armata a vremii. Nimeni altul decat cel mai bun corp expeditionar al teribilului Mahomed al doilea, avea sa sfarseasca drept ingrasamant pentru ogoarele Vasluiului…

    Europa valahilor

    Oricat de hazardat le-ar putea parea unora, Europa secolelor XIV si XV a apartinut din punct de vedere militar micilor formatiuni statale romanesti care s-au opus cu succes celei mai mari forte a vremii, temutul Imperiu Otoman. Fara niciun fel de exagerare, putem spune ca daca este sa pastram proportiile cu ceea ce eram acum 500-600 ani, Romania de azi ar trebui sa infranga in lupta armata Statelor Unite, Rusiei sau Chinei… Nu-i asa ca va pufneste rasul? Trecand peste neincrederea si dezamagirea provocate de situatia Romaniei din prezent pe toate planurile, inclusiv militar, trebuie sa ne amintim macar ca eram intr-atat de neclintiti pe vremuri, incat administram infrangeri umilitoare puternicilor lumii. Iar celor care nu sunt inca convinsi de forta si spiritul razboinic al stramosilor nostri, le prezint o scurta comparatie intre proportia de forte intalnita intre „marile” batalii ale Europei Apusene si confruntarile militare ale voievodatelor romanesti. Faimosul Razboi de o suta de ani, bataliile de la Azincourt, Formigny, Castillon sunt confruntari intre osti care numarau maximum 10.000-20.000 de soldati, ultimele chiar mai putin de 5.000…

    http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/15246/5135091/5/armies-clash.jpg?width=500&height=316

    Podul Inalt 1475 – Cea mai mare infrangere din istoria Islamului stefan cel mare, vaslui, podul inalt, mahomed al doilea, soliman magnificul, islam, crestinism, razboi, lupta, victorie, valahPodul Inalt 1475 – Cea mai mare infrangere din istoria Islamului

    In faimoasa batalie de la Tannenberg, cand este stopata inaintarea cavalerilor teutoni spre rasarit, s-au confruntat corpuri de armata de 10.000, respectiv 16.000 soldati. Vreti mai mult? Ei bine, in perioada Razboiului celor Doua Roze, efectivele sunt de-a dreptul derizorii, de obicei sub 5.000 de actori angrenati in spectacolul sangeros al Zeului Marte. In celebra batalie de la Rimini din 1469, cand Federico da Urbino infrange armata papala, au murit…100 de oameni si au fost raniti circa 3.000. Si, nu uitati, cronicile contemporane o numesc „batalie cumplita” (Atrox Dimicato)!

    http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/15246/5135091/6/breach-bridgeman-66941s.jpg?width=500&height=342

    Podul Inalt 1475 – Cea mai mare infrangere din istoria Islamului stefan cel mare, vaslui, podul inalt, mahomed al doilea, soliman magnificul, islam, crestinism, razboi, lupta, victorie, valahPodul Inalt 1475 – Cea mai mare infrangere din istoria Islamului

    Cele mai mari inclestari din aceste secole par a fi luptele intre principii elvetieni si regele Carol cel Curajos. Trupele de soldati implicate in luptele de la Granson si Morat se ridica la un maximum de 20.000 de indivizi. Arta si gandirea militara in Europa apuseana de atunci erau eminamente rudimentare. Se poate vorbi chiar de o decadere, comparativ cu geniul militar-tactic al armatelor Romei care au precedat regatele din regiune. Progresele in domeniu ale Europei de Vest se inregistreaza mult mai tarziu, impulsionate fiind de folosirea tot mai frecventa a armelor de foc si a prafului de pusca in razboaie. In rasaritul Europei, lucrurile stateau cu totul altfel. Taratele si cnezatele rusesti nu reprezentau (inca) o forta militara, regatul polon era tributar manevrelor si conceptelor militare de-a dreptul falimentare de import apusean (merita dat exemplu, impasul polon de la Marienburg si aparitia providentiala a trupelor moldovensti care au intors rezultatul luptei). La fel, nici ungurii nu au stralucit prea mult pe campul de lupta. Bulgarii, sarbii si bizantinii au cazut dupa o darza dar trista rezistenta in fata fortei Semilunei.

    http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/15246/5135091/8/morning-of-the-battle-of-agincourt-25th-october-1415.jpg?width=500&height=364

    Podul Inalt 1475 – Cea mai mare infrangere din istoria Islamului stefan cel mare, vaslui, podul inalt, mahomed al doilea, soliman magnificul, islam, crestinism, razboi, lupta, victorie, valahPodul Inalt 1475 – Cea mai mare infrangere din istoria Islamului

    Romanul Iancu de Hunedoara lupta ca un leu contra turcilor intre anii anii 1444-1447, dar spre final este infrant de acestia. Intr-un episod putin cunoscut al istoriei nationale, bravul razboinic transilvan organizeaza in anul 1448 o ultima mare campanie care viza cucerirea Salonicului. In acest proiect ambitios, il avea partener pe insusi leul albanezilor, printul Skanderbeg. Din motive inca nestiute, actiunile celor doi conducatori crestini nu sunt bine sincronizate. Rezultatul este dureros. In lupta de la acelasi trist Kossovopolje, Iancu de Hunedoara este infrant dupa o inclestare catastrofala care durase trei zile si trei nopti… Singurii care s-au adaptat cu succes si au pus la punct tactici revolutionare alaturi de manevre eficiente au fost voievodatele romanesti ale Moldovei si Tarii Romanesti. Conduse de voievozi realisti si inspirati precum Mircea cel Batran, Vlad Tepes si marele Stefan, valahii au fost singurii europeni care au tinut la respect hidra otomana. Turcii erau la apogeu. Condusi de cumplitul Mahomed al doilea, supranumit Fatih (Cuceritorul), otomanii cucerisera Bizantul, una dintre cele doua cetati ale crestinatatii, precum si o buna parte a Europei de rasarit. Cum turcii nu detineau o flota militara care sa le permita invazia Apusului prin Mediterana, in drumul ordiilor spre Roma nu mai stateau decat voievodatele romanesti…

    Moldova dacilor liberi
    http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/15246/5135091/10/stefan-cel-mare-a1.jpg?width=500&height=667

    In aceeasi perioada, asupra Moldovei pandeau nu numai otomanii, ci si ochii lacomi ai tatarilor din Hoarda de Aur. In anul 1469, o hoarda a tatarilor de pe Volga, condusa de Eminec, nepotul hanului cel mare, porneste o expeditie de jaf in Moldova, atras de prosperitatea economica datorata masurilor luate de Stefan cel Mare. Cruzimea si tupeul nomazilor meritau pedepsite…. Stefan strange in graba o oaste de curteni si razesi din Tara de Sus (actuala Bucovina) si porneste dupa tatari. Acestia au parte de ghinionul vietii lor, cand sunt prinsi in ziua de 20 august langa Lipinti. Macelul este infiorator. Hoarda tatarasca este masacrata, avand mari pierderi in oameni, Eminec insusi este facut prizonier de Stefan. Hanul cel batran de pe Volga, tot nu intelege cu cine are de a face, astfel incat isi permite sa-i trimita lui Stefan o solie manioasa de 100 de oameni (exact cati au murit la batalia din Rimini!). Solie care are tupeul sa-i ceara lui Stefan nu doar eliberarea prizonierilor tatari ci si …despagubiri pentru pierderile suferite! Inconstienta si nesimtirea cererii sunt pedepsite pe loc. Stefan cel Mare ordona tragerea in teapa a tuturor prizonierilor alaturi de 99 de tatari din solie. Fiul hanului este taiat pe loc in bucati. Supravietuitorului i se taie nasul si urechile si este trimis calare inapoi la Hoarda de Aur sa povesteasca hanului ultimele noutati…

    Podul Inalt 1475 – Cea mai mare infrangere din istoria Islamului stefan cel mare, vaslui, podul inalt, mahomed al doilea, soliman magnificul, islam, crestinism, razboi, lupta, victorie, valahPodul Inalt 1475 – Cea mai mare infrangere din istoria Islamului

    Turcii se dovedesc, la randul lor, la fel de grei de cap… Cuceritorul Bizantului vedea in Moldova principalul obstacol in invadarea Europei. In plus, ocuparea Moldovei permitea turcilor supunerea definitiva a Hoardei de Aur alaturi de consolidarea unei viitoare aliante cu tatarii care i-ar fi ajutat pe otomani pe baza religiei comune. Nu in ultimul rand, sultanul vedea in bogatul voievodat romanesc, o baza de operatiuni militare, un izvor de resurse economice si de luptatori valorosi care puteau fi angajati ca mercenari de partea Semilunei. Precedente mai fusesera (sultanul avea exemplul contingentelor sarbesti si bulgaresti care erau fortate sa lupte de partea turcilor dupa caderea tarilor respective)… Un alt aspect politico-strategic care il deranja la culme pe Mahomed, era incercarea continua a lui Stefan cel Mare de a sustrage Tara Romaneasca de sub autoritatea Portii. Cu peste 150 ani inainte Unirii Viteazului Mihai, geniul militar al lui Stefan incerca de fapt o unitate a tarilor romane. Unitate a carei valoare si importanta regionala fusesera subliniate chiar de sultanul Murad al doilea. Toti acesti factori la care se adauga refuzul marelui domnitor de a inchina tara turcilor sau de a le plati tribut, alimenteaza furia lui Mahomed. El, cuceritorul Constantinopolului nu putea fi refuzat de conducatorul unei tari mici situata la marginea Imperiului cladit prin jaf si sange de generatii de sultani turci.

    Podul Inalt 1475 – Cea mai mare infrangere din istoria Islamului stefan cel mare, vaslui, podul inalt, mahomed al doilea, soliman magnificul, islam, crestinism, razboi, lupta, victorie, valahPodul Inalt 1475 – Cea mai mare infrangere din istoria Islamului

    Vin Turcii!
    „In zilele albe ale miezului iernii inaintau multimile negre, zecile de mii de dusmani, ieniceri, spahii si gloata, ca lupii flamanzi ” – Nicolae Iorga

    Intr-un acces de furie, sultanul decide pe loc ca insolenta lui Stefan sa fie pedepsita cat mai repede posibil, iar Moldova cea rebela sa ajunga pasalac unde sa domneasca legea Profetului si bunul plac al turcilor. In acest scop, Mahomed trimite impotriva moldovenilor cele mai bune osti ale Imperiului. Temutele si incercatele trupe otomane calite in luptele cu durii albanezi ai lui Skanderbeg si comandate de eunucul Soliman Pasa, primesc ordinul sa abandoneze pe moment asediul Krujei pentru a potopi Kara Bogdania (cum numeau turcii Moldova). Nucleului oastei care lupta cu albanezii i se alatura oastea Rumeliei, plus corpul personal de ieniceri de elita al sultanului, la care se adauga un esantion de 12.000 de valahi din Tara Romaneasca trimis de turci sa lupte contra voii lor cu fratii moldoveni.

    Podul Inalt 1475 – Cea mai mare infrangere din istoria Islamului stefan cel mare, vaslui, podul inalt, mahomed al doilea, soliman magnificul, islam, crestinism, razboi, lupta, victorie, valahPodul Inalt 1475 – Cea mai mare infrangere din istoria Islamului

    Vedem, asadar, ca Mahomed al doilea nu a precupetit niciun efort pentru a-l infrange pe Stefan. Conform tuturor izvoarelor vremii scrise la Buda, Cracovia, Constantinopol, Venetia, corpul expeditionar turcesc numara circa 120.000 de razbonici, carora li se adaugau alte zeci de mii de auxiliari. Amenintarea era deosebit de serioasa, Stefan cel Mare, propulsat in rol de unic aparator al intregii crestinatati se vede nevoit sa ceara ajutor militar la curtile Europei. Primeste in schimb… laude si incurajari! In fata unui asemenea colos, Stefan reuseste totusi sa stranga aproape 40.000 de osteni moldavi carora li se adauga un contingent de secui de circa 5.000 de oameni. In calea urgiei musulmane, Stefan cel Mare opune eficienta tactica a parjolirii pamanturilor, retragerii populatiei, otravirii fantanilor, astfel ca invadatorii sa simta coltii demoralizatori ai foamei, setei si molimelor. Soliman Pasa vrea sa termine treaba repede. Strateg iscusit, el isi da seama ca un razboi de uzura nu i-ar aduce decat probleme. Turcul vrea o singura lupta in care sa decida soarta campaniei in favoarea sa. Convins ca armata Semilunii va cauta orice prilej pentru a da inclestarea finala, Stefan ordona retragerea spre Vaslui. Acolo, Maria Sa alege o zona strategica buna, situata intr-un loc unde dealurile care inconjoara lunca Barladului se apropiau intre ele. Cum dealurile erau impadurite, turcii nu puteau sa surprinda oastea Moldovei printr-un atac din flanc.

    Podul Inalt 1475 – Cea mai mare infrangere din istoria Islamului stefan cel mare, vaslui, podul inalt, mahomed al doilea, soliman magnificul, islam, crestinism, razboi, lupta, victorie, valahPodul Inalt 1475 – Cea mai mare infrangere din istoria Islamului

    Apus de…Semiluna

    In zorii zilei de 10 ianuarie, avangarda otomana zarea pentru prima data oastea moldoveneasca printre aburii cetosi ai luncii Barladului. Armata dusmana era deja slabita de marsurile lungi peste care se adauga lipsa alimentelor si a odihnei. Natura parca-i ura la randul sau pe turci, deoarece cu cateva zile inainte de batalie, vremea s-a incalzit, in consecinta zapezile incepusera sa se topeasca transformand lunca intr-o mlastina vascoasa in care se putea impotmoli si un soarece. Conform cronicarului turc Kemal Pasa Zade, Stefan a oprit inaintarea turca tragand in acestia cu tunuri, bombarde si sageti. Prinsi in valea inconjurata de paduri, otomanii nu se pot replia sa inconjoare pozitiile moldovenesti din cauza copacilor si a terenului mlastinos. Lupta se transforma intr-un conflict de uzura, din care moldovenii ies avantajati datorita pozitiilor mai bune detinute de voievod. Acelasi Kemal-Zade ne spune ca in fata neputintei strapungerii liniilor moldovensti, Mihaloglu Ali-Bei, o curajoasa capetenie otomana a organizat un „buluc” compus din ieniceri de elita „pentru al caror suflet batalia era o placere”, si s-a avantat in fruntea lor asupra moldovenilor.

    Podul Inalt 1475 – Cea mai mare infrangere din istoria Islamului stefan cel mare, vaslui, podul inalt, mahomed al doilea, soliman magnificul, islam, crestinism, razboi, lupta, victorie, valahPodul Inalt 1475 – Cea mai mare infrangere din istoria Islamului

    Manevra albanezului turcit pare sa reuseasca pe moment, ienicerii patrunzand in randurile moldovenilor. Lupta se transforma intr-o inclestare cumplita. Cum orice batalie are un moment critic, un punct de rascruce in care totul se poate rasturna, acesta este momentul maxim al luptei de la Podul inalt. Constient de acest lucru, sesizabil doar de strategii de geniu ai istoriei, Stefan cel Mare pregateste atacul final dublat de un siretlic eficient. Pentru a-i deruta si mai rau pe turci, Maria Sa odona ca satenii plasati pe dealurile din fata sa faca un zgomot cat mai mare din trambite, tobe si buciume. Turcii musca momeala crezand ca vor fi atacati din flancul stang, se regrupeaza si se pregatesc de aparare. Atunci, Stefan cu grosul armatei cade ca un fulger in spatele turcilor retezandu-le orice eventuala retragere. Furia moldovenilor nu cunoaste margini, masacrarea invadatorilor continua cu frenezie. Totul se transforma incet, incet intr-o masa amorfa in care urmasii dacilor liberi dezlantuie asupra Semilunii un adevarat Armagheddon mobil faurit din ghioage, securi, coase, palose si lanci. Mandria sultanului, crema trupelor sale de ieniceri scoliti in academii militare sa devina asi ai iataganului, este zdrobita fara drept de replica.

    Podul Inalt 1475 – Cea mai mare infrangere din istoria Islamului stefan cel mare, vaslui, podul inalt, mahomed al doilea, soliman magnificul, islam, crestinism, razboi, lupta, victorie, valahPodul Inalt 1475 – Cea mai mare infrangere din istoria Islamului

    Pierderile sunt uriase. Nicaieri vreo armata musulmana nu mai fusese decimata in asemenea hal. Chiar cronicile turce afirma ca atunci au fost taiati 40.000 de vajnici ieniceri si spahii, o suma enorma pentru oamenii acelor timpuri. Socul psihologic s-a transmis intr-o clipita. Vazand ce soarta cruda-i macina pe cei mai buni razboinici ai armatei, restul soldatilor turci intra in panica si fug dezordonat. Incercarile lui Soliman de a organiza o rezistenta sunt sortite esecului. Nimeni nu mai asculta de nimeni. „Niciodata o oaste turceasca n-a mai suferit o astfel de infangere”, bocea intr-o cronica mama sultanului Mahomed Fatih. In timp ce cronicarul polonez, Jan Duglozs, contemporan cu marele Stefan, scrie la randul sau: „Foarte putini turci si-au putut gasi mantuirea prin fuga, caci, multi s-au inecat in apa Siretului, chiar si aceia care au scapat si au ajuns pana la Dunare, au fost ucisi acolo de moldoveni care aveau cai mai iuti, sau au fost inecati”. Cronica lui Kemal-Pasa-Zade este inca mai sumbra, turcul scriind despre trista soarta a turcilor dupa incheierea bataliei. Aflam asadar, ca otomanii au pierdut un numar de 40 de stindarde de lupta, un numar record in istoria Turciei. Stefan cel Mare a tras in teapa toti prizonierii turci, in afara de cateva pasale. Pentru a scapa de numarul imens de cadavre turcesti care, daca s-ar fi descompus odata cu venirea primaverii, ar fi dezlantuit molime asupra Moldovei, domnitorul ordona stangerea hoiturilor otomane in movile dupa care li s-a dat foc…

    Podul Inalt 1475 – Cea mai mare infrangere din istoria Islamului stefan cel mare, vaslui, podul inalt, mahomed al doilea, soliman magnificul, islam, crestinism, razboi, lupta, victorie, valahPodul Inalt 1475 – Cea mai mare infrangere din istoria Islamului

    Victoria zdrobitoare are reverberatii in intreaga lume. Cei mai fericit sunt crestinii sarbi, bulgari, greci si armeni care gemeau sub asuprirea turcilor. Stefan primeste laude si aprecieri din Persia pana la Papa Sixtus al IV-lea care trece peste deosebirile de rit religios si il numeste „Atletul lui Christos”. Cronicile se intrec intre ele in laude si multumiri la adresa domnitorului. Asa ne a fost dat si noua, romanilor, sa scriem o pagina importanta din Istoria Lumii si Europei!

    http://www.descopera.ro/descopera-istoria-romanilor/5135091-podul-inalt-1475-cea-mai-mare-infrangere-din-istoria-islamului

    Apreciat de 2 persoane

    • mosu said, on Mai 13, 2015 at 7:28 pm

      Deci este bine sa sintetizam. Marele Stefan a primit din partea Europei doar multe incurajari si laude. Sper ca nu au cerut si bani pentru efortul depus.

      Apreciat de 1 persoană

  3. geo said, on Mai 13, 2015 at 1:07 pm

    Nu este acum prima dată când apar în fața marelui public. Am mai făcut-o într-unul din episoadele serialului “Memorialul Durerii”. Atunci am răspuns la întrebările puse și am povestit câte ceva din închisoarea în care m-au aruncat comuniștii. Ca în orice film, vorbele mele au trecut repede și nu știu câți dintre telespectatori au reținut esențialul.

    De data aceasta m-am hotărât să-mi pun pe hârtie biografia, fie și sumară, fiindcă vorbele fug, chiar dacă sunt rostite într-un film, în vreme ce scrisul rămâne. Fac aceasta numai la îndemnul puținilor mei prieteni care mi-au mai rămas, ci și la dorința unor tineri dornici să cunoască o epocă întunecată care, celor de vârsta mea, le-a strivit practic viața.

    Aşadar… m-am născut la 5 februarie 1918 in comuna Gorneşti, judeţul Mureş. Părinţii mei erau ţărani (tata Toader şi mama Fironica). Aveau pământ puţin, dar în schimb au avut mulţi copii: 16. Eu am fost ultimul. Părinţii mei erau oameni săraci, dar aveau o mare dragoste de învăţătură. Aş intra în prea multe amănunte, dacă i-aş lua la rând pe fraţii şi surorile mele, vorbind de fiecare în parte. O să mă limitez numai la persoana mea.

    Am făcut 5 clase primare în satul meu natal. În anul 1930 m-am înscris la un gimnaziu din Tg. Mureş pe care l-am terminat cu mari sacrificii materiale din partea părinţilor. Ei nu mai puteau să-mi dea bani ca să-mi continui liceul şi atunci, deşi încă la vârsta copilăriei, m-am angajat ca muncitor necalificat la fabrica de cherestea “Lomaş” din Bistriţa Mureşului. Trebuia să adun bani, ca sâ-mi pot plăti liceul. Şansa s-a ivit în anul 1936, când au luat fiinţă in ţară liceele industriale. M-am înscris la liceul industrial din Tg. Mureş. Am urmat patru ani de liceu, în completarea gimnaziului pe care îl făcusem. Am descoperit în acel oraş o filială a Asociaţiei ”Astra română” şi în cadrul acesteia am
    urmat cursuri de conservator şi de artă dramatică, activități care m-au atras de mic copil.

    Am terminat liceul în vara anului 1940. Știm toți ce an blestemat pentru istoria țării noastre a fost 1940. Am pierdut atunci Basarabia și nordul Bucovinei, apoi sudul Dobrogei, ca la 30 august, monstruosul dictat de la Viena să ne despice Ardealul.

    Tragedia țării s-a repercutat imediat și în propria mea familie, comuna Gornești căzând în partea cedată hortyștilor. Lumea locului începuse să mă cunoască ca pe un om care îmi iubeam prea mult țara și nu mă voi resemna cu situația dată. Hortyștii mă și condamnaseră la moarte. Un scurt sfat de familie a hotărât că trebuie să părăsesc de urgență satul. Mi-am îmbrățișat părinții și frații rămași și ultimul meu drum a fost la biserică. Am îngenuncheat acolo, în fața altarului, și am jurat în fața lui Dumnezeu că voi face tot ce-i posibil ca eu să fiu primul ostaș român care se va întoarce să-și elibereze satul.

    Primul drum a fost la Brașov și am bătut la ușa familiei Câmpeanu, a marelui chirurg Liviu Câmpeanu, un om și un patriot desăvârșit. El mi-a găsit un loc ca muncitor la uzinele “Astra” din Brașov.

    Jurământul făcut însă în fața altarului din biserica mea din Gornești trebuia să-l aduc la îndeplinire şi soluţia era să intru repede în armată. Nu îmi venise încă timpul de recrutare şi singura soluţie era să cer să fiu primit ca voluntar. Am fost primit imediat ca voluntar, cu grad de elev TR (“Termen Redus”, cum erau numiţi toti cei care aveau bacalaureatul şi care făceau armata pe o durată mai mică decât ostaşii ceilalţi) la Regimentul 41 artilerie din Braşov. Acest lucru s-a petrecut în toamna anului 1940.

    Am fost repartizat la Divizionul 2. comandat de cpt. Toni Grumăzescu.

    Suntem în anul 1941. Regimentul meu făcea parte din Divizia 13 Infanterie comandată de gen. Rozin. În luna iunie ne aflam în comuna Sculeni, pe malul Prutului, vis-a-vis de comuna Frăsuleni aflată dincolo, în Basarabia. Cum se ştie, în noaptea de
    21-22 iunie, mareşalul Antonescu a ordonat “Treceţi Prutul”. Noi am executat imediat ordinul.

    Eu făceam parte din observatorul înaintat al regimentului, practic din echipa de sacrificiu. M-am aruncat primul în barca ce trebuia să mă ducă pe malul celălalt, dar pe la jumătatea Prutului barca a lost avariată de tirul sovieticilor, așa că am trecut dincolo mai mult prin apă decât cu barca. Oricum, am fost primul ostaș din regimentul meu care a pus piciorul în noaptea aceea în Basarabia.

    Au urmat lupte grele, care m-au adus până în fața Odessei, unde am contribuit și eu la distrugerea “trenului fantomă” care, a decimat mulți ostași români.

    Nu pot să intru acum în detaliile luptelor din Răsărit. Pot spune că am avut satisfacția ca faptele mele de arme să nu rămână neobservate. Am primit multe decorații, dar cea mai prestigioasă a fost “Virtutea Militară cl. I” cea mai mare decoraţie conferită gradelor inferioare (eram atunci elev sergent TR). Decoraţia mi-a tost prinsă pe piept, după cucerirea Odessei, de mareşalul Antonescu, de față fiind și M.S. Regele Mihai.

    Puţin timp după aceea, în anul 1942, printr-un decret regal care menţiona “pentru merite excepţionale de pe frontul antibolşevic” am tost primit în şcoala de ofiţeri activi tehnic-auto din Bucureşti. Au urmat doi ani de şcoală militară şi în 1944 am absolvit şcoala cu gradul de sublocotenent activ. Se împlinea astfel visul vieții mele.

    A urmat actul de la 23 august 1944. Am cerut imediat să fiu trimis pe frontul din Ardeal şi am menţionat în mod special că doresc la o unitate care opera în sectorul Tg. Mureş și cuprindea şi satul meu natal, Gornești. Așa s-a şi întâmplat şi urmându-mi jurământul, am fost si primul ostaş român care a intrat în satul meu, dezrobindu-l de hortyşti.

    Am participat la toată campania din Apus, fiind comandant la Compania 73 – ateliere mobile. Unitatea mea făcea parte din armata I-a comandată de gen. Macici.

    Sa încheiat și războiul și am primlt ordin să mă prezint la garnizoana Roman unde își avea sediul Batalionul 3 instrucție și Reparații. La întoarcerea de pe front, în fruntea unității, am trecut și prin satul Gornești, unde am avut satisfacția să fiu primit de consătenii mei cu mare alai.

    Dar în septembrie 1948 am fost arestat. Am fost dus mai întâi la Focșani și apoi am fost transferat la Brașov. Soția mea va afla despre acest transfer și se va urca în trenul la care era ataşat si vagonul-dubă care mă ducea pe mine. A doua zi m-am trezit cu ea în arestul Securității în celula alăturată. Am avut un noroc, să spun așa, că și pe ea şi pe mine ne-a anchetat fostul meu coleg Leheneanu. El i-a dat drumul soției mele după două zile de anchetă. Pe mine m-a anchetat până în luna decembrie 1948, dar a făcut-o prin intermediari, fără să dea ochii cu mine. Când am lost eliberat, m-am întâlnit la poarta Securităţii din Braşov, ca din întâmplare, cu Leheneanu. Ne-am salutat cordial şi i-am mulțumit de modul cum a condus ancheta. El m-a rugat să renunţ la convingerile mele. Ne-am despărţit colegial.

    Anul nou 1949 l-am petrecut cu familia. Nu ştiam că va fi ultimul revelion dinaintea a cincisprezece ani grei de puşcărie. Mă sfătuise fostul meu coleg Leheneanu să-mi schimb convingerile. Era insă un lucru imposibil să-l fac. Eu crescusem sub alte auspicii decât el. Îmi iubeam țara şi regele.

    “Grupul din pădure” aflase de eliberarea mea şi toţi vroiau să afle motivul arestării şi mai ales preţul eliberării. Firesc, fiindcă începuseră să se înmulţească trădătorii.

    Întâlnirea a avut loc la crama socrului meu, Costică Bandrabur. El m-a trezit într-o noapte şi coborând în cramă, am desluşit la lumina unui felinar figurile a patru oameni îmbrăcaţi în straie mocăneşti. S-au făcut prezentările: lon Paragină – șeful grupului, Toderiță Doagă – fost primar țărănist, Gheorghe Mălăcescu – învățător și Vasile Sava – meseriaș și mic negustor.

    Am stat de vorbă până spre ziuă și am stabilit ca, săptămânal sau și mai des, să le transmit vești din zonă. Misiunea principală era să menținem o atmosferă de nădejde şi credință în destinul acestui neam. Mai mult, întrucât ştiam că disperarea crescuse,
    vroiam să-i împiedicăm pe oameni de la unele acte nesăbuite care ar fi atras distrugerea familiilor lor.

    Ca să se realizeze acest lucru, Ion paragină și Zdru Aristide au întocmit o broşură la Panciu intitulată “Manualul haiducului”. Era un soi de cod de instructaj pentru cei ce doreau să opună rezistență împotriva comunizării țării. Broşura a fost dactilografiată la o mașină de scris, de secretarul liceului “Ion Slavici” din panciu, Gigel Ungureanu, și iscălită “Viad Țepes”. În finalul ei se spunea că cine o are o poate multiplica și s-o distribuie mai departe. Așa a apărut “Vlad ȚepeȘ II”. Tot Gigel Ungureanu a dactilografiat un protest al grupului nostru adresat guvernanților bolșevici de la București, cerându-le să înceteze schingiuirile barbare din beciurile Securității. S-au mai tipărit mici manifeste dactilografiate, care erau aruncate din tren de oamenii noștri.

    În ceea ce mă priveşte, începusem să simt pe urma mea oamenii Securităţii. Trebuia să dispar. Așa se face că în luna martie 1949, când începea să dea colţul ierbii, mi-am luat rămas bun de la soţie. M-am întâlnit mai întâi cu Ion Paragină la schitul Moşinoaiele. El mă va duce la grupul din pădure şi mă va numi ajutorul lui, dându-mi ca sarcină instruirea celor din grup cu armamentul ce-l aveam în dotare, pentru a ne apăra în caz de nevoie.

    Desigur, dispariţia mea de acasă fusese semnalată la Securitate. Devenisem şi eu un proscris. Mă obişnuisem cu viaţa din pădure şi am avut norocul să-l avem între noi şi pe părintele stareţ Filimon Tudosie, de la schitul Brazilor din Panciu, care întreţinea printre noi o înaltă trăire creştină.

    Din când în când şi eu şi Ion Paragină părăseam pădurea şi plecam prin satele din jur ca să ne întâlnim prietenii. Primeam de la aceştia ştiri şi le dădeam instrucţiuni. Fireşte, făceam aceste lucruri cu multă precauţie. O dată pe lună m-am întâlnit cu soţia mea în diferite locuri, numai de noi ştiute. La una din aceste întâlniri ea m-a anunţat că este însărcinată.

    lată însă că între noi s-a ivit şi luda. Numele lui “românesc” este Anghel Nicolae din Clipiceşti; fusese căpitan în armată și, încă și mai mult, invalid de război. Îi dezvălui numele, fiindcă un popor trebuie să-și cunoască și trădătorii, nu numai eroii. Faptul că el și-a călcat jurământul față de țară și Rege nu înseamnă în nici un fel că a dezonorat armata regală din care făcuse și el parte. S-a dezonorat doar pe sine, cum au făcut-o dealtfel și alți foști ofițeri ai armatei noastre care s-au pus imediat la dispoziția comuniștilor. Spre onoarea vechii noastre armate, numărul lor a foarte redus. Comuniștii s-au servit de ei, apoi i-au aruncat la coșul de gunoi, disprețuindu-i chiar ei. Acest Anghel Nicolae a introdus în grupul nostru doi securiști: Vrabie și Ușurelu. Nu bănuiam că la câteva ore după ce mi-am văzut pentru prima dată copilul (primisem în munți știrea că la 11 septembrie soția mea născuse un băiat pe care-l numise Toader, după numele tatălui meu, dar pe care eu încă nu-l văzusem) voi fi arestat. La începutul lui Octombrie 1949, Ion paragină m-a anunțat că trebuie să se întâlnească cu Nicolae Anghel la via lui de pe Dealul Clipiceștiului și ar fi bine să văd și eu acest armament, procurat de Anghel.

    M-am dus, mi-am luat copilul în braţe, mi-am sărutat soția și am plecat. Era miezul nopţii când m-am întâlnit cu Paragină la Moara lui Aposloleanu pe malul Sușiței. Lângă Paragină se afla şi securistul Vrabie. El ne-a condus la locul trădării, crama lui Anghel. Acolo ne aştepta Securitatea.

    În 1968 am fost arestat la Roman, oraşul in care mă stabilisem. De acolo am fost dus la Securitatea din Bacău şi, după trei zile, timp în care m-au supus la șocuri electrice probabil să-mi intre bine în cap că Secuntatea e cu ochii pe mine, m-au eliberat.

    O ultimă arestare a survenit în 1977 la Bucureşti. Am fost dus la Ministerul de Interne şi mi s-a cerut în mod direct să accept colaborarea cu Securitatea. Practic să devin turnător. Le-am spus, la fel de direct, că nu pot accepta. Și le-am invocat și principalul motiv: am fost ofițer în armata regală română și jurământul depus lui Dumnezeu, țării și regelui îmi interziceau să devin unealta diavolului.

    Acesta a fost destinul meu până la revoluția din decembrie 1989. Și așa o să-mi închei viața: drept, la verticală.

    http://www.fericiticeiprigoniti.net/mihai-timaru/2189-am-fost-ofiter-al-armatei-regale-romane-si-nu-puteam-sa-absentez-de-la-lupta-armata-anticomunista-din-muntii-vrancei

    https://despredemnitate.files.wordpress.com/2011/07/interviu-mihai-timaru-pdf.pdf

    Apreciat de 1 persoană

  4. geo said, on Mai 13, 2015 at 1:08 pm

    Noaptea dintre 14 şi 15 mai a anului 1948 a fost „noaptea cea mai odioasă, cea mai criminală pentru istoria politică şi socială din România”, după cum a descris-o Părintele Justin Pârvu, arestat la rândul său în acea noapte şi care dorea ca ziua de 14 mai să devină Ziua sfinţilor mucenici şi martiri ai închisorilor comuniste.

    Portalul MĂRTURISTORII, dedicat acestor martiri şi sfinţi ai închisorilor, este onorat să publice la această dată – după înregistrarea discursului Părintelui Dumitru STĂNILOAE la aniversarea de 80 de ani a academicianului Nichifor CRAINIC – semnalată şi de Mănăstirea Petru Vodă – încă două înregistrări audio extraordinare ale unor mucenici ai temniţelor celor trei dictaturi ale secolului trecut. Graţie temeinicului cercetător Florin Duţu, căruia îi mulţumim pentru râvna sa cu totul deosebită, publicăm azi o convorbire profundă între Pan Vizirescu şi Nichifor Crainic despre poezie, ortodoxie, România şi noaptea de 15 ani a încarcerării, urmată de discursul rostit de Radu Gyr la aceeaşi aniversare de 80 de ani a marelui teolog Nichifor Crainic (foto sus cu cei doi în dialog, la evenimentul aniversar).

    „(…) M-am ridicat dintr-o sărăcie lucie, însufleţit de tatăl meu fără carte, care m-a voit «om mare» ca şi învăţătorul genial pe care l-am avut în sat. Ceea ce am luat din casa părintească pentru formaţia ulterioară este emoţia de copil când bunica după tată mă trimitea pe lunca Neajlovului să culeg ghiocei şi floarea Paştelui, mergând dus de mâna ei, să le depunem pe masa sfântă în Vinerea Mare şi să ne dăm amândoi «pe sub Domnul Hristos». Apoi, în aceeaşi noapte a marii dureri mergeam cu mama la morminte, şi auzeam jelania sfâşietoare evocând sufletele morţilor în cimitirul înstelat de lumânări. Trăiam emoţii covârşitoare. De la tata mi-a rămas prima educaţie literară, când mă lua pe genunchi, spunându-mi baladele haiduceşti ale Munteniei în luptă cu turcii.
    Dacă aş fi rămas în sat, sigur aş fi fost poet popular. Încă din şcoala primară versificam.
    Cum m-am ridicat apoi? Numai prin puterile mele proprii şi printr-o încredere spontană în ajutorul Celui de Sus, căci altul n-am avut. Când mă gândesc în perspectiva octogenară, prin câte umilinţe, prin câte boale şi operaţii medicale am trecut, nici nu-mi vine să cred că sunt eu însumi care am supravieţuit. Iar biruinţele de tot felul, pe care le-am avut în viaţă şi pe care nu le-am vânat, n-am crezut niciodată că sunt meritele mele.
    Dar fondul strămoşesc de-acasă a rămas nealterat în dezvoltarea mea…
    M-am simţit dintru început identic cu strămoşii mei ţărani, identic cu ţara mea, cu cultura ei autohtonă şi, în tot ce am scris, m-am frământat pentru viitorul ei. Fondul meu nativ a fost patrie şi religie în mod embrionar, adică fondul nostru ancestral. De aceea, dezvoltat în scrisul meu, în măsura în care l-am aprofundat prin cultură, acest scris a avut de la început răsunet imens în contemporanii mei, care se recunoşteau în el. Am avut adversităţi feroce de injurioase, dar şi aderenţi fanatici cum ştii foarte bine. Adversarii erau cosmopoliţi superficiali fără afinitate cu sufletul acestei ţări. Mi-aduc aminte de o poezie dedicată de mult regretatul Vasile Voiculescu, în care mă deplângea că n-am avut adversar pe măsură. (…)”

    http://www.marturisitorii.ro/2015/05/13/premiera-inregistrari-cu-radu-gyr-nichifor-crainic-si-pan-vizirescu-audio-exceptional-de-ziua-sfintilor-mucenici-si-martiri-ai-inchisorilor-comuniste/

    Apreciat de 1 persoană

  5. geo said, on Mai 13, 2015 at 1:08 pm

    Nichifor CRAINIC – Zile albe, zile negre. Memorii (Editura Floare Albă de Colţ)

    Manuscrisul acestor memorii – o capodopera a genului memorialistic -, scrise în anii 1945-1946, când Nichifor Crainic a fost sub mască-pribeag în ţara sa (se ascundea de autorităţile prosovietice la Mănăstirea Sâmbăta de Sus – protejat de stareţul Arsenie Boca – şi prin satele ardelene), a fost salvat şi păstrat cu grijă de către Părintele Arsenie Boca (1910-1989), într-o perioadă (1947-1962) când puteai fi trimis în temniţă sau la Canalul Dunăre-Marea Neagră dacă deţineai scrieri de-ale lui Nichifor Crainic. De exemplu, ginerele lui Crainic, Alexandru Cojan, a fost trimis în temniţă (1951) pentru deţinere de publicaţii interzise, adică pentru manuscrisele şi cărţile lui Crainic. Chiar şi după 1964, Securitatea le deschidea dosare de urmărire informativă celor care vorbeau pozitiv despre Nichifor Crainic. Aşa i s-a întâmplat arhimandritului Paulin Lecca, fost student de-al lui Crainic, căruia i s-a deschis dosar de urmărire de către Securitate, în 1971, doar pentru că într-o discuţie l-a elogiat pe fostul său profesor de teologie mistică, Nichifor Crainic.

    http://www.marturisitorii.ro/2015/05/09/cum-a-salvat-parintele-arsenie-boca-manuscrisele-marelui-teolog-nichifor-crainic-zile-albe-zile-negre/

    Apreciat de 1 persoană

  6. geo said, on Mai 13, 2015 at 1:09 pm

    Teologul Florin Duţu, cunoscut pentru lucrările sale documentate cu acribie despre viaţa Părintelui Arsenie Boca şi apărute la Editura Floare Albă de Colţ, a obţinut, cu ajutorul Domnului si graţie strădaniilor sale de cercetător pasionat, o înregistrare extraordinară, pe care portalul Mărturisitorii o prezintă în premieră, împreună cu pagina de FB a Editurii. Este vorba de Discursul Părintelui Dumitru STĂNILOAE (1903-1993) la aniversarea de 80 de ani a academicianului Nichifor CRAINIC (1889-1972), din seara zilei de 23 decembrie 1969 (Restaurantul Bucur), înregistrat şi salvat ca prin minune

    http://www.marturisitorii.ro/2015/05/08/audio-extraordinar-discursul-parintelui-dumitru-staniloae-la-aniversarea-de-80-de-ani-a-academicianului-nichifor-crainic/

    Apreciat de 1 persoană

  7. bogdan said, on Mai 13, 2015 at 1:12 pm

    Apreciază

    • scortisoara said, on Mai 13, 2015 at 4:45 pm

      Treaba asta are legatura cu convoiul de masini blindate care venea spre Ploiesti ( dinspre Targoviste ) , convoi pe care l-am intalnit astazi dimineata ?

      Apreciază

    • Case said, on Mai 13, 2015 at 9:02 pm

      „Ro Army”, asa se numeste acum armata romana?

      Bag seama ca totusi pe vremea lui Stalin nu ii ziceau in ruseste, tot in romaneste ii ziceau. Acum s-a trecut la alta limba, ceea ce inseamna ca urinam pe limba romana = adica pe identitatea si demnitatea noastra = adica suntem mai slugi decat pe vremea lui Stalin.

      Apreciat de 1 persoană

  8. bogdan said, on Mai 13, 2015 at 1:16 pm

    Hristos a Inviat!
    Stie cineva unde as putea gasi aceasta carte „Spre Canaan” de Pr Iosif Trifa an 1920? Am citit in cartea „De la moarte la viata” de Pr Paulin Lecca despre aceasta carte pe care am descoperit-o pe acest blog in urma cu un an .
    Doamne ajuta!

    Apreciază

  9. Gabriel said, on Mai 13, 2015 at 1:43 pm

    Trist este ca acest sistem antihristic este ajutat de oamenii de rand, care , in urma consumului de tv nu mai gandesc. Deloc! Sunt atat de mandrii cand ajung la casele din supermarket-uri si platesc un pachet de servetele cu cardul. Am vazut oameni indignati cand ajung in piete, la „tarani” si vor sa plateasca cu cardul 2 legaturi de ceapa. „vai in secolul 21 n-aveti POS?”. Mai este o categoria zic ei in pas cu tehnologia. E astia sunt si mai tari. Platesc online si cumparaturile fara sa se mai deplaseze. E-Mag-ul le aduce salamul la usa.

    Apreciat de 2 persoane

  10. valentin said, on Mai 13, 2015 at 2:00 pm

    a mai apărut o minune pe cimentul casei unei femei care plecase să se închine la mormântul Sfântului Arsenie Boca la Prislop. A apărut chipul părintelui.

    Acum se văd și mărturiile date de oameni care au fost în temniță cu el sau chiar l-au prigonit
    http://www.fericiticeiprigoniti.net/arsenie-boca

    De cei care neagă sfințenia lui o să mă feresc.

    Apreciază

    • Radu Iacoboaie said, on Mai 14, 2015 at 11:31 pm

      ,,Jurnaliștii de la Deutsche Welle îl critică pe Klaus Iohannis pentru legea Big Brother, spunând că proiectul normativ, mediat de actualul şef al statului, „este mai intruziv decât cele anterioare invalidate de Curtea Constituțională”.

      De asemenea, cei de la Deutsche Welle mai scriu că motivul pentru care partidele au fost chemate la Cotroceni pentru a se pune de acord în ceea ce priveşte legea Big Brother este pentru ca nimeni să nu conteste la CCR.

      „Nu mai există nicio prevedere explicită privind reținerea datelor, dar acest lucru nu face legea mai puțin intruzivă, societățile fiind practic nevoite să-și dezvolte procedurile interne și să rețină datele 3 ani pentru fiecare client, iar, dacă acest client se va fi dovedit suspect, încă 5 ani din momentul unei solicitări a organelor competente”, se arată într-o analiză Deutsche Welle.

      „Serviciile de informații și-au impus punctul de vedere față de legea mediată de președintele Klaus Iohannis”, mai scriu jurnaliștii.

      Autorul articolului este de părere că legea Big Brother, mediată de preşedintele Klaus Iohannis, nu a făcut decât să le permită „serviciilor de informații să-şi impună punctul de vedere, primind și un bonus substanțial”.

      „Asistăm la un veritabil tur de iluzionism. Toată lumea implicată a susținut că se caută un compromis, în timp ce se impunea de fapt varianta maximală. Președintele Klaus Iohannis, care și-a asumat un rol central în această operațiune a făcut – după încheierea consultărilor – următoarea precizare: „, se mai arată în articol.”

      Apreciază

  11. Iahim2015 said, on Mai 13, 2015 at 4:23 pm

    Buna ziua!

    Un studiu,pareri despre vaccinuri „obligatori” ?
    Ce parere aveti domnule Dr. Alexandru Anastasiu ???
    ,ca de cand tot caut numai doctorii care imbratiseaza ( ȘTIINȚIFICE ȘI TEOLOGICE ALE ‎HOMEOPATIEI:‎) ex.:(Crina Veres,Cristela Georgescu,Stefan Lanka,Pavel Chirila.Olivia Steer,Rares Simu,si altii

    Multumesc anticipat.

    Apreciază

  12. scortisoara said, on Mai 13, 2015 at 4:41 pm

    Russia’s Victory Day Parade 2015: Best Russian Weaponry on Show in Red Square Parade – Армия-2015

    Apreciază

  13. scortisoara said, on Mai 13, 2015 at 5:25 pm

    iata ce parere are Kaspersky despre siguranta website-ului saccsiv .Adica nu au nici o informatie ? S-au laudat degeaba .

    No information on web resource safety (according to Kaspersky Lab reputation service)

    https://saccsiv.wordpress.com/

    Bine ca au despre facebook …. cica e sigur . o fi , doar daca nu figuram acolo. 🙂

    Apreciază

  14. acelas said, on Mai 13, 2015 at 5:27 pm

    http://www.gandul.info/stiri/biserica-ortodoxa-catre-deputati-respingeti-legea-pentru-parteneriatele-civile-14244582

    bine spus, explicat. Dar, ca de obicei, nu merge pana la capat. Nu spune de ex ca asemenea relatii sunt anormale, nesanatoase, impotriva firii, ca e vorba de boala. Nici un cuvintel.

    .

    Apreciat de 1 persoană

  15. Iones said, on Mai 13, 2015 at 6:23 pm

    In lupta pentru majoritarea parlamentara, PNL si PSD+ UDMR dau liber la arborarea carpei secuiesti in „tinutul secuiesc”!

    Deputaţii dau undă verde pentru arborarea steagului Secuiesc. PNL şi PSD au spus DA în faţa UDMR

    http://www.activenews.ro/stiri-politic/Deputatii-dau-unda-verde-pentru-arborarea-steagului-Secuiesc.-PNL-si-PSD-au-spus-DA-in-fata-UDMR-111968

    Apreciat de 1 persoană

  16. Alex said, on Mai 13, 2015 at 7:39 pm

    Toate Războaiele Sunt Create De Bancheri

    Apreciat de 1 persoană

  17. STOP RFID said, on Mai 13, 2015 at 8:30 pm

    Altul care nu mai are loc de miscarea legionara.

    http://silviu-ion.blogspot.ro/2015/05/marile-probleme-ale-miscarii-legionare.html

    Apreciat de 1 persoană

  18. mircea.v said, on Mai 13, 2015 at 11:08 pm

    Disparitia banilor lichizi si pasii spre marea insemnare sant problema cea mai mare, ca vrei nu vrei, crezi nu crezi, vine sistemul peste tine. Crede omul, se roaga, face milostenie, merge la biserica, e ortodox model, se simte bine in lumea lui, inca mai are confortul vietii moderne, mai merge in concediu, mai niste mici placeri ale vietii…

    Da daca isi pune pr ca ar fi bine sa se opuna si el un pic la toate astea, vede ca se strica linistea lui, din lumea lui. Si ca asta presupune niste sacrificii. Si hotarare, si necazuri cu cei apropiati, si cum ca e nebun… Ce sa mai, cruce. Examen greu.

    Spunea un sfant ca lupta cu o patima grea este mucenicie fara sange. Cam asa si cu opozitia la toti pasii astia.
    Dumnezeu cu mila!

    Apreciat de 1 persoană

  19. acelas said, on Mai 13, 2015 at 11:39 pm

    am vrut sa spun demult ca o canonizare a parintelui Arsenie Boca nu se va realiza niciodata. Ce o vrea Dumnezeu !

    https://m.facebook.com/permalink.php?story_fbid=974362912576160&id=747241025288351

    se cunoaste faptul ca parintele Arsenie Boca a lasat inainte de moarte in testamentul sau dorinta de a nu fi dezgropat niciodata, pana la a Doua Venire a Mantuitorului. Ori, daca se va dori si de catre cleric canonizarea sa, oricat de multa lume va dori aceasta vor fi suficiente voci, poate pe buna dreptate, care vor contesta o posibila canonizare intrucat nu se va avea acces la trup, pt a fi vazut si eventual cinstit. Orice canonizare cere aceasta in principiu. Sunt extrem de rare situatiile cand, necunocandu-se unde se afla trupul sfantului sau martirului dupa moartea sa, sau neramanand nimic din trupul sau dupa moarte, sfantul respectiv a fost canonizat fara a se gasi relicve ale trupului sau. Asa cum este cazul sf ierarh Antim Ivireanul, martirizat si aruncat in rau. Dar nu este cazul cu parintele Arsenie Boca. Poate asta spune tocmai faptul ca parintele Arsenie insusi nu a dorit vreodata a fi canonizat. Altii ar spune ca nu.

    de remarcat ca acest fapt inteteste si mai mult misterul si lupta celor care doresc canonizarea parintelui si aceia care considera ca nu e sfant, ba chiar ca a fost inselat. Ne baga si mai mult in ceata iar itele acestei situatii par aproape imposibil de deslusit. Nedezgroparea parintelui dupa dorinta sa va alimenta argumentele acelora care merg pana acolo incat vad in aceasta o ascundere a faptului ca parintele a fost inselat, ceilalti – o pura dovada a faptului ca parintele nu a umblat dupa onoruri, nu s-a substituit lui Dumnezeu asa cum fusese acuzat, o adeverire a modestiei si smereniei care il caracteriza in profunzimea sa, asemenea tuturor sfintilor.

    mare incurcatura si cu acest nou fapt.

    Apreciază

    • Radu Iacoboaie said, on Mai 14, 2015 at 1:28 am

      Dacă și membrii Sfântului Sinod vor despica prea mult firul în patru nu se va ajunge la canonizarea sa…

      Apreciază

      • acelas said, on Mai 14, 2015 at 9:16 am

        orice canonizare a unui sfant presupune, printre altele expunerea trupului, racla pt a fi cinstit, apoi acatistul sfantului. Cu atat mai mult cu cat se cunoaste f bine unde este trupul.

        Desigur, la limita, printr-o decizie nu a unei starete de manastire (Prislop) sau a vreunui ierarh al locului, ci a intregului Sinod al BOR, se poate solicita deshumarea parintelui, si nu cred ca ar fi o greseala asa, fiindca este o decizie a Bisericii prin Sinod, ea este suverana, in ciuda a ceea ce a putut fi lasat, tocmai pt elucidare. Daca va fi o asemenea decizie. Bineinteles ca un asemenea Sinod va tine cont si de dorinta parintelui, si cred ca pana la urma asa se va face, adica ne-deshumare. Adica lipsa posibilitatii de a-l canoniza ..

        .

        Apreciat de 1 persoană

    • el said, on Mai 15, 2015 at 11:18 am

      acelasi

      Hristos a inviat !

      nu mai filosofati sofisme, ca Sindoul si Biserica sunt DEASUPRA dorintei/vointei unui om oricine ar fi acela, asa ca pretinsul „impediment” cu „moastele” lui boca si SCORNITUL Testament al INSELATULUI nu ar fi nici o problema pentru dezgropare daca Biserica prin Sinod ar vrea sa hotarasca aceasta.

      Omul este dator sa fuga de cinstea de la oameni in timpul vietii sale, dupa moarte nu mai decide el ce se petrece cu sine si ramasitele sale; daca voia INSELATUL sa nu-i fie gasit lesul fugea in pustie ca Sf Antonie si asa se ascundea de oameni , nu cu palavre de adormit babele „pioase”.

      „Testamentul” ala l-au scornit adulatorii lui dupa ce au descoperit ca PUTE lesul si nu ar da bine la „canonizare” !!! Lesul i-a fost dezgropat de mai multe ori dupa marturiilr multora ignorate de cei care vor sa-i construiasca un mit de „sfintenie”.

      asa ca no Problem , este o FALSA problema cestia cu „testamentul” si „respectarea ” lui !

      Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: