Saccsiv – Weblog

UNGARIA se opune la una, la alta, dar cand vine vorba de CIPURI … Electronic ID cards cu amprentare si semnatura electronica de tip TOATE IN UNUL

Posted in Uncategorized by saccsiv on Aprilie 3, 2015

Graba mare, graba mare. Nu mai e timp de ifose de fata mare, ca stai sa vezi ce stat oponent si bla bla bla suntem noi.

Guvernul ungar intenționează să înlocuiască actualele cărți de identitate cu cărți de identitate electronice, cu amprentare, semnatura electronica si toate cele … Va fi de tip toate in unul.

Cititi va rog mai multe la:

Government to introduce electronic ID cards

Adica va fi ca la brazilieni:

Rugaminte pentru CUNOSCATORII LIMBII PORTUGHEZE: Ce zice presedinta Dilma Rousseff despre MICROCIPUL in BRAZILIA?

Si de fapt cum va fi pe intreaga planeta. Caci, nu-i asa, undeva pana prin 2020 ceva trebuie sa fie gata:

Astia VOR SA INSTAUREZE GUVERNUL MONDIAL IN 2020? Sau ce tot au cu anul asta?

 

Anunțuri

19 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. dd2d said, on Aprilie 3, 2015 at 4:08 pm

    Intrebarea e : ce o sa facem cand o sa treaca la implementarea lor si la noi, ca legea este data?

    Ma gandesc ca poate mi-ar fi bine sa inceapa razboiul si sa mor pe front. 🙂 Dar ce o sa fie cu ceilalti? Copii, femei insarcinte, batrani?

    Apreciază

    • Liliana said, on Aprilie 3, 2015 at 6:33 pm

      Doamne ajuta
      dd2d,
      Rugaciunea este mama noastra!Pregatirea duhovniceasca cit mai buna.Toata increderea in Dumnezeu,nu in noi-orice ar fi.Spovedanie curata,sincera,eventual,cit mai deasa,impartasirea.Altfel,nu vom rezista.

      Apreciat de 1 persoană

  2. geo said, on Aprilie 3, 2015 at 5:06 pm

    Alarma

    Pe la ora prânzului, un număr de 220 bombardiere B-17 (numite Fortăreţe zburătoare) şi 93 bombardiere B-24 (Libertador) au intrat în spaţiul aerian al României, venind din Italia. Cu puţin timp înainte de apropierea lor de capitală, autorităţile au dat alarma. După 22 iunie 1941 s-au făcut zeci de exerciţii, pentru ca populaţia să se adăpostească, astfel că, pentru mulţi bucureşteni, alarma din 4 aprilie părea a fi un exerciţiu.

    Era o zi de marţi, iar oamenii se găseau la lucru sau cu diverse treburi în oraş. De exemplu, conferenţiarul universitar Ion Hudiţă nota că în cursul dimineţii a fost la Universitate, unde a discutat cu rectorul Horia Hulubei, după care a decis să se întoarcă acasă în cartierul Vatra Luminoasă. „De-abia m-am urcat în tramvai – era unu şi un sfert – şi s-a auzit alarma. Când să trecem de Piaţa Brătianu, sergenţi de stradă şi un comisar au oprit toate tramvaiele, invitând lumea să se adăpostească unde poate. Mă îndrept spre Piaţa Rosetti şi văzând toată lumea alergând îngrozită, m-am adăpostit în gangul unei clădiri vechi.”

    Gheorghe Zane, profesor la Universitatea din Iaşi, se afla de câteva zile în Bucureşti; s-a dus la Staţia C.F.R. Basarab pentru a-şi ridica bagajele pe care le expediase din „Capitala” Moldovei. În Memoriile sale, el avea să scrie: „Alarmă ca şi în zilele precedente. Populaţia a crezut că este vorba de un nou exerciţiu şi s-a ascuns în adăposturi.” S-a conformat şi el, nebănuind ce avea să urmeze.

    Ivor Porter, spion englez reţinut din decembrie 1943 în localul Comandamentului Jandarmeriei, împreună cu colegul său (tot spion) A.G. Chastelain, juca bridge. Peste mai mulţi ani avea să noteze că în ziua de 4 aprilie 1944, pe la ora 13,45 a auzit „avioanele de vânătoare trecând deasupra noastră, dar nu le-am dat nici o importanţă; zece minute mai târziu, primul covor de bombe a căzut în direcţia Gării de Nord. Ne-am uitat pe fereastră până a sunat telefonul şi i s-a spus subofiţerului să ne conducă la adăpost. Prima oară am stat acolo doar patruzeci de minute. Nu era un adăpost în adevăratul sens al cuvântului, era doar un coridor la subsol. Femei plângeau într-un colţ, convinse că rudele lor care locuiau în zona Gării de Nord fuseseră omorâte. Gardienii simţeau nevoia să iasă să vadă ce se întâmplă, dar erau obligaţi să stea cu noi; ca prizonieri eram în aceeaşi barcă cu ei. Chas [Chastelain] cânta la muzicuţă şi noi pălăvrăgeam despre război, prizonieri sau gardieni la fel de excitaţi de această schimbare în plictisul cotidian.”

    În Gara de Nord se aflau câteva sute de moldoveni, evacuaţi, pentru a nu rămâne sub ocupaţia sovietică, de unde urmau să fie repartizaţi în diferite locaţii din Bucureşti, precum şi din provincie. Erau mai ales femei, copii şi bătrâni, într-o stare de totală deprimare şi derută. Îşi părăsiseră casa şi averea agonisită, iar acum aşteptau, flămânzi şi obosiţi, într-o gară pe care cei mai mulţi nu o văzuseră niciodată în viaţa lor. Când s-a dat alarma, aproape toţi au rămas în vagoane, deoarece nu aveau unde se adăposti.

    Bombardamentul a fost descris de mai mulţi contemporani

    În Jurnalul său, Ion Hudiţă scria că a văzut cu ochii săi avioanele „care treceau în valuri strălucind în lumina soarelui ca nişte păsări de argint lucios. Aud zgomot de bombe care explodau în apropiere, precum un fum alb în direcţia avioanelor, de pe urma exploziei şrapnelelor trase de artileria antiaeriană, de pe acoperişul blocului Societăţii Mica.”

    Gh. Zane a trăit şi el emoţia bombardamentului: „Deodată a început să cadă o ploaie de bombe dinspre Gară înaintând în faimosul «covor» spre centru. Ne-am refugiat în subsolul hotelului Union la care locuiam, fără să ne dăm seama de primejdia acestui fel de adăpost. Bombele cădeau în jurul nostru, continuu… Afară părea că un infern se declanşase. În adăpost, copii au început să plângă şi unele femei să scoată ţipete. Încet, încet, bubuiturile s-au rărit, până când, după vreo oră, nu s-au mai auzit.”

    Maria (Maruca) Cantacuzino-Enescu era împreună cu soţul, compozitorul şi dirijorul George Enescu, în palatul din Calea Victoriei (Casa cu Lei). Peste mai mulţi ani, ea avea să scrie: „Pe cerul senin de primăvară, huruit , salve de artilerie neaşteptate, explozii care ne smulg uşile din balamale, detonări formidabile făcând ţăndări geamurile în locul în care George Enescu îşi compunea cvartetul în mi bemol major. Alt cutremur, provocat de această dată de nebunia ucigătoare a oamenilor, răstoarnă şi dărâmă peste tot în jurul nostru casele peste locatarii lor, porumbeii zboară înnebuniţi în strălucirea metalică a rachetelor luminoase. Ultimul răcnet al geniului tehnic al secolului… progresele civilizaţiei ! Care întunecă albastrul cerului, acoperă soarele.”

    Scriitorul Mihail Sebastian, locuind mai departe de Gara de Nord, nu a resimţit bombardamentul cu aceeaşi intensitate: „La început crezusem că e un exerciţiu (fusese unul cu 3 ore mai devreme). Pe urmă, cînd au început bubuiturile, am crezut că sunt ale artileriei. Au fost vreo două zguduituri mai puternice, dar parcă nu de bombă.”

    Efectele au fost devastatoare. După încetarea bombardamentului, oamenii au început să iasă din adăposturi. Mihail Sebastian nu părea prea mult afectat. În Jurnalul său, nota: „Cînd am ieşit în curte am văzut plutind nenumărate hîrtii colorate (manifeste probabil) şi am crezut că într-adevăr avioanele nu aruncaseră altceva decît manifeste… Primele zvonuri venite din oraş (o bombă pe Brezoianu, una pe Strada Carol) mi s-au părut născociri. Cînd am ieşit spre centru, o stranie agitaţie nervoasă însufleţea străzile, parcă mai mult din curiozitate decît din groază. Abea mai tîrziu ne-am dat seama de întinderea dezastrului.”

    Gh.Zane a constatat foarte rapid proporţiile dezastrului: „se vedea arzând Athénée Palace, fum se ridica din alte părţi ale oraşului. Am ieşit cu Lena din hotel şi cu un sentiment de oroare ne-am îndreptat spre Athénée Palace care tot ardea, flăcări ieşeau de prin fiecare fereastră; ceva mai sus, pe Calea Victoriei, am văzut fumegând hotelul Splendid, aproape complet dărâmat, pe trotuare numai sticlă sfărâmată de la vitrinele magazinelor distruse de suflul bombelor. În spatele Ateneului devastat, mai fumega locul expoziţiei Comitetului de Patronaj. În sus pe Calea Victoriei, pe stânga şi pe dreapta, din loc în loc, clădiri dărâmate. Până în str.Frumoasă, mai toate geamurile făcute fărâme; călcam cu prudenţă şi ocoleam grămezile. Din str. Sf. Voievozi înspre Gara de Nord, bombardamentul făcuse îngrozitoare ravagii. Am văzut un tramvai surprins în mers; conducătorul mort stătea căzut cu pieptul lipit pe comenzi. N-am mers mai departe.”

    A ieşit din adăpostul improvizat şi Ion Hudiţă, care şi-a continuat drumul spre casă pe jos, deoarece tramvaiele nu mai mergeau: „am văzut pe Bulevardul Pake, aproape de Calea Moşilor, ambele trotuare pline de geamuri sparte, iar sergenţii de stradă încercând să împiedice trecerea pietonilor, de frică să nu se prăbuşească pereţii clădirilor. Am văzut casa lui Taşcă; avea toate ferestrele sparte şi un balcon dărâmat. Am ajuns acasă pe la ora trei. Ai mei observaseră de la fereastra sufrageriei, împreună cu soacră-mea, sutele de avioane care străluceau în soare. De la Calea Moşilor până la Vatra Luminoasă n-a căzut nici o bombă. Până la ora 4 am aflat la telefon dezastrul din oraş, în special cartierul Griviţa şi Gara de Nord. Pe la 5 vine Mielu Mihăiescu cu maşina să vizităm atelierele şi garajele Societăţii pentru a vedea ce stricăciuni a produs bombardamentul. În Cobălcescu, cladirea n-a suferit nimic afară de ferestre, sparte toate. La Hotel Ambasador, a căzut o bombă chiar pe trotuar, spărgând toate ferestrele faţadei, precum şi ale Centralei noastre.”

    Maruca şi George Enescu au ieşit pe terasa palatului Cantacuzino, de unde au privit teribilul spectacol: „La cincizeci de metri distanţă, ardeau oamenii pe acoperiş, unde se refugiaseră văzând că imobilul – hotelul Splendid, cu douăzeci de etaje – ia foc, fără putinţă de scăpare; maşini în flăcări, cu şoferul mort la volan, cu ocupanţii maşinii calcinaţi în adâncul ei, trecând în zigzag cu o viteză nebună, prin faţa porţii noastre, zdrobindu-se la prima cotitură a străzii; trecătorii fugeau fără ţintă, unde să se ducă? Făcuţi fărâme sub ochii noştri, de explozii ce îşi accelerau ritmul din minut în minut, zgâlţânau din temelii casa pe care nu ne hotăram să o părăsim, cu toate rugăminţile disperate ale personalului nostru devotat, preferând să murim pe teresa noastră, sub cerul liber, decât să ne îngroape de vii dărâmăturile vreunui adăpost nesigur. Dar mai ai noţiunea morţii în astfel de momente? Gândul la aceste adăposturi mă îngrozea mai tare decât exploziile şi prăpădul făcut de bombe, chiar dacă la picioarele noastre, la etajul al cincilea, suflul arunca bucăţi smulse din pavaj, mari cât nişte pietre funerare de mormânt de copil, şi doi pereţi ai sălii de baie s-au prăbuşit cu un zgomot infernal, într-un nor de mortar şi de praf, la câţiva paşi de noi. Atunci când s-a lăsat din nou liniştea – ce linişte ! …prin telefonul dat de o prietenă, am aflat că familia George Florescu, rude apropiate ale mele, care ne erau foarte dragi, erau îngropaţi de vii în pivniţă, sub dărâmăturile casei lor cu trei etaje, din care nici un zid, nici măcar scheletul, nu rămăsese în picioare, se străduiau cu disperare să le scoată cadavrele de acolo, sau pe cei ce mai trăiau încă, poate. Când, pe la sfârşitul celei de a doua zile, cu mare greutate, familia cumnatului meu Nicolae a fost scoasă de acolo, una dintre cele patru fete, un înger de şaptesprezece ani, blondă ca o zână, murise, după o agonie ce a durat cât ziua precedentă, horcăind sub cărămizile şi mortarul ce o striveau, cu mama ei la câţiva metri, şi ea imobilizată, neputând face nimic pentru copila pe care o auzea gemând, deşi era, prin ce minune? nevătămată, sub o grămadă de dărâmături.”

    Dezastrul

    Dezastrul din Gara de Nord şi din cartierul Griviţa a impresionat cel mai mult. Avioanele americane au vizat, cu precădere, Gara de Nord, instituţie civilă, în care se aflau sute de oameni, mai ales refugiaţi din Moldova. Profesorul Hudiţă s-a deplasat chiar în după amiaza acelei zile să vadă situaţia la faţa locului: „Vizităm cartierul Gării de Nord şi Calea Griviţei. Case dărâmate, copaci scoşi din rădăcină, străzi pline de moloz, pe unde nici nu putem trece cu maşina. Cordoane de soldaţi şi sergenţi de stradă caută să dirijeze circulaţia. Ambulanţe şi medici aleargă transportând răniţi. Grupuri de soldaţi şi cetăţeni caută să scoată de sub dărâmături cadavrele celor morţi şi pe cei care mai pot fi în viaţă. Mergem pe Calea Griviţei până la camera pe care o aveau închiriată Mircea şi Lizeta. Găsim în locul casei, o imensă groapă cu apă. Bomba căzuse chiar pe casă. Am aflat pe urmă că ei erau în oraş, în timpul bombardamentului, căci altfel ar fi fost făcuţi praf, ca toate cele vreo 7 persoane, din celelalte camere, care au fost toate mutilate îngrozitor.” A doua zi Hudiţă era încă sub impresia celor văzute în Gara de Nord: „Vai de bieţii refugiaţi din Moldova, care după ce şi-au părăsit gospodăriile, îşi văd acum pierdute în Gara de Nord puţinele lucruri pe care le mai putuseră salva.”

    Gh. Zane a fost şi el în zonă: „Gara de Nord, Gara Basarab Mărfuri, Calea Griviţei grav lovite. Gara de pasageri, la acea oră, două după amiaza, era înţesată de călători, toţi sau aproape toţi refugiaţi din Basarabia şi Moldova. Pribegia lor lua aici sfârşit.”Ivor Porter a vizitat şi el zona respectivă: „Gara şi casele ceferiştilor din împrejurimi au fost grav avariate. Trenurile erau înţesate de refugiaţii din Basarabia şi Bucovina, astfel că pierderile de vieţi omeneşti au fost mari.”

    Mihail Sebastian nota la 8 aprilie: „Ieri după-masă am fost în cartierul Griviţa. De la Gară la Bulevardul Basarab, nici o casă – nici una – n-a scăpat neatinsă. Priveliştea e sfâşietoare. Se mai dezgroapă încă morţi, se mai aud încă vaiete de sub dărâmături. La un colţ de stradă trei femei boceau cu ţipete ascuţite, rupându-şi părul, sfâşiindu-şi hainele, un cadavru carbonizat, scos tocmai atunci de sub moloz. Plouase puţin dimineaţa şi peste toată mahalaua plutea un miros de noroi, de funingine, de lemn ars. Viziune, atroce, de coşmar. N-am mai fost în stare să trec dincolo de Basarab – şi m-am întors acasă, cu un sentiment de silă, oroare şi neputinţă.”

    O serie de crime inutile…

    Concluziile desprinse de contemporani sunt unanime: bombardamentele americane nu aveau nici o justificare logică. A fost măcelărită populaţia civilă, lipsită de apărare, au fost distruse importante bunuri materiale.

    Gheorghe Zane nota: „Bombardamentul din 4 aprilie şi cele următoare n-au adus, cred, nici un folos militar anglo-americanilor; războiul era decis când ele au început, n-au adus, sigur, nici un folos politic. Opinia publică şi fruntaşii politici aveau la această dată atitudinile fixate. O serie de crime inutile, comise în numele eliberării Europei.”

    Maruca Cantacuzino-Enescu şi-a scris memoriile la vreo zece ani de la acel bombardament, fapt ce-i permitea să reflecteze asupra momentului: „Stând de veghe, alături de mama împietrită, la căpătâiul tinerei moarte, în frumoasa casă a lui Nicolae Cantacuzino, aproape intactă, în timpul nopţii de dinaintea înmormântării, pe când lumânările scoteau fum din belşug, luminând sau umbrind, rând pe rând, faţa dulce, de marmoră, încadrată de codiţe de aur, magnifice, şi gândindu-mă la miile de adolescenţi, de adolescente, de copii mici ucişi sau mutilaţi în acea zi de patru aprilie – de sinistră amintire – mi-au revenit în minte lacrimile vărsate de toate mamele românce, cu câţiva ani în urmă, pentru copilul furat şi asasinat, al lui Lindberg. Bucureştii, oraş înfloritor, zâmbind cu toate grădinile, cu buna sa dispoziţie, încrezător chiar în acel timp, oraş deschis, fără apărare anti-aeriană, ajuns în trei sferturi de oră în stare de ruine fumegânde, din ordinul ilustrului preşedinte Franklin Roosvelt; alt «bogat» subiect de meditaţii, amare sau condescendente, după dispoziţia fiecăruia. Pretextul??… declaraţia de război a României făcută Statelor Unite. Dar ce-am gândi oare despre un om mare ce ar ucide un copil pentru ca acestuia din urmă i-a scăpat un ţipăt de furie sau de frică? În tot cursul acestei perioade sumbre, ascultam la radio cu consternare şi revoltă, Vocea Americii, îndemnându-i, de patru ori pe zi, pe români, ca un ordin, să deschidă braţele Armatelor Roşii «eliberatoare» care înaintau, ameninţându-ne că altfel, ne vom cufunda, noi şi bunurile noastre, într-o mare de sânge. Mai aud şi acum vocea lugubră şi tonul răstit al speaker-ului ce ne transmitea acest mesaj de dincolo de Ocean. Acelaş speaker, fără îndoială, care, astăzi la Radio Internaţional, dojeneşte ţările ocupate că «se lasă conduse» de «tiranii de la Moscova», aşa cum îl numeşte Occidentul pe fostul său aliat din est. Ce logică!… Ce legi arbitrare ale celui mai tare, aplicate de cei mari asupra celor mici, asupra victimelor, până la urmă, născute din necesităţile cauzei lor.”

    În acea zi de 4 aprilie 1944, au murit sfârtecaţi de bombele americane 2.942 români, iar 2.126 au fost răniţi. A fost un moment tragic, care nu trebuie uitat.

    http://www.revistaclipa.com/1318/2009/04/istoria-clipei/4-aprilie-1944-nu-trebuie-uitat

    http://adevarul.ro/cultura/istorie/bombardamentul-4-aprilie-1944-devenit-selectivi-bocitorii-serviciu-1_515d367000f5182b8581c3b3/index.html

    https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2011/10/16/video-si-foto-remember-3-si-4-aprilie-1944-romania-sub-bombele-aviatiei-americane/

    http://www.unstory.com/3000-de-morti-dupa-bombardarea-bucurestiului-de-catre-americani.html

    http://rezistenta.net/2009/09/1944-bombardamente-in-bucuresti-1.html

    http://turistinbucurestiro.blogspot.ro/2013/08/bombardamentele-aliatilor-1943-1944.html

    http://art-historia.blogspot.ro/2009/01/bucurestii-bombardati.html

    http://www.zelea-codreanu.com/Cuvantul_Legionar/2011/04/Corespondenta-Aprilie_insangerat.htm

    http://www.europafm.ro/europa-fm/pagini-dedicate-emisiunilor/lumea-europa-fm/bombardamentul-din-4-aprilie-1944.html

    http://ioncoja.ro/doctrina-nationalista/la-4-aprilie-1944-au-murit-sfartecati-de-bombele-americane-2-942-romani-iar-2-126-au-fost-raniti/

    Apreciază

    • john said, on Aprilie 4, 2015 at 11:36 am

      4 aprilie 1944 a fost doar începutul, capitala fiind bombardată masiv în zilele următoare. Un bilanţ statistic arată că de-a lungul celor 17 de bombardamente aeriene, începând cu cel din 4 aprilie 1944, executate de americani şi englezi cu aproximativ 3.640 de avioane de bombardament de diferite tipuri, însoţite de circa 1.830 de avioane de vânătoare pe timp de zi, au fost ucişi 5.524 de locuitori, răniţi 3.373, iar 47.974 au rămas fără adăpost devenind sinistraţi. Au fost distruse 3.456 de case de locuit, au fost distruse parţial 3.473, 401 au fost avariate şi au fost 2.305 de incendieri. Pentru apărarea Capitalei, s-au ridicat şi au angajat lupte antiaeriene, de multe ori în inferioritate numeric, 601 avioane de vânătoare româneşti şi 709 germane.

      Apreciază

  3. Radu Humor said, on Aprilie 3, 2015 at 5:06 pm

    Un excelent interviu, din care putem afla o mulţime de lucruri :

    http://www.aparatorul.md/anumiti-pasi-facuti-de-nato-au-fost-contraproductivi-securitatea-federatiei-ruse-a-fost-periclitata/

    Apreciază

  4. AKRITAS said, on Aprilie 3, 2015 at 5:46 pm

    SA PRIVIM SI SA NE MINUNAM (SAU SA STRIGAM SI SA PLINGEM) DE „BINEFACERILE” OCCIDENTULUI IUDEOMASON, DE SATANISTII CARE AU LUAT PUTEREA LA KIEV CU AJUTORUL OCCIDENTULUI „CIVILIZAT”, PRIN LOVITURA DE STAT, CU TERORISTI PLATITI, CU PROPAGANDA MINCINOASA SI SPALARE DE CREIERE :
    „II LUA SI II TAIA, LE SCOTEA INIMA SI RINICHII, SI II DUCEAU ACOLO…CA AVEAU COMANDA MARE. SI NU DOVEDEAU SA CARE AVIOANELE ORGANELE PE CARE LE LUAU DE LA SOLDATI….”

    OARE IN CE LUME TRAIM?
    OARE SANTEM CONSTIENTI CA OMUL CU O ASTFEL DE „CIVILIZATIE”, CU UN ASTFEL DE COMPORTAMENT E COBORAT CU MULT SUB NIVELUL ANIMALELOR DIN JUNGLA ???
    OARE IN CE IAD DE LUME NE IMPINGE „CIVILIZATIA” OCCIDENTALA SI PLINA DE „VALORI”?
    OARE PUTEM FI CONSTIENTI, CA NE INDREPTAM DIRECT SPRE IAD, SPRE PIEIREA CIVILIZATIEI UMANE, INTR-O LUME INTEMEIATA PE BAN, LACOMIE, DESFRU, VICII, BANCHERI, CARD SI CIP, HOMOSEXUALI, ATEISM, SECTARISM, MASONERIE, CAPITALISM, COMUNISM… („VALORILE” OCCIDENTULUI)ASA CUM NE IMPINGE GLOBALISMUL IMPERIALIST OCCIDENTAL PRIN ASTFEL DE „VALORI”???
    OARE MAI POATE AVEA DISCERNAMANT OMUL „CIVILIZAT” DE OCCIDENT, CU ASTFEL DE „VALORI”???

    DACA MAI AVEM UN PIC DE DISCERNAMANT, SA CITIM SI SA PLINGEM :

    Prima pagină / Actualitate / Episcopul român din Ucraina, AMENINȚAT de către autorități: „Mi-au deschis dosar penal. Vor să părăsesc țara, dar sunt pe pământ român, nu plec nicăieri!” Pe Frontul din Est, soldații erau lăsați să moară pentru a li se trafica organele
    ps-longhin
    Episcopul român din Ucraina, AMENINȚAT de către autorități: „Mi-au deschis dosar penal. Vor să părăsesc țara, dar sunt pe pământ român, nu plec nicăieri!” Pe Frontul din Est, soldații erau lăsați să moară pentru a li se trafica organele

    Autorul: Mihai Șomănescu în Actualitate, Prima pagină acum 9 minute 0

    Episcopul român din Ucraina, PS Longhin (Mihail Jar), a fost unul dintre cei mai critici clerici cu privire la acțiunile statului ucrainean și ale partenerilor săi occidentali.

    Daruind vei dobandi – Nicolae Steinhardt

    Într-o predică ajunsă virală pe internet, cel supranumit „Tatăl a 400 de copii”, PS Longhin îi sfătuiește pe credincioși să nu-și trimită copiii la războiul care se desfășura în Estul Ucrainei.

    Reamintim că în timpul vizitei sale la Kiev, președintele României, Klaus Iohannis, nu a avut timp să se vadă cu reprezentanții românilor din Ucraina.

    „Atâta vă rog: să fiţi uniţi şi să nu daţi copiii la moarte. Credinţa noastră ortodoxă nu ne dă voie să ne omorâm unii pe alţii. Pentru interesele politice, pentru cei care-şi apără bussines-ul lor, care-şi apără scaunele lor de conducere, vor să omoare lumea noastră, care trăieşte în pace şi-n Dumnezeu„, spunea el atunci.

    CITEȘTE MAI MULT despre predica părintelui Longhin: Episcop ortodox ROMÂN despre războiul din Ucraina: În ce ţară s-au băgat americanii, numai vrajbă şi sânge au adus. Vor să vadă cum se omoară ortodocşii pentru a le apăra bussines-ul lor

    Aceste declarații nu au trecut neobservate la Kiev, care i-a deschis episopului român un dosar penal.

    „Şi asta este problema, părinte dragă, mi-au deschis dosar penal, m-au dat pe la Parchet, dar eu nu mă duc nicăieri… La cercetări nu mă duc.Am spus ca avem un stat antihristic, conducerea e antihristică şi slujitorii – lui satan. Am greşit cu ceva?! Mata ca o mamă bună, un copil ti-e bun – rău, îi iubeşti pe toţi, nu? Ca mamă. Şi pe cel mai rău mai mult il strângi, pentru că ţi-e mai milă de dânsul. Dar cu ţara noastră ce-au făcut? Şaizeci de mii ne-au omorât?! Ce fel de conducător de ţară poţi să fii când tu-ţi omori poporul tău propriu?!„, afirmă blogul Pelerin Ortodox.

    Mai mult, acesta a primit și un ultimatum pentru a părăsi Bucovina de Nord și a pleca în Rusia împreună cu cei 400 de copii pe care-i are în îngrijire.

    „Eu n-am nimic nici cu America, nici cu Rusia. Eu am ce am cu poporul meu…Si la mine au venit ca să mă duc de aicea. S-au ridicat impotriva mea si mi-au dat o noapte ca să liberez Ucraina.

    Dar eu sunt pe pământ român. Aici au fost moşii şi strămoşii şi părinţii mei, aici au fost toţi, aici au trăit! Si nici nu poţi să-mi spui să mă duc de la mine acasă altundeva…

    Să plece ei unde vor. Eu aici stau. Acum mi-au spus să mă duc in Rusia cu tot cu copii. Cu toţi. Toată familia mea să mi-o iau – patru sute de copii, sa trec dincolo, îmi dau casă, îmi dau tot, la cele mai inalte niveluri… să mă duc”.

    Episcopul afirmă că în soldații răniți pe frontul din Ucraina erau lăsați să moară pentru a li se preleva organele pentru trasplant.

    „O adus câteva oase în sicriu, o pus câteva oase, nu se ştie ale cui erau, asa au pus în toate sicriele oase şi le-au adus şi le-au îngropat, dar nu le-au dat voie să le deschidă. Doar care au fost mai aşa (mai curajosi –n.n.) au luat toporul în mână, au descoperit şi-au văzut. Mai puteau să trăiască, erau soldaţi răniţi. Îi lua şi îi tăia, le scoteau inima şi rinichii şi îi duceau acolo…, că aveau comandă mare. Şi nu dovedeau să care avioanele organele pe care le luau de la soldati, soldati care puteau să mai trăiască, dar nu le dadea nimeni ajutor. Ei se rugau: „Luaţi-mă! Nu mă lăsaţi!”; nu-i lua nimeni„, sună declarația episcopului ortodox.
    http://activenews.ro/episcopul-roman-din-ucraina-amenintat-de-catre-autoritati-mi-au-deschis-dosar-penal-vor-sa-parasesc-tara-dar-sunt-pe-pamant-roman-nu-plec-nicaieri-pe-frontul-din-est-soldatii-erau-lasati-sa_1894479.html

    Apreciază

  5. AKRITAS said, on Aprilie 3, 2015 at 5:49 pm

    SA PRIVIM SI SA NE MINUNAM (SAU SA STRIGAM SI SA PLINGEM) DE „BINEFACERILE” OCCIDENTULUI IUDEOMASON, DE SATANISTII CARE AU LUAT PUTEREA LA KIEV CU AJUTORUL OCCIDENTULUI „CIVILIZAT”, PRIN LOVITURA DE STAT, CU TERORISTI PLATITI, CU PROPAGANDA MINCINOASA SI SPALARE DE CREIERE :
    „II LUA SI II TAIA, LE SCOTEA INIMA SI RINICHII, SI II DUCEAU ACOLO…CA AVEAU COMANDA MARE. SI NU DOVEDEAU SA CARE AVIOANELE ORGANELE PE CARE LE LUAU DE LA SOLDATI….”

    OARE IN CE LUME TRAIM?
    OARE SANTEM CONSTIENTI CA OMUL CU O ASTFEL DE „CIVILIZATIE”, CU UN ASTFEL DE COMPORTAMENT E COBORAT CU MULT SUB NIVELUL ANIMALELOR DIN JUNGLA ???
    OARE IN CE IAD DE LUME NE IMPINGE „CIVILIZATIA” OCCIDENTALA SI PLINA DE „VALORI”?
    OARE PUTEM FI CONSTIENTI, CA NE INDREPTAM DIRECT SPRE IAD, SPRE PIEIREA CIVILIZATIEI UMANE, INTR-O LUME INTEMEIATA PE BAN, LACOMIE, DESFRU, VICII, BANCHERI, CARD SI CIP, HOMOSEXUALI, ATEISM, SECTARISM, MASONERIE, CAPITALISM, COMUNISM… („VALORILE” OCCIDENTULUI)ASA CUM NE IMPINGE GLOBALISMUL IMPERIALIST OCCIDENTAL PRIN ASTFEL DE „VALORI”???
    OARE MAI POATE AVEA DISCERNAMANT OMUL „CIVILIZAT” DE OCCIDENT, CU ASTFEL DE „VALORI”???

    DACA MAI AVEM UN PIC DE DISCERNAMANT, SA CITIM SI SA PLINGEM :

    Prima pagină / Actualitate / Episcopul român din Ucraina, AMENINȚAT de către autorități: „Mi-au deschis dosar penal. Vor să părăsesc țara, dar sunt pe pământ român, nu plec nicăieri!” Pe Frontul din Est, soldații erau lăsați să moară pentru a li se trafica organele
    ps-longhin
    Episcopul român din Ucraina, AMENINȚAT de către autorități: „Mi-au deschis dosar penal. Vor să părăsesc țara, dar sunt pe pământ român, nu plec nicăieri!” Pe Frontul din Est, soldații erau lăsați să moară pentru a li se trafica organele

    Autorul: Mihai Șomănescu în Actualitate, Prima pagină acum 9 minute 0

    Episcopul român din Ucraina, PS Longhin (Mihail Jar), a fost unul dintre cei mai critici clerici cu privire la acțiunile statului ucrainean și ale partenerilor săi occidentali.

    Daruind vei dobandi – Nicolae Steinhardt

    Într-o predică ajunsă virală pe internet, cel supranumit „Tatăl a 400 de copii”, PS Longhin îi sfătuiește pe credincioși să nu-și trimită copiii la războiul care se desfășura în Estul Ucrainei.

    Reamintim că în timpul vizitei sale la Kiev, președintele României, Klaus Iohannis, nu a avut timp să se vadă cu reprezentanții românilor din Ucraina.

    „Atâta vă rog: să fiţi uniţi şi să nu daţi copiii la moarte. Credinţa noastră ortodoxă nu ne dă voie să ne omorâm unii pe alţii. Pentru interesele politice, pentru cei care-şi apără bussines-ul lor, care-şi apără scaunele lor de conducere, vor să omoare lumea noastră, care trăieşte în pace şi-n Dumnezeu„, spunea el atunci.

    CITEȘTE MAI MULT despre predica părintelui Longhin: Episcop ortodox ROMÂN despre războiul din Ucraina: În ce ţară s-au băgat americanii, numai vrajbă şi sânge au adus. Vor să vadă cum se omoară ortodocşii pentru a le apăra bussines-ul lor

    Aceste declarații nu au trecut neobservate la Kiev, care i-a deschis episopului român un dosar penal.

    „Şi asta este problema, părinte dragă, mi-au deschis dosar penal, m-au dat pe la Parchet, dar eu nu mă duc nicăieri… La cercetări nu mă duc.Am spus ca avem un stat antihristic, conducerea e antihristică şi slujitorii – lui satan. Am greşit cu ceva?! Mata ca o mamă bună, un copil ti-e bun – rău, îi iubeşti pe toţi, nu? Ca mamă. Şi pe cel mai rău mai mult il strângi, pentru că ţi-e mai milă de dânsul. Dar cu ţara noastră ce-au făcut? Şaizeci de mii ne-au omorât?! Ce fel de conducător de ţară poţi să fii când tu-ţi omori poporul tău propriu?!„, afirmă blogul Pelerin Ortodox.

    Mai mult, acesta a primit și un ultimatum pentru a părăsi Bucovina de Nord și a pleca în Rusia împreună cu cei 400 de copii pe care-i are în îngrijire.

    „Eu n-am nimic nici cu America, nici cu Rusia. Eu am ce am cu poporul meu…Si la mine au venit ca să mă duc de aicea. S-au ridicat impotriva mea si mi-au dat o noapte ca să liberez Ucraina.

    Dar eu sunt pe pământ român. Aici au fost moşii şi strămoşii şi părinţii mei, aici au fost toţi, aici au trăit! Si nici nu poţi să-mi spui să mă duc de la mine acasă altundeva…

    Să plece ei unde vor. Eu aici stau. Acum mi-au spus să mă duc in Rusia cu tot cu copii. Cu toţi. Toată familia mea să mi-o iau – patru sute de copii, sa trec dincolo, îmi dau casă, îmi dau tot, la cele mai inalte niveluri… să mă duc”.

    Episcopul afirmă că în soldații răniți pe frontul din Ucraina erau lăsați să moară pentru a li se preleva organele pentru trasplant.

    „O adus câteva oase în sicriu, o pus câteva oase, nu se ştie ale cui erau, asa au pus în toate sicriele oase şi le-au adus şi le-au îngropat, dar nu le-au dat voie să le deschidă. Doar care au fost mai aşa (mai curajosi –n.n.) au luat toporul în mână, au descoperit şi-au văzut. Mai puteau să trăiască, erau soldaţi răniţi. Îi lua şi îi tăia, le scoteau inima şi rinichii şi îi duceau acolo…, că aveau comandă mare. Şi nu dovedeau să care avioanele organele pe care le luau de la soldati, soldati care puteau să mai trăiască, dar nu le dadea nimeni ajutor. Ei se rugau: „Luaţi-mă! Nu mă lăsaţi!”; nu-i lua nimeni„, sună declarația episcopului ortodox.
    http://activenews.ro/episcopul-roman-din-ucraina-amenintat-de-catre-autoritati-mi-au-deschis-dosar-penal-vor-sa-parasesc-tara-dar-sunt-pe-pamant-roman-nu-plec-nicaieri-pe-frontul-din-est-soldatii-erau-lasati-sa_1894479.html.

    Apreciază

  6. minionita said, on Aprilie 3, 2015 at 5:52 pm

    Acum ar fi suficiente cateva rachete ca sa rada tot Bucurestiul. Oricum, tot sangele asta care a fost varsat cu cinism, Dumnezeu va cere socoteala pentru el.

    Apreciază

  7. aha said, on Aprilie 3, 2015 at 6:15 pm

    la unguri sa nu fie pacaleala si mai mare decat la noi. asta dupa ce sa va trage linie. deocamdata par anti-sistem dar nu e asa!

    Apreciază

  8. geo said, on Aprilie 3, 2015 at 9:33 pm

    Pina si amaritii aia din Somalia vor avea acte biometrice:

    The chairman of a Somali company called the First Somali Bank (FSB) has revealed plans to launch a biometrics-backed money transfer scheme that would allow remittance cash to still reach the country.

    Liban Egal told Reuters that he plans to launch a technology in May that will help remittance firms track transfers and identify who picks up the cash, using fingerprint, photo and other identification.

    FSB was set up in 2012 but has yet to secure a full commercial banking licence from Somalia’s central bank.
    http://www.planetbiometrics.com/article-details/i/2857/desc/somali-firm-plans-biometric-money-transfer-scheme/

    Nici Bangladesh nu se lasa mai prejos: va cheltui doar 300 de milioane de dolari…bani pe care evident nu ii are ci i-a luat de la World Bank…

    The World Bank has given Bangladesh a US$300 million loan to implement a biometrics-backed welfare programme across the country designed to improve child nutrition.

    Biometric verification will be used to authenticate some 600,000 vulnerable mothers who have been identified as needing special government payments.

    Bangladesh is among the world’s top 10 countries with the highest prevalence of malnutrition, and 41 percent of children below the age of five have stunted growth, according to the World Health Organization.

    http://www.planetbiometrics.com/article-details/i/2690/desc/biometrics-handed-role-in-us300-m-bangladesh-nutrition-plan/

    Apreciază

  9. geo said, on Aprilie 3, 2015 at 9:39 pm

    Dupa roboti a venit si rindul programelor:

    Software already taking jobs from humans

    http://www.newscientist.com/article/mg22630151.700-ai-interns-software-already-taking-jobs-from-humans.html?full=true#.VR7eWPAkKgU

    Sa ne mai miram ca ne considera ca sintem prea multi?

    Apreciază

  10. geo said, on Aprilie 3, 2015 at 9:40 pm

    Dupa 13 ani, miliarde de dolari cheltuiti, mii de oameni ucisi recolta de opiu a atins niveluri record:

    Former Blackwater gets rich as Afghan drug production hits record high

    http://www.theguardian.com/world/2015/mar/31/blackwater-gets-rich-afghanistan-drug-production

    Apreciază

  11. geo said, on Aprilie 3, 2015 at 9:42 pm

    Tesla:

    When Tesla died in 1943, during World War II, the Office of Alien Property took his belongings, Alcorn said. Most of his things were later released to his family, and many ended up in the Tesla Museum in Belgrade, which opened in the 1950s. But some of Tesla’s papers are still classified by the U.S. government.

    „I know people have requested things through the Freedom of Information Act, and they are released heavily redacted,” said Alcorn.

    As a result of the years of secrecy, many people have speculated about what fantastic inventions might have been suppressed, perhaps to keep them out of enemy hands or, more darkly, to perpetuate the status quo. Perhaps supporting the former theory, Tesla had spoken publically about working on a „death beam.” Those who fear the latter theory often point to his work on harvesting the energy in the forces of nature as something that would upset powerful oil companies.

    For her part, Alcorn said she is inspired by both the genius and the perseverance of Tesla. „He taught us that when you believe in yourself, work on your goals, and follow through, a lot is possible,” she said.

    http://news.nationalgeographic.com/news/2013/10/131003-nikola-tesla-surprising-facts-statue-museum-science/

    Apreciază

  12. Exacustodian said, on Aprilie 4, 2015 at 12:47 am

    Provocările de pe blog din ultimele zile sunt pt. a „demasca” ipocrizia ortodocşilor. De sărbători e celebră afirmaţia „să fim mai buni”. De aia, unii intră pe-aici, întărâtă, scormonesc, ortodocşii reacţionează, după care li se spune că trebuie să fie mai buni şi mai toleranţi.

    Cu siguranţă cineva (a se avea în vedere că mă refer la nr. plural deşi spun „cineva”) este foarte şifonat de sărbătorile care urmează. Pe unii îi doare că ortodocşii vor distruge ecosistemul prin căsăpirea a mii de ramuri de salcii, alţii au insomnii din cauza că ortodocşii ăştia barbari vor sacrifica mi de miei, alţii că slujbele ce urmează abundă de antisemitism. Ortodocşii ăştia sunt un ghimpe în coasta democraţiei. Aşa că o societate civilizată nu se poate construi împreună cu ei, locul lor e în ghetou sau guantanamo.

    Cei ce apar pe la televizor şi vorbesc despre o societate deschisă sau despre progres, sunt aşa cizelat îmbrăcaţi şi la 4 ace. Unul din elementele vestimentare ale lor este cravata. În comunism aveam cravata, acum avem cravata. Îmbrăcămintea acoperă goliciunea şi apără de frig, asta e de fapt scopul ei. În rest oamenii se mai înfrumuseţează, uneori decent, alteori prosteşte. V-aţi pus vreodată întrebarea, de ce cravata a ajuns o normă?! Care să fie legătura între oameni cu poziţie socială înaltă şi cravată? De ce chiar şi oamenii simpli, când participă la o nuntă, merg la teatru sau la o conferinţă ţin să-şi pună cravată? Le ţine de cald vara? E chiar atât de confortabil să ai ceva la gât?!
    Cravata aduce a spânzurătoare. Dacă ţin eu minte bine, nu cumva, în cadrul ritualului iniţierii în masonerie se mimează spânzurătoarea noului venit? Bineînţeles că nu oricine poartă cravată cu o oarecare ocazie este şi mason. Dar de ce a devenit atât de familiar un accesoriu NECONFORTABIL? De ce toţi preşedinţii de ţară o poartă? Din vest, din est, de peste tot. Ce e atât deosebit în cravata aia că politicienii trebuie neapărat să o poarte? Arată oribil un bărbat îmbrăcat în costum dar fără cravată? E dezgustător să vezi un om îmbrăcat la 4 ace dar fără cravată? Cu ce e cravata aia afurisită atât de importantă, de toţi trebuie să se sugrume cu ea? Parcă parcă aduce a ritual masonic, a Iuda iscarioteanul…
    Poate ştie cineva, cum a pătruns cravata în vestimentaţia oamenilor şi de ce are atâta autoritate. Chiar şi printre femei se poartă cravata.




    Apreciat de 1 persoană

  13. nikodim said, on Aprilie 4, 2015 at 12:07 pm

    „Incultule”, „primitivule”, „inevoluatule”, „barbarule” din ce fundatura intunecata ai aterizat tu aici in „comunitatea europeana civilizata” ca sa contesti acest element definitoriu si expresia „rafinamentului” evolutiei vestimentare a umanitatii care este cravata?? Cum nu ti-e jena sa apari in aceasta „societate evoluata” cu asemenea viziune „anacronica” si „anti-progresista”? Vezi ca daca nu „evoluezi” corespunzator si politic-corect in cel mai scurt timp, risti serios sa-ti petreci timpul si tu in guantanamo-ul cia-isto sri-st.

    Apreciază

  14. Irina said, on Aprilie 28, 2015 at 3:14 pm

    Dumnezeu sa ne pazeasca!

    Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: