Categoria “INTELECTUAL DEGEABA” – ANDREI PLESU: luptator pro cip impotriva “apocalipticilor”, minunilor, profetiilor, vindecarilor, exorcismelor …

   Am mai scris despre el:

Otrava lui Andrei Plesu

   Cum si era de asteptat, iata ca a trecut foarte repede la next level, dupa cum putem constata din articolul sau Religie şi publicitate:

Destul de des, în ultima vreme, găsesc în presă relatări „senzaţionale“ despre minuni şi profeţii, despre simptome „evidente“ ale sfîrşitului lumii, despre vindecări şi exorcisme, şi despre tot soiul de isprăvi „neobişnuite“, devenite „breaking news“, prin rîvna unor feţe bisericeşti din mult încercata noastră patrie. Aş vrea să fiu bine înţeles, de la bun început: tema miracolelor şi a viziunilor profetice e o temă veche şi prestigioasă, pe care nu o putem expedia într-o rapidă însemnare gazetărească. Nu sînt genul „pozitivist“ şi sceptic, grăbit să evacueze din sfera reflecţiei serioase asemenea teme şi să afişeze un „scientism“ ţanţoş, de secol 19. Dar mi se pare că a cupla credinţa, în mod apăsat, cu zona „para-normalului“ e a întreţine un derapaj spiritual primejdios. Şi mă îngrijorează alunecarea spre „magic“, spre „fenomene“, spre „mistere“ de paradă, pe care o văd invadînd piaţa mediatică.

Se spun lucruri halucinante şi, după părerea mea, la limita ereziei. „Sfîrşitul lumii vine în anul cutare“ – spune nu ştiu ce preot. La Evanghelie, se spune că ziua şi ceasul sfîrşitului nu le ştiu nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl (Marcu, 13,32; Matei, 24, 36 şi 42). Or, iată că un preot e la nivelul Tatălui! Iisus face o sumedenie de minuni, dar niciodată pentru a le folosi ca instrumente pentru „racolarea“ unor adepţi. Îi preferă pe cei care credfără asemenea „probe“. Cînd Irod vine spre El, sperînd un spectacol de prestidigitaţie, Iisus „nu răspunde nimic“ (Luca, 23,8-9). În pustie, ispitit de Satana, refuză orice demonstraţie de „dexteritate“ mesianică. Nu spun decît lucruri ultracunoscute, dar care par să fi dispărut din memoria unor slujitori ai Bisericii. Rezultatul e încurajarea unei gîndiri superstiţioase, fără legătură cu devoţiunea adevărată şi cu patosul real al interogaţiei religioase. Oficiul pastoral riscă să se învecineze, în asemenea cazuri, cu datul în bobi al mamei Omida…

O mare bătălie s-a pornit, pe multiple voci, cu CIP-urile şi cu cardul de sănătate. Diavolul e suspectat de ticuri rebusiste, de vreme ce ne impune un „card“, care, citit invers, e „drac“. Nu sînt demonolog, dar mă tem că diavolul e ceva mai inteligent: nu se demască prin mesaje atît de transparente şi de copilăreşti. Mi-a ajuns la ureche şi detectivistica „teologică“ a cuiva, care observa că, în marile magazine, foarte multe preţuri sînt „X,99“ (e vorba, de fapt, de o banală procedură de marketing: în loc să i se spună clientului că o anumită marfă costă 18 lei, i se spune că preţul e 17,99 lei, ceea ce, psihologic, sună mai ieftin). Dar „99“ e „66“ pe dos! Semn al Apocalipsei iminente!

Prin asemenea procedee, Biserica şi religia în genere ajung să fie contaminate de cel mai trivial gen de publicitate adus pe scena publică de libertatea presei: publicitatea de tabloid. Publicitatea aceasta pare să ţină la rampă tema credinţei, dar în realitate înlocuieşte prezenţa vie a acestei teme şi a instituţiei care o administrează printr-un înşelător joc de culori ţipătoare. Nevoia unei prezenţe atente, reactive, a Bisericii în imediatul zilnic e de necontestat. E imperios necesară participarea clerului la dezbaterile actualităţii, situarea lui bine cumpănită faţă de provocările care afectează masiv şi hărţuitor metabolismul comunităţii şi al individului. Nu exhibiţionismul unui „supra-natural“ spectaculos ar trebui să fie preocuparea unei religii care se defineşte ca o religie a întrupării şi aaproapelui, ci tocmai firescul şi smerenia acţiunii în perimetrul „lumescului“, al tensiunii concrete în care se desfăşoară existenţa comună. A răspunde dramei cotidiene prin gesticulaţie misteriosofică, prin manipularea grandilocventă a spaimelor şi a surescitărilor gregare e a renunţa să lucrezi vindecător, a prefera sobrietăţii eficiente – spectacolul ieftin.

Lupta fermă împotriva birocraţiei electronice globalizate ocultează pericole infinit mai grave, mai insidioase, mai subtile. La asta vrea să se limiteze Biserica? La carduri şi CIP-uri? Acolo e duşmanul? Asistăm la o incapacitate nesănătoasă de a identifica adevăratele „pietre de poticnire“ ale lumii de azi, de la noi şi de aiurea. Ne ocupăm de fisuri auxiliare, de derapaje nesemnificative, de false probleme. Abia această băţoasă deturnare a atacului ar putea fi interpretată ca o ispită, ca o „şmecherie“ diabolică.

Mă aştept ca ierarhii Bisericii să ia public distanţă faţă de astfel de excese. Uneori o fac. Cu glas mai curînd stins, ezitant şi cu un impact mult mai palid decît impactul zgomotelor suscitate de verva propagandistică a „insurgenţilor“, care ne ţin mereu în priză cu „minuni“ profetice şi ameninţări apocaliptice. Da, ştim, sfîrşitul poate veni oricînd, „ca un fur“, pe neaşteptate, şi de aceea trebuie să fim mereu pregătiţi. Dar ştim şi că multiplicarea „profeţilor“ care se dau drept atotştiutori e un semn rău…

Comentariu saccsiv:

Asadar, ce-i pute lui Andrei Plesu? Enumera foarte clar la inceputul articolului:

• Minunile
• Profetiile
• Vindecarile
• Exorcismele

Ultima, probabil pentru a se ralia si el campaniei incepute in mass-media:

CAMPANIE SATANISTA a ziarului ADEVARUL: “Preoţii-vrăjitori care „scot dracii“ din noi. Ritualurile păgâne ale duhovnicilor României care practică exorcizarea în biserici”

Profetiile, pentru ca asa fac toti cei pro cip ce-i atacat furibund pe “apocaliptici”.

Minunile si vindecarile, ca sa vina cu ceva in plus si acest reprezentant al intelighentei romanesti.

Si vine el cu “argumente” de gen: a spus nu stiu ce preot ca sfarsitul lumii vine in anul cutare.

Noi stim insa ca marii duhovnicii ne-au invatat doar sa ne pregatim, caci multa vreme nu mai este.

Dupa aceasta introducere, intelectualul abordeaza si subiectul propozitiei, ca doar de aia de fapt s-a obosit cu scrierea acestui material:

“O mare bătălie s-a pornit, pe multiple voci, cu CIP-urile şi cu cardul de sănătate.”

Si “analizeaza” cica doua argumente ale “apocalipticilor” anti cip”:

“Diavolul e suspectat de ticuri rebusiste, de vreme ce ne impune un „card“, care, citit invers, e „drac“.”

Si:

“foarte multe preţuri sînt „X,99“”

Doar ca noi nu aceste “argumente” folosim …

Spre final, zice totusi:

“Lupta fermă împotriva birocraţiei electronice globalizate ocultează pericole infinit mai grave, mai insidioase, mai subtile. La asta vrea să se limiteze Biserica? La carduri şi CIP-uri? Acolo e duşmanul? Asistăm la o incapacitate nesănătoasă de a identifica adevăratele „pietre de poticnire“ ale lumii de azi, de la noi şi de aiurea. Ne ocupăm de fisuri auxiliare, de derapaje nesemnificative, de false probleme. Abia această băţoasă deturnare a atacului ar putea fi interpretată ca o ispită, ca o „şmecherie“ diabolică.”

Pai bine domnule Andrei Plesu, v-ati facut cumva remarcat cu ceva cat de mic in “Lupta fermă împotriva birocraţiei electronice globalizate”? Cu toate ca nu-i vorba doar de birocratie, ci de o sinistra dictatura, totusi, macar la acest nivel ati zis ceva vreodata si am ratat noi?

Eu zic ca n-a zis. Tot noi zicem ca cipurile fac parte dintr-un amplu angrenaj: documente biometrice – eGuvernare – internetul obiectelor – Big Brother – disparitia banilor cash – NOUA ORDINE MONDIALA – GUVERN MONDIAL – antihrist.

Iar la finalul articolului traseaza directive:

“Mă aştept ca ierarhii Bisericii să ia public distanţă faţă de astfel de excese.”

Pai au luat deja distanta. Ce-ar mai vrea? Sa ne excomunice?

   In concluzie:

Tare dibaci se mai crede in siretenia sa de sarpe acest intectual …

Ataca profetiile Sfintilor Parinti, ca cei ce casca gura la spusele sale sa nu vada nici o legatura intre cele se se petrec in jurul nostru si cele despre care aceia ne-au avertizat.

Ataca exorcizarile, ca nu cumva sa creada careva ca dracul exista si ca mai si lucreaza.

Ataca minunile si vindecarile, pentru ca, nu-i asa, trebuie sa ne bazam exclusiv pe stiinta celor ce construiesc de zor uriasa puscarie planetara.

I s-a tot construit lui Andrei Plesu o statuie ce luptator anti comunist sau macar anti ceausist. Dar nu e nimic din toate acestea. E o simpla constructie de paie vopsita pe afara ca sa para de granit. Caci daca ar fi fost un real anti comunist, n-ar fi putut pune umarul atat de harnic la edificarea unei societati cu mult mai sinistre decat a fost aceea.