SACCSIV – blog ortodox

A trecut la Domnul luptătorul anticomunist Octavian Anastasescu

Posted in Uncategorized by saccsiv on decembrie 29, 2014

A trecut la Domnul luptătorul anticomunist Octavian Anastasescu

Iata-l vorbind despre Valeriu Gafencu:

 

14 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Partizanu said, on decembrie 29, 2014 at 6:29 am

    Dumnezeu sa-l ierte. Bag de seama ca trebuie sa iesim infata, in prima linie.

    Apreciază

  2. Anto' said, on decembrie 29, 2014 at 7:14 am

    Intamplarea face ca sambata (27), aducandu-mi aminte de fragmentul video ce e postat si mai sus, l-am urmarit inca o data, acum am aflat despre trecerea lui la Domnul, Dumnezeu sa-l ierte si Sa-i odihneasca sufletul in pace.

    Apreciază

  3. radu iacoboaie said, on decembrie 29, 2014 at 10:07 am

    Dumnezeu să-l odihnească și să-l primească în ceata mărturisitorilor… Să-i citim cărțile și să luăm aminte la îndemnurile și sfaturile sale…

    Apreciază

  4. Daniel said, on decembrie 29, 2014 at 10:26 am

    Dumnezeu sa-l ierte!

    Apreciază

  5. geo said, on decembrie 29, 2014 at 11:08 am

    Zilele aceste citesc mai aprofundat carte monahului Moise – Sfantul Inchisorilor…Nu stiu prin ce coincidenta, Vineri seara am ajuns si la marturisirea celui care a trecut la Domnul!!! iar sambata seara sotia a fost si ea profund marcata de marturirisirea lui referitoare la profetia facuta lui de catre Valeriu Gafencu!!!

    Bolnav de TBC, pe la începutul lunii mai 1951, am ajuns la Târgu-Ocna. În cele trei luni şi jumătate cât am stat înaceastă închisoare l-am cunoscut pe Valeriu Gafencu. Fusesem prevenit de ceilalţi că este un sfânt în viaţă. Lucrul acesta l-am simţit şi îl mărturisesc şi eu. Din mai multele întâmplări deosebite trăite în preajma lui, o să mă opresc doar la câteva.

    În discuţiile pe care le-am purtat, mi-a vorbit adesea şi m-a îndemnat să spun rugăciunea lui Iisus. M-a sfătuit să fac această rugăciune folosind o anumită tehnică; cu mâna pe puls, fiecare bătaie trebuia însoţită cu un cuvânt al rugăciunii. Mă străduiam şi eu să spun rugăciunea în timpul în care stăteam întins pe pat şi nu aveam altă ocupaţie. Când ne întâlneam, Valeriu mă întreba despre rugăciune. Îi spuneam că mă silesc, dar cu toată străduinţa mea nu am ajuns să spun rugăciunea aşa cum trebuie, adică cu inima.

    – Fii atent, mi-a spus el, va veni un moment în viaţa ta, când fără să provoci inima, ea va cânta singură rugăciunea şi tu o vei auzi.

    Aceste cuvinte ale lui, pe care nu le-am prea luat în seamă, au fost o adevărată profeţie. După eliberarea din închisoare mi s-a stabilit domiciliu obligatoriu. Nu aveam voie să ies din perimetrul stabilit de Securitate. Într-o zi nu am mai ţinut cont de această interdicţie şi m-am dus să vizitez un prieten. Când m-am întors acasă, am găsit-o pe mama îngrijorată. Securitatea mă căutase şi cum nu m-au găsit, l-au luat pe tata lăsând vorbă să mă prezint a doua zi la ei. A doua zi m-am dus la Securitate. M-au băgat într-un fost garaj, transformat într-un fel de sală de şedinţe. Apare o haită de vreo 5-6 securişti, se aşează şi încep întrebările de rutină. În timp ce le răspundeam, s-a petrecut un lucru deosebit. Parcă am fost învăluit într-un fel de sferă luminoasă. Am simţit un parfum ceresc, ceva ce nu se poate descrie în cuvinte. În timpul acesta îmi auzeam inima cântând rugăciunea:

    «Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul».

    Mă simţeam foarte uşor, ca şi cum legile gravitaţiei fuseseră suspendate. Securiştii nu-şi dădeau seama ce se petrecea cu mine şi continuau să-mi pună întrebări. Interesant e faptul că auzeam că mi se pun întrebări, dar nu înţelegeam ce mi se spune. De asemenea îmi auzeam vocea răspunzându-le, fără să ştiu ce spun. Starea aceasta deosebită a durat trei, poate chiar patru ore. La un moment dat, unul dintre ei a spus:

    – Să lăsăm asta!

    În momentul acela starea a dispărut şi lucrurile au reintrat în normal. Securiştii au plecat. La anchetarea mea asistase şi un plutonier însărcinat cu paza. Rămaşi singuri, pe când ieşeam din cameră mi-a spus:

    – Şefule, dacă în România ar exista numai o mie de inşi ca dumneata, praful s-ar alege de Securitate!

    Ce întrebări au putut să-mi pună? Ce am răspuns eu? Nu ştiu. Mi-am amintit cum Hristos spunea apostolilor să nu se îngrijoreze când vor fi duşi la regi şi împăraţi pentru că li se va da cuvânt căruia nimeni nu va putea să-i stea împotrivă. Mi-am amintit de asemenea că Valeriu îmi proorocise despre momentul acesta atunci când mi-a spus că îmi voi auzi inima cântând rugăciunea lui Iisus.

    Despre darul înainte-vederii pe care îl avea îmi dădusem seama şi din alte situaţii. Odată, de Înviere, eram la el în cameră. El stătea întins pe pat, iar eu priveam şirul de lumini al credincioşilor care coborau cu lumânările aprinse de la schitul de pe Măgura. Din patul său, Valeriu nu avea cum să vadă acest spectacol şi eu îi povesteam ce văd. La un moment dat m-am oprit. Atunci, privind în ochii mei, a început să-mi descrie el în continuare ceea ce vedeam.

    – Ia uite, acum au ajuns la o serpentină, acum fac un ocol.

    Stând în pat şi uitându-se la mine, îmi descria cu exactitate tabloul acesta al creştinilor care se întorceau cu lumânările aprinse de la schit. Lucrul acesta m-a impresionat deosebit. Dar nu a fost numai asta.

    Într-o zi i-am povestit ceea ce visasem cu o noapte înainte. Visul acesta era o repetare a unuia mai vechi, de înainte de arestare. Cu o noapte înainte de a fi arestat m-am visat într-o biserică. Am petrecut mai mult timp uitându-mă la picturile de pe pereţi. Am încercat apoi să ies din biserică. Am dat ocol bisericii pe dinăuntru, căutând să ies, dar nu am găsit nici o uşă. Tot încercând să ies fără succes, m-am trezit. Dimineaţa i-am povestit mamei visul.

    – Asta-i închisoare, mamă! – spune ea.

    În noaptea următoare, pe la miezul nopţii, am fost arestat. LaTârgu-Ocna visul s-a repetat. Se făcea că eram în aceeaşi biserică, i-am recunoscut picturile. Încercam iarăşi să ies din biserică. De data asta am reuşit. Nu ştiam cum să înţeleg visul. Semne de eliberare nu se întrezăreau deloc, ba, mai mult, îmi ajunsese la urechi un zvon că în zilele următoare urma să fiu mutat cu cei care veniseră de la Piteşti şi care încercau să înceapă reeducarea aici, la Târgu-Ocna.

    Perspectiva aceasta mă îngrozea pur şi simplu. Mă gândeam chiar la sinucidere, îngrijorat, i-am povestit lui Valeriu visul şi i-am vorbit de temerile mele legate de posibilitatea de a fi mutat în cameră cu reeducaţii.

    – Nu-ţi fie teamă, frate Octaviane! Mâine vei fi eliberat.

    Am rămas siderat. M-am uitat la el, crezând că delirează din cauza temperaturii. Nu aveam nici un semn care să mă facă să sper că voi fi eliberat.

    – Nu te mira, mâine vei fi eliberat! a repetat el.

    Chiar aşa s-a întâmplat. A doua zi a intrat în cameră un căpitan de Securitate şi a întrebat:

    – Care eşti, bă, Anastasescu? Fă-ţi bagajul!

    M-au dus la Bacău, de unde în aceeaşi zi – aşa cum a spus Valeriu – am fost eliberat.

    http://www.fericiticeiprigoniti.net/valeriu-gafencu/97-valeriu-si-darul-inainte-vederii

    http://cosmin-budeanca.blogspot.ro/2014/12/lista-tristetii-fosti-detinuti-politici.html

    De ce tocmai acum? De ce cu putin timp inainte de urcarea la cer? Mare este Dumnezeu!

    Apreciază

  6. ORTODOX said, on decembrie 29, 2014 at 12:05 pm

    HRISTOS este ORTODOX, o alta inregistrare video cu parintele rus Vasile Novikov

    Apreciază

  7. ionutignat111 said, on decembrie 29, 2014 at 1:46 pm

    dl Octavian Anastasescu mergea duminica de duminica la Sf Liturghie exact la Biserica din Ploiesti in care merg si eu cu familia. Acum aflu cu stupoare ca a fost luptator anticomunist. Lipsa aceasta de cunoastere dintre noi spune multe despre cat de bine ne vom ajuta reciproc in vremurile ce vor urma, daca nici macar nu stim cine este cel de langa noi.. Parea un batranel ca oricare altul care vine si el la Biserica… Acum imi este rusine..
    Dumnezeu sa-l ierte!

    Apreciază

    • geo said, on decembrie 29, 2014 at 3:27 pm

      …si cine stie citi altii ca Dansul nu ne trec prin fata ochilor, zilnic…eu am ramas fara bunici…si imi e dor…cind vad cite unul cu timplele albe, spatele girbovit imi dau seama ca la viata lui a patimit multe: razboiul, colectivizarea, deportarile, poate chiar si ceva inchisoare…din pacate tezaurul de amintiri or sa il ia odata cu dumnealor daca noi nu ii cautam, nu ii ajutam sa le povesteasca pentru ca asa ceva sa nu se mai petreaca…

      Apreciază

  8. Aurora said, on decembrie 29, 2014 at 4:04 pm

    Dumnezeu sa-l ierte pe batranul luptator !

    Apreciază

  9. acelas said, on decembrie 29, 2014 at 10:36 pm

    dl Octav Anastasescu si-a cunoscut dinainte trecerea la Domnul. Am vorbit cu cineva din apropierea preotului care l-a prohodit ieri si mi-a zis ca se intalnise cu parintele de la sf. Nicolaie cu 3-4 ore inainte. Parintele i-a spus dle Octavian ne vedem mai tarziu, mai pe seara. Dl Octavian i-a spus nu, la mine vine cosciugul. Apoi mai tarziu i-a spus fiicei sale ca in seara aceea el va trece la Domnul. Ambii au pus acele vorbe pe seama varstei si greutatilor cu care se confrunta domnul Octav. Insa asa s-a petrecut.

    cred ca iubitii frati de suferinta din temnitele comuniste ai lui Valeriu Gafencu si-au cunoscut cu ceva vreme sfarsitul dinainte. Imi amintesc ca si bunul Ioan Ianolide si-a cunoscut sfarsitul. Pt aceasta a fost ajutat de insusi Valeriu. Terminase de scris Intoarcerea la Hristos si marturisea ca avusese in acea zi simtamantul prezentei lui Valeriu in preajma lui, in mod inconfundabil. Era linistit pt carte iar acea prezenta lui Valeriu ii spunea ca f curand are sa plece la Domnul si ca are sa se regaseasca aproape de Valeriu.

    asa a fost si cu domnul Octavian. F posibil ca iubitul nostru Valeriu sa-l fi instiintat de acest fapt, asa cum l-a ajutat si vegheat si altadata.

    .

    Apreciază

  10. daniel vla said, on decembrie 29, 2014 at 10:54 pm

    Vesnica pomenire! Dumnezeu sa-l odihneasca cu sfintii!

    Apreciază

  11. john said, on decembrie 30, 2014 at 9:31 pm

    Atât de departe,atât de aproape…
    (DE T.A)
    Când spun acasă, nu spun casă,
    Ci mă gândesc la truda tatei,
    La pieptul lui, cuibar de vise,
    Topite-n pașii mei de prunc,
    La mâna lui,pierdută-n păru-mi,
    Și ochii lui, de plânsu-mi, frânți.
    Când spun acasă, nu spun masă,
    Ci mă gândesc la plânsul mamei,
    Mătănii-rugi la ceas de seară,
    Spre cer, amar prelinse, surd;
    Când mă ‘mbia să sug la sânu-i,
    Din trupul ei să mă înfrupt…
    Când spun acasă, dorul apasă
    Neostoit, arzând în piept,
    Icoana prispei, unde mama
    Cu tata, au rămas stingheri.
    Și ce folos, de vânturi dus
    Spre calde țări, înspre Apus,
    Am rătăcit hai-hui spre-o casă,
    În care, singur stau la masă?!
    Și ce folos că am o casă,
    Un trai mai bun, un viitor?
    Când doar cenușă-mi cerne gândul,
    Că nu acasă am să mor.
    N-am vrut să fiu scuipat de frate,
    Mai bine rob, printre străini.
    Și-am tot sperat că pân’ la moarte,
    Românii mei, se vor trezi!
    Și treji de-om fi, cu toți de-o-laltă,
    Cu-n lup viteaz și haita, pumn,
    Trăzni-v-om crâncen în dușmanii
    Ce ne-au vândut și-ncă ne vând.
    Și treji de-om fi, ne-om prinde-n
    Horă, c-altădat’, întregi la Trup,
    Mai vii, mai Daci ca niciodată,
    Și dârzi, și drepți, si nu-n genunchi.
    Adrian Tirchineci Decembrie 2014
    https://www.youtube.com/watch…

    Apreciază


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: