MISCAREA IMPERIALA RUSEASCA despre Romania, Republica Moldova si Corneliu Zelea Codreanu

   Iata ce putem citi la Mișcarea Imperială Rusească: Colaborarea și prietenia dintre dreapta românească și cea rusească este una vitală pentru ambele popoare:

Ceva timp în urmă, pe adresa mai multor organizații naționaliste din România a sosit o scrisoare din partea Mișcării Imperiale din Rusia (MIR), în care se propune o linie de dialog între naționaliștii ruși și cei români. Textul a trezit un val de dezbateri și discuții contradictorii în mediul dreptei românești. Pentru a afla mai multe despre această organizație rusească, dar și continuarea dialogului lansat, am realizat un interviu cu Nicolai Trușcealov, reprezentantul și coordonatorul MIR.

Ce reprezintă Mișcarea Imperială Rusească și ce prezență are ea în Rusia și în regiuni?

Mișcarea Imperială Rusească (MIR)  reprezintă o organizație naționalistă și monarhistă. Activitatea noastră constă în acțiuni sociale și politice (mitinguri, marșuri, conferințe), agitație și propaganda ideilor noastre prin intermediul resurselor media, editarea presei patriotice și cărți, campanii de caritate. MIR are și o aripă militarizată – “Legiunea Imperială”, care se ocupă de pregătire sportivă și militară a camarazilor. La ora actuală, mulți din voluntari ai “Legiunii Imperiale” luptă împotriva unităților de represiune ale huntei de la Kiev.

Sediul central și cea mai mare filială se află în capitala imperială a Rusiei – Sankt Petersburg. De asemenea, există celule la Moscova, în alte orașe ale Rusiei și chiar în afara țării.

Ce valori împărtășește MIR?

Ideologia noastră reprezintă imperialismul ortodox, care se exprimă prin lozinca „Ortodoxie, Autocrație, Poporanism”. Rusia este o urmașă a tradiției imperiale ortodoxe bizantine (o altă formulă este “Moscova – A Treia Romă”), iar noi credem cu tărie că Rusia și poporul rus trebuie să-și realizeze misiunea până la capăt.

Ce atitudine are MIR față de actuala putere din Rusia?

La 12 iunie 2011, la inițiativa Mișcării Imperiale Ruse, la Sankt Petersburg a avut loc Adunarea Imperială Atotrusescă, în cadrul căreia a fost adoptată o declarație cu privire la suveranitatea națională rusească. În acest document se spune că după debarcarea violentă a Împăratului Nicole al II-lea, în rezultatul unui complot și revolte armate, nu există nicio autoritate legitimă pe teritoriul Imperiului Rus. Respectiv, noi privim actuala putere ca o stare de fapt, dar care nu reprezintă interesele poporului rus.

Există în Rusia pericolul unei “revoluții” după modelului euromaidanului ucrainean?

În Kremlin s-a intețit lupta dintre elite. Președinte Putin încearcă să reziste pe mai multe luntri odată și să oscileze între diverse grupări de la Kremlin (“liberalii”, “elita militară”, “patrioții” etc. ). Totuși, această tactică nu poate dura la nesfârșit. Dacă, într-o bună zi, el nu va face o alegere clară, mai devreme sau mai târziu, va fi debarcat. Schimbarea puterii în Rusia, cum se întâmplă des în istoria rusă, nu va avea loc în urma unei “revoluții colorate”, ci în urma unei lovituri de palat. Manifestațiile de stradă ar putea fi doar un decor. Dacă am compara situația din Federația Rusă cu cea din Ucraina,  unde mișcările de extrema dreaptă au jucat un rol decisiv, fiind cultivate de SBU și CIA, în Rusia, în schimb, mișcările de dreapta sunt supuse represiunilor.

Cum priviți viitorul UE și ce proiecte geopolitice alternative de colaborare cu țările din Occident există?

Uniunea Europeană se prezintă ca o creație artificială antinațională, care este una antieuropeană, în esență, una care face lobby pentru interesele SUA și capitalului sionist internațional. Dezicerea de rădăcinile creștine, secularizarea și sodomizarea Europei, însoțită cu islamizarea ei rapidă, vor aduce la un singur rezultat – transformarea Uniunii Europene într-un emirat islamic Eurabia.

Totuși, există o alternativă acestor procese. În țările europene cresc sentimentele eurosceptice și dacă la putere vor veni forțe naționale sănătoase, acestea vor determina destrămarea UE și formarea unei noi Uniuni ale unor națiuni libere, care vor colabora în baza unor altor valori – celor creștine și tradiționale. Despre o astfel de Europă, “de la Lissabona la Vladivostok” vorbesc mulți din adepții dreptei europene. Acesta și este proiectul geopolitic ruso-european, care se opune atât globalismului americano-sionist, cât și globalismului islamic sau expansiunii chineze.

Cu ce organizații ruseși și străine colaborați?

MIR colaborează activ sau menține legături strânse cu multe mișcări de dreapta, cum “Jobbik” (Ungaria), Młodzież Wszechpolska (Polonia), Nordfront-undersökning (Suedia), “Србска Акција” (Serbia), „Zorii Aurii” (Grecia), «Action francaise»  (Franța),  «ISSUIKAI» (Japonia), «Comunión Tradicionalista» (Spania), precum și cu mișcările monarhiste din Polonia, Serbia, Cehia, Franța și alte organizații de orientare conservatoare și de dreapta din Europa și Asia. Suntem bucuroși că naționaliștii din multe state, chiar și acelea cu care Rusia a avut conflicte în trecut, privesc pe ruși nu ca pe niște inamici, ci ca pe niște parteneri și aliați.

Cum priviți posibilitatea creării unei Mișcării Internaționale Conservatoare și de Dreapta și ce perspective ar avea o astfel de structură?

Crearea unei astfel de mișcării este foarte actuală astăzi. Suntem convinși că doar asocierea în baza unui naționalism sănătos, unei religiozități autentice, cu respect față de propriile tradiții și tradițiile altor popoare, ne putem opune globalismului și multiculturalismului, care nimicește toate națiunile. Există deja și niște premize, cum ar fi “Alianța mișcărilor naționale europene” în Parlamentul European și relațiile strânse ale militanților de dreapta din Europa. Deocamdată, e nevoie de lucrat asupra aspectelor ideologice și organizatorice ale unei astfel de mișcări.

Cum privesc naționaliștii ruși România și există intenții de a intensifica colaborarea cu dreapta românească pe plan ideologic sau politic?

România este membru UE și NATO, structuri care sunt inamice pentru Rusia. Astăzi între ruși și români există anumite contradicții, legate de conflictele istorice din secolul XX. Însă, România este un stat ortodox. Prin urmare, o colaborare între dreapta românească și rusească este absolut necesară. Anterior, MIR s-a adresat naționaliștilor români cu propunerea de a susține, spre exemplu, rezistența rusească din Novorossia, dar nu am primit niciun răspuns. Suntem siguri că toate contradicțiile pot fi depășite printr-un dialog continuu, sincer și deschis. Spre exemplu, am stabilit relații strânse cu Polonia catolică, țară cu care avem conflicte istorice mult mai adânci. Iată de ce cred că o colaborare strânsă între românii și rușii ortodocși este absolut posibilă și necesară.

Ce atitudine aveți față de Republica Moldova?

Este evident faptul că Moldova, ca și multe alte țări care și-au obținut independența după destrămarea Uniunii Sovietice, nu pot fi numite state suverane în sensul deplin al cuvântului.

Înțelegem foarte bine dorința moldovenilor, care se consideră parte a poporului român de a se uni cu România, pentru că și poporul rus este unul din cele mai separate popoare din lume. Cu toate acestea, nu putem susține tendința Moldovei de a se integra în Uniunea Europeană, cu atât mai mult o eventuală aderare la NATO, sub orice formă. Vrem să vedem în vecinii noștri, îndeosebi cei ortodocși, niște aliați geopolitici, nu inamici. Probabil, cea mai bună variantă, atât pentru moldoveni și pentru români, cât și pentru ruși, este ca frontiera dintre România și Rusia să treacă pe râul Nistru, iar pentru realizarea acestui lucru, e nevoie de multă muncă din partea național-patrioților din România și Rusia.

Ce reprezintă pentru voi figura lui Corneliu Zelea Codreanu?

Corneliu Zelea Codreanu reprezintă un exemplu al unui adevărat lider pentru toate mișcările de dreapta! Printre naționaliștii ruși ortodocși, autoritatea lui Codreanu este de netăgăduit. I se dedică numeroase articole, poezii și cântece. Majoritatea dintre rușii cu convingeri de dreapta îl consideră pe Codreanu propriul lor lider național.

Am putea spune că și organizația paramilitară “Legiunea Imperială” este inspirată din exemplul Legiunii Arhanghelului Mihail.

La final, cu ce mesaj ați dori să vă adresați românilor și mișcărilor conservatoare de dreapta din România?

Fiți tari cu duhul, fiți păstrători și apărători fideli ai credinței ortodoxe. Fiți urmași demni al Capitanului.

În cele din urmă, insistăm și vom insista din nou pe o relație de prietenie și colaborare între ruși și români, spre binele ambelor popoare.

Iata si ce putem citi la Pr. Mihai-Andrei Aldea – Răspuns naţionaliştilor ruşi:

Eu le-as transmite nationalistilor rusi, care au formulat nişte propuneri României,  urmatoarele:

Nationalismul sanatos, în care dragostea fata de propriul neam se face sub lumina lui Dumnezeu si cu respect fata de celelalte neamuri este singura cale pe care se poate construi întru adevar.
Respectând propunerea voastra ca pe un pas istoric pentru întelegerea adevarata dintre Rusi si Români, doresc sa va înfatisez urmatoarele:

1. Înainte de a fi Moldova au avut centrul în spatiul astazi moldovenesc doua state, al Berladnicilor (cu capitala la Bârlad) si al Brodnicilor, la nord de primul. Amândoua aceste state se întindeau din Carpati pâna la Nipru si dincolo de el.
   2. Sfârsitul Evului Mediu si începutul Evului Modern gaseste Zaprojia legata strâns de Moldova. Domnitorii si boierii moldoveni erau strâns înruditi cu hatmanii Zaporojiei, foarte multi dintre acestia fiind români recunoscuti si respectati ca atare.
   3. În întelegerea dintre Petru cel Mare si Dimitrie Cantemir, Rusia recunostea ca hotar între ea si Moldova râul Bug si gura Niprului. Nistrul nu a fost niciodata limita spre rasarit a Moldovei decât în conceptia unor state vecine lacome ca Ungaria sau Polonia evului mediu. În 1917-1918, când popoarele din Imperiul Rus au primit dreptul la autodeterminare, Transnistria s-a unit cu România. Invazia germana – cu ocuparea Odesei si altor parti din Transnistria – a împiedicat aceasta unire fireasca.
   4. Pâna la începutul secolului al XIX-lea Românii din Rusia au avut dreptul la o anume autonomie locala, la folosirea limbii române în scoli, biserici, periodice etc.
   5. Dupa aceasta epoca a început o tot mai aspra persecutare a Românilor, lucrându-se tot mai mult la deznationalizarea lor. Românii din Crimeea si Caucaz, din Cuban si Zaporojia, din Siberia sau Cazahstan sau din alte parti ale Imperiului Rus, ca si cei din Moldova, au fost tot mai lipsiti de drepturi si supusi rusificarii sau rutenizarii fortate. Ei au încetat de atunci a mai vedea în Rusia fratele ortodox iubit de pâna atunci, tara înrudita cu ei prin Stefan cel Mare, a carui fiica a fost tarina, prin

Dimitrie Cantemir, print al Imperiului Rus, prin Antioh Cantemir, primul poet modern al Rusiei etc., etc. Din pacate, atitudinea de secol XIX a Imperiului Rus a fost preluata de U.R.S.S. si nu se vede a se fi schimbat nici în Rusia de astazi. Peste 1 milion de Români în Siberia se deznationalizeaza zi de zi si an de an, lipsiti de orice sprijin si orice drept pentru a-si duce mai departe mostenirea strabuna. Românii din Crimeea sunt ori stinsi, ori aproape stinsi. Românii din Cuban sunt si ei în pragul disparitiei. Peste 200.000 Români traiesc în Cazahstan în pragul desfiintarii ca neam.
Pentru orice nationalist este usor de înteles cât de dureroasa este o asemenea stare a lucrurilor!

Fata de aceste fapte istorice foarte concrete, este de observat ca o temelie pentru refacerea fratietatii dintre Neamul Rusesc si Neamul Românesc are nevoie de împlinirea urmatoarelor puncte:

1. Recunoasterea hotarului dintre Moldova si Rusia pe Bug si gura Niprului, ca în întelegerea dintre Petru cel Mare si Dimitrie Cantemir.
   2. Redarea demnitatii nationale si drepturilor firesti Românilor din Rusia. Acestia, de altfel, sunt cei mai buni ambasadori ai fratietatii ruso-române, cea mai puternica marturie a starii în care se afla legatura dintre popoarele noastre.
   3. Oferirea unui sprijin concret tuturor urmasilor colonistilor adusi de Imperiul Rus si de U.R.S.S. în apusul Bugului si care doresc sa se întoarca pe pamânturile de origine. Cei care doresc sa ramâna trebuie sa arate aceeasi fidelitate fata de România ca Românii din Siberia sau Cuban fata de Rusia. Amintim aici ca pentru Rusia au luptat, inclusiv pâna la jertfa suprema, numai în timpul Razboiului civil, peste 100.000 de Români.

Cred sincer ca pe respectul fata de natiunile noastre si fata de jertfele istorice, pe întelegerea unor deziderate nationale – care au fost reduse aici din partea noastra la un minim absolut – se poate trece peste uriasa si urâta ruptura dintre noi si se poate reface o fratietate istorica.

Dumnezeu sa ne ajute!

sursa: activenews.ro