SACCSIV – blog ortodox

IISUS HRISTOS CHIAR NU STIE? Iata cum comenteaza Sfantul IOAN GURA DE AUR versetul “Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.”

Posted in Uncategorized by saccsiv on noiembrie 23, 2014

Asa zic cei ce ne indeamna sa dormim, cum ca mai e mult pana departe. Ca nici macar Domnul nostru Iisus Hristos nu stie. Si aduc ei ca argument versetul:

“Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.”

http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=24

Am mai discutat noi pe aici despre nelogica acestei zise. Pai daca nimeni nu stie, atunci de unde stiu teologii roz ca mai e mult pana atunci?

Dar oare Iisus Hristos chiar nu stie? El care ne avertiza despre cum va fi, nu stia si cand va fi?

Sa ne amintim si de versetul:

„Iar de la smochin învăţaţi pildă: Cînd mlădiţa lui este fragedă şi dă frunze, cunoaşteţi că aproape este vara. Tot aşa şi voi, cînd veţi vedea acestea toate, cunoaşteţi că aproape este lîngă uşi”

Adica ne vorbeste despre semne, dar nu stie mai multe?

Fratilor, am tot repetat: cand nu suntem dumiriti, fuga la colosi. Nu la habaucii teologi ai iadului.

Asada iata ce ne invata Sfantul Ioan Gura de Aur:

Cat priveste timpul celei de a doua veniri, Domnul spune apostolilor Sai numai atat, ca “de la smochin vor trebui sa invete” a cunoaste “apropierea acestor vremuri”. Cum trebuie sa intelegem asemanarea cu smochinul, ne spune Domnul insusi, zicand: “Cand mladita lui devine frageda si odrasleste frunze, stiti ca vara e aproape; asa si voi, cand veti, vedea toate acestea, sa stiti ca este aproape langa usi” (vers. 33-34). Cand vom vedea, deci, ca se produc semnele amintite mai sus, sa stim ca venirea Domnului e aproape. Cuvintele “la usi” sau “langa usi” vor sa exprime cat mai intuitiv iminenta venire a Domnului. Pluralul exprima pluritatea usilor noastre. De aceea, după ce Hristos a spus ucenicilor totul, după ce a spus vremurile şi împrejurările şi i-a dus chiar pînă la uşi – că le-a spus: „Aproape este, lîngă uşi”-, a. trecut sub tăcere ziua. „De cauţi ziua şi ceasul acela, îţi spune Domnul, n-ai s-o auzi de la Mine! Dar de întrebi de timpuri şi de semnele înainte mergătoare acelei zile, nu-ţi voi ascunde nimic şi ţi le voi spune pe toate cu de-amănuntul. Că Eu cunosc ziua aceea ţi-am arătat prin multe; ţi-am spus cîtă vreme va trece, ţi-am spus toate cele ce se vor întîmplă şi cît va trece de la acele întîmplări pînă în ziua aceea – că asta a arătat pilda cu smochinul – şi te-am adus chiar pînă în pridvorul acelei zile. Dacă nu-ţi deschid şi uşa, apoi o fac asta spre folosul tău”.

Comentariu saccsiv:

Sa citim insa integral OMILIA LXXVII de la https://archive.org/stream/sfantul_ioan_gura_de_aur_scrieri_omilii_la_matei/sfantul_ioan_gura_de_aur_scrieri_omilii_la_matei_djvu.txt

„Iar de la smochin învăţaţi pildă: Cînd mlădiţa lui este fragedă şi dă frunze, cunoaşteţi că aproape este vara. Tot aşa şi voi, cînd veţi vedea acestea toate, cunoaşteţi că aproape este lîngă uşi” 1

Pentru că Hristos spusese: „îndată după necazul acelor zile” , iar ucenicii căutau să ştie cît timp după necazul acelor zile şi mai ales doreau să ştie ziua, de aceea le dă pilda smochinului, arătîndu-le că nu este mult, ci îndată va fi şi venirea Lui. Le-a arătat aceasta nu numai prin pilda smochinului, ci şi prin cuvintele spuse după aceea: „ Cunoaşteţi că aproape este, lîngă uşi”.

Prin aceste cuvinte Hristos mai profeţeşte şi altceva: profeţeşte pentru drepţi vara cea duhovnicească şi liniştită, care va fi în ziua aceea, după iarna veacului acestuia; pentru păcătoşi, dimpotrivă, iarnă după vară. Aceasta a arătat-o cînd a spus puţin mai jos că ziua aceea va veni peste ei în timp ce ei vor mînca şi vor chefui 3 . Dar S-a slujit de pilda smochinului nu numai ca să arate cît mai este de la acele zile pînă la venirea Lui – că ar fi putut s-o spună şi în alt chip -, ci ca să şi încredinţeze prin această pildă că negreşit cuvintele Sale se vor împlini. După cum trebuie să vină neapărat vara, cînd mlădiţa smochinului este fragedă şi înfrunzeşte, tot aşa şi venirea Lui. Hristos dă totdeauna ca pildă un fapt din natură cînd vrea să spună că ceva trebuie să se întîmple neapărat. Şi fericitul Pavel face adeseori la fel ca Hristos. De aceea, după cum cînd Domnul vorbeşte despre înviere, spune: „Bobul de grîu căzînd în pămînt, de nu va muri, rămîne singur; iar de va muri, multă roadă aduce” 4 , tot aşa şi fericitul Pavel, fiind învăţat de Domnul, s-a folosit de aceeaşi pildă cînd a vorbit corintenilor despre înviere: „Nebun ce eşti! spune el, Ceea ce semeni tu nu capătă viaţă dacă nu moare” 5 .

Apoi, pentru ca apostolii să nu mai revină asupra aceluiaşi lucru şi să-L întrebe: „Cînd?”, Domnul le aduce aminte de cele spuse mai înainte, zicînd: „Amin grăiesc vouă, nu va trece neamul acesta pînă ce nu vor fi toate

– Care „ toate acestea”? Spune-mi!

– Cucerirea Ierusalimului, războaiele, foametea, ciuma, cutremurele, hristoşii mincinoşi, profeţii mincinoşi, însămînţarea Evangheliei pretutindeni, răzvrătirile, tulburările şi toate celelalte cîte am spus că se vor întîmplă pînă la venirea Lui.

– Dar atunci pentru ce a spus: „ neamul acesta”?

– Hristos n-a vorbit despre generaţia de oameni de pe vremea Lui, ci despre neamul credincioşilor. într-adevăr Scriptura întrebuinţează cuvîntul „neam”nu numai pentru a arăta pe oamenii care trăiesc în acelaşi timp, ci şi pe cei care au aceeaşi religie şi acelaşi fel de vieţuire, de pildă cînd spune: , Acesta este neamul celor ce caută pe Domnul” . Ceea ce spusese mai înainte că: „Trebuie să fie toate” şi că: „Se va propovădui Evanghelia” , acelaşi lucru îl arată şi aici cînd spune că toate acestea se vor întîmplă negreşit şi că va dăinui neamul credincioşilor, nefîind nimicit de nenorocirile amintite. Ierusalimul va fi dărîmat, cea mai mare parte dintre iudei va pieri, dar neamul credincioşilor nu va fi biruit nici de foamete, nici de ciumă, nici de cutremur, nici de zguduirile războaielor, nici de hristoşii mincinoşi, nici de profeţi mincinoşi, nici de înşelători, nici de trădători, nici de cei ce smintesc, nici de fraţii cei mincinoşi, nici de vreo altă încercare de acest fel.

Apoi, pentru a le întări şi mai mult credinţa, le spune:

„ Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” .

Cu alte cuvinte, Hristos spune aşa: „Mai uşor vor pieri aceste zidiri, tari şi nezdruncinate, decît să piară ceva din cuvintele Mele”. Cel care se împotriveşte acestora să cerceteze cele spuse de Hristos şi, de le va găsi adevărate – şi le va găsi negreşit -, să se încredinţeze din cele trecute şi de cele viitoare, să le cerceteze pe toate cu de-amănuntul şi va vedea că sfîrşitul faptelor mărturiseşte adevărul profeţiei Sale. A dat ca pildă stihiile firii: cerul şi pămîntul; şi a arătat, în acelaşi timp, că Biserica este mai de preţ decît cerul şi pămîntul, dar totodată S-a arătat şi pe Sine că este Creator al universului. Pentru că a vorbit de sfîrşitul lumii, lucru pus la îndoială de mulţi, Hristos a dat ca pildă cerul şi pămîntul spre a-Şi face cunoscută nespusa Lui putere şi spre a arăta cu multă autoritate că este Stăpînul universului; iar prin aceasta să facă vrednice de crezare spusele Sale chiar celor ce le pun foarte tare la îndoială.

„Iar de ziua aceea şi de ceasul acela nimeni nu ştie; nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” .

Cînd a spus ucenicilor că „nici îngerii”, le-a închis gura, ca să nu mai caute să afle ceea ce nu ştiu nici îngerii; cînd a spus că „nici Fiul” îi opreşte nu numai să ştie, dar să şi cerceteze. Că aceasta a fost intenţia Domnului rostind aceste cuvinte se vede şi de acolo că le-a închis gura cu mai multă asprime după înviere, cînd i-a văzut că sînt şi mai curioşi. Acum le-a mai vorbit de multe şi nenumărate semne ale venirii Lui; după înviere însă le spune scurt: „Nu este al vostru a şti anii sau vremurile” 12 . Apoi, ca apostolii să nu spună: „Sîntem nedumeriţi, sîntem dispreţuiţi, odată ce nu sîntem vrednici să ştim nici lucrul acesta”, Domnul continuă: „Pe care Tatăl le-apus în a Sa Stăpînire” . Domnul ţinea mult să-i cinstească pe ucenici şi să nu le ascundă nimic; de aceea atribuie această cunoştinţă Tatălui Său, ca să le arate apostolilor că înfricoşător este lucrul acesta şi să nu-L mai întrebe. Dacă n-ar fi aceasta explicaţia, dacă Fiul într-adevăr n-ar şti ziua aceea, cînd o va şti? O va şti, oare, odată cu noi? Cine poate spune lucrul acesta? Fiul îl ştie bine pe Tatăl şi tot aşa de bine cum şi Tatăl îl ştie pe Fiul. Se poate, oare, să nu ştie ziua aceea? Mai mult! Duhul cercetează şi adîncurile lui Dumnezeu 14 ; se poate, oare, ca Fiul să nu ştie nici timpul judecăţii? Se poate, oare, ca Fiul să ştie cum trebuie să judece, se poate să ştie tainele fiecărui om şi să nu ştie ceea ce-i cu mult mai neînsemnat decît aceasta? Se poate, oare, să nu ştie ziua, odată ce „toate prin El s-au făcut şi fără de El nimic nu s-a făcut ” 5 ?Cel Ce a făcut neamurile, a făcut negreşit şi anii; iar dacă a făcut anii, a făcut şi ziua aceea. Cum poate, dar, să nu ştie ziua pe care a făcut-o?

Voi, ereticilor, spuneţi că ştiţi şi fiinţa Fiului; şi Fiul să nu ştie, oare, nici ziua venirii Lui; să n-o ştie Fiul, Care este necontenit în sînul Tatălui? 16 . Şi este un lucru cu mult mai mare – şi nespus mai mare – să ştii fiinţa Fiului decît să ştii zilele! Cum? Vă atribuiţi vouă mai multă pricepere, iar Fiului nu-I îngăduiţi cît de cît, Fiului, „în Care sînt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale cunoştinţei” 17 ?Dar nici voi nu ştiţi ce este fiinţa lui Dumnezeu oricît v-aţi zbate şi nici Fiul nu ignorează ziua aceea, ci o ştie foarte bine. De aceea, după ce Hristos a spus ucenicilor totul, după ce a spus vremurile şi împrejurările şi i-a dus chiar pînă la uşi – că le-a spus: „Aproape este, lîngă uşi”-, a. trecut sub tăcere ziua. „De cauţi ziua şi ceasul acela, îţi spune Domnul, n-ai s-o auzi de la Mine! Dar de întrebi de timpuri şi de semnele înainte mergătoare acelei zile, nu-ţi voi ascunde nimic şi ţi le voi spune pe toate cu de-amănuntul. Că Eu cunosc ziua aceea ţi-am arătat prin multe; ţi-am spus cîtă vreme va trece, ţi-am spus toate cele ce se vor întîmplă şi cît va trece de la acele întîmplări pînă în ziua aceea – că asta a arătat pilda cu smochinul – şi te- am adus chiar pînă în pridvorul acelei zile. Dacă nu-ţi deschid şi uşa, apoi o fac asta spre folosul tău”.

Dar ca să vezi şi altfel că nu din pricina neştiinţei a trecut Hristos sub tăcere ziua, uită-te că, după cele spuse, a mai adăugat şi un alt semn.

„Precum în zilele lui Noe mîncau şi beau, se însurau şi se măritau pînă în ziua cînd a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului” 78 .

A spus acestea, ca să arate că va veni dintr-o dată, pe neaşteptate, cînd majoritatea oamenilor vor petrece şi vor benchetui. Şi Pavel spune lucrul acesta, grăind aşa: „ Cînd vor zice pace şi linişte, atunci fără de veste va veni peste ei pieirea” 79 ; şi ca să arate că vine pe neaşteptate, a spus: „ca şi durerea celei ce are în pîntece” 20 .

– Dar atunci, cum de a spus Hristos: „După necazul acelor zile” 27 ? Dacă atunci va fi petrecere, pace şi linişte, după cum zice Pavel, pentru ce Hristos a spus: ,JDupă necazul acelor zile” 7’Cum e necaz, cînd e petrecere şi veselie?

– Petrecere, veselie şi pace pentru cei ce trăiesc ca nişte nesimţiţi. De aceea Pavel n-a spus: „Cînd va fi pace”, ci: „Cînd vor zice pace şi linişte”, arătînd nesimţirea lor, ca şi a acelora de pe vremea lui Noe, care se desfătau în nişte păcate ca acestea. Dar nu drepţii, ci cei care trăiau în necaz şi supărări. In aceste cuvinte Domnul arată că atunci cînd va veni antihrist oamenii cei fără de lege se vor deda la cele mai ruşinoase plăceri şi nu vor mai nădăjdui în mîntuirea lor. Atunci îmbuibări, ospeţe şi beţii. De aceea Domnul a şi dat o pildă care se potriveşte cu realitatea: „Ca atunci, spune El, cînd Noe făcea corabia şi cînd oamenii n-au crezut”. Atunci corabia stătea în mijlocul lor şi le vestea mai dinainte nenorocirile ce vor veni, dar ei se uitau la ea, petreceau şi se veseleau ca şi cum nu avea să vină nici o nenorocire. Tot aşa şi atunci cînd se va arăta antihrist; după antihrist, sfîrşitul lumii şi chinurile cele de la sfîrşitul lumii şi pedepsele cele cu neputinţă de suferit; dar cei stăpîniţi de beţia răutăţii nici nu-şi vor da seama de grozăvia celor ce vor veni peste ei. De aceea şi Pavel a spus: „ca durerea celei ce are în pîntece”. Aşa vor veni peste ei nenorocirile acelea groaznice şi de neîndurat.

– Dar pentru ce Domnul n-a dat ca pildă nenorocirile venite asupra Sodomei?

– A vrut să dea pildă de o nenorocire ce a cuprins întreaga lume; o nenorocire care n-a fost crezută, deşi a fost prezisă. De aceea, pentru că majoritatea oamenilor nu cred în cele viitoare, Hristos îi încredinţează de acestea prin cele întîmplate în trecut, ca să le zguduie sufletul. In afară de cele spuse, Hristos ne mai spune totodată că El a făcut şi pe cele de pe timpul lui Noe.

Apoi dă iarăşi un alt semn, prin care arată cu prisosinţă că nu-I este necunoscută ziua venirii Lui.

– Care-i acest semn?

– „Atunci din doi care vor fi în ţarină, unul se va lua şi altul se va lăsa. Din două care vor mâcina la moară, una se va lua şi alta se va lăsa. Deci privegheaţi că nu ştiţi în care ceas vine Domnul vostru” .

Toate acestea sînt dovezi că El ştie ziua aceea şi că vrea să-i împiedice pe ucenici de a-L mai întreba. De aceea a grăit şi de zilele lui Noe, de aceea a şi spus: „doi de vor fi într-un pat” 23 , pentru a arăta că va veni aşa pe neaşteptate, aşa, cînd toţi vor fi fără de grijă; cuvintele „două care macină „spune tocmai că n-au nici o grijă. In afară de aceasta Domnul mai arată că sînt luaţi şi lăsaţi şi robii şi stăpînii şi cei care trăiesc fără să muncească şi cei ce muncesc şi cei cu ranguri mari şi cei fără ranguri, aşa cum spune în Vechiul Testament: „De la cel ce sade pe tron pînă la roaba cea de la moară” . Pentru că mai înainte spusese că bogaţii se mîn-tuie cu anevoie 25 , acum arată că nu pier negreşit toţi bogaţii şi nici nu se mîntuie toţi săracii, ci şi din aceia şi din aceştia unii se mîntuie, iar alţii pier. Mie mi se pare că Hristos a vrut să arate că venirea Lui va fi noaptea. Acelaşi lucru îl spune şi evanghelistul Luca 26 . Vezi că le ştie foarte bine pe toate?

Apoi iarăşi, pentru ca ucenicii să nu-L mai întrebe, a adăugat: „Privegheaţi, deci, că nu ştiţi în care ceas vine Domnul vostru”. N-a spus: „Nu ştiu”, ci: „Nu ştiţi”. Cînd era aproape să le spună ceasul venirii Sale, Hristos Se opreşte şi iarăşi îi depărtează de întrebare, pentru că vrea să-i facă să fie necontenit pregătiţi. Le spune: „Privegheaţa”, arătîndu-le că nu le spune ziua şi ceasul venirii Sale, tocmai pentru a priveghea.

>r Aceea să cunoaşteţi, că dacă ar şti stăpînul casei la ce strajă din noapte vine furul ar priveghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. De aceea şi voi fiţi gata că în ceasul în care nu gîndiţi Fiul Omului va veni” 7 .

De aceea le spune să privegheze, ca să fie totdeauna gata; de aceea le spune: „Atunci va veni, cînd nu vă aşteptaţi”; voieşte să fie totdeauna gata de luptă, să fie totdeauna virtuoşi. Cu alte cuvinte spune aşa: „Dacă cei mai mulţi oameni ar şti cînd mor, negreşit că s-ar strădui în ceasul acela”.

Dar pentru ca oamenii să nu se străduiască numai pentru ziua aceea, Domnul nu spune nici ziua cea de obşte a sfîrşitului lumii, nici ziua morţii fiecăruia, pentru că vrea ca oamenii să o aştepte totdeauna, pentru ca totdeauna să se străduiască. Aceasta e pricina că e necunoscut sfîrşitul vieţii fiecăruia din noi.

în acest text Hristos Se descoperă pe Sine însuşi că este Domn; nicăieri nu o spusese atît de clar.

Prin pilda cu stăpînul casei mie mi se pare că Domnul a vrut să-i îndemne spre virtute pe cei trîndavi; că ei n-au nici atîta grijă de sufletul lor cîtă grijă au de banii şi averile lor cei care se aşteaptă să-i atace hoţii. AceştiaŢcind se aşteaptă să fie atacaţi, priveghează şi nu lasă să li se fure ceva din casă. „Voi însă, spune Domnul, deşi ştiţi că va veni ziua aceea – şi negreşit va veni -, nu privegheaţi nu sînteţi pregătiţi ca să nu fiţi duşi pe nepregătite de aici. De aceea, ziua aceea vine spre pierzarea celor ce dorm. După cum stăpînul casei, de ar şti cînd vine furul, ar scăpa de el, tot aşa şi voi, dacă aţi fi pregătiţi, aţi scăpa de pieire”.

Aşadar, pentru că le-a amintit de judecată, îşi îndreaptă cuvîntul Său şi spre dascăli, vorbindu-le de osîndă şi răsplată. Mai întîi vorbeşte de cei ce săvîrşesc fapte bune şi termină cu cei ce fac păcate, pentru a-Şi încheia cuvîntul cu o înfricoşare.

Mai întîi spune acestea:

„ Cine este, oare, sluga credincioasă şi înţeleaptă pe care a pus-o domnul său peste slugile sale, ca să le dea hrană la vreme? Fericită este sluga aceea pe care venind domnul o va găsi făcînd aşa. Amin zic vouă că peste toate averile sale o va pune” .

Spune-mi, te rog, sînt, oare, cuvintele acestea ale unui om care nu ştie? Dacă spui că nu ştie ziua parusiei Lui, pentru că a spus: „Nici Fiul nu o ştie”, ce ai să spui cînd acum a spus: „Cine este oare?”. Sau spui că şi aceste cuvinte le-a spus tot pentru că nu ştia? Departe cu astfel de gînduri! Nici un ieşit din minţi n-ar susţine asta; deşi dincolo ar putea spune pricina, dar aici nici atît. Cînd îl întreabă Hristos pe Petru: „Petre, Mă iubeşti?” 29 , îl întreabă, oare, pentru că nu ştia? Sau cînd întreabă: „Unde l-aţi pus?” 30 , întreabă pentru că nu ştia? Vei găsi în Scriptură că şi Tatăl grăieşte aşa; că şi El zice: >y Adam, unde eşti? ; şi: „Strigarea Sodomei şi Gomorei s-a înmulţit spre Mine; coborîndu-Mâ voi vedea de fac după strigarea care vine la Mine; iar de nu, să ştiu” ; iar în altă parte zice: „Dacă ar auzi, dacă ar înţelege/” ; în sfîrşit, în Evanghelie spune: „Poate se vor ruşina de Fiul Meu” 34 . Sînt, oare, toate aceste cuvinte, cuvinte de neştiinţa?

Tatăl nu le-a spus pentru că nu ştia, ci pentru a rîndui cele ce erau cu cuviinţă. Cu Adam, ca să-l facă să-şi spună păcatul; cu sodomenii, ca să ne înveţe să nu osîndim niciodată înainte de a cerceta lucrurile; cu profetul, ca să nu creadă oamenii fără judecată că o prezicere duce neapărat la săvîrşirea păcatului prezis; cu pilda din Evanghelie, ca să arate că ar fi trebuit să facă asta, să se ruşineze de Fiul. Aici, în cazul nostru, a spus-o şi ca ucenicii să nu mai iscodească, să nu mai caute să afle, dar şi ca să arate că o astfel de cunoştinţă e o cunoştinţă rară şi de mult preţ.

Şi vezi cîtă neştiinţă exprimă cuvîntul Său, dacă nu ştie pe sluga pe care a pus-o! Că o fericeşte! „Fericită este sluga aceea!”, zice El; dar nu spune care este sluga aceea; că zice: „Cine este, oare, sluga pe care o va pune domnul său?”; şi: „Fericită este sluga aceea pe care o va afla făcînd aşa”.

Cuvintele acestea însă nu s-au spus numai despre avere şi bani, ci şi despre cuvîntul de învăţătură, despre facerea de minuni, despre harisme şi despre toată iconomia care a fost încredinţată fiecăruia dintre apostoli. Pilda aceasta se potriveşte şi conducătorilor lumeşti. Că fiecare trebuie să folosească darurile ce le are, fie că are înţelepciune, fie că are dregătorie, bogăţie sau orice, spre folosul obştesc, nu spre vătămarea oamenilor şi nici spre pierderea sa proprie. De aceea Hristos le cere aceste două însuşiri: înţelepciune şi credinţă. Că şi păcatul din prostie se săvîrşeşte. Domnul numeşte pe sluga aceasta „credincioasă”, că nici n-a dosit, nici n-a cheltuit în zadar şi fără rost averea stăpînului său; o numeşte „înţeleaptă „, că a ştiut să chivernisească cum trebuie cele încredinţate lui. Şi noi avem nevoie de aceste două însuşiri: să nu dosim bunurile Stăpînului nostru, ci să le chivernisim cum trebuie. Dacă ne lipseşte una, cealaltă şchioapătă. Dacă eşti credincios şi nu furi, dar iroseşti şi pierzi lucrurile încredinţate şi le cheltuieşti pe ce nu trebuie, săvîrşeşti mare păcat. Dacă ştii să chiverniseşti bine lucrurile, dar le doseşti, iarăşi nu săvîrşeşti un mic păcat. Să audă aceste cuvinte şi cei cu averi. Că Hristos n-a adresat cuvinte numai dascălilor, celor ce învaţă cuvîntul lui Dumnezeu, ci şi bogaţilor. Şi unora şi altora li s-a încredinţat bogăţie. O bogăţie mai mare, mai necesară, dascălilor; una mai mică, vouă, bogaţilor. Cînd dascălii împrăştie bogăţii mai mari, iar voi nu vreţi să arătaţi nici cu bogăţia de mai mică însemnătate mărinimie sufletească, dar, mai bine spus, nu mărinimie sufletească, ci recunoştinţă – că daţi averi străine -, ce apărare mai puteţi avea?

Dar deocamdată, înainte de a auzi pedeapsa dată celor ce fac cele potrivnice, să auzim cinstea dată slugii celei credincioase şi înţelepte: , Amin zic vouă, peste toate averile sale o va pune! „Ce cinste poate fi tot atît de mare ca cinstea aceasta? Ce cuvînt va putea înfăţişa vrednicia, fericirea, cînd împăratul cerurilor, Cel Ce are totul, o va pune peste toate averile Sale? De aceea o şi numeşte înţeleaptă, pentru că a ştiut să nu sacrifice pe cele mari în locul celor mici, ci, înţelepţindu-se aici pe pămînt, a dobîndit cerurile.

Apoi, aşa cum face întotdeauna, Hristos îndreaptă pe ascultătorul Său nu pe temeiul cinstei ce o găteşte celor buni, ci al pedepsei care-i aşteaptă pe cei răi. De aceea a şi adăugat:

„Iar dacă va zice sluga cea rea în inima sa: „întîrzie domnul meu să vină! „şi va începe să bate pe celelalte slugi şi să mănînce şi să bea cu beţivii, veni-va domnul slugii aceleia în ziua în care nu se aşteaptă şi în ceasul în care nu ştie şi o va tăia pe ea în două şi partea ei cu făţarnicii o va pune. Acolo va fi plîngerea şi scrîşnirea dinţilor” .

Iar dacă cineva ar spune: „Ai văzut ce gînd îi poate trece slugii prin minte, dacă nu e cunoscută ziua aceea, că spune: „întîrzie domnul meu!”, eu îi voi răspunde că un astfel de gînd îi trece slugii prin minte, nu pentru că nu ştie ziua, ci pentru că e rea. De ce nu i-a trecut gîndul acesta prin minte slugii celei înţelepte şi credincioase? Ce spui, slugă ticăloasă? Chiar dacă întîrzie acum domnul tău, totuşi trebuie să te aştepţi că are să vină odată şi odată! Pentru ce nu te îngrijeşti?

De aici cunoaştem că Domnul nu întîrzie; sluga cea rea a gîndit asta, nu Domnul. De aceea o şi mustră. Că Domnul nu întîrzie, ascultă- l pe Pavel, care spune: „Domnul este aproapelNimic să nu vă îngrijoreze!””‘; şi: „ Cel ce va să vină va veni şi nu va întîrzia ” .

Tu însă ascultă şi celelalte cuvinte ale lui Hristos şi află din ele că Domnul aminteşte necontenit că e necunoscută ziua aceea, ca să arate slugilor Sale că neştiinţa aceasta este spre folosul lor, că neştiinţa aceasta este în stare să-i deştepte şi să-i scoată din trîndăvie. N-are nici o însemnătate dacă unele slugi n-au cîştigat nimic de aici; nici din celelalte ajutoare ale lui Dumnezeu mulţi n-au tras nici un folos; cu toate acestea Dumnezeu nu încetează de a-Şi face lucrul Său.

– Dar ce spune prin cuvintele următoare: „ Va veni în ziua în care nu se aşteaptă şi în ceasul în care nu ştie”?

– Spune că o va pedepsi cumplit.

Vezi că Hristos pretutindeni vorbeşte de acelaşi lucru, de neştiinţa zilei şi a ceasului aceluia? Ne arată că ne este de folos această neştiinţă, că ne face să fim totdeauna pregătiţi. Aceasta caută Domnul, ca noi să priveghem totdeauna. Şi pentru că totdeauna păcătuim cînd trăim în huzur, iar în necazuri ne cuminţim, de aceea Hristos, cu orice prilej, spune că atunci vin relele peste noi cînd sîntem tihniţi şi fără de griji. Şi după cum a arătat asta mai înainte prin pilda celor de pe timpul lui Noe, tot aşa spune şi acum: Cînd sluga aceea se îmbată, cînd bate, atunci vine şi pedeapsa cumplită.

Să 38 nu ne uităm însă numai la pedeapsa gătită aceluia, ci să căutăm să nu facem şi noi, fără să ne dăm seama, aceleaşi fapte. Slugii aceleia i se aseamănă toţi cei care au bani si averi si nu le dau celor nevoiaşi. Şi tu eşti iconom al averilor tale şi nu mai puţin decît cel ce chiverniseşte averile Bisericii. După cum acesta nu are puterea să împrăştie fără rost şi la întîmplare cele date de voi pentru săraci, pentru că au fost date pentru hrana săracilor, tot aşa nici tu nu poţi împrăştia fără rost şi la întîmplare averile tale. Chiar dacă averea o ai moştenire de la părinţi -şi aşa ai tot ce ai -, totuşi şi aşa toate ale tale sînt ale lui Dumnezeu. Apoi dacă tu pretinzi ca banii pe care i-ai dat Bisericii să fie chivernisiţi cu scumpătate, crezi, oare, că Dumnezeu nu-ţi va cere socoteală cu mai multă asprime de averea încredinţată ţie, crezi, oare, că va suferi să-I cheltuieşti averea fără rost şi la întîmplare? Nu se poate asta, nu se poate! De aceea ţi-a dat averea, ca să le dai celor săraci hrană la timp.

– Ce înseamnă la timp?

– înseamnă atunci cînd au nevoie, atunci cînd sînt flămînzi. După cum tu pui un om ca să administreze averile tale, tot aşa şi Dumnezeu te-a pus pe tine administrator şi vrea ca să cheltuieşti averile cum trebuie. De aceea ţi-a şi lăsat averile – deşi putea să ţi le ia -, tocmai pentru ca să ai prilej să faci fapte bune, pentru ca, punînd averile spre trebuinţa altora, să facă şi mai călduroasă dragostea dintre oameni. Tu însă ai primit de la Dumnezeu averea şi nu numai că n-o dai celor nevoiaşi, ba îi mai şi baţi. Dacă a nu da este un păcat, apoi bătaia ce iertare mai poate avea?

După părerea mea, Hristos face aluzie aici la oamenii care se poartă rău cu semenii lor, la oamenii lacomi şi hrăpăreţi, arătîndu-le ce mare vină au cînd îi bat pe cei cărora li s-a poruncit să-i hrănească. După părerea mea face aluzie şi la cei care o duc în chefuri. Mare osîndă atîrnă deasupra chefliilor! ,J\4ănîncă şi bea cu beţivii”, a spus Hristos pentru a arăta îmbuibarea. Nu pentru aceasta ai primit, omule, avere, ca s-o risipeşti în chefuri şi petreceri, ci ca s-o cheltuieşti în milos- tenii! Crezi, oare, că averile ce le ia sînt ale tale? Nu! Ţi-au fost încredinţate ţie de Dumnezeu averile săracilor, fie că le ai prin muncă dreaptă şi cinstită, fie că le ai moştenire de la părinţi. Crezi, oare, că Dumnezeu nu ţi le-ar fi putut lua? Dar n-o face, pentru că vrea ca tu să fii stăpîn cînd eşti darnic cu cei nevoiaşi.

Te rog să te uiţi şi ai să vezi că, în toate pildele Sale, Hristos osîndeşte pe cei care nu întrebuinţează averile lor pentru ajutorarea celor săraci. Nici fecioarele cele nebune n-au fost osîndite pentru că au răpit averi străine, ci pentru că n-au dat săracilor averile lor 39 ; nici cel ce a ascuns talantul în pămînt n-a fost osîndit pentru că a fost un lacom, ci pentru că nu şi-a înmulţit talantul dat 40 ; nici cei care au trecut cu vederea pe cei flămînzi nu sînt osîndiţi pentru că au răpit averile străine, ci pentru că n-au împărţit la săraci averile lor 41 , ca şi sluga aceasta.

Să auzim toţi cîţi ne îmbuibăm, toţi cîţi cheltuim în ospeţe costisitoare bogăţia, care nu-i a noastră, ci a celor nevoiaşi şi săraci. Să nu-ţi închipui că averile sînt ale tale, din pricină că Dumnezeu, din larga Lui iubire de oameni, ţi-a poruncit să le dai ca din ale tale. Ţi le-a dat ca să poţi ajunge şi tu virtuos. Nu socoti, dar, că sînt ale tale averile pe care la ai! Nu! Cînd îi dai săracului, îi dai averile lui. N-ai spune că împrumutînd pe cineva cu bani, ca să facă vreo negustorie, că banii pe care i-ai dat cu împrumut sînt ai lui. Tot aşa şi cu averile tale. Ţi le-a dat Dumnezeu ca să neguţătoreşti cerul. Nu face, dar, pricină de nerecunoştinţa covîrşitoarea iubire de oameni a lui Dumnezeu. Gîndeşte-te ce fericire este că putem găsi după botez o cale care sâ ne dezlege de păcate! Dacă Dumnezeu n-ar fi spus: „Daţi milostenie! ” , cîţi n-ar fi spus: „O, de-ar fi cu putinţă să dăm averile noastre ca să scăpăm de muncile cele viitoare!” Dar pentru că-i cu putinţă asta, oamenii au ajuns din nou nepăsători.

– Dau însă milostenie! mi se spune.

– Şi ce-i cu asta? Niciodată n-ai dat cit a dat văduva aceea care a pus în cutia bisericii doi bănuţi 43 , dar, mai bine spus, n-ai dat nici jumătate, nici cea mai mică parte din cit a dat ea; căci cea mai mare parte din averile tale o arunci pe cheltuieli netrebnice, în ospeţe, în beţii, în desfrîuri; uneori inviţi tu oaspeţi, alteori eşti tu invitat; uneori cheltuieşti tu, alteori sileşti pe alţii să cheltuiască, ca să-ţi fie îndoită şi osînda; şi pentru cele ce însuţi faci şi pentru cele ce îndemni pe alţii să facă. Uită-te că şi această învinuire i se aduce slugii! JAănîncă şi bea cu beţivii”, spune Domnul. Nu pedepseşte numai pe beţivi, ci şi pe cei care sînt cu ei; şi pe bună dreptate, că odată cu stricarea lor, mai fac şi pe semenii lor să-şi piardă mîntuirea. Or, nimic nu mînie atîta pe Dumnezeu cît dispreţul ce-l arăţi îndatoririlor ce le ai faţă de semenii tăi. De aceea Dumnezeu, arătîndu-Şi mînia, a poruncit să fie tăiată în două sluga aceea; de aceea a şi spus că dragostea este semnul după care se cunosc ucenicii Lui 44 ; pentru că neapărat cel ce iubeşte poartă grijă de buna stare şi de mîntuirea celui pe care îl iubeşte.

Să mergem, dar, pe această cale, pe calea milosteniei, că aceasta mai cu seamă este calea care ne urcă la cer; este calea care ne face imitatori ai lui Hristos, este calea care ne face să fim, pe cît ne este cu putinţă, asemenea lui Dumnezeu. Uită-te acum cît de necesare sînt virtuţile care îşi au sălaşul pe această cale. Şi dacă vreţi, să le cercetăm şi să le judecăm aşa cum le-a gîndit Dumnezeu. Să ne închipuim două căi pentru o bună vieţuire: pe una din ele să meargă cel care se îngrijeşte numai de cele ale lui, pe cealaltă să meargă cel care se îngrijeşte şi de cele ale aproapelui său. Să vedem care din aceste căi merită mai multe laude, care cale ne duce spre vîrful virtuţii. Cel care merge pe cea dintîi cale, cel care caută adică numai pe cele ale lui, este tare învinuit de Pavel – iar cînd spun Pavel, spun Hristos -, celălalt, cel care merge pe calea cea de-a doua, este lăudat şi încununat.

– De unde se vede asta?

– Ascultă ce spune Pavel de unul şi ce spune de celălat. „Nimeni să nu caute ale sale, spune el, ci fiecare pe cele ale aproapelui” . Vezi, că pe unul îl dezaprobă, iar pe celălalt îl dă ca pildă? Şi iarăşi: „Fiecare din voi să caute să placă aproapelui său în bine spre zidire” . Apoi, pe lîngă îndemn, şi laudă nespusă: „Că şi Hristos nu Şi-a căutat plăcerea Sa” . îndestulătoare sînt cuvintele acestea ca să arate de partea cui e biruinţa. Dar ca biruinţa să fie vădită, să vedem care faptă bună se mărgineşte numai la noi şi care faptă bună trece de la noi la alţii. Postul, culcatul pe pămînt, trăitul în feciorie, castitatea aduc cîştig numai celor ce le săvîrşesc; milostenia însă, învăţarea altora, dragostea trec de la

noi la aproapele. Şi despre asta auzi-l tot pe Pavel, care spune: „De aş împărţi averile mele, de aş da trupul meu sâ-l ardă, dar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte ” .

Vezi că dragostea este prin ea însăşi cu strălucire lăudată şi încununată? Dar dacă vreţi, să o punem faţă în faţă cu un al treilea caz. De pildă, un om să postească, să trăiască în castitate, să sufere mucenicia, să-i fie ars trupul; iar un altul pentru ajutorarea aproapelui să amîne mucenicia, dar nu numai să o amîne, ci chiar să fugă de mucenicie. Care din aceştia doi va fi mai slăvit după plecarea de aici? Ca să răspund la această întrebare n-am nevoie de multe cuvinte, nici de îndeungată ‘demonstraţie. Fericitul Pavel hotărăşte şi spune: > } A mă desface şi a fi împreună cu Hristos este mai bine; dar a rămîne în trup, este mai de trebuinţă pentru voi” 49 . Vezi, dar, că Pavel a pus ajutorarea aproapelui mai presus de plecarea la Hristos? Că a face voia lui Hristos înseamnă mai cu seamă a fi împreună cu Hristos; iar voia lui Hristos nu este alta decît a te îngriji de folosul aproapelui.

Vrei să- ţi dau şi al patrulea caz? Hristos îl întreabă pe Petru: „Petre, Mă iubeşti tu oare?”; apoi îi spune:’ „Paşte oile Mele” 50 , De trei ori i-a pus această întrebare şi de trei ori i-a spus că aceasta este dovada dragostei 51 . Hristos n-a spus aceste cuvinte numai preoţilor, ci fiecăruia dintre noi, cărora ni s-a dat în grijă chiar o mică turmă. Să nu dispreţuieşti turma pentru că e mică. Că „Tatăl Meu, spune Hristos, a binevoit întru ei” 52 . Fiecare dintre noi are o oaie; să o ducă fiecare la păşunile ce-i priesc. Bărbatul, cînd se scoală din pat, să nu caute altceva decît să facă şi să spună ceea ce poate face mai credincioasă toată casa lui.

Femeia iarăşi să fie gospodină; dar înainte de această grijă să aibă o altă grijă mai de neapărată trebuinţă, anume ca întreaga ei casă să săvîrşească cele cereşti.

Dacă în treburile cele lumeşti ne străduim să punem îndatoririle noastre obşteşti înaintea grijii ce o avem de casă, ca nu cumva din pricina neglijării acestora să fim bătuţi, tîrîţi în piaţă şi umiliţi în fel şi fel de chipuri, cu mult mai mult trebuie să facem aceasta cînd e vorba de cele duhovniceşti, să punem mai presus de toate celelalte îndatoririle ce le avem către Dumnezeu, împăratul tuturora, ca să nu ajungem acolo unde-i scrîşnetul dinţilor. Să căutăm să săvîrşim acele virtuţi care odată cu mîntuirea noastră pot aduce mari foloase şi semenilor noştri. O putere ca aceasta are milostenia, o putere ca aceasta are rugăciunea. Dar, mai bine spus, chiar rugăciunea ajunge prin milostenie puternică şi înaripată. Că spune Scriptura: „Rugăciunile tale şi milosteniile tale s-au suit spre pomenire înaintea lui Dumnezeu” 53 . Nu numai rugăciunea îşi are în milostenie tăria ei, ci şi postul.

Dacă posteşti fără să faci milostenie, postul nu mai e socotit post; cel care posteşte, fără să facă milostenie, e mai rău decît unul care se îmbuibează, decît un beţiv; şi cu atît mai rău cu cît nemilostenia e mai mare păcat decît huzurul şi petrecerile. Dar pentru ce vorbesc de post? Chiar dacă trăieşti în castitate, chiar dacă trăieşti în feciorie, rămîi în afara cămării de nuntă dacă nu faci milostenie.

Şi totuşi, ce virtute poate egala fecioria care, din pricina superiorităţii ei, nici în Noul Testament nu are poruncă de lege şi totuşi este izgonită din cămara de nuntă dacă nu-i însoţită de milostenie. Dacă cei care trăiesc în feciorie sînt aruncaţi afară pentru că n-au făcut milostenie cu dărnicia cuvenită, cine va putea dobîndi iertare fără milostenie? Nimeni; ci va pieri neapărat cel ce nu are această virtute. Dacă în treburile cele pămînteşti nimeni nu trăieşte pentru el însuşi, ci şi meşteşugarul şi ostaşul şi plugarul şi negustorul cu toţii lucrează pentru binele obştesc şi pentru folosul aproapelui, cu mult mai mult trebuie să facem asta în treburile cele duhovniceşti. Că aceasta înseamnă mai cu seamă a trăi: dacă trăieşti numai pentru tine, fără să-ţi pese de toţi ceilalţi, trăieşti de prisos, nu mai eşti nici om şi nici nu faci parte din neamul omenesc.

Dar mi s-ar putea spune:

– Ce? Să neglijez interesele mele şi să mă ocup de ale altora?

– Nu înseamnă că-ţi neglijezi interesele tale cînd te ocupi de ale altora. Omul care se ocupă de nevoile altora nu supără pe nimeni, ci pe toţi îi miluieşte, pe toţi îi ajută după puterile lui; pe nimeni nu jefuieşte, pe nimeni nu nedreptăţeşte; nu fură, nu dă mărturie mincinoasă; se depărtează de orice păcat, îmbrăţişează orice faptă bună; se roagă pentru duşmani, face bine celor ce-l duşmănesc; nici nu va ocărî pe cineva, nici nu-l va vorbi de rău, chiar de ar auzi că l-a vorbit acela de rău de mii şi mii de ori, ci va spune cuvintele apostolice: „Cine este slab şi eu să nu fiu slab? Cine se sminteşte şi eu să nu

ard?” 54 . Dar dacă urmărim numai interesele noastre, atunci negreşit nu vom

urmări deloc binele semenilor noştri.

Convinşi fiind din toate acestea că nu e cu putinţă să ne mîntuim de nu urmărim folosul obştesc al semenilor noştri şi uitîndu-ne şi la sluga aceea care a fost tăiată în două şi la cel ce a ascuns talantul în pămînt, să apucăm această cale de care v-am vorbit, ca să avem parte şi de viaţa cea veşnică, pe care facă Dumnezeu ca noi toţi s-o dobîndim, cu harul şi iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia slava în vecii vecilor, Amin.

 

51 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. vali said, on noiembrie 23, 2014 at 9:09 pm

    In Filocalia nr. 2, Sf. Maxim Marturisitorul raspunde la intrebarea nr. 66:

    Cum trebuie să înţelegem neştiinţa Fiului despre sfârşitul lumii?

    Răspuns
    Există două feluri de neştiinţă: una vrednică de ocară, alta nevinovată. Cea dintâi atârnă de noi, a doua nu atârnă de noi. Cea vrednică de ocară şi atârnătoare de noi este neştiinţa cu privire la virtute şi evlavie. Cea nevinovată şi neatârnătoare de noi e neştiinţa cu privire la toate acele lucruri, câte, vrând să le cunoaştem, nu le cunoaştem: de pildă cu privire la lucrurile ce se petrec departe, sau la cele ce se vor întâmpla în viitor. Dar dacă sfinţii Prooroci au cunoscut prin har cele de departe şi neatârnătoare de noi, cum nu le-ar fi ştiut cu atât mai vârtos pe toate Fiul lui Dumnezeu, iar prin El şi omenitatea Lui, nu prin fire, ci prin unirea cu Cuvântul? Căci precum fierul ars în foc are
    toate însuşirile focului pentru că luminează şi arde, şi totuşi prin fire nu e foc, ci fier, la fel şi omenitatea Domnului, întrucât era unită cu Cuvântul, le ştia toate şi aceste însuşiri dumnezeieşti le arată în sine, dar ca fire omenească luată de sine, adică neunită, se zice că nu le ştia.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Roberta said, on noiembrie 23, 2014 at 9:16 pm

    Pe cerul capitalei inainte de cutremur a aparut o lumina

    Apreciază

  3. andrei-d said, on noiembrie 23, 2014 at 9:33 pm

    Iisus Hristos nu stia ca Om, dar ca Dumnezeu stia cand va fi sfarsitul. E aceeasi treaba ca atunci cand spune, rastignit fiind cuvintele: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu pentru ce M-ai parasit?” Dar El striga in numele firii decazute a omului, nu ca L-a parasit Tatal pe Fiul. Observam clar ca spune „Dumnezeul Meu”, si nu Tatal Meu ca in celelalte locuri! Deci El striga IN NUMELE OAMENILOR!
    Asta arata constitutia teandrica a Mantuitorului, care atesta ca Iisus Hristos este si om desavarsit dar si Dumnezeu desavarsit!
    1. Exemple ca era om: a insetat la fantana, a postit, a mers pe jos, a obosit etc
    2. Exemple ca era si Dumnezeu in acelasi timp: Mersul pe apa, minunile inmultirii painilor si a pestilor, potolirea furtunii si n n alte minuni care nu se mai facusera niciodata de la inceputul lumii!
    Doamne ajuta!

    Apreciază

    • STOP RFID said, on noiembrie 23, 2014 at 10:53 pm

      andrei-d

      Hristos stia si ca Om ziua, numai ca noua nu ne este de folos sa stim. Si a aratat Sf. Ioan Gura de Aur de ce Fiul stia TOT. Dupa parerea mea Hristos va veni la 12 noaptea si pentru asta a dat pilda cu fecioarele intelepte si nebune. De asemenea este si expresia in ceasul al unsprezecelea. De asemenea cred ca Hristos va veni chiar in ziua de Pasti, iar saptamana inainte mergatoare acesteia va fi o saptamana in care crestinatatea va suferi foarte mult. Atunci vor fi foarte multi morti si este posibil sa fie si o eclipsa totala de soare iar cand vine Hristos lumina va fi orbitoare. Mai intai Crucea care va lumina mai mult ca soarele iar toti sectarii si alti rataciti se vor tangui pentru ca au hulit Sfanta Cruce. De la intronarea antihristului omenirea va mai avea exact trei ani si jumatate, atat cat a fost si activitatea misionara a lui Hristos.

      Apreciază

      • andrei-d said, on noiembrie 23, 2014 at 11:41 pm

        STOP RFID,
        Asa este ai dreptate. Am recitit si eu omilia, si mi se pare ca e mai plauzibil ca Hristos sa stie sfarsitul si ca om dar si ca Dumnezeu, si asta deoarece El a avut firea lui Adam dintru inceput si nu firea cazuta(cu pacatul stramosesc), asa se explica si de ce sfintii pot prooroci, deoarece ajung la firea lui Adam dintru inceput(Sf Serafim de Sarov), acea plina de Har, si ca atare indumnezeirea cu ajutorul Sfantului Duh! Iar unitatea aceasta dintre om si Dumnezeu (Hristos) este urcata tot de Acesta pana la unitatea dintre Tatal, Fiul si Sfantul Duh! Adica la iubirea suprema, Hristos este „uşa” prin care se ajunge la Tatal, deci daca Dumnezeu a luat chip de „rob(om)” asa si noi ne-am impartasit de dumnezeire, dar dumnezei dupa har! Caci Dumnezeu dupa fire sunt doar Cele trei Persoane din Sfanta Treime. Doamne ajuta!

        Apreciază

      • Prahovean said, on noiembrie 24, 2014 at 9:33 am

        Hristos nu se putea să mintă, că nu știe când știa. Ca Dumnezeu, nu se putea să nu fie atotștiutor, nici să mintă. Nu că i-ar fi fost cu neputință, dar știm din învățătura Bisericii că așa este. Sfântul Ioan Gură de Aur arată că Domnul le arată că nu este al lor a știi, dar aceasta nu neagă doctrina conform căreia acel „nu știe” se referă la firea Lui umană, nu la firea dumnezeiască. Cred că este destul de periculos să afirmăm că Domnul le-a spus că nu știe, când de fapt știa, căci ar însemna că i-a mințit, nu că le-a ascuns doar.

        Apreciază

      • andrei-d said, on noiembrie 24, 2014 at 2:38 pm

        prahovean,
        Ce-i prea mult strica. Teologiceşti prea mult! Daca nu e dat oamenilor a sti, cred ca din acei oameni faci parte si tu, dar te straduiesti sa stii. Incearca acest exercitiu:
        Tu daca ai vrea sa-i tii pe fii tai trezi la o anumita ora din noapte spunandu-le: fiilor, sa stati trezi ca nu stiu cand vin! (asta denota faptul ca va veni prin surprindere, da nu ca nu vei sti, insa vrand sa-i gasesti pe amandoi priveghind le spui simplu”nu stiu” ca ei sa nu mai intrebe si sa FACA CE LE-AI ZIS) Asta vrea si Iisus de la noi: SA FACEM CE NE-A ZIS: SA PRIVEGHEM. Doamne ajuta si post usor!

        Apreciază

      • Prahovean said, on noiembrie 25, 2014 at 5:33 pm

        @ Andrei D
        Omule, grijă la ce spui. Ideea că este posibil ca Dumnezeu să mintă este o mare greșeală. La fel precum aceea că Mântuitorul, ca Dumnezeu, nu ar fi fost Atotștiutor. A susține că, dacă El știa ca Dumnezeu, trebuie să fi știut implicit și ca om, din pricina unirii ipostatice, înseamnă, consider, o manifestare a ereziei monotelite, condamnate la Sinodul VI Ecumenic. Să susții, pe baza versetului de mai sus, că avem doi Hristos, unul uman simplu și Cel Divin ar fi erezia nestoriană, a separației Lui în doi, uniți doar aparent. Însă a susține invers, pentru a evita aceasta, că unirea ipostatică implică faptul că ambele naturi aveau, în momentul rostirii, acces la atotcunoaștere, înseamnă, după mine, monotelism. Nu ne jucăm cu aceste lucruri, nu ne putem permite să fim „simpluți”; mai ales că nu suntem în situația de a fi așa. Trăind în aceste vremuri apocaliptice, mai degrabă trebuie să aplicăm porunca Sfântului Apostol Pavel: „Fiți înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii.”. Nu putem lua ce a spus un Sfânt ca dogmă musai (Nu mă refer la Sfântul Ioan Gură de Aur aici, sau strict la ce spus ci la percepția distorsionată care ne-o putem face asupra a ceea ce spune), iar cuvintele inspirate de Duhul Sfânt pot avea o mulțime de fațete ale înțelesului. Faptul că Sfântul Ioan explică că nu este treaba ucenicilor și a Orthodoxilor, în general, să caute date exacte nu exclude tălmăcirea cealaltă, că, potrivit naturii umane, nu știa, ci se completează, căci astfel este în Tradiție, prin completare, prin convergență. Versetul ne tulbură, dar nu trebuie să ne lăsăm pradă instinctului și să căutăm o explicație facilă ca să scăpăm de angoasă. La fel, nu trebuie să ne lăsăm pradă zelului fără discernământ, și, de frica de o cădere sau erezie, să ajungem în căderea și erezia opusă. Nu așa a ajuns Eutihie, ereziarhul monofizitismului, din zel fără discernământ, pentru a fugi de nestorianism, să fondeze erezia opusă? Nu este monotelismul tot o formă mai ușoară de monofizitism, un semi-monofizitism, condamnat la Sinodul VI Ecumenic, precum monofizitismul la Sinodul IV? Nu ne jucăm, în Orthodoxie avem dreapta socotoală, în care zelul, dragostea, discernământul și raționalitatea se împletesc și se completează într-un întreg organic.

        Apreciază

  4. gabriel said, on noiembrie 23, 2014 at 10:19 pm

    Hristos avea 2 firi in El…dumnezeiasca si omeneasca,ca om nu stia sfarsitul ,ca Dumnexeu da…

    Apreciază

    • andrei-d said, on noiembrie 23, 2014 at 11:45 pm

      gabriel,
      Hristos stia si ca om, dar a spus ca nu stie ca tu, eu si tot norodul (pacatos si viclean si trandav) sa nu dormim pe noi sau pe-o ureche. Ci a spus: „Privegheati ca nu ştiţi ziua nici ceasul.” deci nu a spus „nu ştim”, ci „nu ştiţi!”. Deci El s-a exclus, lamurit frate Gabriel? 🙂 Doamne ajuta!

      Apreciază

      • andrei-d said, on noiembrie 23, 2014 at 11:53 pm

        gabriel,
        si sa-ti iasa din minte (ca si mie de altfel) ca stia doar ca Dumnezeu, poi ori e si om si Dumnezeu in acelasi timp, ori separat….deci sa nu ajungem la nebunie si sa zicem ca avea si doua constiinte sau altele, cele doua firi ale lui erau STRANS LEGATE sub un Mantuitor! Deci ori e Dumnezeu-Om, ori e Dumnezeu acum cand stie si om cand nu stie. Gata, s-au unit ipostasurile. E clar Dumnezeu-Om in ACELASI TRUP, ACELASI TIMP! Deci cand stia ca Dumnezeu stia IN ACELASI TIMP si ca om. Seara placuta.

        Apreciază

  5. marian said, on noiembrie 23, 2014 at 10:48 pm

    Sa ne trăiți cu toții intru Hristos Domnul, caci minunate sunt aceste învățăminte!
    Doamne ajută!

    Apreciază

  6. STOP RFID said, on noiembrie 23, 2014 at 10:58 pm

    Pacaliciul de la capitalism pe paine sustine votul electronic. Oare va mai fi ceva care sa nu intre intr-o baza de date? Se pare ca nu.

    http://capitalismpepaine.com/2014/11/18/record-de-cititori-capitalism-pe-paine/

    Apreciază

  7. STOP RFID said, on noiembrie 23, 2014 at 11:28 pm

    “Exercitiile spirituale” ale lui Ignatiu de Loyola, mentorul ratacit al iezuitilor.

    Unul dintre indrumarele cele mai vaste privind meditatia il reprezinta “Exercitiile spirituale”, publicate in 1548 de spaniolul Ignatiu de Loyola, intemeietorul ordinului iezuit. Supunandu-se traditionalelor juraminte monastice de saracie, castitate si supunere, iezuitii aveau ca principale indatoriri instruirea, propovaduirea si spovedirea; inca de la fondare, in 1534, ei au purtat un razboi „spiritual” impotriva reformatorilor atat din interiorul, cat si din afara bisericii romano-catolice. Unul dintre motivele eficientei organizatiei iezuite a fost faptul ca membrii ordinului primeau o educatie riguroasa in materie de meditatie si autodisciplina, prin folosirea “Exercitiilor spirituale”, un volumas subtire care il poarta, pas cu pas, pe practicant prin examinarea propriilor slabiciuni si apoi printr-o serie de meditatii asupra principalelor evenimente din slujirea publica a lui Hristos, menite sa-l ajute sa patrunda mai adanc in intelesul acestora si sa simta in interiorul sau o parte din iubirea, sacrificiul de sine si suferintele incercate de Hristos.

    O parte din materialul continut in Exercitii este depasit ca abordare, iar insistentele asupra iadului si damnarii nu tin pasul cu gandirea moderna. Anumite aspecte ale practicarii, cum ar fi autoflagelarea, sunt chiar respingatoare, la fel ca antifeminismul ce razbate la rastimpuri (iezuitii sunt exclusiv barbati). Cu toate acestea, in ansamblu, “Exercitiile spirituale” ramane un manual de meditatie cu o putere extraordinara, incorporand in volumul sau redus multe dintre tehnicile care vor fi gasite in texte mai esoterice.

    Spania secolului al XVI-lea a fost mult influentata de mauri si de ideile provenite din Orientul Mijlociu, iar Ignatiu de Loyola, care in tinerete fusese soldat si calatorise in Tara Sfanta, a cazut in mod evident sub aceasta influenta si a adaptat unele dintre tehnici pentru folosinta crestinilor. Exercitiile nu se adresau insa marelui public, ci doar acelora care jurasera credinta Bisericii. Ele fusesera concepute pentru a fi predate tanarului iezuit, aflat intr-o izolare de patru saptamani, si pentru a fi folosite de acesta, sub indrumarea unui calauzitor spiritual, in meditatii zilnice de cate cinci ore. Insa toti cei care le studiaza in starea corecta de spirit vor descoperi ca ele sunt suficient de independente pentru a oferi un ajutor nepretuit ca set de tehnici. Acest lucru este adevarat, indiferent de durata utilizarii lor si indiferent daca se folosesc limbajul si conceptele existente, ori daca meditatorul le adapteaza propriilor credinte spirituale.

    Pe scurt, Exercitiile scot in evidenta unele principii generale pe care le vom rezuma in continuare. Meditatorul ar trebui:
    * sa se pregateasca pentru meditatie printr-o rugaciune, care sa incurajeze starea mentala corespunzatoare;
    * sa foloseasca imaginatia vizuala – de exemplu, prin vizualizarea templului sau piscului muntos unde este capabil sa simta in cel mai inalt grad prezenta spirituala asupra careia se va concentra meditatia;
    * sa-si determine o puternica implicare emotionala spre aceasta prezenta spirituala;
    * seara, la culcare, sa-si intoarca mintea spre meditatia de dimineata, astfel incat la trezire sa se afle intr-o stare superioara de pregatire;
    * de indata ce se trezeste, sa-si intoarca mintea spre meditatia de dimineata, astfel incat, dupa ce se scoala, sa patrunda mai usor in meditatie;
    * sa se vizualizeze ca detinand calitatile pe care le doreste si evitand comportamentele nedorite;
    * sa examineze eficienta unei sedinte de meditatie dupa incheierea ei, astfel incat sa poata identifica locul unde lucrurile au mers nesatisfacator, precum si motivul care a provocat aceasta;
    * sa faca vizualizarea cat mai specifica;
    * sa utilizeze celelalte simturi pentru a sprijini vizualizarea – de exemplu, sa asculte ce discuta intre ei oamenii din vizualizare, sa miroasa aroma florilor sau a mirodeniilor din jurul lor, sa atinga solul pe care au pasit;
    * sa se plaseze in interiorul vizualizarii.
    * in particular, liniile calauzitoare pentru utilizarea vizualizarii se numara printre cele mai bune existente in textele occidentale si includ multe trasaturi importante care apar in misterele si in traditiile budiste tibetane.

    Un exemplu din Exercitii

    Un singur exemplu din Exercitii va ilustra unele puncte pe care le-am rezumat. El este preluat din meditatia asupra Nasterii Domnului. In acest caz, ca si in alte exercitii, meditatorul parcurge anumite etape preliminare, menite sa confere starea mentala optima, inainte de a trece la fazele in care este prezentata meditatia propriu-zisa.

    Prima etapa preliminara. Meditatia incepe cu o rugaciune pregatitoare, in care este invocat Dumnezeu, pentru a se directiona gandurile, activitatile si faptele meditatorului spre slujirea si lauda Sa.

    A doua etapa preliminara. Meditatorul isi reaminteste istoria Nasterii Domnului, vizualizand fiecare detaliu cat mai clar si mai pios. In mod deosebit, el si-o imagineaza pe Fecioara Maria, insarcinata in noua luni, pornind spre Bethleem pe un magar, insotita de Iosif. Vizualizarea este apoi aprofundata prin observarea atenta a drumului spre Bethleem si a tinutului inconjurator. Este ses, sau o regiune deluroasa? Cand se ajunge in locul Nasterii, acesta este vizualizat cu tot atatea detalii. Este mare, ori mic? Ce exista inauntru?

    A treia etapa preliminara. Meditatorul apeleaza cunoasterea profunda a lui Hristos, pentru a-L urma si sluji mai bine.

    Prima faza de meditatie. Meditatorul examineaza personajele prezente in vizualizare – Fecioara Maria, Iosif, pruncul Iisus -, apoi se vede pe sine prezent in tablou, sub forma unui umil spectator, indeplinindu-le dorintele „intr-un spirit de totala si respectuoasa obedienta”. Cand starea respectiva este stabilizata in minte, meditatorul simte ca obtine un mare castig spiritual din prezenta lui acolo.

    A doua faza de meditatie. Meditatorul asculta ce vorbesc personajele, apoi se gandeste la sine ca obtinand beneficii din vorbele respective.

    A treia faza de meditatie. Meditatorul reflecteaza asupra faptelor personajelor, asupra lungii calatorii pe care au intreprins-o ele si asupra greutatilor pe care le sufera pentru a-l aduce pe Hristos omenirii. El reflecteaza apoi asupra celor ce-l asteapta pe Hristos, asupra chinurilor, arsitei si frigului, foamei si setei, nedreptatilor si insultelor, iar in cele din urma asupra mortii pe cruce. Toate acestea in beneficiul meditatorului.
    Dupa aceea, meditatorul simte ca are de castigat din aceste reflectii.

    Incheierea meditatiei. Meditatorul se gandeste ce sa-i spuna lui Hristos sau Fecioarei Maria si cere sa-l urmeze si sa-l imite pe Hristos. In final, va repeta Tatal Nostru.

    Apreciază

  8. mircea.v said, on noiembrie 24, 2014 at 12:03 am

    Niste cuvinte foarte foarte frumoase si de mare folos tot din Omilii la Matei:

    „… dupa ce ne-a tinut de rau si ne-a facut atenti asupra vietii noastre, dupa ce ne-a indemnat cu toata taria, vine acum si ne mangaie, spunand:
    „Ca stie Tatal vostru ceresc, ca aveti trebuinta de toate acestea” (32)
    N-a spus: „ca stie Dumnezeu”, ci: „Ca stie Tatal”, ca sa ne dea si mai mare nadejde. Daca este Tata, – si un astfel de Tata – apoi nu poate sa treaca cu vederea pe fiii Lui, cand sant in cele mai mari nevoi. Nici parintii cei de pe pamant nu fac aceasta cu copiii lor.
    Pe langa acest argument, Domnul adauga un altul.
    – Care?
    – Acesta: „Ca stie ca aveti trebuinta de toate acestea” . Cu alte cuvinte Domnul spune asa: „Hrana, bautura si imbracamintea sant, oare, lucruri de prisos, ca sa le treaca Dumnezeu cu vederea? Dumnezeu nu trece cu vederea nici pe cele de prisos, de pilda iarba, dar mai ales pe cele de trebuinta”
    Deci ceea ce tu socotesti ca-ti este pricina de grija, aceea iti spun ca este indestulator ca sa te indeparteze de aceasta grija. Daca spui: „Tocmai de aceea trebuie sa ma ingrijesc de hrana, de bautura si de imbracaminte, pentru ca sant de neaparata trebuinta existentei mele!”, apoi eu iti voi spune contrariul: Tocmai de aceea nu trebuie sa te ingrijesti de ele, pentru ca sant de neaparata trebuinta. Nici daca ar fi de prisos n-ar trebui sa te deznadajduiesti, ci sa ai incredere ca Dumnezeu ti le va da! Dar pentru ca iti sant de neaparata trebuinta, nicidecum nu trebuie sa te indoiesti. […] El este Creatorul firii noastre si stie foarte bine trebuintele noastre.
    Nici aceasta apoi n-o poti spune: „Da, e Tatal nostru si sant de neaparata trebuinta cele ce-I cer; dar El nu stie ca am trebuinta de ele”. Nu poti spune asta pentru ca fiind Creatorul firii noastre, plasmuind-o asa si cunoscind-o, negresit stie si nevoile ei mai bine decat tine care ai aceste nevoi. Ca El a hotarat ca firea noastra sa aiba astfel de nevoi. Deci Dumnezeu nu se va impotrivi propriilor Lui hotarari, pe de o parte, facandu-te sa ai astfel de nevoi, iar pe de alta parte, lipsindu-te de cele ce satisfac aceste nevoi.

    Sa nu ne ingrijim, deci, nici de hrana, nici de bautura, nici de imbracaminte! Nu ne alegem cu nimic altceva decat ca ne chinuim in zadar.

    „Cautati imparatia cerurilor si acestea toate se vor adauga voua”. (33)
    Dupa ce a liberat sufletul de grija, Domnul vorbeste de imparatia cerurilor. Ca Hristos a venit sa desfiinteze cele vechi si sa ne cheme la o patrie mai buna. De aceea face totul, ca sa ne scape de cele de prisos si de dragostea ce ne leaga de pamant. […] Ca n-am fost facuti sa mancam, sa bem si sa ne imbracam, ci sa placem lui Dumnezeu si sa dobandim bunatatile ce vor sa fie. […]
    N-a spus: „se vor da voua”, ci: „se vor adauga voua”, ca sa afli ca darurile date de Dumnezeu pe lumea aceasta sant o nimica in comparatie cu maretia celor viitoare. De aceea ne si porunceste sa nu le cerem pe acestea cand ne rugam, ci pe celelalte, fiind incredintati ca ni se vor adauga si acestea la celelalte. Cauta, dar, pe cele viitoare si vei primi si pe cele de acum! Nu cauta pe cele vazute, si le vei dobandi negresit! Este nevrednic de tine sa te apropii de Stapan cu niste cereri ca acestea!

    „Nu va ingrijiti de ziua de maine” (34)
    Ai vazut ca si prin aceste cuvinte Domnul ne-a incredintat ca vom primi negresit si bunatatile din lumea aceasta? Cel ce da cele mai mari, cu atat mai mult va da cele mai mici. „Nu pentru aceasta v-am spus sa nu va ingrijiti si sa nu cereti hrana, bautura si imbracaminte, ne spune Hristos, ca sa n-aveti ce manca, ce bea si sa umblati goi, ci ca sa aveti din belsug si acestea!”.
    „Iti poruncesc sa nu ceri hrana, bautura si imbracaminte, pentru ca nu cumva ingrijindu-te de ele si risipindu-te in atatea si atatea griji sa ajungi nevrednic si de aceste daruri pamantesti si de darurile cele duhovnicesti, sa te chinui in zadar si sa pierzi tocmai ceea ce ceri!”.

    Apreciază

  9. ioan said, on noiembrie 24, 2014 at 12:05 am

    de la aratarea sf. Enoh si Ilie pana la inscaunarea antihristului sunt 1260 de zile _ apoc 11.3. de la inscaunarea antihristului pana la armaghedon sunt 1290 de zile _ dan 12.11. de la armaghedon pana la a doua venire a Domnului sunt 45 de zile _ dan 12.12. deci cei care-i vor vedea pe sf. Enoh si Ilie vor sti mai dinainte ziua in care va veni Domnul nostru Iisus Hristos.

    Apreciază

    • Mihail V said, on noiembrie 24, 2014 at 11:27 am

      Oare nu am putea impiedica inscaunarea antihristului? Eu cred ca da. Pentru a veni acesta are nevoie de un teren prielnic pe care, din pacate, lumea actuala il ofera tot mai mult. Lumea ar putea lua exemplul celor din Ninive, dar lumea iubeste mai mult intunericul decat lumina:

      Iona 3:1-10

      1. Şi a fost cuvântul Domnului către Iona, pentru a doua oară, zicând:
      2. Scoală şi porneşte către cetatea cea mare a Ninivei şi vesteşte-le ceea ce îţi voi spune!
      3. Şi s-a sculat Iona şi a mers în Ninive, după cuvântul Domnului. Şi Ninive era cetate mare înaintea lui Dumnezeu; îţi trebuia trei zile ca s-o străbaţi.
      4. Şi a pătruns Iona în cetate, zicând: „Patruzeci de zile mai sunt, şi Ninive va fi distrusă!”
      5. Atunci Ninivitenii au crezut în Dumnezeu, au ţinut post şi s-au îmbrăcat cu sac, de la cei mai mari şi până la cei mai mici.
      6. Şi a ajuns vestea până la regele Ninivei. Acesta s-a sculat de pe tronul său, şi-a lepădat veşmântul lui cel scump, s-a acoperit cu sac şi s-a culcat în cenuşă.
      7. Apoi, din porunca regelui şi a dregătorilor săi, s-au strigat şi s-au zis acestea: Oamenii şi animalele, vitele mari şi mici să nu mănânce nimic, să nu pască şi nici să bea apă;
      8. Iar oamenii să se îmbrace cu sac şi către Dumnezeu să strige din toată puterea şi fiecare să se întoarcă de pe calea lui cea rea şi de la nedreptatea pe care o săvârşesc mâinile lui;
      9. Poate că Dumnezeu Se va întoarce şi Se va milostivi şi va ţine în loc iuţimea mâniei Lui ca să nu pierim!”
      10. Atunci Dumnezeu a văzut faptele lor cele de pocăinţă, că s-au întors din căile lor cele rele. Şi i-a părut rău Domnului de prezicerile de rău pe care li le făcuse şi nu le-a împlinit.

      Antihrist va veni daca i se ofera terenul prielnic, dupa cum ne si spune Sfantul Apostol Pavel in Epistola A Doua catre Tesaloniceni:

      CAPITOLUL 2
      Antihrist se arata inaintea venirii lui Hristos. Staruinta in dreapta credinta.

      1. In privinta venirii Domnului nostru Iisus Hristos si a adunarii noastre impreuna cu El, va rugam, fratilor,
      2. Sa nu va clintiti degraba cu mintea, nici sa va spaimantati – nici de vreun duh, nici de vreun cuvant, nici de vreo scrisoare ca pornita de la noi, cum ca ziua Domnului a si sosit.
      3. Sa nu va amageasca nimeni, cu nici un chip; caci ziua Domnului nu va sosi pana ce mai intai nu va veni lepadarea de credinta si nu se va da pe fata omul nelegiuirii, fiul pierzarii,
      4. Potrivnicul, care se inalta mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu, sau se cinsteste cu inchinare, asa incat sa se aseze el in templul lui Dumnezeu, dandu-se pe sine drept dumnezeu.
      5. Nu va aduceti aminte ca, pe cand eram inca la voi, va spuneam aceste lucruri?
      6. Si acum stiti ce-l opreste, ca sa nu se arate decat la vremea lui.
      7. Pentru ca taina faradelegii se si lucreaza, pana cand cel care o impiedica acum va fi dat la o parte.
      8. Si atunci se va arata cel fara de lege, pe care Domnul Iisus il va ucide cu suflarea gurii Sale si-l va nimici cu stralucirea venirii Sale.
      9. Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, insotita de tot felul de puteri si de semne si de minuni mincinoase,
      10. Si de amagiri nelegiuite, pentru fiii pierzarii, fiindca ei n-au primit iubirea adevarului, ca ei sa se mantuiasca.
      11. Si de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amagire, ca ei sa creada minciuni,
      12. Ca sa fie osanditi toti cei ce n-au crezut adevarul, ci le-a placut nedreptatea.

      ….iar ceea ce ne ramane noua este:

      13. Iar noi, fratilor, iubiti de Domnul, datori suntem totdeauna sa multumim lui Dumnezeu pentru voi, ca v-a ales Dumnezeu dintru inceput, spre mantuire, intru sfintirea duhului si intru credinta adevarului,
      14. La care v-a chemat prin Evanghelia noastra, spre dobandirea slavei Domnului nostru Iisus Hristos.
      15. Deci, dar, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati invatat, fie prin cuvant, fie prin epistola noastra…..

      Doamne ajuta!

      Apreciază

      • zcalin said, on noiembrie 25, 2014 at 10:22 am

        Mihail V,
        negresit, noi nu „putem” impiedica inscaunarea antihristului. Oare acest „putem” nu vine din mandrie, din ingamfare, din decadere? Aduti aminte de ispita lui Adam. Ce i-a zis sarpele Evei? Mancati din acest pom ca veti fii niste dumnezei. „Puteti” sa fiti asemenea lui Dumnezeu. Diavolul ne ispiteste nu cu un lucru vădit rău, ci cu un lucru care pare bun şi adevărat.
        Mai spui ca pentru a veni antihristul, „are nevoie de un teren prielnic pe care, din pacate, lumea actuala il ofera tot mai mult”. Oare din lumea actuala, nu facem si noi parte? NOI suntem lumea actuala. Cu totii suntem vinovati. Nu ne autoexcludem, caci nu suntem mai presus fata de altii. Din pacate asa cum Adam a dat vina pe Eva, si Eva pe sarpe pentru neascultare, tot asa si noi cautam vinovatul(-tii) in alta parte.
        Deci dragul meu, noi PUTEM doar sa ne rugam bunului Dumnezeu sa ne mai pasuiasca o vreme si sa cerem harul si mila Sa asupra noastra, pentru a a ne mantui sufletele. Doamne ajuta!

        Apreciază

  10. Irina said, on noiembrie 24, 2014 at 10:32 am

    Hristos nu stie ca om, dar ca Dumnezeu stie.

    Apreciază

    • andrei-d said, on noiembrie 24, 2014 at 3:42 pm

      irina,
      de unde asa baliverne si blasfemii?
      Iisus Hristos era Dumnezeu-Om, INTR-O SINGURA PERSOANA, O SINGURA CONSTIINTA, UN SINGUR CUGET. El S-a unit pe vecie cu noi oamenii. Iar daca firea lui Dumnezeiasca s-a unit cu cea omeneasca(UNIT-înţelegi?) deci gandeste ca o singura persoana, tu cum spui ca doar ca Dumnezeu stia? am o intrebare:
      ***Pentru tine Iisus Hristos este Dumnezeu-Cuvantul?***
      Mi-ai raspunde ca da, ceea ce e FALS!
      ACUM cuvintele „Întrupandu-Se Cuvantul lui Dumnezeu….” deci IISUS HRISTOS = DUMNEZEU+OM, deci Iisus Hristos nu e DOAR Cuvantul lui Dumnezeu ci si om, dar intr-o persoana, un cuget, un gand! Daca tu spui ca stia doar ca Dumnezeu tinzi spre erezie! Cum poţi DESPARTI cele doua firi prin gandire? IISUS HRISTOS ORI STIA, ORI NU MAI STIA! Atat iti e dat sa stii. Deci ce vreau sa intelegi este sa NU-L DEZBINI PE MANTUITOR! Doamne ajuta si post usor. Iertare daca te-am ofensat in vreun fel.

      Apreciază

    • zcalin said, on noiembrie 25, 2014 at 10:28 am

      Irina,
      de unde stii tu ce stie sau nu Iisus Hristos? Ti-a zis tie personal Mantuitorul lucrul acesta? Noi ortodocsii, daca nu intelegem ceva din Scriptura, cercetam omiliile si talcuirile Sfintilor Parinti, caci prin ei a vorbit Duhul Sfant. Nu dam atentie ce zice x sau y, sau ca asa ni se pare noua ca e mai bine.

      Apreciază

  11. A fost descoperit mormântul Sfântului Arhidiacon Ştefan, primul martir al lui Hristos said, on noiembrie 24, 2014 at 11:17 am

    A fost descoperit mormântul Sfântului Arhidiacon Ştefan, primul martir al lui Hristos

    În timpul săpăturilor efectuate in apropierea oraşului palestinian Ramallah, arheologii au descoperit una dintre cele mai mari relicve crestine – locul de înmormântare a Sfântului Arhidiacon Ştefan, primul martir al lui Hristos, conform unui raport al publicatiei Linga.

    Săpăturile intreprinse in zona ruinelor satului Taiar, situat la doi kilometri vest de Ramallah, au avut rezultate neaşteptate, anunţă 7est.ro.
    Ca parte a unui proiect al Universitatii din Ierusalim, destinat descoperirii și restaurarii de antichitati, un grup de arheologi, condus de Dr. Salah Al Hudeliyya, a descoperit ruinele unui întreg complex bisericesc, care include un lacas al epocii bizantine și o mănăstire bizantină.
    Potrivit unei declaraţii a Dr. Al Hudeliyya, această descoperire este de mare valoare pentru creștinii din întreaga lume. Săpăturile sunt efectuate de cercetători palestinieni și israelieni.
    „În interiorul acestor biserici, am dat peste o inscripție care indică faptul că biserica descoperita a fost construită în cinstea sfantului si întâiului mucenic Arhidiacon Ștefan, îngropat aici, în anul Domnului nostru 35”, a mai raportat istoricul. Cercetătorul a asigurat autoritățile locale și Biserica, ai căror reprezentanți au vizitat recent ruinele descoperite, ca a pus la dispozitie toate resursele și energiile, pentru punerea în aplicare a proiectului.
    „Cercetarile vor mai dura inca cinci ani, și cand vor fi gata, aceasta biserica va deveni cu siguranță un loc de pelerinaj pentru credincioșii din întreaga lume. Turistii se vor bucura de ocazie, intrucat acest sit este un exemplu viu de continuitate culturala in Orientul Mijlociu: aici, pe sit, putem vedea moștenirea începutului și sfârșitului Evului Mediu, culturile elenistice, bizantine și islamice”, a spus arheologul in încheiere.
    Un sfert din satul ruinat Taiar aparține Bisericii din Ierusalim, a precizat expertul, si va face din acest loc un loc potrivit pentru pelerin

    http://www.romaniatv.net/a-fost-descoperit-mormantul-sfantului-arhidiacon-stefan-primul-martir-al-lui-hristos_185650.html

    Apreciază

  12. Anonim said, on noiembrie 24, 2014 at 1:03 pm

    In urma mai mult solicitari pentru traducerea filmului Inger Rus, mai jos trimit link-ul filmului impreuna cu transcriptul, cu mentiunea ca nu este o traducere profesionala.
    Cuprins:

    Rezumat:

    Filmul 1 partea 1

    Filmul 1 partea 2

    Filmul 1 partea 3

    Filmul 1 partea 4

    Apreciază

  13. Anonim said, on noiembrie 24, 2014 at 1:11 pm

    Profetiile sunt mai mult in partea II-a a filmului impreuna cu parerile si sfaturile preotilor, despre cipuri este vorba in filmul 2, partea 3

    Filmul 2 partea 1

    Filmul 2 partea 2

    Filmul 2 partea 3

    Filmul 2 partea 4

    Apreciază

  14. Ionut said, on noiembrie 24, 2014 at 1:46 pm

    As vrea sa adaug ceva, oarecum in afara subiectului.
    Sa stiti ca exista tot felul de indivizi care o ignora sau o desconsidera pe Maica Domnului. Acesti indivizi nu au curaj sa-L tagaduiasca direct pe Hristos, asa ca incearca sa lupte impotriva Sf. Fecioare. Ei nu incearca sa lamureasca nimic, ci sa semene confuzie. Sunt vanduti celui viclean. O afirm cu toata responsabilitatea. N-as fi crezut ca pot exista si astfel de „oameni” daca n-as fi intalnit. Si este cu atat mai grav cu cat astfel de oameni sunt considerati a fi „crestini” si „profesori” cu multe grade academice (stati linistiti, nu sunt ortodocsi), deci ii duc in ratacire si pe altii.
    Repet, interesul lor nu e cautarea sincera a adevarului, oricare ar fi el, ci lupta in mod constient impotriva Adevarului si incearca sa semene confuzie intre cei care ii asculta. Iti servesc un pahar cu apa in care au pus doar o picatura de otrava, pe care, daca o primesti, iti ucide sufletul.
    Sper ca acest blog sa fie citit si de preoti si sa ia in seama acest avertisment. Poporul roman e o prada pentru acesti lupi turbati.
    Daca va puteti imagina asa ceva. Sa o desconsideri pe cea in care S-a salasluit Dumnezeu.
    Deci luati aminte: cel ce o uraste sau o dispretuieste pe Maica Domnului e sclavul celui viclean si face ceea ce ii porunceste acela.
    Eu unul nu pot nici macar sa ma rog pentru asemenea indivizi.

    Apreciază

    • Liliana said, on noiembrie 24, 2014 at 2:30 pm

      Doamne ajuta!
      Nu poti afirma ca iubesti si respecti pe Hristos dar O dispretuiesti pe mama Lui.E o falsitate evidenta.
      In ceea ce priveste venirea evenimentelor apocaliptice,ele sint ,cred,conditionate de starea duhovniceasca a omenirii.Prin pocainta,rugaciune,indreptarea comportamentului,etc,oamenii pot indeparta in timp pedeapsa lui Dumnezeu,care se indura de noi,mai ales cind si Maica Domnului si sfintii se roaga pentru milostivirea lui Dumnezeu catre omenire.
      Numai cei care isi ,,ghicesc” viitorul isi accepta cele ,,prevestite” de ,,ghicitor”,deci sint ca si determinati sa accepte asa -zisul lor ,,destin”.Astfel,acestia renunta la faptul ca Dumnezeu poate schimba evenimentele vietii lor in bine,daca ei s-ar ruga,s-ar caii etc.Nu e nimic batut in tinte-putem continuu alege,in timpul vietii pamintesti.Dumnezeu,Maica Domnului,toti sfintii si ingerii ne ,,asista” cu toata dragostea si ajutorul ceresc,in drumul devenirii noastre,numai sa vrem sa primim aceastea.Si oamenii,la fel ,trebuie sa fie atenti cu drag la ceilalti oameni care au nevoie de ajutor,intelegere, -atunci Dumnezeu ne-ar ierta de multe…Atunci am merita sa traim,sa facem umbra pamintului.
      Asadar,cind Hristos le-a raspuns ucenicilor asa -e pentru ca,probabil, S-a referit la faptul ca oamenii isi pot determina intr-o oarecare masura existenta.Dumnezeu vrea sa avem libertatea totala de a alege unde vrem sa fim ,vrea sa colaboreze existential cu fiecare dintre noi.Nu ne sileste la nimic,dar ne vrea responsabili pentru tot ce gindim,simtim,facem.Adica,asemanarea nobila cu Dumnezeu.
      Vi se pare ca asa e lumea de azi?

      Apreciază

      • Ionut said, on noiembrie 24, 2014 at 3:41 pm

        Asa cred si eu. Imi cer iertare daca gresesc. Parerile sunt impartite. Gandesc ca Domnul Hristos, Cel in care Dumnezeirea si umanitatea s-au unit ar putea sti, dar din smerenie si iubire fata de firea noastra pamanteasca, ale carei neputinte si dureri le-a luat asupra Sa, nu vrea sa stie. Si ne-a dat porunca „sa fie mijloacele voastre incinse si facliile voastre aprinse ” si „Deci si voi fiti gata, ca in ceasul in care nu ganditi, Fiul Omului va veni”.
        Dar mai este si un alt inteles, mentionat de Pr. Arsenie Boca. Daca lumea s-ar pocai, asa cum s-a pocait cetatea Ninive, ar fi crutata.

        Apreciază

    • zcalin said, on noiembrie 25, 2014 at 10:54 am

      Asa e frate. Ai dreptate. Doar ca ne gandim la Maica Domnului si ea Preacurata vine de indata in intrajutorarea noastra. Uite aici niste vorbe pline de smerenie despre Maica noastra, rostite de Parintele Sofian Boghiu: http://www.youtube.com/watch?v=FOrTpFsDh1Y.

      Apreciază

  15. ORTODOXIE said, on noiembrie 24, 2014 at 1:52 pm

    Reblogged this on CREDINŢĂ DREAPTĂ ORTODOXĂ!!!.

    Apreciază

  16. Veronica said, on noiembrie 24, 2014 at 3:42 pm

    Am auzit ca la stiri nu stiu pe ce canal a anuntat sambata seara 9/22 /11 /2014 ca in EGHINA de ziua Sf. NECTARIE care este sarbatorit de Sf. Munte Athos in acea zi adica pe stil vechi , Sf. Nectarie a deschis ochii si a fost filmat si dat la stiri . Daca este adevarat inseamna ca Sf. Nectarie ne avertizeaza sa deschidem bine ochii cei duhovnicesti si sa nu cadem in plasa si cursa care ni se intinde . Ce ziceti?
    Eu m-am uitat pe citeva canale de stiri din data respectiva dar nu am gasit asa ceva. Acest lucru l-am auzit de la mai multe persoane eu nu ma uit la tv.

    Apreciază

  17. Veronica said, on noiembrie 24, 2014 at 3:54 pm

    Cautand despre stire am dat peste o stire din moda ,, Anul acesta se poarta iluzia optica ,, se leaga prea multe dar noi tot speram ca vafi bine , fara ca sa ne schimbam in bine noi personal fiecare cite putin in fiecare zi sa ne sarguim sa punem inceput bun de pocainta si sa ne luptam cu noi sa ne schimbam in bine mai intaii si apoi ceilalti de langa noi se vor schimba ,asa ne indemna si Sf. Nectarie.
    DOAMNE AJUTA-NE SI NE MANTUIESTE SI NE IA LA TIMP DIN LUMEA ACEASTA SA NUNE PIERDEM NOI MULT PACATOSII. AMIN.

    Apreciază

  18. vali said, on noiembrie 24, 2014 at 5:57 pm

    SACCSIV, tu cum intelegi fragmentul asta? filmul II partea II pag. 11 in pdf.

    „Din câte l-am înțeles pe Slavocica reiese așa, atunci când Dumnezeu Iisus Hristos o să vină, Pământul
    o să fie complet distrus, o să-l restaureze(reconstruiască) oamenii care au supraviețuit, care nu au primit pecetea lui antihrist, ei împreună cu Dumnezeu o să refacă Pământul. Cum se spune a plantat Dumnezeu
    Raiul, așa este scris, reiese că așa o să fie și acum. Împreună cu Dumnezeu Iisus Hristos, oamenii care
    au rămas o să sădească pe Pământ copaci. Ei o să crească foarte repede, a spus Slavocica. Și Pământul o să fie curățat o să devină frumos. Raiul pe Pământ și doar după asta când Dumnezeu o să îi încerce și pe cei rămași, pe cei care împreună cu El au restaurat Pământul. Pentru un timp scurt, o vreme foarte, foarte scurtă o să îi dea drumul demonului cu care o să se confrunte pur și simplu omul pe aceste aparate zburătoare. Și când totul definitiv o să fie verificat pe Pământul frumos, restabilit o să înceapă înfricoșătoarea judecată. Eu așa l-am înțeles. De ce nu am spus asta înainte? Mă gândeam,o să vină Domnul Iisus Hristos și o să spună.”

    Apreciază

    • slava said, on noiembrie 25, 2014 at 1:33 pm

      eu credca nu trebu sa va bateti capul de momentul acesta, deoaarece nici mama lui slavocika nu stie mai mult , ea doar transmite ceea ce a spus el, pot sa va spun mai detailat cum a transmis ea mesajul: vor fi un fel de aparate zburatoare cu care omul va lupta cu demonii, Domnul va da drumul lor ca sa le arate ca si omul poate sai cistige pe ei, in acele aparate zburatoare va sta icoana Domnului si o candela aprinsa, si cum nu sar invirti aparatul zburator candela va arde incet incet, da aceste lupte se vor da dupa a 2-a venire a Domnului, si oamenii ramasi vor fi semi sfinti, insa stiti ce e cel mai important ce a transmis citez „Nici atuncea nu vor rezista toti, si se vor gasi si atuncea oameni(semi sfinti) care il vor trada pe Domnul” si dupa aceasta ultima incercare se va incepe judecata. Daca cititi carte apocalipsei pina la urma tot este ceva scris ca diavolul va fi lasat din nou la libertate pentru un timp scurt

      Apreciază

      • slava said, on noiembrie 25, 2014 at 1:38 pm

        daca nu gresesc in cap 20 al apocalipsei

        Apreciază

  19. sherlock_holmes said, on noiembrie 24, 2014 at 6:26 pm

    @ andrei-d

    Ai scris:

    „Iisus Hristos era Dumnezeu-Om, INTR-O SINGURA PERSOANA, O SINGURA CONSTIINTA, UN SINGUR CUGET. El S-a unit pe vecie cu noi oamenii. Iar daca firea lui Dumnezeiasca s-a unit cu cea omeneasca(UNIT-înţelegi?) deci gandeste ca o singura persoana, tu cum spui ca doar ca Dumnezeu stia? ”

    ….

    Nu ma pricep,dar imi dau cu parerea.De acord ca Domnul nostru Iisus Hristos este o Persoana,dar de restul din ce ai scris,nu sint sigur si nici convins.

    In Iisus Hristos sint 2 vointe,una dumnezeiasca si una omeneasca ,corespunzator celor 2 firi.Probabil si 2 cugete,corespunzator tot celor 2 firi.De exemplu:

    Ca om spune: Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, rugându-Se şi zicând: Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti.

    dar vointa Lui omeneasca o asculta pe cea dumnezeiasca,a Tatalui,dar cum in Dumnezeu exista o singura vointa,si pe a lui insusi,ca Cuvint.

    Probabil ca om,daca nu ar fi fost unit cu Dumnezeu,nu ar fi stiut clipa sfirsitului ( deci nu mintea,raspunzind astfel altcuiva de aici ),dar fiind unit,ce nu stia ca Om,isi raspundea ca Dumnezeu.

    Apreciază

    • andrei-d said, on noiembrie 24, 2014 at 7:29 pm

      frate, aici sunt…… Deci voi cauta zilele astea sa nu cad eu insumi in erezie, sau inselare. Asta-i treaba delicata. Tre sa cercetam cu grija. M-ai pus pe ganduri acum si voi cauta zilele astea. Doamne ajuta. Ar fi un subiect demn de un articol aici pe blogul fratelui Vasile, „Iisus Hristos stia de sfarsitul lumii doar ca Dumnezeu sau si ca om?” ar fi bine sa aiba si raspunsul :))) ca noi ne dam cu parerea da ei o sa dau fuga la Sf Ioan Gura de Aur si o sa citesc cateva omilii ca altfel nu am de unde sa stiu!

      Apreciază

      • aha said, on noiembrie 24, 2014 at 10:58 pm

        @andrei-d,sherlock_holmes
        dar sa nu despicam firul in patru si sa o luam pe aratura. teologia asta iti poate lua si mintile …cred. banuiesc ca stiti ca diavolul e cel mai mare teolog, nu? mai bine nu mai judecati voi pe toate ci sa ne vedem de propria mantuire.deja intrati in niste detalii care cred ca nu ajuta deloc omul pentru mantuire. ca daca era altfel le descoperea Domnul Iisus Hristos.

        Apreciază

      • aha said, on noiembrie 24, 2014 at 11:39 pm

        Sfanta Evanghelie dupa Ioan, cap. 14
        ….
        5. Toma i-a zis: Doamne, nu ştim unde Te duci; şi cum putem şti calea?
        6. Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.
        ….
        deci poate ca daca a zis ca despre ziua aceea nu stie nici ingerii, nici Fiul decat Tatal a spus ca sa nu mai intrebam si sa fim ascultatori. de vreme ce nici Fiul nu stie si stie doar Tatal e clar ca nu trebuie sa ne preocupe in mod deosebit ziua si ceasul acela. ca nu putem ajunge la Tatal decat prin Fiul si asa ne inchide gura sa nu mai intrebam. dar trebuie sa priveghem. asta da!
        Doamne ajuta!

        Apreciază

      • mircea.v said, on noiembrie 25, 2014 at 12:38 am

        Si eu zic ca astea sant taine care nu sant pt noi, oameni lumesti…
        Daca mai adaugam si cum incepe Apocalipsa:
        „1. Descoperirea lui Iisus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi cele ce trebuie să se petreacă în curând, iar El, prin trimiterea îngerului Său, a destăinuit-o robului Său Ioan,
        2. Care a mărturisit cuvântul lui Dumnezeu şi mărturia lui Iisus Hristos, câte a văzut. ”

        ne-am pierdut de tot.

        Oricum, logica nu ajuta la nimic in astfel de cazuri. Ne luam dupa Sfintii Parinti si asa nu cadem in prapastie.
        Sant taine multe. Omul – finitul, nu are cum sa priceapa infinitul – Dumnezeu. Creatura nu are cum sa-L priceapa pe Creator. Ceea ce este util sa stim, si putem pricepe, aflam de la Dumnezeu prin gura Sfintilor Parinti. Noi nu ne pricepem pe noi, dar vrem sa-l pricepem pe Dumnezeu. (Un exemplu de acest gen din lumea stiintei omului ateu: noi nu stim cum e cu campul magnetic al pamantului, acilea, la noi acasa, ce il genereaza, cum il genereaza (conform stiintei actuale asa ceva nu se poate), dar vrem sa stim originea Universului, varsta lui, cum a luat nastere, Big Bang… Maama, ce-am descoperit noi la cern, „particula lui Dumnezeu” si noi nu stim cum e cu acul busolei. )

        Avem alte probleme, destul de pamantesti si practice la acest moment.

        Iar sfarsitul, care este stiut de Dumnezeu, este functie de starea de pacat a omenirii. Nu este o data stabilita la inceputul lumii. Oamenii devin mai rai – sfarsitul se apropie; oamenii nu sant rai – sfarsitul se indeparteaza.
        Limita este pusa de catre Dumnezeu ca stare de pacat si rautate a omenirii, si nu ca data fixa. Si limita asta se materializeaza prin ceea ce inseamna insemnare, adica perderea liberului arbitru. In momentul cand omenirea renunta la liberul arbitru, omenirea nu isi mai justifica existenta si atunci vine sfarsitul.

        Apreciază

      • andrei-d said, on noiembrie 25, 2014 at 1:23 pm

        aha, mirce.v,
        Multumesc fratilor, aveti dreptate. Incercam saaflu ce nu mi-e dat, si culmea ca ma si enerva. Diavolul e intradevar cel mai bun teolog dar ma perverteste daca cercetez peste putere. Intradevar, poate ajungeam sa iscodesc in loc sa cercetez, sau poate sa ispitesc fara sa fiu constient. Gata, nu mai teologisesc. Doamne ajuta!

        Apreciază

      • Prahovean said, on noiembrie 26, 2014 at 7:28 pm

        Rog citește ultimul meu comentariu de mai sus.

        Apreciază

  20. set said, on noiembrie 24, 2014 at 10:58 pm

    Saccsiv poti sa dai drumul la articolul cu Ponta legat de anularea redeventelor la petrol? Multumesc!

    Apreciază

  21. Mediere Bucuresti said, on noiembrie 25, 2014 at 9:07 am

    Poate ca textul nu trebuie luat chiar la modul literal ! Poate ca Iisus omul nu stie, dar Iisus Dumnezeul care este parte a Sfintei Treimi nu are cum sa nu stie ceva ce este de la Dumnezeu !

    Apreciază

  22. […] IISUS HRISTOS CHIAR NU STIE? Iata cum comenteaza Sfantul IOAN GURA DE AUR versetul “Iar de ziua ş… […]

    Apreciază


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: