SCHEMA ULTIMEI BARICADE A DIAVOLULUI: Uneltele isi fac un nume de “ortodocsi anti ecumenism” apoi ii ataca furibund pe cei anti cip …
Cam astia ar fi pasii in linii mari:
- Isi fac un nume de anti ecumenisti si activeaza extrem de vehementi in acest sens pe internet (bloguri, facebook), fac conferinte sau chiar scriu carti sau articole in reviste
- Automat tabara, sa-i zicem, ortodox traditionalista ii accepta cu drag in randurile sale, promovandu-i inclusiv chiar si cei anti cip.
- Incet incet ataca marii duhovnici, de obicei otravind incepatorii cu ideea conform careia sunt influentati de cei din jur, ajungand astfel niste bieti batranei ce cam bat campii.
- Avand deja un nume de anti ecumenisti, figureaza in ochii multora ca un soi de tineri tigri teologi toba de invatatura ortodoxa. Din postura asta promoveaza o teza cu totul diabolica: lupta anti cip este protestanta.
- In final ii ataca furibund pe toti cei ce se opun sinistrului angrenaj cip – eGuvernare – internetul obiectelor – disparitia banilor cash.
Le-am zis unelte, deoarece chiar asta sunt: unelte ale diavolului. Unii constienti, fiind intrusi bagati cu misiune in tabara ortodoxa. Altii inconstienti, din prea multa fudulie.
Pe unii dintre cei inconstienti ii mai mana in lupta si un principiu: “interesul poarta fesul”. Ca si-au construit un drum in viata de asa natura incat sunt cu totul legati de SISTEM. Ori sunt prea plimbareti din tara-n tara si li se para un dezastru sa nu se mai poata deplasa pe motiv de cip. Ori au ajuns la un nivel de viata destul de ridicat, incat sa li se para o oroare renuntarea automata la el prin renuntarea la acel sinistru angrenaj. Ori sunt finantati de ierarhi sau prieteni pro cip si nu pot concepe sa scrie sau sa vorbeasca altceva decat li se dicteaza la un moment dat. Sau altele asemenea.
Iar altii dintre cei inconstieni sunt orbiti de mandria lor ca ar fi niste miezi pe acest pamant, cu totul superiori marilor duhovnici ce cu totii sunt anti cip.
Am mai scris despre unele dintre aceste unelte dar voi scrie si despre altele mai noi ce observ ca de la o vreme au inceput sa-si dea arama pe fata si sa-si ia foarte in serios misiunea de activisti pro cip atacand si ei furibund pe toti cei ce indraznesc sa zic ceva anti cip.
De ce am numit-o ultima baricada a diavolului? Pentru ca e ca la rugaciunea inimii: ultima baricada e cea a dracilor teologi. Sau daca vreti, diavolul lucreaza cu cercuri concentrice de ziduri de aparare:
- Primul ar fi habauceala asta in care sunt cuprinse mari mase de oameni care isi inchipuie ca nu exista nici iad, nici draci, nici antihrist, nici NOUA ORDINE MONDIALA, ci doar “teorii ale conspiratiei”. Ei vor doar sa bea, sa manance, sa faca sex cat mai mult si cat mai total. Si viseaza sa aiba cat mai multi bani ca poata sa bea si mai mult, sa manance si mai mult, sa se imbrace cat mai scump, sa faca sex si mai mult, adica sa traiasca cat mai degeaba pe acest pamant.
- Urmatoarele ar fi cele ce in care se mai taie de pe lista habaucilor cate ceva, oamenii parand asa, oleaca mai putin zombati decat primii. Dar tot nauci in chestiunile esentiale.
- Apoi vine zidul cu cei ce cred ca exista si Dumnezeu, si Rai, si iad, si draci, dar nu prea le place lor sa le zici de ecumenism, de masoni, de antihrist, cipuri, razboi mondial si alte asemenea. Eventual accepta treburi de gen anti avort, anti homosexualitate, poate cel mult ceva anti fracturare hidraulica. Ei vor sa-i lasi asa calduti sa merga duminicile pe la bisericutele unde pot socializa si asculta cat de frati sunt catolicii celui de al doilea plaman.
- Iar ultimul zid ar fi cel populat de anti ecumenistii … pro cip.
Observam astfel ca treaba cu cipul – eGuvernarea – internetul obiectelor – disparitia banilor cash este pana la urma cea mai importanta in economia dracului. Si cum s-ar putea altfel din moment ce vorbim despre viitorul semn al fiarei?
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
semnul fiarei 666 exista si este in circulatie inca de acum 44 ani cand apar codurile de bare UPC-A in SUA si mai tarziu EAN 13 in UE si care a continuat sau upgradat ca tehnologie in chipul cipurilor de azi dar si de maine
nu putem spune ca asteptam sa apara semnul fiarei 666 in viitor devreme ce el exista de multa vreme in stare tehnologica mai depasita dar inca folosita cu var si indesat la scara mondiala
diferenta este ca semnul 666 se vrea mereu cat mai bun si cat mai perfectionist si cat mai mortal sufleteste si trupeste pentru crestini ortodocsi in special
diavolul a cautat si cauta in continuare sa perfectioneze acest semn astfel incat sa fie cat mai bun de pecetluit si de implementat …dar sa si fie foarte usor de acceptat de catre toti oamenii
deci… diavolul stie bine sa faca UPGRADARE asa cum face si cu pacatele ….mereu indeamna omul la mai multe pacate dintre cele modernizate si mai noi dar nu exclude si pe alea mai vechi ceva mai usoare dar totusi mortale sufleteste
asa cum avioanele, masinile, trenurile etc..au fost mai mereu modernizate si prin urmare mai bune decat generatiile trecute asa si cu semnul fiare 666 care este modernizat in variante mai bune decat in trecut
multi asteapta sa vina semnul final 666 si atunci le vor refuza cum ar fi nanocipurile dar nu stiu sau dorm adanc ca deja au primit acel semn in stare initiala mai veche sau mai noua
asadar …diavolul e viclean
ApreciazăApreciază
eu am văzut film în care familia mama, tata si copil isi pusesera toti pe frunte semnu fiarei , un fel de reclama, e oribil. si spunea ca „asa veti putea trai fericiti alaturi de dumnezeu” – noul „dumnezeu”, antihristul de fapt. ei in schimb aratau ca va fi ceva bun si ca oamenii vor trai linistiti, cu acest semn, era un fel de cerc si din el ieseau trei carlige de la 6, in 3 directii ca la marca de la mercedes, dar cercul era unit. Iar inainte avertiza ca vor veni vremuri grele si ca numai „dumnezeu va va scapa pe voi, copiii, mei, din rau” de fapt era totul manipularea antihristului. Acum chiar imi pare adevarat ce a zis si Parintele Cleopa si altii ca antihristul e deja pe pamant.
ApreciazăApreciază
RĂSPUNSUL MEU FINAL către Andrei Dinu
Sunteți foarte-foarte alunecos în vorbe și folosiți din plin tot felul de sofisme și pretexte, neadevăruri și jumătăți de adevăr pentru a mă combate. Mai puțin cu argumente însă… Devine obositoare orice polemică, în care îmi despicați în patru fiecare propoziție și fiecare frază, de parcă ați face comentarii critice literare. Teologice în sensul adevărat al cuvântului nu sunt…
Nu știu de ce, dar cred că sunteți realmente o cauză pierdută… Nu sunt eu judecător sau sfânt (doar un simplu creștin care aspiră la sfințenie), dar cred că numai bunul Dumnezeu vă mai poate ajuta să reveniți la ortodoxia adevărată, cea lucrătoare și trăitoare, pe care au practicat-o nenumărați sfinți, printre care și sfinții închisorilor comuniste din România, printre care și părintele martir Arsenie Boca. Poate vă va fi de folos cât de cât articolul pe care l-am postat astăzi pe blog despre caterisirea sa și contextul în care s-a produs…
În privința părintelui Matei Vulcănescu, pot să spun că am avut mai demult o polemică despre cipuri și cred că este cel care se semnează preot-duhovnic și pr Timotei, pe blogul dumitale și pe alte bloguri. Mi-au spus acest lucru și alții. Mă întreb de ce acest părinte mă evită acum. Înainte îmi trimitea multe e-mailuri… Oricum voi cerceta problema până la capăt…
Dumnezeu să vă lumineze și să vă întoarcă la gânduri și sentimente mai bune!
DOAMNE IISUSE HRISTOASE, FIUL LUI DUMNEZEU, MILUIEȘTE-MĂ PE MINE PĂCĂTOSUL ȘI NEVREDNICUL.
Amin
LINK PENTRU ARTICOLUL DE ASTĂZI:
http://raduiacoboaie.wordpress.com/2014/08/30/de-ce-a-fost-caterisit-pe-nedrept-parintele-martir-arsenie-boca-radu-iacoboaie-30-august-2014/comment-page-1/#comment-466
Radu Iacoboaie on 30 august 2014 la 2:37 pm said:
Comentariul tău e în așteptare.
Încălcându-se ascultarea canonică pe care o propuneți prin ruperea comuniunii cu ereziarhii ecumeniști, chiar și a unui ierarh apostat se ajunge la căderea în neascultare față de Biserica lui Hristos, care este ecumenică și universală. Și de aici drumul până la schismă este unul scurt și ireversibil fără îndoială. Ecumeniștii din instituția oficială BOR s-au lepădat deja de Hristos prin pan-erezia ecumenismului. Acum vin alții să rupă în două Biserica Ortodoxă Română. Nu putem fi de acord. Punct.
ApreciazăApreciază
cine a făcut de fapt schisma ? Ecumeniștii, alții mai sunt ? Că tot ei sunt resposabili și pentru indiferența în fața pericolului reprezentat de actele cu cip și cred că e aceeași găleată cu lături din care se hrănesc toți – la hrana spirituală mă refer, desigur.
ApreciazăApreciază
Am uitat să-l felicit pe fratele Vasile pentru acest articol. De fapt, spun asta nu pentru a-i măguli mândria, ci pentru încurajare și pentru ca să avem cu toții o comuniune mai strânsă în duhul adevărului. Chiar așa stau lucrurile, cum le-a prezentat foarte bine fratele Vasile. Doamne ajută!
ApreciazăApreciază
OFF TOPIC
Știe cineva de ce nu se mai găsește filmul Reportaj-documentar realizat de Rafael Udrişte şi difuzat la TVR 1 în emisiunea SEMNE, 11.10.2008 – De ce nu canonizăm martirii anticomunişti?
ULTIMUL ARTICOL POSTAT PE BLOG:
http://raduiacoboaie.wordpress.com/2014/08/31/pr-dr-mihai-valica-despre-moastele-sfintilor-inchisorilor-22-iulie-2014/
ApreciazăApreciază
Părerea mea este că fratele Vasile, când spune în final de viitorul semn al fiarei, se referă la viitoarea pecetluire, care include pecetea satanei (666), pecetluire care începe cu actele biometrice (pașapoarte, buletine electronice) și se termină cu pecetluirea finală prin implantul microcipului pe mână sau*și frunte, prin care fiecare subiect devine UN OBIECT AL SISTEMULUI. UNUL SUPUS ȘI SUPUS CONTROLULUI ÎN FIECARE MOMENT AL VIEȚII SALE!…
ApreciazăApreciază
OFF TOPIC – Un documentar grecesc excepțional pentru ortodocși:
Sfântul Grigorie Palama (cu subtitrare românească).
Doamne ajută! Mai ales că, pe internet sunt foarte puține texte despre lupta sfântului împotriva ereziilor.
ApreciazăApreciază
OFF TOPIC
DE PE BLOGUL LUI VLAD HERMAN:
Sfântul Justin Popovici despre poziţia Bisericii faţă de stăpânire
Posted: 31 Aug 2014 11:18 AM PDT
Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni (Fapte 5, 29). Trebuie să ascultăm de oameni cât timp nu sunt împotriva lui Dumnezeu şi a poruncilor Lui.
„Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni” (Fapte 5, 29). Această maximă este sufletul şi inima însăşi a Bisericii Ortodoxe. Iată Evanghelia ei, Evanghelia a toate. Iată prin ce trăieşte ea, şi pentru ce trăieşte. Iată din ce se zideşte nemurirea şi veşnicia ei. Anume aici se află atotvaloarea ei netrecătoare. „A se supune lui Dumnezeu mai mult decât oamenilor” – acesta este principiul principiilor, sfinţenia sfinţeniilor, măsura tuturor măsurilor.
Această Atot-Evanghelie cuprinde esenţa tuturor sfintelor canoane ale Bisericii Ortodoxe. Aici, cu nici un preţ, Biserica nu poate face nici un fel de concesii nici unor regimuri politice, nu pot fi admise nici un fel de compromisuri – nici cu oamenii, nici cu demonii, nici cu prigonitorii Bisericii şi cu demolatorii Bisericii.
„A se supune lui Dumnezeu mai mult decât oamenilor” – acesta este statutul Bisericii Ortodoxe, statutul ei veşnic şi neschimbător – statutul atotcuprinzător, starea ei veşnică şi neschimbată – stare atotcuprinzătoare. Iată care este mai întâi de toate răspunsul dat primilor prigonitori ai Bisericii: Faptele Apostolilor 5, 29. Acesta este şi răspunsul ei dat prigonitorilor, de-a lungul veacurilor până la Judecata de Apoi. Pentru Biserică, Dumnezeu totdeauna e pe primul loc, iar omul, lumea, totdeauna pe locul doi. Trebuie să ascultăm de oameni cât timp nu sunt împotriva lui Dumnezeu şi a poruncilor Lui. Dar când oamenii se ridică împotriva lui Dumnezeu şi a poruncilor dumnezeieşti, Biserica trebuie să se împotrivească şi să stea împotrivă. Dacă ea nu procedează astfel, ce Biserică mai e şi asta? Iar reprezentanţii Bisericii – dacă nu procedează astfel, oare mai sunt ei reprezentanţi apostoliceşti ai Bisericii? A se îndreptăţi în acest caz cu aşa-zisa iconomie (condescendenţă) bisericească înseamnă nu altceva, decât a-L trăda în ascuns pe Dumnezeu şi Biserica Sa. O astfel de iconomie este pur şi simplu o trădare a Bisericii lui Hristos.
Biserica reprezintă o veşnicie în timp, în această lume vremelnică. Lumea se schimbă, dar Biserica nu se schimbă; nu se schimbă veşnicul ei adevăr dumnezeiesc, dreptatea ei dumnezeiască, Evanghelia ei dumnezeiască, veşnicele ei unelte dumnezeieşti. Nu se schimbă, fiindcă nu se schimbă Domnul Hristos, Care aşa este şi aşa lucrează. Acesta este adevărul şi realitatea evanghelică: „Iisus Hristos ieri şi azi şi în vecii vecilor este Acelaşi”(Evrei 13, 8).
Prin veşnicie Biserica este prezentă în timp pentru ca timpul să se sfinţească prin ea, să se înnoiască prin ea, să se înveşnicească prin ea şi să fie deopotrivă cu ea. Nu Biserica trebuie să fie în pas cu timpul ori cu spiritul vremurilor, ci timpul trebuie să se alinieze după ea, ca fiind veşnică, şi spiritul vremurilor – după ea, ca fiind purtătoare a duhului veşniciei, a duhului Dumnezeului-Om. Pentru că ea este de-a pururi sfântă, de-a pururi apostolească. Ea este de-a pururi duhovnicească, de-a pururi dumnezeiască, de aceea niciodată nici nu îndrăzneşte să jertfească veşnicia vremelniciei, ceea ce aparţine lui Dumnezeu – celor omeneşti, cele cereşti – celor pământeşti. Nu ea urmează a se adapta la spiritul vremurilor, dimpotrivă, ei i se cuvine să potrivească timpul la veşnicie, vremelnicia – veşniciei, cele omeneşti – Dumnezeirii. Veşnicul ei drum prin această lume: mai întâi -Dumnezeu, apoi omul; în faţă – Dumnezeu, iar în urma Lui omul: „Ca să fie Hristos cel dintâi întru toate” (Col. 1, 18 ).
Ca atare stăpânirea este de la Dumnezeu (Rom. 13, 1-6): şi ierarhia valorilor şi ierarhia ordinii de la Dumnezeu este. De aceea, în principiu, trebuie să ne supunem stăpânirii care pune ordine, normalizează şi care păstrează această ordine divină dată de Dumnezeu în lume. Altminteri survine căderea şi decăderea în anarhie.
Stăpânirilor trebuie să ne supunem, în măsura în care ele menţin ordinea divină în lume, pentru că ele sunt „slugile Domnului” şi – ca unor slugi ale Domnului. Stăpânirilor trebuie să ne supunem, pentru că ele, ca slugi ale Domnului, poartă sabie, cu care pedepsesc răul şi apără binele. Stăpânirilor trebuie să ne supunem, pentru că ele, slugile Domnului, sunt „înfricoşătoare pentru faptele rele”, şi nu pentru cele bune. Atunci însă, când stăpânirile devin periculoase pentru faptele bune, când stăpânirile prigonesc binele dumnezeiesc, şi mai mult decât toate, binele şi atotbinele acestei lumi – pe Iisus Hristos, iar prin aceasta Biserica Sa, atunci acestor stăpâniri nu se cuvine să ne supunem, nici să le ascultăm. Creştinul trebuie să se lupte cu ele, şi să se lupte anume prin binecuvântatele mijloace evanghelice. Niciodată creştinul să nu îndrăznească să se supună mai degrabă oamenilor, decât lui Dumnezeu, şi mai cu seamă oamenilor potrivnici Dumnezeului adevărat şi Evangheliei Lui.
La început stăpânirea fusese dată, în principiu, de la Dumnezeu. Când însă stăpânirea se abate de la Dumnezeu şi se ridică împotriva lui Dumnezeu, în acest caz ea se transformă în silnicie şi prin aceasta încetează de a mai proveni de la Dumnezeu şi este de la diavol. Deci noi, creştinii, cunoaştem şi taina stăpânirii şi taina silniciei: stăpânirea este binecuvântată de Dumnezeu, silnicia însă, este blestemată de Dumnezeu. Tot ce vine de la Dumnezeu este bine, iar dacă acest bine este întrebuinţat în rău este de la diavol, întrebuinţarea în rău a celor dumnezeieşti – iată unde stă diavolul, şi toată diavoliada lumilor toate, la un loc cu lumea oamenilor. Stăpânirea vine de la Dumnezeu, şi până când ea rămâne în Dumnezeu şi sub Dumnezeu şi cu Dumnezeu – este binecuvântată. Părăsindu-L pe Dumnezeu, ea se transformă în violenţă – prin aceasta supunându-se pe sine puterii antidumnezeieşti – diavolului. Aceasta este învăţătura dreptmăritoare şi apostolică, patristică, evanghelică despre natura şi valoarea stăpânirii.
Aceasta este sfânta şi infailibila învăţătură ortodoxă a Bisericii lui Hristos, aşa a fost de la început şi până acum, şi de acum în vecii vecilor. Şi cine sunt martorii ei? Toţi sfinţii apostoli, toţi sfinţii părinţi, toţi sfinţii mucenici. În mod deosebit sfinţii mucenici, începând cu Sfântul şi întâiul mucenic Ştefan, şi până la noii noştri mucenici şi câţi alţi sfinţi mucenici ai vremurilor noastre. Ei toţi au pătimit pentru Domnul Hristos, toţi laolaltă de la împăraţi, regi şi cneji; într-un cuvânt, de la stăpânirile luptătoare contra lui Dumnezeu ai acestui veac. Şi aceşti sfinţi mărturisitori nu se numără cu miile, ci cu milioanele. Ei toţi sunt sfinţi şi nemuritori ca martori ai adevărului divino-uman: creştinii trebuie să se împotrivească poruncilor nelegiuite şi necredincioase ale împăraţilor, domnitorilor, stăpânitorilor acestei lumi, oriunde s-ar afla ei, şi oricine ar fi ei.
Fiecare sfânt mucenic, fiecare sfânt mărturisitor al credinţei lui Hristos reprezintă o întruchipare vie şi o personificare nemuritoare a preasfintei Atot-Evanghelii a Bisericii Ortodoxe: „Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni”. Fiecare din ei s-a ţinut de această Atot-Evanghelie dumnezeiească cu tot sufletul, cu toată inima, cu tot cugetul. De aceea au şi fost ei supuşi la chinuri, la răutăţi, de aceea au fost omorâţi de către stăpânitorii apostaţi din veac în veac.
Sursa: Arhimandrit Iustin Popovici, Biserica și statul, Editura Schitului Sfântului Serafim de Sarov, 1999
ApreciazăApreciază
Am adus adăugiri importante pe blogul raduiacoboaie – UN BLOG ORTODOX DE ATITUDINE… la paginile FILME și FILME DOCUMENTARE.
Doamne ajută!
ApreciazăApreciază
Aș dori să știu dacă blogul ortodoxie.md este ortodox sau stilist sau pe stil vechi. Are filme destul de bune și un forum (cu întrebări și răspunsuri).
A observat cineva că pe blogul lui radupopescu blog apar teme ezoterice iar una este despre psihologul C. Jung (evreu sionist)?
ApreciazăApreciază
OFF TOPIC – ULTIMUL ARTICOL
http://raduiacoboaie.wordpress.com/2014/09/02/de-ce-se-teme-masoneria-de-canonizarea-sfintilor-din-inchisorile-comuniste-radu-iacoboaie-2-septembrie-2014/#more-1152
ApreciazăApreciază
sistemul ocult satanic, este ft. viclean
ApreciazăApreciază
Pai parca protestantii zic ca nu au nevoie de fapte pentru mantuire. Asta e de la Luther. Si uite asa, diavolul ii castiga la final, ca daca nu sant necesare faptele ci e necesara doar credinta, vor accepta insemnarea si toti pasii de pana acolo, ca doar ei au credinta. A te impotrivi inseamna a infaptui. „Nu domnule, nu accept asa ceva; pleaca de aici si imi asum consecintele”. (ma refer si la acte biometrice, si la carduri si la cipuirea finala) Prin cipuire, diavolul ajunge la suflet prin ceva material, cipuri, si atunci si fapta este in domeniul materiei, palpabilului. Nu mai este doar credinta si rugaciunea, ci trebuie facut de catre om si ceva in sfera practicului.
ApreciazăApreciază
a fost foarte puternică manipularea – de toate felurile, dar și asta de tip protestant – de genul „nu mă deranjez de problema cip-urilor că oricum am credință și e de-ajuns”. Într-adevăr ortodoxia înseamnă peste tot și faptă. Hristos a lăsat mărturie cu fapta sa, nu numai cu credința Sa. Însă pentru fapte în această privință trebuie să fie cineva iscusit, rugăciunea și postul, unitatea și credința bineînțeles ne fac în stare de fapte împotriva actelor biometrice, apoi a peceții antihristului.
ApreciazăApreciază
draga frate mircea, cu toata decenta si smerenia ortodoxa te rog sa te documentezi inainte sa raspandesti zvonuri despre protestanti. O fi ei eretici din nastere sau / sI convingere , dar asta nu te legitimeaza pe tine, ortodox norocos (ce te faceai tu oare, daca te nasteai luteran?) sa raspandesti chestii incepandu-ti textul cu „pai parca”! Mai presus decat calomnierea ereticilor si raspandirea de zvonuri / minciuni stau cele zece porunci (valabile mai ales pentru ce drept-credinciosi!) – nu-i asa?
Catre sectia de cenzura a bloguui acesta: in numele adevarului dar si al pluralitatii de pareri dati drumul acestui comentar!
ApreciazăApreciază
Pr. Varsanufie N. si anticipcirip
Esti preot?
Ce-i aia ortodox norocos?
ApreciazăApreciază
Foarte pertinentă observatie ! Pot confirma si eu cele afirmate mai sus. In ultimii 4 ani, fiecare persoana din anturajul meu a putut fi incadrata cu usurinta intr-una din categoriile enuntate de tine!
ApreciazăApreciază
Reblogged this on CREDINŢĂ DREAPTĂ ORTODOXĂ!!!.
ApreciazăApreciază
In mod sigur asa e. Sunt experti in manipulare. Am pus mai demult un document la decsrcat. Il mai pun odata, cititi foarte atent si aveti grija pe viitor:
Dă clic pentru a accesa manipulare.pdf
ApreciazăApreciază
Frate Vasile, o parte din ei fac lucrurile astea cu buna stiinta?
Adica intentionat creeaza anumite bloguri ca apoi sa inceapa atacurile?
Eu am vazut multi asa zisi luptatori care iti este greu sa crezi ca sunt infiltrati.
De ex Capsali?
Ce zici ii un infiltrat?
Sau tot ce a facut si face e din lipsa dezinteresului de a cerceta adevarul?
Deci din moment cand aflam ca cineva este un infiltrat si ai avut foarte mare incredere, atunci e foarte grav fiindca iti dai seama greu ce e cu el.
Ar trebui sa incepem sa facem o lista cu cei care stim sigur ca is infiltrati si cu cei care doar se lasa manipulati, fiindca in primul caz sunt sanse minime sa isi revina, iar in al doilea caz e mai simplu de a spera ca isi va reveni.
Daca stii frate Vasile despre asemenea persoane te rog sa postezi.Nici in acest moment nu se stie ce e cu Capsali: Infiltrat sau doar manipulat?
Si altii ca dansul..
ApreciazăApreciază
Sorin
Cu Capsali nu stiu ce e, dar stiu sigur de unii din echipa de activisti ce l-au sustinut. Suntem mai multe bloguri ce vom scrie curand si despre ultimii.
ApreciazăApreciază
un arhiereu moldovean i-a numit pe față – luptători împotriva Bisericii lui Hristos
ApreciazăApreciază
În Huși mascații dau oamenii afară cu forța din Biserică!
http://proiectromania.wordpress.com/2013/04/19/este-incredibil-ce-se-intampla-in-biserica-ortodoxa-romana-asa-ceva-nu-este-cu-putinta/
ApreciazăApreciază
e în satul Bozia care aparține de episcopia Hușilor.
Pentru sufletele acelor oameni eu cred că Episcopul Corneliu Bârlădeanu e blestemat!
ApreciazăApreciază
iar în toată Episcopia Hușilor începând de la acele evenimente – că au fost atunci vreo 3-4 preoți caterisiți că nu cotizau mafiei, pentru asta cred că s-a așezat o necredință și o stare de ceață sau orbire care la un moment dat va face noi victime, iar făptașii vor primi răsplata lui Dumnezeu
ApreciazăApreciază
plus că mai sunt multe cazuri despre care mi-au spus oamenii – că preotul le-a fost alungat din parohie dar nu a mai avut nici un cuvânt de spus și acum acele biserici sunt aproape goale.
ApreciazăApreciază
asta e diferența dintre o ierarhie masonică, eretică și supusă statului și una normală care combate problemele, păcatele sau legile antihristice din lumea în care trăiește
ApreciazăApreciază
proiec-tromania ? Nu prea-mi place cum suna… Nu mai mediatizati astfel de site-uri obscure
ApreciazăApreciază
aveți dreptate, site-ul nu e pentru adevăr, are multe minciuni, îmi cer iertare
ApreciazăApreciază
eu găsisem numai ce-mi convenea mie ca argument pentru o replică , dar uitându-mă pe site se văd multe aberații
ApreciazăApreciază
Iata aici un articol despre Ortodoxie şi Patrie traite de un adevarat mucenic din zilele noastre: Nikolai Leonov. Prigoana si daruirea sa ar putea fi un exemplu pentru multi dintre noi. Aici e link-ul: http://activenews.ro/un-material-despre-ucraina-care-nu-te-va-lasa-indiferent-ortodoxie-si-patrie-prin-ochii-lui-nikolai_1857361.html
Pomeniti-l in rugaciunile voastre si pe acest soldat al lui Dumnezeu, Nikolai Leonov. Sa-l ierte bunul Dumnezeu si sa-l invredniceasca de imparatia Sa. Amin
ApreciazăApreciază
Taticul acestor tradatori este Arie sau Iuda? Pana si Nero sau Diocletian au avut mai multa onoare decat cozile de topor din Biserica, acestia au ucis ucenicii lui Hristos, cand ataci Biserica din afara nu faci decat sa o intaresti, de-a lungul secolelor Biserica astfel a daruit mucenici si martiri. Dar cand o ataci pe dinauntru incerci sa-L ucizi pe Mantuitor, dar nu oricum, ci din inima si din cugetul credinciosilor…e tradare si creezi confuzie, dai prilej de sminteala si ajung la vorba capitanului, ca daca as avea un glont si in fata mea un dusman si un tradator as trage in tradator….saccsiv, Dumnezeu sa-ti dea sanatate!
ApreciazăApreciază
Am scris mai demult un articol despre subminarea Bsericii de către preoții și episcopii căzuți în erezii. Se găsește în pagina ULTIMELE 19 ARTIICOLE ALE AUTORULUI. Doamne ajută!
ApreciazăApreciază
Radu, ai cumva idee cine este acel personaj sub numele de ”preot duhovnic”? pt. ca iam raspuns la unu dintre comentariile sale, si iam si argumentat dece, si iam explicat ca spre deosebire de PATRIARHIA ELENA,CARE A PUS PICIORUL IN PRAG in mai multe chestiuni anticrestine inclusiv in privinta actelor cu cip, ”patriarhia” de la bucuresti face jocul masoneriei prin atitudinile sale si mia zis ca si eu traiesc in intuneric, sa fie cumva vreun om deal sistemului ?! , mia dat si un nr. de tel. ca sal sun si bineinteles ca nu lam sunat si ma mai facut si sectar si eretic si ceva de genul,
ApreciazăApreciat de 1 persoană
nous dansons sur un volcan = noi dansam pe un vulcan (la figurat a nu-și da seama de o amenințare iminentă)
Adică vulcanescu matei sub masca anti ecumenista a fost unul din vulcanii pe care am dansat cu toti pana acu?! Amuzant! Ce n’est pas possible
ApreciazăApreciază
Știe cineva, dacă carnetele actuale de conducere au cip, cod de bare sau bandă magnetică? Vă mulțumesc!
ApreciazăApreciază
da bineinteles ca au, au cod de bare
ApreciazăApreciază
au si 666 stilizat >http://ro.wikipedia.org/wiki/Permis_de_conducere#mediaviewer/Fi%C8%99ier:RO_licence_back.jpg
ApreciazăApreciază
Mulțumesc mult de informații!
ApreciazăApreciază
off topic
Cercetatori suedezi de la Ecole Polytechnique Federale de Lausanne au realizat un microcip implantabil care poate preveni ( arata ) in avans atacurile de cord cu cateva ore, poate monitoriza pacienti de cancer care fac chimioterapie si monitorizeaza glicemia ( anul 2013 ).
Under the skin, a tiny laboratory
Sub piele un mic laborator
http://news.sky.com/story/1066992/mini-blood-labs-can-predict-a-heart-attack
NU MICROCIPURILOR
ApreciazăApreciază
RASPUNS ADRESAT FRATELUI RADU IACOBOAIE
preot-duhovnic
on 30 august 2014
forul sectei vostre:
patriarh-Lucifer
mitropolit-saccsiv
arhiepiscop-iacoboaie
episcop-aurora
protopop-pisimouse
popa de serviciu-rfid 666
De cand voi…hirotoniti femei?! Si….ce cercetezi ma tu? Cercetatorule! Cercetezi tu cine sunt, cine e matei, timotei si maftei? Esti infiorator de uimitor!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Saccsiv!!! imi trimiti un mail sa mai vb cate cele! Doamne ajuta! sunt din Medias! Respectele mele!
ApreciazăApreciază
O mica lista cu infiltrati (pe unii ii dau cu un semn de intrebare) dintre personalitatile publice din ortodoxia de pe la noi:
– Claudiu Tarziu
– Razvan Codrescu
– Iulian Capsali (posibil)
– preotul Aldea sustinatorul lui Capsali (posibil)
– preotul Vasile Gavrila – biserica rusa Bucuresti (nu am nici o indoiala)
– preotii Eugen Tanasescu, Pruteanu, Piciorus etc
– Dan Puric (posibil)
– Razvan Bucuroiu (posibil)
– Victor Roncea (sigur !)
– Serban Suru (absolut sigur)
ApreciazăApreciază
Ion
Pe parintele Aldea cred ca doar l-a luat un soi de val al entuziasmului baricadist.
ApreciazăApreciază
Saccsiv:
Sper sa fie asa cumm spui.
Eu m-as bucura sa ma insel in privinta tuturor celor de mai sus, dar……
ApreciazăApreciază
@Ion daca Parintele Aldea nu e ,,infiltrat”, accepti ca esti tampit?! Au ajuns toti carnatii ca tine sa denigreze oameni cu viata sfanta, ca Parintele Aldea. Sper ca vei spovedi asta, neispravitule, ca de demonstrat nu ai ce. Cum sa il pui pe parintele favorit al Parintelui Justin langa Victor Roncea?! Mai vorbesti si de instinct, bai Sherlock, al tau e 0 barat. Prostule!
ApreciazăApreciază
Faptul ca sunt insultat cand am spus de Aldea este un argument ca am dreptate. Daca mai vin cativa ca tine sa ma injure, o sa fiu sigur ca am dreptate. 😀
ApreciazăApreciază
pe parintele Aldea din cate il cunosc este total anti sistem inclusiv contra cipurilor, insa de ceva vreme nu lam mai vazut pe la parohia sa, si astazi am intrebato pe femeia care vinde lumanari daca stie ceva despre parintele Aldea si mia raspuns ca este in concediu
ApreciazăApreciază
Bai da ce le mai stii tu!!
Si i-a spune dupa cum au ajuns in lista aia a ta?
Eu cred ca tu esti un infiltrat!
ApreciazăApreciază
Getul
Si cine zici tu ca n-ar mai trebui sa fie pe lista lui ion?
ApreciazăApreciază
Toit in legatura cu infiltratii – atat in biserici, cat si in mediul online, sunt multi care se dau credinciosi si ortodocsi, unii au chiar cunostinte teologice solide si un limbaj inselator, aparernt induhovnicit, care sunt infiltrati. Atentie mare. Nu va luati dupa barbi si dupa batice! Merg la slujbe, merg la conferinte, etc etc – infiltrati de servicii.
Mantuitorul spune „dupa roadele lor ii veti cunoaste” – prin urmare ne anunta ca nu trebuiie sa ne luam dupa aparente. Deci, ei sunt destul de greu de recunoscut si de identificat. Trebuiie fie sa ai un simt foarte foooooarte ascutit in a „mirosi” securistii, fie sa ii urmaresti pe termen lung si sa vezi daca vorbele lor se potrivesc cu viata lor, cu faptele lor, etc. Totusi un adevarat crestin trebuie sa aiba suflet bun si fapte bune, si asta pe termen lung. La securisti, exista ceva mimat si strident, o nepotrivire care sare in ochi. Crestinul adevarat va fi mereu modest si autentic.
ApreciazăApreciază
Da, dupa roadele lor ii veti cunoaste. Urmand acest cuvant, eu spun ca TU esti inflitrat. Ia sa vad, ce ai de spus in apararea ta ? Demostreaza-mi ca nu esti.
ApreciazăApreciază
Am întrebat retoric despre vulcanescu matei. Îl sesizase Saccsiv mai demult:
https://saccsiv.wordpress.com/2013/06/13/video-greseala-parintelui-teodoros-zisis-parintele-paisie-aghioritul-ar-fi-fost-influentat-de-neoprotestanti-in-privinta-semnelor-vremurilor/
Tot un grec parintele Metallinos spune ca omul in stare de pocainta trebuie sa se impartaseasa de fiecare data cand se face Sfanta Liturghie. Apoi ierom Petru Pruteanu, această „piatră” pe care se va sfârama linistea Bisericii, sigur că se îndreptățește invocând pe greci :
http://www.doxologia.ro/video/conferinte/despre-impartasirea-continua
Mie la Vatopedu când am fost mi s-a spus că icoanelor nu trebuie să li se citească rugăciuni de sfințire! Trebuie să folosim așa cum sunt în cult, nu-i nicio problemă!
Adică vreau să spun că e diferență între ceea ce învăța Gheron Iosif Isihastul, Cuviosul Paisie Aghioritul, Efrem Filotheitul, Arhim Epifanie Teodorulopulos, Părintele Porfirie care acum a fost canonizat, etc și ce învățătură putem primi astăzi de la grecii contemporani care trăiesc și ei o criză! Nu contest că ei sunt în mare măsură depozitari Tradiției! Dar ceea ce vedem astăzi la ei: se spovedesc rar și se împărtășesc des, îl contestă pe Cuv Paisie Aghioritul cum am văzut mai sus, îi amână canonizarea, în ultimii ani nu se mai săvârșesc exorcisme, întrucât conducerea Bisericii Greciei îi consideră pe ”demonizați” ca drept simpli bolnavi cu probleme psihologice și psihice și îi trimite la psihiatri și la spitalele de psihiatrie. Or Hristos, întemeietorul Bisericii noastre, îi scotea pe demoni din oamenii care fuseseră posedați de ei, așa cum relatează Evanghelia, însă conducerea Bisericii Greciei (în majoritatea ei) interzice exorcismele. asa cum amintea aici pe blog Saccsiv https://saccsiv.wordpress.com/tag/parintele-arhimandrit-marcu-manolis/. Ce să mai spunem de Profesorul Sava Agouridis https://saccsiv.wordpress.com/2014/08/10/teologii-iadului-savvas-agouridis/
Profesorul Petros Vassiliadis care spunea: „după ce am redescoperit esenţa tradiţiei noastre în realitatea ei dinamică liturgică, trinitară, pnevmatologică, cosmică şi, mai ales, ecleziologică… e timpul să ne aventurăm dincolo de teologia patristică”, înspre „agenda nerezolvată a teologiei ortodoxe: vasta zonă a premiselor biblice ce formează baza credinţei noastre”.
De aceea cred că trebuie privită cu prudență și orientarea Greciei, și în nici un caz nu se poate da „ora exactă” după reperele contemporane ale ei!
ApreciazăApreciază
Apropo avem si noi la Bucuresti un fel de „Petru Pruteanu”: Chiril Lovin care a stat prin Vrancea o perioadă, apoi la Pr Irineu Curtescu la Ponor și acum e scriitor la curtea patriarhala. Ia să vedem determinarea pro sistem a lui Chiril Lovin care se bucură și pentru noi că s-a luat decizia ne-citirii molitfelor:
Asistăm la o exacerbare în rândul credincioşilor a unei „psihoze a dezlegărilor”. Pentru orice problemă familială, socială, ocupaţională sau psihologică se crede că cineva a făcut farmece sau magie. Însă molitfele Sfântului Vasile cel Mare nu se pot citi oricând, mai ales în ziua de 1 ianuarie – zi de bucurie, fiind praznicul Tăierii-împrejur a Domnului -, ci se rostesc în cazuri concrete şi verificabile de îndrăcire, în zile de post, cu pregătire şi spovedanie, eventual în legătură cu săvârşirea Sfântului Maslu.
Grija Bisericii faţă de cei care au ajuns, din diverse pricini, în stăpânirea duhurilor necurate s-a manifestat prin rugăciuni de exorcizare, despre care avem mărturii încă din perioada nou-testamentară. Astfel, Mântuitorul a izgonit demoni şi i-a trimis pe Apostoli ca şi ei să facă asemenea, dându-le puterea harului pentru aceasta. Cu toate acestea, atât Mântuitorul, pe Muntele Carantaniei, cât şi Apostolii s-au folosit de post şi rugăciune pentru înfrângerea vrăjmaşului nevăzut. Mântuitorul a spus, de altfel, ucenicilor Săi că „acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post” (Matei 17, 21; Marcu 9, 29). În Faptele Apostolilor ni se prezintă cazul fiilor lui Scheva, iudei care, folosind numele lui Iisus, izgoneau demoni, dar care, nefiind pregătiţi pentru lupta cu diavolul, au fost atacaţi de demoni prin cei îndrăciţi (Fapte 19, 14-16).
Exorcismele prebaptismale
Biserica a folosit exorcismele mai întâi faţă de cei care doreau să devină catehumeni, adică să se întoarcă „de la stăpânirea satanei la Dumnezeu” (Fapte 26, 18). Exorcismele rostite asupra candidaţilor la catehumenat îi curăţau pe aceştia de influenţele demonice primite mai ales prin participarea la cultul păgân (numită „masa şi paharul demonilor” – I Cor. 10, 21).
Exorcismele pentru energumeni
Pentru cei ce se demonizau după Botez, Biserica a rânduit ca ei să fie aşezaţi într-o stare aparte, a energumenilor, pentru care se făceau rugăciuni publice şi care apoi erau concediaţi de la Sfânta Liturghie îndată după catehumeni. Astfel de ectenii şi rugăciuni pentru energumeni se găsesc în „Constituţiile Apostolice” (puse în scris în jurul anului 370). De aici se vede că demonizaţii nu stăteau la Liturghia euharistică şi nu erau împărtăşiţi, până nu se izbăveau (aşa cum arată şi Canonul 79 Apostolic, dar şi molitfele 1, 2 şi 4 atribuite Sfântului Ioan Gură de Aur). De asemenea, Biserica condamna pe aceia care, fără a fi posedaţi de cel-viclean, solicitau rugăciuni de exorcizare (cf. Canonul 60 Trulan).
Când şi cui se citesc exorcisme
Evident, Sfinţii Părinţi nu au alcătuit exorcisme pentru a fi citite în ziua lor de prăznuire, ci în cazuri concrete de demonizare a unor creştini botezaţi, din dragoste pentru aceştia şi în vederea vindecării lor. Aceste rugăciuni au fost numite în spaţiul românesc „molitfe”. Ele sunt formate din rugăciuni (cele adresate lui Dumnezeu) şi exorcisme (cele adresate diavolului). Exorcismele îşi trag numele de la cuvântul cu care ele încep în limba greacă: „exorkizo”, care înseamnă „te jur (pe numele lui Dumnezeu), te alung, te cert” (şi nu „te blestem”, cum greşit a fost tradus în unele ediţii).
Pregătirea necesară
Tradiţia Bisericii a asociat exorcismele cu necesitatea unei pregătiri corespunzătoare, atât din partea sfinţitului slujitor care le citeşte, cât şi din partea celui demonizat sau a rudelor lui. Sunt cunoscute relatările marelui nostru duhovnic, arhim. Cleopa Ilie (†1998), despre ispitele şi necazurile aduse de diavol asupra celor care citeau aceste molitfe. De asemenea, cunoscuţii părinţi duhovniceşti greci contemporani Porfirie Kavsocalivitul şi Paisie Aghioritul arată că citirea exorcizărilor asupra persoanelor care nu sunt posedate determină înteţirea ispitelor diavoleşti şi stârneşte fără motiv răutatea vrăjmaşului (părintele Porfirie, „Antologie de sfaturi şi îndrumări”). De cele mai multe ori, citirea molitfelor fără pregătirea necesară este dovada mândriei şi a ignoranţei, păcate care atrag lucrările demonice, în loc să le îndepărteze.
Trebuie citite exorcisme la 1 ianuarie?
Obiceiul citirii molitfelor Sfântului Vasile la 1 ianuarie este „o tradiţie” apărută în zonele urbane din sudul ţării noastre în secolul al XX-lea (prima menţiune în 1937), cu răspândire mai ales după 1990. Acest obicei nu există în Bisericile Ortodoxe surori, constituind astfel o inovaţie liturgică. În molitfelnicele celorlalte Biserici Ortodoxe nu apare menţiunea că s-ar citi la 1 ianuarie, aşa cum ea nu apare nici în molitfelnicele româneşti mai vechi. Pe de altă parte, ziua de 1 ianuarie se află între cele două mari praznice: Crăciunul şi Boboteaza, într-o perioadă de bucurie pentru arătarea lui Hristos prin Naştere şi Botez. Acest răstimp este considerat de tradiţia Bisericii asemenea Săptămânii Luminate şi de aceea nu se posteşte şi nu se îngenunchează (a se vedea însemnările din „Mineiul pe decembrie” şi din „Tipicul Mare”, de la 25 decembrie). De aceea nu este un timp potrivit pentru exorcisme.
Totodată, rostirea unor exorcisme asupra celor care au participat la Dumnezeiasca Liturghie şi (cel puţin unii) s-au împărtăşit cu Trupul şi Sângele lui Hristos denotă o neînţelegere a valorii Sfintei Liturghii şi a darurilor duhovniceşti pe care le primim în cadrul ei. Credincioşii sănătoşi şi practicanţi nu sunt „sub stăpânirea diavolului”, ci sunt „robii lui Dumnezeu”; pentru ei, primirea Sfintelor Taine este singurul şi cel mai mare „leac al nemuririi” (cf. Sf. Ignatie al Antiohiei, „Epistola către Efeseni”, XX, 2), căci „mai mare este Cel ce e în cei credincioşi, decât cel ce este în lume” (I Ioan 4, 4).
Soluţii duhovniceşti
Din păcate asistăm în Biserica noastră la o exacerbare în rândul credincioşilor a unei „psihoze a dezlegărilor”. Pentru orice problemă familială, socială, ocupaţională sau psihologică se crede că cineva a făcut farmece sau magie. Fără să negăm existenţa demonicei îndeletniciri vrăjitoreşti, nu putem totuşi să nu observăm că de multe ori păcatele nespovedite sau patimile hrănite în ascuns sunt cauza multor eşecuri, boli sau neînţelegeri. Spovedania, părăsirea păcatelor şi viciilor, îndreptarea vieţii, dobândirea unor deprinderi ortodoxe şi preocuparea de a spori în viaţa duhovnicească vor rezolva cele mai multe din problemele creştinului, întrucât menirea Bisericii este aceea de a aduce vindecare.
Pentru alungarea demonilor, Apostolii şi Sfinţii Părinţi au folosit şi untdelemnul sfinţit (a se vedea Marcu 6, 3, dar şi Vieţile Sfinţilor Macarie Egipteanul şi Sava cel Sfinţit ş.a); de aceea, duhovnicii iscusiţi leagă citirea „molitfelor” de săvârşirea Sfântului Maslu. Aceste învăţături credem că vor fi reluate şi precizate în anul 2012, închinat acestei Sfinte Taine.
Rânduiala corectă a slujbelor pe 1 ianuarie
Ne bucurăm pentru decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de a îndruma pe preoţi, în mod exact şi conform cu Tradiţia panortodoxă, cu privire la slujbele ce trebuie oficiate la 1 ianuarie: în ajun se va săvârşi Vecernia cu Litie (sau Privegherea), la miezul nopţii, Acatistul Mântuitorului şi rugăciunea de mulţumire, iar dimineaţa, Utrenia, Liturghia Sfântului Vasile cel Mare şi Te Deumul de Anul Nou. Aceasta este rânduiala firească a sfintelor slujbe la un praznic împărătesc (Tăierea-împrejur a Domnului). Molitfele Sfântului Vasile nu se vor citi, deci, în această zi, ci se vor rosti în cazuri concrete şi verificabile de îndrăcire, în zile de post, cu pregătire şi spovedanie, eventual în legătură cu săvârşirea Sfântului Maslu.
ApreciazăApreciază
Iată că au existat și alte luări de poziție cu privire la decizia de ne-citire a molitfelor Sf. Vasile cel Mare
Dă clic pentru a accesa OPRIREA%20CITIRII%20MOLIFTELOR%20SFANTULUI%20VASILE%20LA%2001%20IANUARIE.pdf
ApreciazăApreciază
De ce sa fie sfintite icoanele, daca sinodul VII ecumenic a hotarat sa nu fie sfintite? De ce sa nu ne impartasim des daca asa zic canoanele apostolice? De ce automat tot ce a zis Petru Pruteanu e rau, dar ce a zis un parinte la care tii tu e bun?
ApreciazăApreciază
Andrei D,
nu în mod automat tot ce a zis I. Petru e rău. El când cere argumente ne trimite pe o pistă falsă . De ex. ne cere din canoane, patrologie dar de fapt în unele cazuri noi găsim în Sfânta Scriptură fundamentul respectivei chestiuni. Și invers ….. sofisme ieftine … Deci să vedem verificabil prin argumente:
„ne impartasim des daca asa zic canoanele apostolice” Asta e părerea ta că zic canoanele…Tu ții la dreapta socoteală ca virtute capitală sau ții la un părinte chiar dacă e lipsit de dreaptă socoteală, de o finalitate, de logică…
Pe scurt dar cuprinzător Arhim Zaharia Zaharou care „e școlit la Essex” – argumentul forte al Ierom. Petru Pruteanu e că trebuie să fii școlit la Essex ca să fii credibil – ne spune foarte simplu:
„În rugăciunile dinainte de Sfânta Împărtăşanie nu găsim niciunde o cerere către Dumnezeu să ne ajute să ne împărtăşim des sau rar; problema care se pune este să reuşim să ne împărtăşim în chip vrednic. Problema este cum să ne împărtăşim cu vrednicie şi, desigur, dacă ne împărtăşim cu vrednicie vom dori să o facem mai des. Dar dacă ne împărtăşim des şi nu vedem nicio sporire în viaţa noastră duhovnicească, atunci trebuie să ne oprim şi să ne punem un semn de întrebare: «Unde greşim?» şi poate Dumnezeu ne va lumina.
Dacă ne apropiem de Sfintele Daruri cu „cuget curat”, cum spune Sfântul Apostol Pavel (Cf. Evr. 10, 22; I Cor. 11, 29), atunci ne învrednicim de plinătatea binecuvântării lui Dumnezeu. În Sfânta Împărtăşanie unii primesc numai pâine şi vin, alţii o anumită revigorare duhovnicească, dar cei curaţi cu inima Îl primesc pe însuşi Dumnezeu, în toată tăria şi puterea Lui.
Sfântul Simeon Noul Teolog spune într-una din catehezele sale că dacă monahul plânge în fiecare zi înaintea lui Dumnezeu, atunci poate să se împărtăşească la Liturghie zilnic, dacă nu plânge în fiecare zi – creştinul, în general, dacă nu plânge în fiecare zi înaintea lui Dumnezeu – chiar de se împărtăşeşte numai de Paşti, nu o face în chip vrednic. Deci, vedeţi, problema nu este des sau rar, problema este să ne împărtăşim în chip vrednic. Şi, desigur, dacă învăţăm cum să ne împărtăşim în chip vrednic, atunci Sfânta Împărtăşanie este viaţa noastră, deci de ce să ne lipsim de ea? De ce să nu ne împărtăşim des? Pentru că Sfânta Împărtăşanie este viaţa noastră. Dar problema este cum să ne împărtăşim în chip vrednic. În Epistola Sfântului Pavel către Corinteni, el spune că nici celibatul, nici căsătoria nu sunt importante în sine. Importantă este împlinirea poruncilor lui Dumnezeu (Cf. I Cor. 7). Acelaşi principiu se aplică şi aici, în ceea ce priveşte Sfânta Împărtăşanie. Rar sau des, nu are importanţă!”
Întreabă pe cineva sincer, dacă ai cunoștințe prin obști monahale unde se împărtășesc aproape zilnic sau săptămânal să vezi cum se manifestă cei care nu sunt pregătiți să conlucreze cu harul primit din Euharistie, și vei afla că aproape toți se comportă cu mânie, uneori zici că sunt posedați! Mi-au spus mai mulți monahi și monahii această realitate!
Cum se explică aceasta? Păi ne spune Sfântul Siluan Athonitul:
„Dacă cineva se mărturiseşte nesincer şi îşi face voia proprie, atunci, chiar dacă se împărtăşeşte cu Sfintele Taine, demonii viază în trupul său şi îi tulbură mintea. Dacă vrei ca demonii să nu vieze în tine, atunci smereşte-te, fii ascultător şi mărturiseşte-te sincer” pentru că ei „se tem tare de smerenie, de străpungerea inimii şi de mărturisirea sinceră”
De cele mai multe ori nu există o pregătire în acest sens și de aceea harul primit din Euharistie nu ne ajută în mod magic cum cred cei care se împărtășesc des!
Se observă îndeosebi din dialogul Sfântului Ioan de Bostra cu diavolii care ne spun: „Dacă aţi păzi cum se cuvine cu ce vă împărtăşiţi (cu Sfintele Taine), nimeni dintre noi n-ar putea să facă rău vreunui creştin”
În definitiv dacă nu ne vom raporta la noţiunea de antinomie nu vom înţelege ambivalenţa ritmului împărtăşirii euharistice care poate fi deopotrivă de eficient alternativ des sau (şi) rar în aceeaşi modalitate în care: Zaheu L-a primit cu bucurie pe Domnul în casa sa, ca pe un oaspete drag, şi bine a făcut (Luca 19, 1-10) iar sutaşul, din smerenie, recunoscându-şi nevrednicia, nu a cutezat să-L primească şi a fost lăudat (Matei 8, 5-13), pentru că „Îl avea mai aproape ca cei ce L-ar fi primit exterior în casa lor, dar n-ar fi cunoscut şi simiţit dumnezeirea Lui” . Cât priveşte tulburarea ritmului împărtăşirii ea poate surveni uneori din pricina blocajului extremelor idei fixe „cât mai deasă împărtăşire: neapărat în fiecare duminică şi în orice sărbătoare” sau „numai o singură dată la 40 de zile” (Petre Vintilescu ). Duhovnicul va „trebui să domolească râvna” unora pentru deasa împărtăşire atunci când constată că poate proveni mai degrabă din slăbirea credinţei – (sic!) „Euharistia se ia ca medicament nicidecum ca premiu” – sau din cauza mândriei mascate de aparenţa elanului sporirii duhovniceşti (Paisie Olaru ). Or „Sfânta Împărtăşanie nu e altceva decât Sfânta Taină în care Dumnezeu, în chip concret şi real Se întrupează în om” . Dacă cel râvnitor se află într-o eroare evidentă, el se încăpăţânează, preferă necondiţionat şi în mod unilateral deasa împărtăşire, absolutizează un singur aspect al realităţii liturgice şi euharistice, escamotează şi le relativizează pe celelalte care sunt cuprinse în împărtăşirea duhovnicească! Va invoca „politic corect” (Rom 14, 3) „cine nu mănâncă să nu judece… !” Orice invitaţie la dreapta socoteală o găseşte compromis şi o condamnă fără drept de apel pentru că nu admite decât o singură metodă: a lui!” Dacă i se va cere să se spovedească înainte de fiecare împărtăşire, va clama: „e hulă!” De aceea l-au cercat Părinţii pe Sfântul Simeon Stâlpnicul cerându-i să renunţe la nevoinţa sa, spre a se vădi dacă se află în înşelare! În acest sens Avva Cleopa Ilie spunea că „trebuie să ai mai mare grijă de cel fervent, decât de cel mediocru. Celui indolent îi spui să se îndrepte şi te înţelege, te crede, căci se ştie păcătos. Dar cel râvnitor îşi curăţă greu râvna de mândrie. Mai ales dacă face totul după rânduială, nu te pricepe când îi spui că ar putea cădea, tocmai când se crede mai îndreptat, dacă de pildă se crede mai bun decât ceilalţi” . De unde putem înţelege prudenţa Părinţilor duhovniceşti – la Essex Avva Sofronie era exigent cu ucenicii săi când observa la ei stări de mândrie , – în abordarea subiectului desei împărtăşiri ştiind că „ispita de-a dreapta” pe mulţi creştini fervenţi i-a încurcat şi extrem de puţini s-au vindecat! Pe de altă parte duhovnicul „trebuie să ne îmboldească” , îndeosebi când sesizează (Arsenie Papacioc ) că „ni se stinge dorul Duhului” (I Tes 5, 19) iar fiinţa noastră nu mai însetează a-L sorbi inefabil în Sfânta Împărtăşanie!
De aceea Părintele Profesor Ioan Ică accentuează: „…împărtăşirea deasă singură, fără conştientizarea şi punerea ei în lucrare, nu-şi atinge ţinta. Ea trebuie să fie pregătită cum se cuvine şi pusă apoi în lucrare, altfel Hristos rămâne ascuns în noi, «nesimţit» şi fără eficienţă spirituală, soteriologică…” (. Iar în această privinţă Sfântul Iustin Popovici ne descrie importanţa împreună-lucrării (I Corinteni 3, 9): „Omului îi revine să lupte, iar lui Hristos să dea puterile [energiile] trebuitoare. Lucrul acesta se face întotdeauna după o simetrie divino-umană, ca să nu se întâmple una din două: nici omul să nu devină robot, nici Dumnezeu să ajungă de prisos. Într-adevăr, omul ar deveni un automat dacă puterile harului lui Hristos ar lucra desăvârşirea şi mântuirea lui fără participarea voinţei lui şi fără luptă; iar Dumnezeu ar fi de prisos dacă omul ar urmări desăvârşirea şi mântuirea lui numai prin ostenelile proprii, fără participarea puterilor harului lui Hristos. Această asceză divino-umană a desăvârşirii omului este o luptă continuă împotriva păcatului, împotriva ispitelor şi a patimilor, împotriva duhurilor celor necurate” . Ştiind că nicio Taină nu este eficace prin ea însăşi şi prin urmare nu putem asimila roada Duhului (Gal 5, 22-23), nici chiar printr-o împărtăşire deasă, dacă suntem deficitari în conlucrarea cu puterea harului primit prin împărtăşire, Sfântul Iustin Popovici a spus: „Sunt împotriva desei împărtăşiri din Sfântul Munte!
Totodată Cuviosul Paisie Aghioritul ştiind că „ceea ce primim prin Sfânta Împărtăşanie în mod deosebit este Duhul Dumnezeiesc, ca Dumnezeu cel ce întăreşte sufletul omului în biruirea proceselor nelibere ale naturii şi unifică făptura cu Dumnezeu” (Stăniloae p. 69), nu accentuează atât frecvenţa împărtăşirii, cât mai ales pregătirea creştinului spre a putea fi un bun receptacul al Duhului: „N-are atâta importanţă cât de des se împărtăşeşte cineva, ci mai cu seamă felul în care se pregăteşte pe sine pentru aceasta, şi cât de mult Îl păstrează înlăuntrul său pe Hristos după aceea. Dacă ar fi fost să se sfinţească omul aşa, pur şi simplu, atunci toţi preoţii care se împărtăşesc în cursul săptămânii şi în fiecare duminică ar fi deja sfinţi! Contează cum se împărtăşeşte cineva şi câtă osteneală face pentru aceasta. Unul care se împărtăşeşte des nu înseamnă că se va şi sfinţi. Cât timp rămâne harul Duhului Sfânt cu cel care o primeşte? Oare nu-l pierdem de îndată? Pregătirea are un mare rol în păstrarea harului primit prin împărtăşire”
Tu ai fost curios să vezi ce conține textul unei rugăciuni de sfințire a icoanei din molitfelnic!? Nicidecum mesajul rugăciunii de sfințire nu este în contradicție cu vreun sinod ecumenic sau local. Grecii din comoditate, din vreo prejudecată sau influența scolasticii asupra teologiei lor emit și ei niște teologumene, ipoteze. Dar ei nu pot demonstra cu ce păgubește, cu atentează rugăciunea de sfințire a icoanei asupra cultului icoanelor, a credincioșilor ortodocși etc Deci chestiunea asta că Sinodul VII interzice sfințirea icoanelor este ieftină rău de tot!
Sfântul Teodor Studitul declară chiar că «prototipul şi icoana îşi au existenţa una în alta şi prin suprimarea uneia se suprimă şi cealaltă.» Aceasta nu înseamnă vreo identificare magică sau idolatră a icoanei cu prototipul. Sfântul Teodor Studitul ţine să precizeze aceasta. La o acuză că îndumnezeieşte icoana,
cuprinzând într-o singură închinare pe Hristos şi icoana, el răspunde: «Nu se află aceasta în epistola mea, ci că nu trebuie adorată icoana lui Hristos. Căci aceasta este o cugetare idolatră. Ci numai Sfintei Treimi I se acordă aceasta. Şi că Hristos cel ce e închinat în sfânta icoană, este adorat împreună cu Tatăl şi cu Duhul, iar icoanei trebuie să ne închinăm cu închinare relativă» Apărătorii icoanelor n-aveau încă prea explicit lămurită doctrina energiilor necreate aduse în creaţiune de Duhul Sfânt. Aceasta le-ar fi dat putinţa să explice legătura între Hristos ca prototip, şi icoana Lui, legătură pe care ei o afirmă fără să le confunde.
Mai clar explică această legătură rugăciunea pentru sfinţirea icoanei lui Hristos din Molitfelnicul Bisericii ortodoxe. În această rugăciune se pomeneşte despre atingerea feţei lui Hristos de mahrama trimisă de El lui Avgar de Edesa, pe care Şi-a lăsat imprimată odată cu chipul Său şi puterea Sa şi de aceea a vindecat prin ea pe cel căruia i-a trimis-o. Căci, conform celor spuse mai sus, chipul sau cuvântul cuiva şi subiectul lui, sunt legate printr-o iradiere de putere. Apoi în rugăciune se cere: «O, bunule Stăpâne, caută cu îndurare spre noi şi spre icoana aceasta… şi trimite asupra ei binecuvântarea Ta cea cerească şi darul Preasfântului Duh şi o binecuvântă şi o sfinţeşte pe ea şi-i dă ei putere de tămăduire şi de toate meşteşugirile diavoleşti gonitoare; umple-o pe ea de binecuvântarea şi de tăria Sfântului celui nefăcut de mână chip, care dintru atingerea preasfintei şi preacuratei feţe a iubitului Tău Fiu din destul o a câştigat, ca printr-însa puterile şi minunile pentru întărirea dreptei credinţe şi mântuirea credinciosului Tău popor să se lucreze».
Se cere, aşadar, ca şi icoana prezentă să se împărtăşească de puterea nefăcută de mână dată icoanei prin atingerea feţei lui Hristos; să se prelungească deci puterea aceleia şi la icoana aceasta. Apoi rugăciunea se încheie cu afirmarea că înaintea icoanei se aduce închinare lui Dumnezeu cel în Treime : «Că Ţie celui atotputernic şi Unuia Născut Fiului Tău şi Preasfântului Duh, înaintea ei închinându-ne şi cu credinţă chemându-Te şi cu dinadinsul rugându-ne, auziţi să fim şi mila iubirii Tale de oameni să aflăm şi dar să câştigăm». Sfânta Treime chemată în rugăciune, coborând în faţa icoanei, îl ridică la Ea pe cel căruia privirea icoanei îi prilejuieşte chemarea lui Dumnezeu.
La fel sfinţii sunt într-o legătură cu icoanele lor, prin faptul deosebit că ei sunt plini de Hristos, iar energiile Duhului Sfânt de care sunt plini, prin aceasta se proiectează din ei şi asupra icoanelor lor. Prin icoane urcăm la cinstirea sfinţilor, în care vedem rezultatul lucrării lui Hristos şi lucrarea Lui prezentă.
ApreciazăApreciază
Andrei D,
Vezi Dogmatica vol 5 de Silvesstru episcop de Canev
la pag. 212
Actele Sinoadelor ecumenice, VII, pag 592-594:
„….Creștinii se îndeamnă spre a aduce icoanelor tămâie în cinstea prototipului și a le sfinți…..”
ApreciazăApreciază
Nu cred ca e aceea hotararea sinodului VII ecumenic, pentru ca in Mansi avem un raspuns dat de Parinti iconoclastilor in una din sedinte:
„Ortodocşii: …multe din lucrurile sfinte pe care le avem la dispoziţia noastră nu au nevoie de rugăciune de sfinţire, pentru că însuşi numele lor spune că ele sunt atotsfinte şi pline de har. Prin urmare, le cinstim şi le îmbrăţişăm ca lucruri vrednice de aceasta. Astfel, chiar şi fără vreo rugăciune de sfinţire, cinstim forma Crucii celei de viaţă dătătoare. Numai forma ei, în sine, ne este suficientă pentru a o recunoaşte ca sfântă. Prin venerarea pe care i-o oferim, prin însemnarea frunţii noastre cu semnul ei, prin însemnarea cu degetul a semnului în aer, ca o pecete, noi ne arătăm nădejdea că îi alungă pe demoni. În acelaşi fel, atunci când însemnăm numele pe o icoană, îi transferăm cinstirea [ce i se cuvine] prototipului; îmbrăţişând-o şi oferindu-i cinstire, ne împărtăşim de sfinţenie. De asemenea, sărutăm şi îmbrăţişăm şi alte sfinte obiecte pe care le avem, nădăjduim să primim binecuvântare prin ele. Prin urmare, fie ei [iconoclaştii] ar trebui să spună limpede că şi Crucea şi celelalte obiecte sunt comune şi nevrednice – pentru că au fost făcute de un tâmplar, un pictor sau ţesător şi pentru că nu există vreo rugăciune de consacrare a lor –, fie vor accepta şi venerabilele icoane ca fiind sacre, sfinte şi vrednice de cinstire.”
„Nu este necesar să ungem sfintele icoane cu mir, nici să le sfinţim de către episcop, prin rugăciuni speciale” (Sfantul Nicodim Aghioritul)
Si lista poate continua.
Cat despre deasa impartasanie nu cred eu ca zic asa canoanele, ci chiar asa zic:
„Toţi credincioşii care intră (în biserică) şi ascultă scripturile, dar nu rămân la rugăciune (slujbă) şi la Sfânta împărtăşanie, aceia trebuie să se afurisească, ca făcând neorânduială în biserică.”(9 Ap.)
Nu am zis ca nu trebuie pregatire inainte, ba trebuie si inca foarte multa, dar scopul nostru este sa ajungem sa ne impartasim la fiecare Sfanta Liturghie pentru a trai autentic viata in Hristos.
ApreciazăApreciază
Andrei D,
Si noi de ce te-am crede ca citatul corespunde!? Si apoi e un tertip! Crucea nu se sfinteste! Dar ai amestecat lucrurile cu puncte de suspensie! Deci icoanele se pot sfinți fără probleme. Mai ales că în uz se folosesc litografii de cele mai multe ori! Ori iconarul constient de erminia icoanei care zugrăvea icoana candva avea si o viata de asceză! Lucru mai rar in zilele noastre!
Dar aplici tactica lui Petru, obsesiv cu hotârârea unui Sinod Ecumenic, pe care nu o poti nici măcar demonstra, să ne arati exact sursa, si ca textual e vorba de icoana și nu de cruce!
Si apoi tu esti român sau vatopedin?! Ca asa mi-a argumentat acel monah român care între timp devenise Vatopedin: numai la voi la români se sfințesc icoanele! Eu așa am procedat cand am avut icoane, am mers uneori si la părintele Arsenie Papacioc la chilie si mi-a citit rugăciunea sfintire ad-hoc! Pentru ca si spiritualitatea românească are si ea specificul ei! Daca nu te intereseaza ca acel monah care-si lepadase identitatea de român de dragul Vatopedului, n-ai decât să nu-ti duci icoanele la sfintit asa cum le duc românii!
Deci ai ramas blocat cu impărtăsitul la fiecare Liturghie! Pruteanu te-a setat!
Referitor la Canoane Părintele Cleopa Ilie ne arata cum trebuie înțelese:
„Această nedumerire o dezleagă canonul 8 al Sfinţilor Apostoli, care spune clar: «Dacă vreun Episcop sau preot sau diacon sau oricine altcineva din catalogul clerului, aducându-se Sfânta Jertfă (săvârşindu-se Sfânta Liturghie), nu se va împărtăşi, să spună pricina. Şi dacă ea ar fi binecuvântată, să aibă iertare, iar dacă nu o va spune, să se afurisească, ca unul ce s-a făcut pricinuitor de vătămarea norodului şi a făcut să nască bănuială împotriva celui care a adus (sfânta jertfă) ca şi când acesta nu ar fi adus-o după rânduială(în mod valid)». Iar în tâlcuirea acestui canon citim aşa: «Dispoziţiile canonului prezent se referă atât la clericii liturghisitori, cât şi la simpli clerici (cei care nu au harul preoţiei), obligându-i pe toţi deopotrivă să se împărtăşească de fiecare dată când asistă la Sfânta Liturghie, şi cu atât mai vârtos când cei în drept participă la slujirea sfintei jertfe. Se îngăduie excepţie de la această rânduială, numai dacă cineva ar avea motive întemeiate (caz de oprire canonică) să nu se împărtăşească şi ar spune şi ar arăta aceste motive, înaintea celor ce săvârşesc Sfânta Liturghie». În subînsemnarea acestui canon se spune aşa: «Din canonul acesta se lămureşte păruta împotrivire ce se naşte între următorul canon 9 apostolic şi hotărârea lui Hrisostom şi celelalte canoane ale Soboarelor şi ale Părinţilor». Că apostolicescul canon 9 rânduieşte să se afurisească toţi creştinii aceia care intră în biserică la Sfânta Liturghie şi aud Sfintele Scripturi, dar nu rămân la rugăciune şi la împărtăşire. Iar Hrisostom zice ca să iasă din biserică şi să nu se roage împreună cu cei credincioşi, cei ce nu sunt pregătiţi a se împărtăşi. Iar Sfintele Canoane ale Soboarelor şi ale Părinţilor, în multe locuri rânduiesc dimpotrivă, adică să stea împreună în vremea Sfintei Liturghii. «Mulţi dintre cei ce se pocăiesc însă, să nu se împărtăşească…» Deci, această părută împotrivire este dezlegată şi învoită de canonul al 8-lea al Sfinţilor Apostoli, ce porunceşte celor ce împreună se roagă cu cei credincioşi şi nu se împărtăşesc, să spună pricina pentru care sunt opriţi a se împărtăşi. Pentru că în chipul acesta şi împreună se roagă până la sfârşit şi nici nu se împărtăşesc, dar nici nu se afurisesc, că poate să se fi întâmplat ceva omenesc, ori apă să fi băut, ori să fi vărsat, ori altceva să fi făcut» (Pidalion, p. 10-11). Aşadar cred că din cuprinsul acestui canon, ca şi din tâlcuirea şi din subînsemnarea lui, este lămurit că pe vremea Sfântului Ioan Gură de Aur, acesta îi scotea din biserică pe creştinii aceia care erau pe treapta a treia de pocăinţă şi de canonisire şi care nu puteau sta la rugăciune cu cei credincioşi şi nu scotea pe cei de pe treapta a patra de canonisire, care puteau să rămână în biserică şi să se roage împreună cu cei credincioşi până la sfârşitul Sfintei Liturghii, şi care pentru motive binecuvântate nu puteau a se împărtăşi. Noi ştim că Sfântul Ioan Gură de Aur a trăit în secolul al IV-lea până la începutul secolului al V-lea (+ 407). Şi trebuie să credem că el cunoştea mai bine ca noi canonul 9 al Sinodului apostolic (Pidalion, p. 12), precum şi hotărârea canoanelor 22 şi 59 ale Sfântului Vasile cel Mare şi canonul 4 al Sfântului Grigorie de Nissa, care erau scrise aproape de vremea lui şi care dădeau voie să stea în biserică până la sfârşitul Sfintei Liturghii, dar să nu se împărtăşească. (Pidalion, p. 403). Este drept că numai despre episcopi şi preoţi şi ceilalţi din tagma clericilor vorbeşte canonul 8 al Sfinţilor Apostoli, dar vedem că în tâlcuirea canonului zice aşa: «Canonul acesta vrea ca toţi…» şi prin acest «toţi» tâlcuitorul a înţeles şi pe clerici şi pe creştinii mireni. Dar nu numai tâlcuitorul canonului a înţeles aşa, ci şi mai mulţi Sfinţi Părinţi de la Sfintele Soboare Ecumenice şi locale, precum şi Sfinţii Părinţi care au scris canoanele în parte, au înţeles la fel acest lucru. Acest adevăr se poate cunoaşte din cele scrise. Iar Sfintele Canoane ale Soboarelor şi ale Părinţilor la multe părţi rânduiesc să stea creştinii ce nu se pot împărtăşi împreună cu cei credincioşi şi să se roage împreună în vremea Sfintei Liturghii până la sfârşit şi să nu se împărtăşească. La fel se arată şi în tâlcuirea canonului 10 al Sfinţilor Apostoli. (Pidalion, p. 12). Altă mărturie în această privinţă găsim în Pravila Bisericească de la Govora, unde citim aşa: «Cine intră în biserică să asculte Sfânta Liturghie şi Sfânta Scriptură şi nu vrea să se pricestuiască cu toţii cu Prea Curatele şi Sfintele Taine ale lui Iisus Hristos, unul ca acela să se întrebe de unde este lui această învăţătură; deci de va fi de la duhovnicul lui, însăşi din voinţa sa sau de se va teme de păcate; unii ca aceştia să se teamă şi să întrebe pe Părinţi, oare cum va fi. Au doară i-au dat lui duhovnicul învăţătură, iar de nu, se va pleca şi va petrece aşa întru a lui minte deşartă, să se despartă. Iar de va fi episcop sau preot sau diacon, şi acela să se întrebe şi să-l certe şi la arătare înaintea Mitropolitului şi să-i pună lui toate întrebările». Aceeaşi învăţătură se vede scrisă în Pravila Mare a Bisericii. Deci, după cum vedem, aici se arată destul de desluşit că dacă cineva are învăţătură de la duhovnicul său, adică dacă este oprit de a se împărtăşi, unul ca acela, fie cleric, fie mirean, poate sta în biserică să asculte împreună cu toţi credincioşii slujba Sfintei Liturghii şi să nu se împărtăşească cu Sfintele şi Prea Curatele Taine ale lui Hristos. Adică aşa cum este practica de azi a Bisericii Ortodoxe”, Arhimandrit Cleopa Ilie, Despre Vise şi vedenii, Despre Sfânta Liturghie şi Sfânta Împărtăşanie, Editura Anastasia, 2002, pp. 266-270.
Iar Parintele Dumitru Staniloae ne explica:
“(…) Întrucât oprirea aceasta de la Sfânta Împărtăşanie era o oprire de la «comuniunea» cu Trupul şi Sângele Domnului, care era totodată şi o «comuniune» cu ceilalţi membri ai «comunităţii», el se afla într-o stare de «excomunicare», fără ca aceasta să însemneze că el era scos propriu-zis din Biserică. Ba chiar şi pentru păcatele grave nu se prescria de preot penitenţă publică atunci când prin aceasta se aducea un prejudiciu penitentului. De pildă, Sfântul Vasile cel Mare cere ca femeia adulteră să nu fie obligată să treacă prin toate treptele preacurvarilor, ci să fie lăsată să stea împreună cu credincioşii, dar să nu se împărtăşească (can. 24, Rali-Potli, Sintagma, vol. 4, p. 222). În tot trecutul Bisericii Sfânta Împărtăşanie s-a acordat numai după mărturisirea individuală şi numai celor ce nu erau puşi, la mărturisire, sub un canon de penitenţă. Încă Didahia Apostolilor ne spune că duminica, înainte de aducerea jertfei, credincioşii îşi mărturiseau păcatele ca jertfa lor să fie curată (cap. 14, 1). Credincioşii erau atunci atât de puţini încât nu era nicio greutate să se mărturisească toţi; ba faptul că erau puţini impunea chiar ocuparea preotului cu fiecare individual. Mărturisirea trebuia să se facă individual, ba chiar secret, pentru că uneori numai aşa se puteau descoperi cei nevrednici să se apropie de Sfânta Împărtăşanie, lucru la care cei vechi erau foarte atenţi. De aici s-a născut, probabil, indicaţia despre mărturisirea credincioşilor, aflată în unele vechi Liturghiere greceşti. (K. Holl, op. cit., p. 255). Practica aceasta a mărturisirii la începutul Liturghiei exista şi în sec. IV, cum ne spune Sfântul Vasile cel Mare: «Se adună poporul la noi de dimineaţa la casa de rugăciune şi în osteneală şi lacrimi neîntrerupte, mărturisindu-se lui Dumnezeu… etc.» (Ep. 207; ed. Garn., III, 311, la Holl, op. cit., p. 255). Această mărturisire se putea face şi atunci individual, pentru că, pe lângă faptul că comunităţile erau încă destul de restrânse, existând încă mulţi păgâni, o parte din membrii comunităţilor îşi făceau pocăinţa în diferitele stadii şi această parte trebuie să fi fost, de fapt, destul de mare, căci în cei 7 sau 15 sau 20 de ani, cât dura pocăinţa pentru fiecare, conform canoanelor din sec. IV, e firesc să fi intrat mulţi în categoria celor ce, păcătuind, trebuiau să facă penitenţă. O altă parte din membrii comunităţii erau iarăşi excluşi pentru câteva săptămâni de la Liturghie pentru păcate mici, conform Didascaliei Apostolilor. Altă parte, deşi stătea cu credincioşii până la sfârşitul Liturghiei, nu se putea împărtăşi, făcându-şi o penitenţă secretă, ca femeile adultere de care vorbeşte Sfântul Vasile cel Mare. Toţi aceştia nu mai trebuiau mărturisiţi la fiecare Liturghie. Deci rămâneau foarte puţini cei ce aveau să fie mărturisiţi în vederea împărtăşirii. De altfel, din tot spiritul canoanelor şi al indicaţiilor scrierilor vechi despre pocăinţă, rezultă o temeinică cunoaştere individuală a fiecărui credincios de către preot. La aceşti puţini credincioşi fără pată, la această elită spirituală, se referă can. 2 din Antiohia (an. 341) şi 9 Apost, care redă în formă mai simplă aceeaşi idee. Lor le cere să se împărtăşească la fiecare Liturghie. Can. 2 din Antiohia hotărăşte eliminarea celor ce, «intrând în biserică şi auzind Sfintele Scripturi, nu participă împreună cu poporul la rugăciune (adică până la sfârşitul Liturghiei) sau se feresc de Sfânta Împărtăşanie cu dezordine». Dar se pare că nici pe aceşti puţini credincioşi fără pată nu-i sancţiona canonul pentru că nu se împărtăşeau, ci pentru că ieşeau prematur din biserică, producând dezordine. Aceasta pare a o spune şi mai clar canonul 9 Apos., care dispune eliminarea «credincioşilor care, intrând în biserică, nu rămân la rugăciune şi la Sfânta Împărtăşanie, producând dezordine în biserică». Pe lângă aceasta mai e de observat că cele două canoane, cerând eliminarea pentru ieşirea prematură de la Liturghie, se inspiră din duhul Didascaliei apostolice, care prevede eliminarea pentru câteva săptămâni de la Liturghie pentru fărădelegi mai puţin grave şi nu rânduieşte aşezarea săvârşitorilor lor în trepte pentru ani mulţi, cum rânduiesc canoanele de la Ancyra şi Niceea pentru cei cu păcate grave (desfrânaţii, idolatrii, ucigaşii), cu care se ocupă. Deci avem dreptul să deducem că, întrucât Didascalia Apostolilor (care face parte în sec. IV din Constituţiile Apostolice, ca şi canoanele apostolice) dispune eliminări de scurtă durată (de una, două, trei, şapte săptămâni de la Liturghie) pentru păcate mai puţin grave, o eliminare de felul acesta dispun şi can. 2 Antiohia şi 9 Apostolic pentru cei ce ies prematur de la Liturghie, făcând dezordine. La aceşti puţini creştini fără pată se gândeşte şi Sfântul Vasile când cere o împărtăşire deasă, se înţelege după ce se mărturisesc de fiecare dată. Căci cum s-ar împăca altfel rigorismul canoanelor lui cu această largheţe? Sfântul Vasile spune singur: împărtăşirea deasă o pot primi numai cei ce nu sunt sub canonul amânării. Iar sub canonul amânării preotul e dator să pună pe oricine a săvârşit păcatele înşirate în canoanele sale şi ale sinoadelor anterioare. Dar, pentru a putea cunoaşte pe cei nevrednici de Împărtăşanie, se înţelege că trebuie să mărturisească în prealabil pe credincioşi. «Vai nu numai de cel căruia i se împărtăşeşte Trupul Domnului fiind în păcate, ci şi de preotul care o face… Nu daţi cele sfinte câinilor şi nu aruncaţi mărgăritarele înaintea porcilor… (Mt. 7, 6). Vezi să nu afunzi (înnebuneşti) pe om în căderea lui. Să nu dai pe Fiul lui Dumnezeu în mâinile celor nevrednici. Să nu te ruşinezi, în ceasul acela, de vreunul din cei slăviţi ai pământului, nici chiar de cel ce poartă diadema… Celor cărora nu le-o permite dumnezeieştile canoane nu le-o da, căci sunt socotiţi ca păgânii. Şi, de nu se vor întoarce, vai şi lor şi vai şi celor ce le-o dă».( Porunca către preot despre harul dumnezeiesc, la Ralli-Potli, op. cit., vol. 4, p. 392). Cei ce ar vrea, aşadar, să se întemeieze pe Sfântul Vasile pentru practica împărtăşirii dese sunt datori să ţină seama şi de limitele în care o încuviinţează el. Numai la aceşti puţini creştini trebuie să admitem că se gândeşte şi Sfântul Ioan Gură de Aur când dă îndemnul unei împărtăşiri dese. Căci îi mustră cu mare severitate pe cei ce se apropie de Sfintele Taine fără vrednicie. Şi aceasta se pare că o făceau mulţi creştini în vremea lui, dat fiind că, prin desfiinţarea penitenţei publice prin patriarhul Nectarie (391), nu se mai făcea o supraveghere şi o oprire publică prin diaconi a celor ce, având să împlinească un timp de penitenţă, nu trebuiau să se apropie de Sfintele Taine. Prin actul patriarhului Nectarie de la 391 s-a desfiinţat publicitatea pocăinţei, deci şi repartizarea penitenţilor în trepte, dar nu s-a desfiinţat pocăinţa. (…)”, Părintele Dumitru Stăniloae, Mărturisirea păcatelor şi pocăinţa în trecutul Bisericii, în Revista “Biserica Ortodoxă Română”, nr. 3-4/1955, pp. 218-250.
P. S .
Saccsiv pune te rog pentru descarcare pe blog acea antologie pe care ti-am trimis-o pe email! Sa fie pentru documentare tuturor care sunt interesati de acest subiect!
ApreciazăApreciază
Cred ca trebuie s-o mai trimiti.
ApreciazăApreciază
@Felix
Dar sursa ti-am dat-o, e Mansi. Mansi este ceva binecunoscut in Ortodoxie. Uite si sursa completa: Mansi XIII 344B, Sahas, p. 159. Spor la cautat!
Sfantul Stefan cel Tanar spune: „Şi cine, fiind în toate minţile, aduce închinare la ceea ce este creat atunci când se închină înaintea obiectelor care se găsesc în biserici, fie ele de lemn, piatră, aur ori argint, şi care au fost schimbate în obiecte sfinte prin numele scris pe ele?”. Deci ele devin sfinte oricum prin numele de pe ele.
Culmea e ca unul din argumente iconoclastilor impotriva ortodocsilor era fix acesta: de ce ortodocsii nu sfintesc icoanele. Ceea ce denota clar ca nu se sfinteau nici atunci si nu s-au sfintit nici dupa, o lunga perioada de timp.
Sfantul Nicodim Aghioritul l-a invocat pe patriarhul Dositei al Ierusalimului, care a spus ca sfintirea icoanelor este obicei „papistas” si o inovatie.
Iar ceea ce spui tu, ca suntem romani si de aceea noi le sfintim, asta e o aiureala. Noi trebuie sa urmam cugetul sobornicesc, nu romanesc al Bisericii.
La urma urmei tu poti sa le sfintesti daca vrei, dar trebuie sa intelegi ca sfintirea icoanelor e o inovatie de cult.
Cat despre impartasirea la fiecare Liturghie nu m-a blocat Pruteanu, m-au blocat sfintii colivari: Nicodim Aghioritul, Atanasie din Paros, Macarie Notarra si altii sau Sfantul Ioan de Kronstadt. M-a blocat si decizia sinodului de la Constantinopol care s-a tinut dupa moartea Sfantului Nicodim si care i-a dat intru totul dreptate. Impartasirea rara a fost pentru prima data propusa de scolastici si nota bene, si parintele Staniloaie s-a inspirat din surse scolastice (dupa cum aratat si bibliografiile din cartile sfintiei sale).
ApreciazăApreciază
Frate Vasile,
Am trimis din nou fisierul pdf!
ApreciazăApreciază
Felix
Si din nou nu l-am primit. Aici ai trimis? saccsivnousaccsivnou@yahoo.com
ApreciazăApreciază
Domnule Ierom Petru Pruteanu alias Andrei D,
Umbli cu surse obscure, asa cum procedezi si pe forumul tau teologie net. Si cu cat esti mai în nevoie sa-ti sustii ideaa fixa cu atat le invoci mai cu deadinsul. Dar parca te chema Mihai din botez sau te-ai botezat la stilisti Andrei D!
Te amuzi copios pe seama noastra fiind un teologist ( după farmacist) jucator! Ai inocat prima data un Sinod Ecumenic apoi ai sarit, ca imaginea sarita la tipar, la un sinod local, nu încetezi sa produci confuzie ca orice psihopat în serie care-si adulmeca victima! Cred ca ai o prada copioasa! Dar tot cei plini de părere de sine si naivi iti cad în mreje! Ba chiar te admira! Succes!
Sari de la una la alta, ai o incoerenta tipic sectara, care citeaza trunchiat versetele, rupte din context. Ai o tactica ieftina: cand pui la indoiala argumentele veridice ce ți se aduc cu justificari ieftine, cand ceri sa-ti aducem argumente care ne plaseaza intr-o cautare haotica! Esti un manipulator mediocru!
Te ecranezi ca sectari pentru ca mintea ta e iconoclasta!
Sfântul Teodor Studitul declară chiar că «prototipul şi icoana îşi au existenţa una în alta şi prin suprimarea uneia se suprimă şi cealaltă.» Aceasta nu înseamnă vreo identificare magică sau idolatră a icoanei cu prototipul. Sfântul Teodor Studitul ţine să precizeze aceasta. La o acuză că îndumnezeieşte icoana,cuprinzând într-o singură închinare pe Hristos şi icoana, el răspunde: «Nu se află aceasta în epistola mea, ci că nu trebuie adorată icoana lui Hristos. Căci aceasta este o cugetare idolatră. Ci numai Sfintei Treimi I se acordă aceasta. Şi că Hristos cel ce e închinat în sfânta icoană, este adorat împreună cu Tatăl şi cu Duhul, iar icoanei trebuie să ne închinăm cu închinare relativă» Apărătorii icoanelor n-aveau încă prea explicit lămurită doctrina energiilor necreate aduse în creaţiune de Duhul Sfânt. Aceasta le-ar fi dat putinţa să explice legătura între Hristos ca prototip, şi icoana Lui, legătură pe care ei o afirmă fără să le confunde.
Mimezi ca citezi surse, dar arunci perdele de fum! Esti un actor grabit! Vorbesti de sobornicitate dar inima ta arde in focul eresurilor! Contesti pe Parintele Dumitru Staniloae ca si amicul tau Cristian Badilita cand de fapt voi nu sunteti decat niste mercenari platiti de joasa speta!
Vorbesti de scolastica! Hotul striga hotul!
Sfântul Iustin Popovici a spus: „Sunt împotriva desei împărtăşiri din Sfântul Munte!” .
Afirmaţia vine în antiteză cu ideile Sfântului Nicodim Aghioritul exprimate în cartea „Despre deasa împărtăşire” care „reflectă, deşi indirect, preocupări mai vechi care îşi au neîndoios obârşia în Apusul catolic” (Acad. Alexandru Elian ) şi în care „împărtăşirea euharistică e prezentată aproape ca o entitate de sine, ca un mijloc de sfinţire şi oarecum izolat de aspectul ei de jertfă şi de ansamblul comunitar al Sfintei Liturghii” (Pr. Prof. Ioan Ică ).
Deci nu punem atât problema înmulţirii împărtăşirilor ci mai ales cum ne împărtăşim! Dacă împărtăşirea deasă devine atât de precumpănitoare, se obliterează oarecum scopul, substituindu-se mijloacelor şi atunci „actul împărtăşirii nu rămâne astfel numai scopul desăvârşirii – îndumnezeirea după har, ci capătă un caracter oarecum modificat, ajungând el însuşi un exerciţiu ascetic” (P. Vintilescu).
Acad Alexandru Elian:
Deşi în Grecia un mare număr de învăţaţi şi publicişti s-au ocupat de viaţa şi activitatea Cuviosului Nicodim Aghioritul, nu avem încă o cercetare critică temeinică şi cuprinzătoare care să privească opera atât de bogată a monahului athonit. Un aspect al ei, anume influenţele romano-catolice pe care unele din scrierile sale le-au suferit eventual, a fost însă, în câteva rânduri, abordat. După cum arată preotul Constantin Karaisaridis în amintita sa lucrare, confruntările nu au lipsit şi însuşi dânsul a consacrat un important capitol acestei probleme, intitulat: Pretinsa influenţă apuseană asupra operei Sfântului Nicodim. Autorul indică existenţa a două curente spirituale în ortodoxia greacă din jumătatea a doua a secolului XVIII: cel filo-apusean şi cel antilatin sau tradiţionalist. Cearta zisă „a colivelor” şi chestiunea desei împărtăşiri, care au agitat pe trăitorii Sfântului Munte în această epocă şi la care a luat parte activă şi Cuviosul Nicodim n-a făcut decât să intensifice opoziţia dintre curentele amintite. În sfârşit, starea duhovnicească şi culturală a poporului grec dreptcredincios putea să lămurească şi să motiveze eventuale înrâuriri venite din Apus. Cât priveşte pe Nicodim, câţiva teologi greci contemporani – cărora preotul Karaisaridis li se împotriveşte – sugerează sau afirmă fără ocol prezenţa unor asemenea influenţe, fără însă să le exagereze. Ar fi vorba mai degrabă de un „ecumenism practic” sau afirmarea unei spiritualităţi comune (C. Papoulidis), proprii atât Răsăritului ortodox, cât şi Apusului romano-catolic, care s-ar oglindi şi în unele scrieri ale Cuviosului Nicodim.
De fapt, teologii apuseni au remarcat de mult că, bunăoară, Războiul nevăzut, amintit mai sus, porneşte, fără tăgadă, de la Combatamento spirituale al lui L. Scupoli. Sau că Exerciţiile spirituale, publicate la Veneţia, în 1800, au ca model vestita lucrare cu acelaşi titlu a lui Ignaţiu de Loyola (după opiniile unor L. Petit sau V. Grumel), dacă nu, mai degrabă, o scriere a predicatorului italian din secolul XVII, Giovanni Pietro Pinamonti (nume propus de M. Viller) . Cât priveşte lucrarea numită Carte de mult folos sufletesc despre necontenita împărtăşire cu prea curatele Taine ale lui Hristos, Veneţia, 1783, această operă a mitropolitului Macarie Notaras, la care a contribuit şi Nicodim, reflectă, deşi indirect, preocupări mai vechi care îşi au neîndoios obârşia în Apusul catolic.
Problema motivării unor înrâuriri (indiscutabile) romano-catolice şi a limitelor acestora în gândirea teologică grecească în sec. XVII şi următoarele este destul de complexă. Socotim, totuşi, necesar să o prezentăm pe scurt şi să cercetăm apoi dacă un filon apusean poate fi descoperit şi în cartea de faţă, tălmăcită de noi.
Să amintim, în primul rând, un fapt bine pus în lumină de teologul ortodox Jean Meyendorff , anume pătrunderea gândirii scolastice-thomiste în Bizanţul secolului XIV, care în acelaşi timp cunoaşte biruinţa învăţăturii Sfântului Grigorie Palamas: încercările de apropiere de Roma, întreprinse de Ioan VI Cantacuzino, dar mai ales traducerile din opera lui Thoma de Aquino, începute de fraţii Dimitrie şi Prohor Kydones, continuate în secolul XV de Ghenadie Scholarios, „palamit thomist” cum îl numeşte Meyendorff şi patriarh al Constantinopolului cucerit de otomani sunt grăitoare. Este semnificativă şi prezenţa în ierarhia eclesiastică a unui Nil Cabasilas sau Iosif Bryennios, admiratori ai scolasticii, dar ortodocşi riguroşi. De aici îşi ia obârşia – în teologia grecească – un curent care – fără să se abată de la dogmă – împrumută de la apuseni un mod de gândire, de sistematizare şi organizare a ideilor şi argumentării. Astfel de caracteristici se vor întâlni la câţiva dintre teologii – folosiţi şi de Nicodim – ai Bizanţului de după Bizanţ.
În al doilea rând trebuie amintită ofensiva culturală, prin mijlocirea învăţământului, promovată mai ales de iezuiţi, în Orient, în urma Contrareformei. La Roma, Grigorie XIII fondase, în 1577, Colegiul grec al Sfântului Atanasie pentru a câştiga la învăţătura romano-catolică tineri greci, care urmau să conducă propaganda religioasă împotriva aşa-zişilor schismatici din Răsărit. Misiunile, în vederea câştigării Orientului la Biserica romană, se organizează, începând cu 1627, de Colegiul De Propaganda Fide. Însă iezuiţii, care debarcă în 1583 la Constantinopol şi se răspândesc apoi în lumea grecească, dobândesc prin şcolile lor bune rezultate în mijlocul unei populaţii băştinaşe relativ înapoiată sub raportul culturii. Călugări din Sfântul Munte, viitori ierarhi ortodocşi şi chiar un viitor patriarh, Chiril din Veria, se numără printre discipolii iezuiţilor.
În insula Naxos, locul de obârşie al lui Nicodim, Biserica romano-catolică îşi crease, în secolul XVII, o arhiepiscopie: învăţământul se consolidează prin înfiinţarea, în 1688, a unui seminar catolic. Aşa numita rezidenţă iezuită din Naxos „a devenit un centru de apostolat şi pentru celelalte insule din arhipelagul grec” şi a rămas netulburată, până la suprimarea ordinului iezuit, în 1773 . Să ne amintim că Nicodim a fost elevul unei şcoli iezuite din Naxos.
În al treilea rând trebuie acordată atenţie răspândirii literaturii pioase romano-catolice, mai ales în regiuni care au stat vreme îndelungată sub stăpânirea veneţiană, ca de pildă Creta şi mai ales insulele ioniene. Aceste scrieri, destinate maselor largi de credincioşi, au generat, la rândul lor, în lumea ortodoxă, câteva cărţi de „zidire sufletească” pătrunse de tradiţii, legende şi învăţături apusene. Cel mai grăitor exemplu în această ramură este vestita „Mântuire a păcătoşilor”, a călugărului de obârşie cretană Agapie Landos. Cartea s-a bucurat de o excepţională preţuire între ortodocşi, a fost repede tradusă în slavonă şi română, iar partea a treia a cărţii – Minunile Maicii Domnului – de vădită factură apuseană, a fost, după opinia unui reputat specialist, N. Cartojan, cea mai răspândită „carte populară” din vechea cultură românească . Alcătuirea lui Agapie este deseori citată de Nicodim Aghioritul în cartea pe care o prefaţăm.
Ţinând seama de aceşti factori care explică ceea ce pr. Karaisaridis numise curentul filo-apusean, o anume influenţă catolică în scrierile monahului athonit este explicabilă.
Rămâne acum să vedem dacă, şi în ce măsură, urme ale acestei înrâuriri se pot descoperi şi în această scriere, destinată duhovnicului şi celui ce se pocăieşte.
Printre foarte numeroasele lucrări, pomenite de Nicodim în lucrarea sa, întâlnim menţionate şi două opere, cu un titlu mai puţin obişnuit: Duhovnicul care se învaţă (sau „capătă învăţătură”) şi Penitentul care se învaţă din care autorul scoate unele exemple sau a căror lectură o recomandă. Nu am putut lua cunoştinţă de cea dintâi dintre cele două lucrări. Cealaltă însă ne-a stat la îndemână şi confruntarea sa cu scrierea lui Nicodim ni s-a părut nu lipsită de interes.
Încheind aici examinarea eventualelor înrâuriri ale teologiei apusene, care se pot descoperi în Cartea foarte folositoare de suflet a Cuviosului Nicodim, ne alăturăm, în mare măsură, concluziilor la care a ajuns pr. Constantin Karaisaridis în amintita sa lucrare: „Se poate, într-adevăr, admite o înrâurire a teologiei scolastice apusene, dar aceasta numai în ceea ce priveşte ordinea sistematică şi distribuirea subdiviziunilor tratate, cu scopul de a se face mai uşor înţeles şi accesibil poporului simplu căruia i se adresează Sfântul Nicodim”. Acelaşi teolog reproduce de altminteri şi o afirmaţie grăitoare a însuşi Cuviosului Nicodim: „Ca să aleagă cineva cele bune şi drepte de la adversari nu este ceva de lepădat, dar nu să împrumute şi cele mincinoase şi neortodoxe”. Să mai remarcăm că aceşti „adversari” sunt figuri de seamă ale spiritualităţii italiene din epoca Contrareformei.
Petru Pruteanu alias Andrei D , esti un vis urat care ne bantui cu ambitie si pana la urma ajungi la spam! Cine e slab de inger sa-ti dea like dar de dorit sa nu fie nici macar unul! Si atunci te-ai sparge ca un balon caci lipsa jocului de imagine te-ar plasa ca pe un simplu exilat in Portugalia! Lasa-ne micut terorist de suflete, nu ne mai bantui! Adio!
ApreciazăApreciază
Petre Pruteanu și Andrei Dinu (AndreiD) sunt una și aceeași persoană?
ApreciazăApreciază
S-o fi simțit cu musca pe căciulă, legat de tema articolului postat aici…
ApreciazăApreciază
Frate Vasile,
am trimis fisierul pdf la adresa specificata!
ApreciazăApreciază
Frate Vasile,
referitor la sfintirea icoanelor vajnicul cauzas Pruteanu s-a exprimat aici
Dă clic pentru a accesa PP-casa-icoane.pdf
http://www.teologie.net//?s=sfintirea+icoanelor
Iar contesarea Parintelui Dumitru Staniloae o face aici
http://www.teologie.net/2009/10/08/revelatia-divina-scriptura-si-traditia-raportul-dintre-ele/
Iar cu privire la împărtasire a scris “Liturghia ortodoxă: istorie şi actualitate”, apărută la Editura Sophia din Bucureşti în două ediţii: 2008 şi 2013.
Si pe forumul sau teologie net
Dar la abia la urma ne spune de fapt unde vrea sa ajunga cu împartasitul! Iata ce-i scrie lui Maria care ne-a relatat aici pe blog:
Poţi spune mai exact ce propui în legătură cu disciplina euharistică (perioade şi condiţii de pregătire) şi pe ce argumente patristice şi canonice sunt bazate acestea? De ce să vorbim în gol fără a spune nimic? Spune cât de des trebuie să se împărtăşească un creştin şi cum trebuie să se pregătească, argumentând cu citate concrete din Canoane şi Sf. Părinţi (exceptând duhovnicii români din sec. XX). Pe ce se bazează faptul că preoţii se pot (şi chiar trebuie) să se împărtăşească la fiecare Liturghie, iar mirenii nu pot (şi parcă nici nu trebuie) să facă la fel? Cu mare nerăbdare aştept răspunsul. Numai să nu faci copy-paste la citate despre vrednicie, că eu pe alea le ştiu, şi niciodată n-am zis că cineva se poate împărtăşi fără pregătire. Eu vreau chestiuni CONCRETE, bazate pe Canoane. Eu anume asta am făcut în articolele mele, dar se pare că nu eşti de acord. În acest caz, fii bună şi argumentează! Postul nu înseamnă numai schimbarea bucatelor, ci şi ajunare de mai multe ore înainte de împărtăşire. Deci, dacă în mănăstiri nimeni nu mai mănâncă după cină (aprox. orele 18:00-19:00) până a doua zi după Liturghie şi chiar mirenii nu mănâncă după orele 24:00, de ce am avea o atitudine atât de liberală faţă de relaţiile trupeşti? Deci e o formă de ajunare, nu că ar spurca pe cineva. Ca să nu mai zic că majoritatea familiilor recurg la anumite metode de contracepţie, lucru care, chiar dacă are o anumită îngăduinţă din partea duhovnicului, cred că n-ar trebui să se întâmple cel puţin înaintea împărtăşirii.
Oare despre împărtăşanie nu ni se spune că este “mâncare” şi “băutură”? Asta nu înseamnă că ea trebuie să devină “pâinea noastră cea de toate zilele”? Şi atunci ce-i banal în asta? Să mănânci în fiecare zi, să te speli, să respiri… asta nu-i banal? Dar poţi fără ele?”
Femeie dragă, te rog să dispari din viaţa mea şi de pe blogul meu.
Poţi să-ţi închipui ce vrei despre matale, dar pentru mine eşti o proastă habotnică. Iartă-mă şi Domnul să te ierte. Pur şi simplu eu nu am ce vorbi, că matale ai puţine idei şi toate fixe… Adio
Deh, asa tot sa profesezi ca Emil Cioran care facea deliciul francezilor debitand „lucruri frumoase”!
Dar asa cum am mai scris este „un extemporal la Ortodoxie” pe ni-L dă indirect Hristos Dumnezeu prin „geniul neo-colivar” Pruteanu Petre!
ApreciazăApreciază
@Felix
Aberezi foarte mult. Nu sunt Petru Pruteanu (se vede ca tu esti setat, nu eu), sursele nu sunt obscure, pentru ca Mansi e o sursa incredibil de cunoscuta alaturi de Migne (!) Am invocat prima data un sinod ecumenic ca vorbeam de icoane si apoi unul local ca vorbeam de deasa impartasanie. Atat de atent esti la ceea ce scriu? Mai imi spui mie ca nu sunt coerent?
Apoi tu nu stii situatia in Grecia la care probabil s-a referit si Sfantul Iustin. Daca la noi rara impartasanuie a devenit obicei si s-a dus la extreme „pregatirea”, la greci in schimb se da foarte usor Sfanta Impartasanie, ceea ce e la fel de grav. Un crestin care duce o viata duhovniceasca corecta, trebuie sa se impartaseasca des (dupa cum spune si Sfantul Vasile cel Mare in citatul dat de tine).
Si iarasi dupa se vede in citatul pus de tine al lui ALexandru Elian ca de la scolastica Sfantul Nicodim a luat sistematizarea, pe cand parintele Staniloaie a preluat si gandirea scolastica. Iar deasa impartasanie nu este un lucru apusean, ca altfel nu aparea in catehismul lui Petru Carnissius regula celor „40 de zile”, cand in Ortodoxie nici nu exista asa ceva!
Asta a fost ultimul meu raspuns, pentru ca e clar ca tu nu stii sa polemizezi. Pornesti de la idei preconcepute (Pruteanu si iarasi Pruteanu), ataci sursele, iduci ideea ca sunt scoase din context (fara a dovedi asta) iar pe alocuri o dai in calomnii. Si nu mai polemizez pentru ca v-am inteles si motivele pentru care sunteti impotriva unor lucruri evidente din Ortodoxie: le-a zis Pruteanu si atunci nu trebuie sa ascultam. Mai bine ati ataca cripto-ecumenismul lui, ca in problema desei impartasiri are dreptate.
ApreciazăApreciază
Asa este fratilor ! Au inceput sa-si dea arama pe fata! Iata… poate ca stiti si voi ce a patit Pr Teodot.
Va marturisesc ca Pr Justin ne invata mereu sa fim smeriti; de fapt ne explica Sfintia sa ca ” a fi smerit inseamna a-ti pastra demnitatea de crestin ortodox”.
Ce vrea dracul prin slujitorii sai ( Pr Hariton si prietenii sai tot masoni) ? Sa ne pierdem smerenia, demnitatea. Sa ne plecam capul in fata lucrarii masonice de distrugere in masa a neamului acestuia romanesc – crestin ortodox. Vor sa tacem pentru ca ii doare..Smerenia arde, Cuvantul Adevarului arde, face lumina.Ei nu pot trai in lumina. Tot ce construiesc fac pe ascuns, la intuneric si asa ne vor si pe noi. Daca sfintii ne invata sa marturisim pe Hristos, sa ne aparam valorile crestine, ei ne educa prin toate mijloacele sa tacem. Sa traim in minciuna.Sa o acoperim. Sa ne pierdem identitatea… unitatea…numele…neamul… credinta…predania primita cu atata jertfa de sange de la inaintasii nostri. Sa nu cartim. Sa nu luptam. Sa fim lasi. Sa nu cumva sa urcam pe Golgota ca sa ne sfintim si sa plinim ceea ce ne-a poruncit Mantuitorul : ” 1 Petru 1:15-16 / Ci, dupa cum Cel ce v-a chemat este sfant, fiti si voi sfinti in toata purtarea voastra.Caci este scris: „Fiti sfinti, caci Eu sunt sfant”.
Fara lupta si tacand cum te poti sfinti va intreb. Fara fapta cum mai poti spune ca esti crestin? Stim bine credinta fara fapta este moarta. Ne vor morti duhovniceste, ca ei sa-si duca lucrarea antihristica mai departe nestingheriti. Ne vor partasi la aceasta prin tacere si slugarnicie.
Te intreaba dracul modernist acum la fel de direct daca te lepezi de Hristos, dar o face mai subtil; este adaptat zilelor nostre, este mai viclean. Te ispiteste prin slujitorii lui.. Mai vrei la manastire? Hai sa-mi ceri iertare ca ai marturisit, ca ai dat in vileag lucrarea mea, ca n-ai tacut. Pleaca capul slujitorilor mei si vei fi si tu al meu.
Putem sa lasam asa ceva sa se intample? Cu siguranta Pr Teodot nu o sa-si plece capul in fata masonilor dar noi, fratii lui, il lasam de unul singur? Ochiul poate vedea fara trup?Nu suntem noi un trup? Daca un membru al nostru sufera nu suferim si noi? Hristos nu sufera, El fiind Capul? Daca ii lasam sa-si bata joc asa de noi, si vom tacea , vom accepta prin supunere lucrarea satanica si ne vom face partasi la ea. Vom pierde juramantul din pruncie dat prin intermediul nasilor nostri ca nu ne vom uni cu satana si cu lucrarea lui. Cum vom sta la judecata cand Mantuitorul va intreba: ” Eu m-am jertfit pentru tine, tu ce ai facut pentru mine? ”
Cu siguranta, daca suntem uniti si ne punem in gand , in inima, si in fapta sa luptam pentru Hristos -ADEVARUL, Dumnezeu nu va lasa lucrurile asa.
Uitati-va ce s-a intamplat cand au venit sa-l dea jos pe Pr. Justin. Cata nerusinare!
Daca am fost uniti n-a reusit dracul.
Ce am facut atunci pentru Pr. Justin trebuie sa facem si pentru Pr. Teodot si cei ca dansul care au fost nevoiti sa plece din manastire. Altfel suntem si noi partasi la lucrarea satanei.
Nu ne putem pune in calea venirii antihristului dar putem sa nu fim noi Iuda.
Prin urmare propun sa ne organizam, sa venim in numar mare la Staretul Hariton si sa-i cerem sa-i reprimeasca pe cei care si-au facut datoria de crestini ortodocsi. Si sa-si ceara dansul iertare fata de noi ca si-a permis sa-si bata joc de cei care L-au marturisit pe Hristos.
Acum este momentul sa aratam ca suntem uniti in Duh si Adevar, si ca suntem ucenici ai Pr Justin si mai ales ucenici ai lui Hristos Care a spus : ” Dacă voi veţi tăcea, pietrele vor striga – Luca 19 v28-40″
Amin!
PS.In data de sambata 6 septembrie ne vor ajuta:
Bunul Dumnezeu , Sfantul Arhanghel Mihail
Sfintii Mucenici Eudoxie, Zinon, Romil, si Macarie impreuna cu cei unsprezece mii de ostasi.
ApreciazăApreciază
Radu Iacoboaie,
Cu ei dacă dialoghezi îi consideri ca parteneri egali sinceri de dialog. Dar pentru perversitatea și ecranarea tipic sectară pe care o au le priește desconsiderarea! Cum spunea Părintele Arsenie Papacioc. Stau de vorbă cu tine dacă ești receptiv și de bună credință, altfel cu dusmanul nu se stă de vorbă! Cu dracul nu se stă de vorbă! Pentru că elucubrațiile justificate cu texte pe care disperați le invocă le arată starea – patologică! Și bineînțeles tipic sectar „n-avem text” sau „avem text” ! Mântuitorul a spus clar nu omul că „sâmbăta a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă” (Marcu 2, 27) Cand te prevalezi de lege ca să susții o aberație, o prejudecată, o idee fixă chiar împotriva firescului, a bunului simț, sfidezi logica – e păcat împotriva Duhului Sfânt! E păcatul împotriva evidenței! Fariseii sunt prototipul și apoi toți eretici care au urmat. Sfântul Iustin Popovici spune că și diavolul invocă Sfânta Scriptură când Îl ispitește pe Mântuitorul! Și cu cât este mai în nevoie cu atât o invocă mai disperat! Si în viețile sfinților se duc dracii la un sfânt și încep să-i aducă toate citatele, versetele posibile, ca să-i demonstreze că ar face bine să părăsească călugăria și să se căsătorească! Păi ce este sofismul? Este un silogism sau raționament corect din punct de vedere formal, dar greșit din punct de vedere al conținutului (fiind bazat pe un echivoc, pe utilizarea aspectelor neesențiale ale fenomenelor etc.), adesea folosit pentru a induce în eroare; pentru a genera argumente!
Așa și aici cum bine spunea un frate la comentarii Ce Euharistia are termen de valabilitate? Sfinții spun că și 40 de ani are mare valoare că te-ai împărtășit odată și noi nu putem răbda nici măcar 4 zile fără Euharistie! Pentru că ați văzut sofismul emis de A. D. „scopul este să ne împărtășim la fiecare Liturghie că asta este viața în Hristos!” Păi sfinții spun să ne urmărim pe noi să observăm ce efect are orice lucrare asupra lăuntricului nostru! Si atunci un om smerit, sincer observă că harul primit din Euharistie nu-l poate transforma eficient în fapte bune sau mai grav prin anumite sucombări ale sufletului prin mândrie, voință slabă, invidie, observă că i se induc stări demonice, frică, mânie, căderi rapide în alte păcate! Și cei vor să se împărtășească des și totuși pățesc stări din acestea de echivoc bineînțeles că au ideii fixe, masochiste! Pentru că harul îl primim îndeosebi prin împărtășirea cu Sfintele Taine și aproximativ în aceiași măsură prin participarea cu evlavie la Liturghie. Se completează una pe cealaltă! Fixiști cu împărtășire deasă nu recunosc sau nu pot să fie de acord cu această primire harului prin participarea cu atenție la Liturghie! Dar asta presupune un pic de efort! O credință intensă! De aceea Părintele Paisie Olaru spunea uneori dorința de a te împărtăși des e un semn al slăbirii credinței! Păi dacă omul contemporan vrea să obțină stări duhovnicești fără prea mare efort sigur că Pruteanu și clonele lui îi oferă acestuia exact ce vrea el! De ce să te mai chinui cu trezvia în timpul participări la Liturghie și apoi să te supraveghezi pentru împlinirea poruncilor prin care îți înnoiești harul primit prin împărtășire când poți foarte usor să transformi chiar împărtășirea într-un exercițiu ascetic, să o transformi, să o cobori în rândul celorlalte lucrări pe care le faci zilnic (dacă le faci si pe astea!): postul, milostenia, rugăciunea,smerenia, iubirea sau lupta de a nu dușmăni! Pentru acolo se ajunge cu sloganu: ”Viața noastră în Hristos e să ne împărtășim la fiecare Liturghie!” Viața noastră în Hristos e să dobândim harul Duhului Sfânt și să luptăm să-l menținem pentru că altfel ajungem să mimăm împărtășirea transformând-o într-un menaj, într-un act igienă personală cum spunea Pruteanu: „Oare despre împărtăşanie nu ni se spune că este “mâncare” şi “băutură”? Asta nu înseamnă că ea trebuie să devină “pâinea noastră cea de toate zilele”? Şi atunci ce-i banal în asta? Să mănânci în fiecare zi, să te speli, să respiri… asta nu-i banal? Dar poţi fără ele?”
Pâinea cea spre ființă o evaluăm ca pe pâinea cea de toate zilele! Inflație teologică, Euharistia mai ieftină ca orice produs de alimentație!
Așa că fiind contagioasă epidemia Pruteanu să-i asigură carantina necesară! Sigur cine-și dorește și prețuiește sănătatea!
ApreciazăApreciază
Felix
La mine nu apar comentarii de ale tale la spam. Dar se intampla ca uneori unele comentarii sa se duca pe un drum al lor de nu le vad nici eu.
ApreciazăApreciază
Frate Vasile,
sugeram de comentariul lui A.D. ca ar trebuie uneori trimis la spam! Cat priveste ale mele comentarii ai toata libertatea daca le postezi sau nu! Cred ca sunt comentarii mult mai pertinente decat ale mele sau cititori mai avizati! Am vrut si eu sincer sa contribui. Si ai vazut ca sunt mai mult citate cu autoritate! Daca vrei sterge acel termen de care ziceai! Am o nostalgie dupa duhul armonios al Parintelui Arsenie Papacioc, dupa autoritatea focului launtric al Parintelui Cleopa, dupa darzenia cu care marturisea adevarul Parintele Iustin Parvu….
Ce sa facem pastram proportiile, a analogie in duh cu ei, chiar daca uneori mai exageram. Numai cine nu munceste nu greseste. Deci scoate te rog acel termen. Doamne ajuta!
ApreciazăApreciază
Foarte bun articol Sacciv, felicitari. Si mie mi se pare o anomalie sa fii anti ecumenist, dar in acelasi timp pro cip.Dupa parerea mea aceste doua lucruri se bat cap in cap la modul cel mai concret. E ca si cum ai spune ca un obiect alb este si negru in acelasi timp.
ApreciazăApreciază
[…] SCHEMA ULTIMEI BARICADE A DIAVOLULUI: Uneltele isi fac un nume de “ortodocsi anti ecumenism” apo… […]
ApreciazăApreciază
[…] SCHEMA ULTIMEI BARICADE A DIAVOLULUI: Uneltele isi fac un nume de “ortodocsi anti ecumenism” apo… […]
ApreciazăApreciază
[…] SCHEMA ULTIMEI BARICADE A DIAVOLULUI: Uneltele isi fac un nume de “ortodocsi anti ecumenism” apo… […]
ApreciazăApreciază
pro cip vulcanescu eretic si mai si minte ca nu e pro cip
Matei Vulcanescu pe fb
Sunt actele cu cip semnul fiarei?
Semnul fiarei este pus prin lepadarea de bunavoie si in mod liber-constient de Hristos. Aceasta nu se poate face in ascuns, printr-un cip, ci numai in mod deliberat, constient. Daca omul primeste semnul 666 in ascuns,fara sa cunoasca ce a primit, el nu este vinovat, nu s-a lepadat de Hristos si nu poate fi judecat de Hristos ca s-ar fi lepadat de El. Cand cineva inconstient primeste ceva rau nu il afecteaza decat exterior, nu ii afecteaza libertatea interioara. Sunt multi indraciti, care desi au demoni in trupul lor, Hristos ii mantuieste si chiar ii considera mucenici, pentru ca nu cu voia lor au fost demonizati.
De aceea nu exista lepadare inconstienta de Hristos, ci numai lepadare constienta, voita. Atata timp cat cineva primeste un buletin cu cip sau card, etc si nu i se cere sa se lepede de Hristos atunci nu il afecteaza in viata lui cu Dumnezeu. Asa cum spune IPS Serafim de Pireu, ca cineva sa fie vinovat pe timpul lui Antihrist, trebuie sa colaboreze cu el si cu organele sale (in mod constient). Iar Sfantul Porfirie Kapsokalivitul spune ca daca noi am trimite portocale cu semnul crucii in ele la turci, turcii nu devin in mod magic ortodocsi, nu se sfintesc, pentru ca nu devin credinciosi in mod constient.De aceea Sf Porfirie il cearta pe Sfantul Paisie care fusese influentat de unii monahi influentati de neoprotestantii din America pe acest subiect.
Tot el vulcanescu zice :
Eu va intreb. De ce sa nu accepte cipul?
Tocmai am explicat ca nu are nici o problema cu Mantuirea!!!
deci care e problema?
https://m.facebook.com/groups/762574643871787?view=permalink&id=824401154355802
ApreciazăApreciază
A republicat asta pe liberlandraceblog și a comentat:
Foarte interesant.
ApreciazăApreciază