VINDECAREA LUNATICULUI
Ev. Matei XVII, 14-23
- Şi mergând ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om, căzându-I în genunchi,
- Şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă.
- Şi l-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece.
- Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l aici la Mine.
- Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela.
- Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem?
- Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.
- Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post.
- Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor.
- Şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Şi ei s-au întristat foarte!
Cititi va rog si:
Sfantul Nectarie de Eghina: Predica la Duminica Vindecarii lunatecului
Au existat SFINTI CE AU MUTAT la propriu MUNTII DIN LOC: Cuviosul Marcu din muntele Fracesc
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
Reblogged this on CREDINŢĂ DREAPTĂ ORTODOXĂ!!!.
ApreciazăApreciază
Referitor la cazurile de posedare demonică, sâmbătă 16 aug la ora 21 pe un post tv, au revenit cu obsesia lor evidenta ca fiind politic corect prin care Gabi Luncă, George Stanca și o blonda oxigenata paralelă cu psihologia au conchis că de fapt 99,9 % din cazuri sunt oameni bolnavi de schizofrenie nicidecum demonizați! Bineînțeles că au lovit din nou în Părintele Daniel Corogeanu făcând astfel deliciul celor din vârful piramidei!
Sfântul Nicolae Velimirovici: Se povesteşte despre un oarecare străin, care ajungând în Egipt, a vrut cu orice preţ să se scalde în râul Nil, ca să aibă o amintire. Localnicii i-au spus că în Nil sunt crocodili şi să nu se ducă prea în larg. El însă n-a crezut în existenţa crocodililor, şi-a bătut joc de atare „poveşti băbeşti” şi, ca un bun înotător, s-a avântat în largul Nilului. Dintr-o dată a scos capul un crocodil şi cu dinţii săi ca un fierăstrău l-a retezat pe înotător în două. Şi astfel viteazul nenorocit în viaţă n-a crezut în existenţa crocodililor, iar în moarte n-a avut timp să se încredinţeze de ea.
Tăgăduindu-i pe diavoli tăgăduieşti şi o mare parte din adevărul evanghelic. Tăgăduieşti că diavolul L-a ispitit pe Hristos, şi că Hristos a izgonit duhurile rele din oameni, şi că El a sfărâmat stăpânirea demonilor asupra oamenilor. Fiindcă cel mai apropiat ucenic al Domnului, Sfântul Ioan Teologul, spune cu tărie că Hristos a venit în lume să nimicească stăpânirea diavolului asupra oamenilor, zicând: „Spre aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului” (I Ioan 3, 8).
Zis-a un mare poet: „Mai multe lucruri sunt în cer şi pe pământ decât poate chiar să viseze omul” (Shakespeare). Tu tăgăduieşti diavolii nu fiindcă o vrei tu, ci fiindcă diavolul vrea aşa. Ai făcut războiul? Orice armată întinde ambuscade şi se ascunde cu îndemânare ca duşmanul să creadă că ea nu este. Pentru un general vestea cea mai îmbucurătoare este aceasta: duşmanul crede că nu există el, nu există nici armata lui. Cândva diavolul se arăta pe faţă oamenilor şi prin frică îi prindea în mrejele sale. În timpurile noastre tactica lui este de camuflaj; mulţumirea lui este ca oamenii să-l tăgăduiască şi să creadă că el nu există. Mă tem însă că de nimeni nu este mai aproape diavolul decât de cel care susţine că diavolul nu există. În această lume suntem ca pe un câmp de luptă, în război cu duşmanii văzuţi şi tăinuiţi. Vai de noi dacă îi vom tăgădui pe duşmanii cei tăinuiţi. La ce ne va folosi biruinţa asupra lupilor şi urşilor dacă ne muşcă şarpele din iarbă?
ApreciazăApreciază