RON PAUL: Ceea ce mass-media nu va raporta in legatura cu zborul Malaysian Airlines MH17
Iata ce putem citi la What the Media Won’t Report About Malaysian Airlines Flight MH17:
Ceea ce mass-media nu va raporta în legătură cu zborul Malaysian Airlines MH17
La doar câteva zile după tragicul accident al avionului Malaysia Airlines din estul Ucrainei, politicienii occidentali și mass-media s-au unit pentru a obține maximul de propagandă în urma dezastrului. Trebuie să fi fost Rusia; trebuie să fi fost Putin, au spus ei. Președintele Obama a ţinut o conferință de presă pentru a susţine – chiar înaintea unei eventuale anchete – că au fost rebelii pro-ruşi din regiune cei care au fost responsabili. Ambasadorul său la ONU, Samantha Power, a făcut același lucru de la Consiliul de Securitate al ONU – la doar o zi după accident!
În timp ce mass-media occidentală se grăbeşte să repete propaganda guvernului cu privire la eveniment, există câteva lucruri pe care ei nu le vor recunoaşte.
Ei nu vor recunoaşte că criza din Ucraina a început la sfârșitul anului trecut, atunci când protestatarii sprijiniţi de SUA și UE au pus la cale răsturnarea președintelui ucrainean ales, Viktor Ianukovici. Fără “schimbarea de regim” sponsorizată de SUA, este puțin probabil ca sute de oameni ar fi fost ucişi în tulburările care au urmat. De asemenea, nu s-ar fi întâmplat accidentul Malaezia Airlines.
Mass-media a susţinut că avionul trebuie să fi fost doborât de forțele ruse sau de cele de sprijin ale separatiștilor ruși, pentru că racheta care, conform relatărilor, a prăbuşit avionul, era de fabricaţie rusească. Dar ei nu recunosc că guvernul ucrainean folosește, de asemenea, exact aceleași arme de provenienţă rusească.
Ei nu vor rexcunoaşte că guvernul de după lovitura de stat de la Kiev, conform observatorilor OSCE, a ucis 250 de persoane din regiunea separatistă Lugansk din iunie, inclusiv 20 de oameni morţi după ce forțele guvernamentale au bombardat centrul orașului, la o zi după accidentul de avion! Cei mai mulţi dintre aceştia sunt civili și, împreună, ating numărul de oameni uciși în accidentul de avion. Prin contrast, Rusia n-a ucis pe nimeni în Ucraina, și separatiștii au lovit în mare măsură obiective militare, şi nu civile.
Ei nu vor recunoaşte că SUA a susținut cu tărie guvernul ucrainean în aceste atacuri asupra civililor, guvern pe care un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat l-a numit “măsurat și moderat.”
Ei nu vor recunoaşte că nici Rusia, nici separatiștii din estul Ucrainei nu au nimic de câștigat, dar au totul de pierdut prin doborârea unui zbor de linie plin cu civili.
Ei nu vor recunoaşte că guvernul ucrainean are mult de câștigat prin căderea vinei atacului asupra Rusiei, și că primul-ministru ucrainean și-a exprimat deja satisfacţia că Rusia este acuzată de atac.
Ei nu vor raporta că racheta care aparent a doborât avionul provine de la un sistem sofisticat de rachete sol-aer care necesită o bună pregătire pe care separatiștii nu au.
Ei nu vor raporta că separatiștii din estul Ucrainei au provocat pierderi considerabile guvernului ucrainean în săptămâna de înainte ca avionul să fi fost doborât.
Ei nu vor recunoaste modul în care această acţiune este similară cu acuzatia pe care a făcut-o SUA în vara trecută cum că guvernul Assad din Siria a folosit gaze otrăvitoare împotriva civililor din Ghouta. Assad câştiga, de asemenea, în lupta sa cu rebelii sprijiniţi de SUA și SUA a susținut că atacurile proveneau de la pozițiile guvernamentale siriene. Apoi, pretenţiile SUA ne-au condus la un pas de un alt război în Orientul Mijlociu. În ultimul minut, opoziţia publică l-a forţat pe Obama să dea înapoi – și am învățat de atunci că acuzaţiile SUA cu privire la atacul cu gaz au fost false.
Desigur, este foarte posibil ca administrația Obama și mass-media din SUA să aibă dreptate de data aceasta, și Rusia sau separatiștii din estul Ucrainei să fi doborât intenţionat sau din greşeală acest avion. Adevărul este că e foarte dificil să obţinem informații corecte, devreme ce toată lumea e angajată în propagandă. În acest moment nu ar fi înțelept să spunem că rușii au făcut-o, sau că guvernul ucrainean a făcut-o, sau că rebelii făcut-o. Este atât de greu să cerem pur și simplu o investigație adevărată?
Comentariu saccsiv:
Referitor la masurarea cu doua masuri:
DINTR-ALE LICURICIULUI: Comparatie Ucraina – Serbia, Libia, Siria …
Articolul zilei (22.07.2014): Mortii unora valoreaza mai mult decat mortii altora
Si intr-adevar, cand vorbim despre Ucraina, nu trebuie sa uitam cum a inceput totul:
Video: “I AM A UKRAINIAN”. Care-i treaba cu viralul clip cu frumoasa revolutionara din Ucraina?
Papusarii revolutiei din Ucraina
Evreul GEORGE SOROS recunoaste ca e PAPUSARUL evenimentelor din UCRAINA
REGELE DE CACAO Petro Poroşenko – presedintele UCRAINEI. EVREUL Vitali Klitschko – primarul KIEVULUI
Si nu trebuie uitate nici astfel de vechi declaratii:
Audio: EVREICA Yulia Tymoshenko vrea EXTERMINAREA RUSILOR
Asta ca sa intelegem mai bine ce i-a apucat pe separatisti sa doreasca o … separare.
Iata si alte chestii de care nu se vorbeste in mass-media:
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
Ron Paul una din putinele voci lucide din US alaturi de Buchanan si partial A Jones inabusite de propaganda ‘oficiala’..
ApreciazăApreciază
„Este atât de greu să cerem pur și simplu o investigație adevărată?”
Sa cerem nu e greu, dar sa se si publice adevarul gol-golut… este extrem de greu… spre imposibil, cel putin in viitorul apropiat.
ApreciazăApreciază
Pai si pana la urma cum e? Pe stanga sau pe dreapta?
ApreciazăApreciază
1. Oare de ce preşedintele Băsescu făcea exces de zel în executarea ordinelor primite de la FMI, atunci când îl concedia pe Raed Arafat în direct, cu argumentul că acesta din urmă, care se opunea privatizării serviciului de ambulanţe, avea “idei stângiste”? Oare oamenii sunt mai importanţi decât “comandamentele economice” doar atunci când sunt oameni blonzi cu ochi albaştrii şi eventual posesori de expertiză în domeniul cercetării medicale? Iar atunci când mai descoperă câte un tratament, oare de ce tot oameni ca Băsescu le reproşează ideile stângiste celor care protestează împotriva faptului că, în economia neoliberală, profitul companiilor farmaceutice este mai important decât accesul oamenilor la tratamentul respectiv?
2. Reluând şi completând ceea ce spunea un amic de pe facebook, mă simt nevoit să formulez încă o întrebare: Dacă UE este un eşec, întrucât nicio comunitate politică nu poate rezista, pe termen lung, atâta timp cât egoismele individuale sau colective au prioritate în raport cu solidaritatea comunitară şi binele comun, atunci oare de ce insista Băsescu asupra unui transfer cât mai mare de suveranitate de la Bucureşti către Bruxelles? Şi dacă acum Băsescu ne dă de înţeles că UE este un sistem în care unii şmecheri profită pe seama altora fraieri, atunci pe el şi pe ai lui unde să-i integrăm? În categoria fraierilor, care de-abia acum se trezesc, sau în categoria micilor şmecheraşi periferici care au profitat alături de marii şmecheri de la centru, ăia care fac jocurile, de pe urma oamenilor reduşi la statutul de mijloace de producţie eficiente care apoi devin deşeuri inutile?
3. Spun asta şi deoarece, de-a lungul anilor, atât mie cât şi altor câtorva prieteni (pe care îi numeri pe degete – mai precis, pe degetele de la o mână), care insistam asupra faptului că o societate respirabilă şi sustenabilă este societatea în care persoana primează în raport cu “comandamentele economice” iar binele comun are prioritate în raport cu interesele individuale, ni s-a tot reproşat fie că suntem utopici (sau de-a dreptul iresponsabili), neînţelegând imperativele economice ale globalizării neoliberale, fie că doar dăm expresie unor frustrări, izvorâte din faptul că nu ştim să profităm (alături de băieţii deştepţi) de pe urma beneficiilor pe care le aduce globalizarea neoliberală. În aceste condiţii, cred că este legitim să ne întrebăm cum anume au profitat avocaţii neoliberalismului de pe urma acestuia din urmă, şi dacă orientarea către profit a voinţei lor individuale nu dă de fapt seama de teoriile lor. În acelaşi sens, mai ales văzând felul în care “realitatea” pe care ne-o prezintă ei se schimbă de la o zi la alta (ieri UE era paradisul solidarităţii democratice în care refuzau să intre doar cei care erau traşi înapoi de şovinismul ancestral ; astăzi, odată intraţi, ni se spune că nu ne-am uitat bine pe panoul de la intrare, pe care de fapt scria lasciate ogni speranza…), ar trebui să ne întrebăm dacă aşa zisul lor realism nu ar fi de fapt definit mai bine ca oportunism, ca şi capacitate a “individului” de a profita de oportunităţile pe care i le oferă “piaţa”, ca şi capacitate de a-ţi îmbunătăţi propria stare prin promovarea unor ficţiuni utile nu pentru cetate, ca la Platon, ci pentru propriul tău ego. Căci altminteri, pentru a fi conceput, inclusiv în raportul său cu realitatea exterioară şi limitele impuse de către aceasta, binele comun trebuie mai întâi să fie dorit[2]. Iar asta presupune reforma spirituală a subiectului politic, astfel încât să-şi mute centrul din sine în celălalt, în alteritatea personală, printr-o mişcare de depăşire a sinelui prin care se construieşte şi se menţine comunitatea. Altfel spus, presupune trecerea de la antropologia şi etica liberale la etica şi antropologia creştine, depăşirea eticii proprii liberalismului economic, ce poate fi rezumată prin formula “tu să trăieşti bine, că de restul se ocupă mâna invizibilă”. Numai că, în condiţiile în care mâna invizibilă mai dă şi rateuri, se ajunge şi la situaţia în care după “să trăiţi bine”, vine de fapt “potopul”. Sau cel puţin un duş rece. Oricum ar fi, dacă deschizi gura şi vorbeşti despre astfel de lucruri, gardienii atlantismului sunt pe fază ca să te acuze de “naţionalism/fascism/comunism liturgic”.
4. În fine, cred că o ultimă întrebare retorică ar trebui să o adreseze chiar Traian Băsescu colegilor săi din Consiliul European. Dacă liderii europeni pun “comandamentele economice” mai presus de oameni, mai ales atunci când prin oameni înţelegem de fapt untermenschen estici, atunci ce au avut de câştigat, în mod concret, economic, din faptul că (sub)oamenii din Est, au fost împinşi într-un conflict fratricid, a cărui motivare oficială a fost lupta pentru apărarea “valorilor atlantismului”? Întrebarea e cu atât mai pertinentă în condiţiile în care ni s-a mai spus şi că, doar lăsând “mâna invizibilă” să domnească nestingherită peste oameni şi naţiuni, vom avea parte de “pacea eternă”. Sau să înţeleg că, acolo unde şi atunci când nu are nimic de pierdut (sau cel puţin trăieşte cu impresia asta), UE îşi permite, chiar şi cu preţul vieţii (sub)oamenilor, să facă paradă ieftină (low cost) de valorile ei, dezmeticindu-se doar atunci când îi mor (supra)oamenii, doar atunci când “mâna invizibilă”, sau mânăria vizibilă, se dovedeşte a fi începutul unui potop în care riscăm să ne înecăm cu toţii, indiferent de rasă, etnie, statut social sau orientare sexuală? Şi ce face atunci când se dezmeticeşte? Păi ce altceva să facă decât să dea vina pe monstruoasa alteritate orientală. Ce grea ar fi viaţa fără Putin! Ce grea ar fi viaţa dacă, în loc să ne uităm la filme cu bau-bau, ar trebui să ne uităm mai des în oglindă!
http://alexandruracu.wordpress.com/2014/07/22/de-la-sa-traiti-bine-indivizilor-la-personalismul-anticapitalist-o-noua-metamorfoza-naucitoare-a-basismului/
Bulgaria called for more NATO troops in southeastern Europe and the Black Sea, as well as more joint military exercises, to improve security in the region after Russia’s annexation of Ukraine’s Crimea.
An ex-communist state on the Black Sea, Bulgaria was a close Cold War ally of Moscow but joined NATO in 2004 and the European Union three years later.
„The events in Ukraine proved that we cannot take peace and security in Europe for granted,” President Rosen Plevneliev said at a meeting in Warsaw of heads of state of NATO countries in central and eastern Europe, according to a statement from his office.
„Increasing NATO forces in southeastern Europe and the Black Sea, carrying out more joint military exercises, as well as the more active use of joint military facilities in Bulgaria, were among the proposals put forward by President Plevneliev,” the statement said.
He also said Bulgaria will raise its defence spending to 1.5 percent of GDP by 2015 and then gradually raise it further to 2 percent of GDP.
http://www.worldbulletin.net/todays-news/141163/bulgaria-calls-for-more-nato-troops-in-southeastern-europe
„FBI a încurajat musulmani americani să devină terorişti”
FBI a „încurajat, a incitat şi uneori chiar a plătit” musulmani americani pentru a-i determina să comită atentate pe care altfel nu le-ar fi comis, în timpul operţiunilor de filare desfăşurate după 11 septembrie, arată un raport al Organizaţiei Human Rights Watch (HRW) publicat luni şi citat de AFP.
Organizaţia acuză în raportul său forţele de ordine că „în unele cazuri au transformat în terorişti indivizi care respectau legea, sugerându-le comiterea unui act terorist”.
În documentul său de 214 pagini, HRW ajutată de experţi de la Universitatea din Columbia analizează „în profunzime” 27 de exemple concrete privind aproximativ 500 de cazuri de terorism instrumentate de tribunale americane de la atentatele din 11 septembrie.
Deşi susţin că nu vor să generalizeze, autorii raportului estimează că jumătate din condamnările teroriste rezultă din astfel de operaţiuni sub acoperire. În 30 la sută din cazuri, agentul infiltrat a jucat un rol activ în planificarea complotului.
http://www.cotidianul.ro/fbi-a-incurajat-musulmani-americani-sa-devina-teroristi-243703/
http://www.hrw.org/node/127456
http://www.theguardian.com/world/2014/jul/21/government-agents-directly-involved-us-terror-plots-report
Mai avea cineva vreo urma de indoiala ca organizatiile antiterosiste fabrica teroristi doar pentru a-si justifica existenta si bugetele???
ApreciazăApreciază
http://rt.com/news/174496-malaysia-crash-russia-questions/
ApreciazăApreciază
O singura, enorm de grea si totusi simpla intrebare: De ce? Pentru ce?
ApreciazăApreciază
PERSECUŢIA CREŞTINILOR A REÎNCEPUT ÎN CHINA:
O ştire apărută pe site-ul voanews.com ar trebui să îngrijoreze, în contextul frământărilor mondiale. Ea a rămas neobservată de mass-media internaţională, ceea ce mă face să mă întreb dacă nu cumva tot scandalul cu avionul prăbuşit în Ucraina n-a fost decât o perdea de fum pentru a ascunde alte evenimente mai importante. Iar unul dintre evenimente ar putea fi acesta: un grup creştin din Statele Unite, “ChinaAid” ne semnalează faptul că din provincia chineză Zhejiang a primit mai multe informaţii despre demolarea bisericilor şi îndepărtarea crucilor. Se pare că guvernul chinez nu vrea decât să “scape de construcţiile ilegale”. Dar oare oficialităţile chineze sunt interesate de respectarea legii sau se urmăreşte altceva ca distrugerea cultului creştin? Grupurile de apărare a drepturilor civile şi cele creştine spun că e vorba de “persecuţie religioasă”. Culmea e faptul că în Constituţia Chinei, libertatea religioasă este garantată!
Citez ştirea de pe voanews.com:
“Poliția din estul Chinei s-a ciocnit în miez de noapte cu protestatarii creștini masaţi în jurul bisericilor deţinute, dar nu a reușit să ducă la îndeplinire un ordin guvernamental pentru eliminarea unei cruci de pe o clădire. Mai multe persoane au fost rănite în timpul confruntărilor. Zeci de biserici din provincia Zhejiang au primit notificări din partea autorităţilor pentru demolarea clădirilor bisericești sau eliminarea crucilor de pe ele, căci acestea ar fi construcţii ilegale. În cea mai recentă confruntare, poliția a încercat să dea jos o cruce de pe o biserică din regiunea Pingyang, în apropiere de orașul Wenzhou. Dar, mulţimea de creştini a înconjurat biserica și împiedicat poliție să se apropie.
“Noi nu am vrut să se apropie, așa că ne-am unit pentru a-i opri, dar ei au venit la noi și ne-au bătut“, a spus unul dintre protestatari. Acesta a mai spus că poliția n-a reuşit să dea jos crucea, dar a blocat întreg locul. Un alt martor, care a cerut să nu fie identificat, a declarat că ciocnirile au început la ora 2 dimineaţa și au durat două ore. Martorul știa de cel puțin cinci persoane care au avut nevoie de tratament medical: “Suntem creștini și nu căutăm probleme, iar dacă guvernul vine la noi cu cereri rezonabile, nu ne vom opune. Dar, să vină la noi la ora 2 noaptea este inacceptabil și nu putem înțelege de ce o fac“.
China are aproximativ 65 de milioane de creștini, iar grupurile pentru drepturile omului acuză frecvent China de nerespectarea libertății de religie, acuzaţii pe care Beijing-ul le neagă.
P.S. Ciudat e faptul că Oculta Mondială îşi doreşte cu ardoare distrugerea creştinismului, lucru pe care China începe să-l realizeze pas cu pas. De aici, trageţi voi concluziile care se impun…
sursa:Ştirile voanews traduse de un eminent în engelză.
NU AM VOIE SĂ ÎI DAU NUMELE! MI-A ZIS CĂ VREA SĂ RĂMÂNĂ ANONIM!
DOAMNE AJUTĂ, O ZI BUNĂ!
ApreciazăApreciază
A murit al 16-lea bancher de la începutul anului! O forţă ocultă continuă să facă “curăţenie” în rândul bancherilor! Oare de ce?
Care credeţi că e cea mai “mortală” meserie din lume? Condusul camioanelor? Pilotarea avioanelor? Alpinismul utilitar? Mineritul? Nu! Pur şi simplu a fi bancher e un lucru extrem de “mortal”! De ce? Pentru că, din nou, a mai murit în ultima perioadă încă un bancher. Iar isteria dispariţiei bancherilor a început din luna ianuarie 2014 (vezi articolul: Al treilea bancher care s-a “sinucis” în ultima săptămână! Şi a lucrat şi în “Federal Reserve”… O forţă ocultă îi elimină pe toţi bancherii incomozi! Ce ni se ascunde?). De data aceasta este vorba de directorul de vănzări de la Goldman Sachs, Nicholas Valtz, de 39 de ani, care a murit tragic în week-end-ul trecut, într-un “accident de kiteboarding”!? El a fost găsit mort de către membrii de familie care au mers în căutarea sa, întrucât bărbatul nu s-a mai întors dintr-o excursie de kiteboarding.
Kiteboarding-ul, un sport foarte nou, dezvoltat puternic în anii 90 a fost iniţiat, în principal, de windsurferi care-şi doreau o mai mare libertate de mişcare, mai multa viteză, posibilitatea de a aluneca pe apă şi de a zbura, în acelaşi timp.
Nicolae Valtz, un “kiteboarder începător”, a fost găsit în Golful Napeague, plutind în apă, de-a lungul coastei Long Island, potrivit poliției, care încă îi cercetează moartea. Valtz, care s-a alăturat lui Goldman Sachs în 2000, a fost promovat la funcţia de director general în 2010. Soția sa, Sashi Valtz lucrează, de asemenea, la Goldman Sachs în calitate de șef de vânzări la nivel mondial.
Aceasta este cea de-a 16-a moarte a unui bancher în ultimele luni. E clar că nu poate fi coincidenţă şi că cineva îi elimină uşor-uşor pe toţi bancherii care cunosc anumite informaţii sensibile. Iată lista completă:
1) William Broeksmit, în vârstă de 58 de ani, fost director executiv senior la Deutsche Bank AG, a fost găsit mort în locuința sa, după ce s-ar fi sinucis în South Kensington, în centrul Londrei, pe 26 ianuarie 2014.
2) Karl Slym, 51 de ani, director la Tata Motors Karl Slym, a fost găsit mort la etajul al patrulea al hotelului Shangri-La din Bangkok, pe 27 ianuarie 2014.
3) Gabriel Magee, în vârstă de 39 de ani, angajat JP Morgan, a murit după ce a căzut de pe acoperișul sediului JP Morgan din Londra, la 27 ianuarie 2014.
4) Mike Dueker, economist-şef în vârstă de 50 de ani la o bancă de investiţii din SUA, a fost găsit mort în apropiere de podul Tacoma Narrows din statul Washington.
5) Richard Talley, fondatorul instituţiei de servicii financiare American Title Services din Centennial, Colorado, în vârstă de 57 de ani, a fost găsit mort la începutul lui februarie 2014, după ce aparent s-a împușcat cu un pistol de cuie.
6) Tim Dickenson, director de comunicare din Marea Britanie, la Swiss Re AG, a murit în ianuarie 2014, circumstanțele morții sale fiind încă necunoscute.
7) Ryan Henry Crane, un director de 37 ani ani de la JP Morgan s-ar fi sinucis, dar fără a se da niciun detaliu cu privire la moartea sa, în afară de un anunț mic necrolog apărut în “Stamford Daily Voice”.
8 ) Li Junjie, un bancher în vârstă de 33 de ani din Hong Kong, a sărit de pe clădirea JP Morgan din Hong Kong, în februarie 2014.
9) James Stuart Jr, fost preşedinte al lui National Bank of Commerce, a fost găsit mort în Scottsdale, Arizona, în dimineața zilei de 19 februarie 2014. Nimeni nu ştie de ce a murit.
10) Edmund (Eddie) Reilly, în vârstă de 47 de ani, trader la Midtown Vertical Group, s-a sinucis sărind în fața trenului.
11) Kenneth Bellando, 28 de ani, trader la Levy Capital, fost analist de investiții bancare la JPMorgan, s-a sinucis sărind de la etajul 6 al apartamentului său din East Side.
12) Jan Peter Schmittmann, 57 de ani, fost preşedinte al Băncii olandeze ABN Amro, a fost găsit mort în casa în apropiere de Amsterdam.
13) Li Jianhua, 49 de ani, director la Comisa de Reglementare Bancară a Chinei, a murit de un brusc atac de cord.
14) Lydia M, bancher de 52 de ani, s-a sinucis, sărind de la etajul 14 al lui Banque Populaire de Paris.
15) Julian Knott, un alt bancher de 45 de ani, şi-a ucis soția ucis și apoi s-a sinucis cu o pușcă în Jefferson Township, New Jersey.
16) Nicolae Valtz, 39 de ani, director la Goldman Sachs, a murit în urma unui aparent accident de kiteboarding aparent în Golful Nepaugue din Long Island.
ApreciazăApreciază
ADUC ALTE ŞTIRI IMPORTANTE:
Ingrijorator! Copiii si tinerii sunt tot mai mult atrasi de vrajitorii, practici oculte si de magii sataniste!
In cultura tineretului occidental, vrajitoria a devenit o tema extrem de populara. Succesul fenomenal al seriei “Harry Potter”, cu sute de milioane de exemplare vandute in intreaga lume, in timp ce mai mult de jumatate din copiii americani au citit cel putin una dintre carti – a constituit un catalizator al acestei tendinte. Sub pretextul unei fantezii nevinovate, aceste carti il pun pe cititor in contact cu practici oculte reale, si cu personaje reale din istoria vrajitoriei. Cele sapte carti ale seriei ce urmaresc instruirea lui Harry Potter in practicile magiei, pe o durata de sapte ani, ceea ce se aseamana mult cu programul pregatitor de sapte ani al unui grup ocult, Ordo Anno Mundi, al carui sediu se afla in Londra.
Cu toate ca autoarea J.K. Rowling neaga orice implicare personala in practicile oculte, ea recunoaste ca a intreprins multe cercetari in domeniul magiei, din dorinta de a le da cartilor un caracter cat mai realist, si marturiseste ca acestea se bazeaza, in proportie de mai mult de o treime, pe practici oculte reale. In mod intentionat sau nu, cartile sale – laolalta cu filmele si marcile comerciale bazate pe acestea – constituie o cale de acces in domeniul ocultismului, pentru cei doritori sa mearga mai departe in aceasta directie.
Fenomenul Harry Potter reprezinta numai unul dintre numeroasele mijloace prin care vrajitoria este popularizata in interiorul culturii de tineret. Filmele (de exemplu: Craft, Practical Magick) si show-urile televizate (Buffy, spaima vampirilor, Sabrina – vrajitoarea adolescenta,
Charmed) se adreseaza publicului tanar, ademenindu-l cu ideea ca poti fi puternic si „la moda” cu ajutorul practicilor oculte, iar o multime de carti si de adrese web ofera instructiuni detaliate si indrumari pentru cei care doresc sa devina vrajitori.
Iar tinerii musca momeala si se lasa ademeniti. In Marea Britanie, de exemplu, Federatia Religiilor Pagane a instituit, in septembrie 2001, postul de secretar cu probleme de tineret, care urma sa se ocupe de numarul tot mai mare de informatii cerute de tineri. Purtatorul de cuvant al federatiei, Andy Norfolk, atribuia interesul crescand al acestora fata de vrajitorie influentei seriei Harry Potter, ca si altor carti, articole si show-uri televizate, care prezinta magia intr-o lumina atragatoare. El a adaugat ca, dupa aparitia fiecarui articol referitor la vrajitorie sau la practici pagane, „primim un val urias de apeluri telefonice, majoritatea din partea adolescentelor”. Un sondaj de opinie realizat in anul 2000, in randul elevilor de gimnaziu din Marea Britanie, a constatat ca mai mult de jumatate se declarau „interesati” de ocultism, in timp ce peste un sfert erau chiar „foarte interesati”.
In America, forma cea mai populara de vrajitorie este astazi Wicca. Fondatorul sau, ocultistul britanic Gerald Gardner, era prieten apropiat al satanistului notoriu Aleister Crowley, membru al ordinului Ordo Templi Orientalis intemeiat de acesta din urma, si de asemenea membru al Confreriei din Crotona, organizatie co-masonica. In cadrul acesteia, Gardner a primit initierea intr-un grup de vrajitoare care isi revendica o vechime de sute de ani, si in care se practica inchinarea la „zeita” si „zeul incornorat”.
SURSA: almeea.com : http://www.almeea.com/ingrijorator-copiii-si-tinerii-sunt-tot-mai-mult-atrasi-de-vrajitorii-practici-oculte-si-de-magii-sataniste/
O ZI BUNĂ!
ApreciazăApreciază
PĂRINTE, ADUC ŞTIRI PENTRU DVS:
Nu mai înţeleg nimic din jocul Chinei: este sau nu această ţară vândută Ocultei Mondiale!? China îşi bate joc de FMI, oferind Argentinei 7,5 miliarde de dolari!
Eu sincer să vă spun e faptul că aproape că nu mai înţeleg nimic din scena internaţională şi ce se ascunde în spatele ei. Ieri vorbeam despre faptul că guvernul chinez îşi doreşte distrugerea creştinismului în ţara sa, făcând astfel jocurile Ocultei Mondiale (Guvernul chinez vrea distrugerea bisericilor creştine şi îndepărtarea crucilor de pe clădiri! Acelaşi lucru – distrugerea creştinismului – şi-l doreşte şi Oculta Mondială…). Bănuiam astfel că China se află şi ea sub influenţa Ocultei Mondiale, ca restul statelor occidentale. Totuşi, pe de altă parte, o altă ştire găsită pe Reuters.com îmi arată că guvernul chinez n-ar face parte totuşi din Oculta Mondială. Este vorba de un împrumut uriaş acordat de China Argentinei, această ţară sud-americană fiind lovită în anii 90 de politica dezastruoasă a FMI-ului. Citez din ştire:
“Argentina a semnat acorduri de împrumut de 7,5 miliarde dolari cu China, la un moment în care țara din America Latină nu poate accesa piețele globale de capital, din cauza disputelor privind datoriile neplătite.
Printre acordurile semnate, președintele argentinian Cristina Fernandez și omologul său chinez, Xi Jinping, au convenit asupra unui împrumut de 4,7 miliarde dolari de la China Development Bank (Banca Chineză de Dezvoltare) pentru construirea a două baraje hidroelectrice în Patagonia. Compania chineză Gezhouba Group Corp și cea argentineană Electroingenieria SA au câştigat anul trecut contracte pentru a construi cele două baraje, care vor avea o capacitate de generare combinată de 1740 megawați.
Banca chineză a acordat, de asemenea, un împrumut de 2,1 miliarde de dolari pentru a ajuta la finanțarea unui proiect de cale ferată, îndelung întârziat, care ar face mai eficient transportul cerealelor din câmpiile agricole ale Argentinei în porturile sale”.
P.S. În sfârşit, văd şi eu cum nişte împrumuturi sunt folosite pentru dezvoltarea durabilă a unei ţări, şi nu pentru “stabilizarea monedei naţionale” (măsură însoţită, de obicei, cu drastice măsuri bugetare, aceasta fiind filozofia FMI). Dar, totuşi, nu înţeleg care este jocul Chinei… China joacă rolul unui FMI concurent (instrumentul “Ocultei Mondiale”), oferind un împrumut foarte avantajos Argentinei. Am impresia că China joacă la două capete. Oricum, e foarte ciudat…
ApreciazăApreciază
Pe 27 iulie 2014 se deschid porţile iadului, iar pe 3 septembrie se închid… ne anunţă Apple! Acelaşi lucru ni-l spune şi o veche profeţie hindusă!
Mai ţineţi minte de articolul de la sfârşitul anului trecut (iPhone ne anunţă că pe 27 iulie 2014 se deschid “porţile iadului”! Conspiraţie Apple-Illuminati pentru a ne pregăti pentru un eveniment groaznic?) despre faptul că pe 27 iulie 2014, Apple ne anunţa “deschiderea porţilor iadului”? Cum suntem foarte aproape de această dată, poate ar fi bine să vi-l reamintesc:
Siri este un asistent personal inteligent care lucrează cu o aplicaţie pentru sistemul de operare iOS de la Apple. Aplicaţia foloseşte un limbaj natural pentru utilizator, răspunzând la întrebări, făcând recomandări şi îndeplinând acţiuni virtuale în urma cerinţelor utilizatorului (…) Atunci când Siri este întrebat “Ce zi este 27 iulie 2014?”, asistentul îţi va răspunde: “E duminică. Pe 27 iulie 2014 se deschid Porţile lui Hades”!! Hades este zeul infernului la greci, aşadar am putea spune că se deschid “porţile infernului”! Întrebat ce zi este 28 iulie 2014, Siri răspunde “E luni, 28 iulie 2014″ şi atât, fără a mai adăuga altceva ca la ziua anterioară.
Bun, dar asta nu e tot. Dacă cineva îl va întreba pe acelaşi Siri ce zi este 3 septembrie 2014, acesta va răspunde: “E miercuri. Pe 3 septembrie 2014 se închid porţile iadului”. Aşadar, pe 27 iulie se deschid, iar pe 3 septembrie se închid! S-au gândit oare programatorii de la Apple să deschidă portalurile din lumea spirituală, invocând entităţi în lumea noastră, folosindu-ne de tehnologia modernă? Pentru că, să nu uităm, aşa cum am arătat într-un articol din septembrie 2013 (Siri, asistentul personal inteligent de pe iPhone, demonstrează încă o dată apartenenţa la Oculta Mondială a corporaţiei Apple), Siri este numele inversat al lui Iris, mesagerul zeilor în mitologia greacă, zeiţa care îi conecta pe zei de umanitate. Iris traversa cu viteza vântului, dintr-un capăt al altului al pământului, ajungând până în lumea subterană (Hades, iad). Dar, cine foloseşte în opinia publică astfel de mesaje inversate? Oculta Mondială, aşa cum o făcea marele satanist al secolului al XX-lea, Aleister Crowley. Acesta spunea: “Gândiţi invers, scrieţi invers, vorbiţi invers, mergeţi înapoi… acestea sunt căile de a intra în altă lume”.
În mod categoric, Apple ştie ceva de care noi nu trebuie să aflăm. Din 27 iulie 2014 şi până în 3 septembrie 2014 sunt exact 39 de zile. 39 reprezintă de 3 ori numărul 13, poate cel mai puternic număr ocult din istorie. Să aibă vreo semnificaţie? Dar, să vedem şi alte lucruri… Aşa cum putem citi în profeţiile din “Bhagavata Purana”, una din cărţile de bază ale hinduismului, ne spune că “o putere cosmică pe Pământ va fi cunoscută tuturor, atunci când Soarele, Luna şi Jupiter se vor afla în conjuncţie în zodia Racului”. Interesant e faptul că această conjuncţie va avea lor pe… 27 iulie 2014! Surprinzător, nu?
Unii mai zic că Siri este programat să explice sărbătorile religioase ale diferitelor tradiţii ale lumii, iar pe 27 iulie 2014 ar fi data în care s-ar deschide “porţile iadului” conform tradiţiilor chinezeşti. Alţii cred că are de-a face cu Ramadanul, luna sfântă a musulmanilor, care a început pe 28 iunie 2014 şi se va termina pe 27 iulie 2014.
Oare ce se va întâmpla în perioada 27 iulie – 3 septembrie 2014 pe Pământ? Să sperăm că nimic rău!
ApreciazăApreciază
ascultati RT
CrossTalk: MH17 spin
ApreciazăApreciază
iPhone ne anunţă că pe 27 iulie 2014 se deschid “porţile iadului”! Conspiraţie Apple-Illuminati pentru a ne pregăti pentru un eveniment groaznic?
Site-ul Infowars.com a făcut o descoperire cu adevărat senzaţională, cu ajutorul asistentului inteligent “Siri” din iPhone! Dar ce este acest Siri? despre el am vorbit în acest articol “Siri, asistentul personal inteligent de pe iPhone, demonstrează încă o dată apartenenţa la Oculta Mondială a corporaţiei Apple“:
“Siri este un asistent personal inteligent care lucrează cu o aplicaţie pentru sistemul de operare iOS de la Apple. Aplicaţia foloseşte un limbaj natural pentru utilizator, răspunzând la întrebări, făcând recomandări şi îndeplinând acţiuni virtuale în urma cerinţelor utilizatorului. Apple pretinde că acest software se adaptează preferinţelor individuale ale utilizatorului de-a lungul timpului şi personalizează rezultatele.
Siri fost achiziţionat de Apple în 2010 şi a fost introdusă ca aplicaţie valabilă pentru iOS în App Store. Apoi, Siri a fost parte integrală din sistemul de operare iOS5, fiind pentru prima dată suportată pe iPhone 4S. Siri a fost adăugată lui iPad (cea de-a treia generaţie), odată cu lansarea lui iOS 6, şi a fost inclusă şi pe iPhone 5, iPod Touch (a 5-a generaţie), iPad (a patra generaţie), şi iPad Mini”.
Dar, acest Siri se pare că are credinţe păgâne! Aşa cum puteţi vedea şi în videoclipul de mai jos, atunci când Siri este întrebat “Ce zi este 27 iulie 2014?”, asistentul îţi va răspunde: “E duminică. Pe 27 iulie 2014 se deschid Porţile lui Hades”!! Hades este zeul infernului la greci, aşadar am putea spune că se deschid “porţile infernului”! Întrebat ce zi este 28 iulie 2014, Siri răspunde “E luni, 28 iulie 2014″ şi atât, fără a mai adăuga altceva ca la ziua anterioară.
Ce se va întâmpla pe 27 iulie 2014? Se vor deschide “porţile iadului” în lume? Unii zic că Siri este programat să explice sărbătorile religioase ale diferitelor tradiţii ale lumii, iar pe 27 iulie 2014 ar fi data în care s-ar deschide “porţile iadului” conform tradiţiilor chinezeşti. E suficientă explicaţia sau totul e doar o conspiraţie Apple-Illuminati pentru a ne pregăti pentru un eveniment groaznic ce va avea loc pe 27 iulie 2014?
ApreciazăApreciază
Descoperire incredibilă despre şarpele biblic! Misterul şerpilor cu picioare şi a celor cu 7 capete…
În acest articol, doresc să vă prezint câteva lucruri importante despre care nu se prea vorbeşte în mass-media oficială sau în cărţi. Subiectul principal este şarpele din grădina Edenului, care este prezentat în Biblie. Atunci când şarpele i-a înşelat pe Adam şi pe Eva şi i-a făcut pe aceştia să păcătuiască împotriva lui Dumnezeu, Domnul a pronunţat următoarea pedeapsă împotriva şarpelui: “Zis-a Domnul Dumnezeu către şarpe: “Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii între toate animalele şi între toate fiarele câmpului; pe pântecele tău să te târăşti şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii tale!” (Geneza 3:14). Reţineţi aceste vorbe: “pe pântecele tău să te târăşti“, ceea ce înseamnă că, înainte de a se târî, şarpele putea merge pe picioare, căci altfel nu mai avea niciun sens pedeapsa. Dar, aţi mai auzit până acum de şerpi cu picioare?
Da! Se pare că şerpii chiar aveau picioare…iar mai multe schelete au fost descoperite de arheologi în mai multe locaţii din jurul lumii. De exemplu, în martie 2012, în apropiere de Ierusalim, s-a descoperit fosile de şerpi care aveau picioare. Şerpii patrupezi din trecut erau giganţi, iar fălcile lor erau enorme. Puteţi vedea aceste fosile în imaginea de mai jos. Existenţa şerpilor cu picioare în trecut este scoasă în evidenţă şi de un articol publicat pe discovery.com.
O altă fosilă care a fost descoperită este şarpele cu şapte capete. Şi aici, să vedem un lucru extrem de interesant: religia budistă, precum şi cea hindusă, ambele sunt mai vechi decât religia creştină. În aceste religii, există mai multe reprezentări ale şarpelui cu 7 capete (vedeţi imaginea de mai jos). Pentru vechile religii indiene, şarpele este un zeu şi un simbol al înţelepciunii, pe când, pentru creştini, el este un simbol al Satanei. De ce? Pentru că, aşa cum aflăm din Geneza 1:3, “Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu”.
Acest şarpe-monstru cu 7 capete, care se încolăceşte, se mai numeşte Leviatan, aşa cum putem afla din Isaia 27:1: “În ziua aceea Domnul se va năpusti cu sabia Sa grea, mare şi puternică, asupra leviatanului, a şarpelui care fuge, asupra leviatanului, a şarpelui încolăcit, şi va omorî balaurul cel din Nil”.
De aici, ne putem pune întrebarea: a creat Dumnezeu, odată cu lumea, două fiinţe dotate cu inteligenţă, omul şi şarpele, iar acesta din urmă a căzut în digraţia totală a Creatorului?
poze: http://www.lovendal.ro/wp52/wp-content/uploads/2014/07/fosile-de-serpi-cu-picioare.jpg
ApreciazăApreciază
Bătălia împotriva Creştinismului a început la Nivel Mondial, Pregătirea Drumului Antihristului:
Minciuni ordinare împotriva creştinismului (1): “Creştinismul originar e un cult demonic”
PARTEA I:
În ultima perioadă, am întâlnit pe Internet o serie de texte, de origine satanică sau francmasonică (de fapt nu mai contează aşa mult originea) care atacă fundamental creştinismul. Să fie clar încă de la bun început: atacuri asupra acesti religii au existat încă de la începutul apariţiei sale, aşa că nu-i nimic nou sub Soare. Numai că detractorii creştinismului din diverse perioade erau oameni cultivaţi, chiar înţelepţi, care citiseră sute şi mii de cărţi înainte de a-şi face o părere asupra creştinismului. Să dăm exemplul celebrului filosof Voltaire care nu credea în dumnezeirea lui Iisus Hristos, pe care-l vedea doar ca pe un mare om. Numai că el sau alţi mari filosofi care vedeau altfel creştinismul n-ar fi afirmat niciodată că “Iisus ar fi Lucifer” sau că “creştinismul este un cult demonic”, afirmaţii pe care le putem întâlni în societatea contemporană.
Deşi nu sunt teolog de formaţie, consider însă că pot înţelege destul de bine creştinismul, fără a cădea în extremităţi. Inaugurez azi o serie de articole, ce vor fi publicate în episoade, care să arate clar cum unele forţe obscure încearcă să manipuleze cititorii Internetului cu tot felul de informaţii false, complet neadevărate, doar cu scopul de a descredita creştinismului, o religie a iubirii. Oare ce urmăresc aceste forţe? Eu cred că ele urmăresc ca să-l îndepărteze pe om de Dumnezeu, de sufletul său, ca omul să se transforme într-o fiinţă materialistă, fără suflet şi inimă, egoistă, fără iubirea de aproapele său. Nici nu vă închipuiţi cât de rău puteţi face atât altora, cât şi vou înşivă, alegând această cale a pierzaniei de suflet.
Primul text care va fi analizat este “Creştinismul originar este un cult demonic”, un text care circulă pe Internet şi care ar vrea să demonstreze că creştinismul nu ar fi altceva decât un fel de…sectă satanistă! Să dăm citire:
„Acei care au avut tangenţe cu creştinismul ca religie, în special cea creştin ortodoxă, văd la suprafaţă o credinţă a compasiunii şi a milei faţă de om. Aparenţele pot înşela, o evaluare a surselor primare ale acestei religii va aduce mai multă lumină asupra adevăratei ei esenţe. Să începem cu personalitatea lui Iisus Hristos de unde creştinismul a pornit doctrinar. Referinţele citate sunt din Biblia sau Sfânta Scriptură, folosită de Biserica Ortodoxă Română.
Numele Hristos este traducerea cuvântului mesia (mai precis maşiah) din ebraică. Înseamnă „unsul”, apelaţia dată de evrei celui care trebuia să vină trimis de Iehova (numele dat de ei lui Dumnezeu) ca să îi salveze. Prin urmare Hristos trebuia să îndeplinească în primul rând o misiune de salvare a poporului evreu. O astfel de salvare cuprindea eliberarea de sub jugul romanilor precum şi scăparea de răul uman şi social, ceea ce evreii numeau Diavol, Mamona, Belzebul, Lucifer, etc. Venirea salvatorului poporului evreu era aşteptată de multe veacuri. Conform credinţei evreilor omul trimis de Iehova trebuia să fie nu numai un salvator al sufletelor oamenilor dar şi un rege din stirpea regelui David, personalitatea istorică remarcabilă care făcuse parte din tribul lui Iuda. Noul Testament argumentează că Iisus era din acea spiţă şi prin urmare putea să-şi ceară dreptul de a fi rege al iudeilor.”
Până aici, totul e corect, mai puţin frazele de început că “aparenţele pot înşela”. Deja, autorul rândurilor de mai sus începe să introducă în subconştientul cititorului neîncrederea în creştinism. Şi astfel, începe manipularea, care va atinge cote paroxistice de prostie până la finalul textului.
„Omul Iisus şi-a început misiunea când avea în jur de 30 de ani. Om fără carte, aşa cum se spune în Noul Testament, era totuşi proficient în regulile iudaice bazate pe Vechiul Testament şi pe alte scrieri existente la acea vreme. Treptat omul Iisus a format în jurul lui un grup de prozeliţi care deşi mic era perseverent în a-l urma în misiunea pe care şi-o asumase. Care erau caracteristicile acestei misiuni?”
O observaţie am de făcut aici: autorul se vede cum încearcă să manipuleze subtil. Îl face pe Iisus “om fără carte”, dar uită să mai precizeze faptul că Iisus în multe din cuvântările sale, redă pasaje întregi din Vechiul Testament, ceea ce denotă un bun cunoscător al religiei şi istoriei poporului evreu. Deci, numai om fără carte nu se putea numi Iisus. De fapt, autorul încearcă să inducă subtil în mintea cititorului faptul că Iisus era un om ignorant. Şi atunci, de la cineva ignorant, la ce să te poţi aştepta? Observaţi încercarea de manipulare?
„Matei, 15, 24, redă cuvintele lui Iisus atunci când o femeie canaaneeancă chinuită de un demon îi cere ajutor ca să scape de acel demon. „Nu sunt trimis decât la oile cele pierdute ale casei lui Israel” răspunde el. Iisus astfel refuză spunând mai departe că „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor”. Cu alte cuvinte Iisus îi numeşte câini pe toţi oamenii care nu erau evrei. Mai departe, în conversaţia lor, femeia îi răspunde că şi câinii mănâncă din fărâmiturile ce cad de la masa stăpânilor lor. Iată un episod din Noul Testament care redă vorbele unui om despre care mulţi cred ca este fiul lui Dumnezeu. Şi paradoxal aceşti oameni nu sunt evrei, ci dintre neamuri, cei pe care Iisus îi numea câini.”
Iarăşi o încercare de manipulare, dar făcută cu altă metodă. Credeţi că Iisus era rasist şi făcea deosebire între rase? El care a spus “Iubiţi-vă aproapele ca pe voi înşivă”? Ar fi putut spune “Iubiţi-vă doar fraţii evrei”, dar Iisus a spus foarte clar ceea ce vroia să transmită. Iisus precizează foarte limpede: “Nu sunt trimis decât la oile cele pierdute ale casei lui Israel”. Toată expresia e doar o parabolă şi vrea să se refere că Iisus îi ajută pe toţi cei care sunt rătăciţi de pe calea cea dreaptă.
Autorul acestui text, foloseşte o metodă binecunoscută pentru cei care vor să manipuleze: neprezentarea întregului fragment din Biblie, ci doar o parte din el. Ştiţi ce urmează, după ce femeia i-a spus lui Iisus: “Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor?” Urmează următorul fragment: “Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela”. Deci, până la urmă Iisus a vindecat-o pe femeie, şi ea pentru că a avut credinţă.
“Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor”. Aşadar, femeia n-a încercat să se contrazică cu Domnul Isus că ar fi altfel, că nu ar fi provenit din „câţei”, adică din păgâni, ci a cerut vindecare pentru fiica ei şi a primit. Aşa poate fiecare păgân primi iertarea, dacă vine să o ceară cu credinţă de la Domnul Iisus. Dar, există unii care se complac în păcat şi, chiar dacă se pretind a fi ajunşi sfinţi, tot câini rămân.
„O altă caracteristică a misiunii salvatorului era că trebuia să fie rege al iudeilor. A fost oare Iisus rege? Cu siguranţă nu. Întrebat dacă este rege al iudeilor omul Iisus spune că împărăţia lui este în ceruri, deşi evreii aşteptau un rege, aşa cum fusese David în vechime, o personalitate politică de excepţie care să aibă regat pe pământ nu în cer. Deci nici această caracteristică a salvatorului evreilor Iisus nu a îndeplinit-o.”
Aici, autorul se contrazice crunt cu ceea spusese mai sus. Vă aduceţi aminte ce afirmase cu un paragraf înainte? Că Iisus i-ar fi făcut pe neevrei câini. Apoi, în acest paragraf zice că “Iisus n-a îndeplinit această caracteristică a salvatorilor evreilor”, el spunând că împărăţia sa este în ceruri. Păi da, prin aceste vorbe Iisus vrea să arate clar că el este Mântuitorul tuturor oamenilor, nu doar al evreilor. Atunci, cum rămâne cu aşa-zisul rasism a lui Iisus? Se pare că o confuzie gravă domneşte în mintea autorului “Cultului demoni al creştinismului”.
„Mai departe, în misiunea salvatorului evreilor era inclusă pacea, pe când Iisus declară răspicat că a venit să aducă sabia nu pacea ca să-l despartă pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa (Matei, 10, 34-35). Cum poate vorbi astfel cel ce se credea trimisul lui Dumnezeu dacă Dumnezeul lui nu era cel a dezbinării? Cum am eticheta astăzi un om care ar spune că a venit la cineva în vizită cu dorinţa de a-i dezbina casa?”
Acum 2 mii de ani, in Iudeea, mozaismul, religia Vechiului Testament, avea nişte reguli foarte stricte, ce trebuiau respectate. Atunci când vine Iisus si le spune tuturor că aceste reguli să fie înnoite, să se producă o adevărată revoluţie interioară, acest lucru li se părea apărătorilor tradiţionali ai mozaismului ca fiind o blasfemie. Dar Iisus le spune discipolilor săi: “Dacă vreţi să Mă urmaţi” – adică, “dacă vreţi să apucaţi pe calea pe care Eu v-o propăvăduiesc”, trebuie să uitaţi de religia mozaică a familiei voastre. În mod sigur că acest lucru, în acea perioadă, a produs certuri în familiile primilor creştini, dar acest lucru întotdeauna s-a întâmplat la apariţia unei noi religii. De ce? Pentru că omul întotdeauna a fost ataşat de vechea sa tradiţie sau religie, şi e foarte greu să-şi schimbe o religie înrădăcinată în minte. Şi Iisus are dreptate: cum poate fi cineva ucenic daca nu are curajul să facă această “revoluţie interioară” şi să uite de vechea religie a familiei sale? Aceasta este semnificaţie simbolică a vorbelor lui Iisus si nu cea dată de cel care a făcut analiza biblică de mai sus.
„Tenacitatea cu care omul Iisus dorea să-i convingă pe evrei că el este aşteptatul mesia era deosebită. Acest fapt a atras reacţii fireşti. Cărturarii ziceau că îl are în el pe diavol, pe Beelzebul (Marcu, 3, 22). Oamenii ziceau că are duh rău (Marcu, 3, 30), că are demon (Ioan, 7, 20). Însăşi familia lui îl credeau că nu e în toate minţile (Marcu, 3, 21) şi nu credeau în el (Ioan, 7, 5). Omul Iisus etala cu adevărat o comportare stranie. Spune în Marcu, 3, 33, „Cine este mama mea? şi fraţii mei?”. Cum ar fi calificat astăzi un om care şi-ar respinge astfel rudele?”
Da, e adevărat că mulţi din jurul lui Iisus nu le venea a crede că Iisus ar fi Mesia, şi atunci, dacă nu crezi că cineva este Mesia, începi să crezi despre el că e exact contrariul, adică Lucifer, Beelzebul. Dar, atunci când Iisus a intrat în templul Ierusalimului, cu câteva zile înainte de a fi crucificat, “de Florii”, o mulţime de oameni îl ovaţiona pe Iisus. Şi nu cred că l-ar fi ovaţionat dacă toţi ar fi crezut că el e diavolul…
„Cine este mama mea? şi fraţii mei?”. Cum ar fi calificat astăzi un om care şi-ar respinge astfel rudele?”
Păi, să-ţi spun eu cum stă treaba, dle autor al acestor aberaţii. Iisus îi considera pe toţi oamenii egali în faţa lui; pe mama sa sau pe fraţii săi nu i-ar fi tratat mai deosebit decât pe ceilalţi oameni. Aceasta este caracteristica oricărui sfânt sau om mare: a-i trata pe toţi la fel. Insuşi, Buddha, după ce şi-a părăsit familia, ca să atingă iluminarea, când a ajuns după 6 ani din nou acasă, îşi considera soţia şi copilul său la fel ca orice fiinţă umană. Îşi iubea familia la fel ca pe orice om obişnuit şi străin sie. De ce ar fi făcut Iisus şi Buddha asta? Pentru că amândoi ştiau faptul că, în profunzime, toţi oamenii provin din aceeaşi rădăcină, şi un om nu poate fi mai deosebit decât altul, chiar dacă ar fi fratele tău. Deci, cum ar fi calificat astăzi un om care şi-ar respinge altfel rudele? SFÂNT. Să fie clar.
„Noul Testament este plin de relatarea faptelor lui Iisus referitoare la scoaterea duhurilor necurate din oameni. În Marcu, 5, 11-13, se spune cum el a trimis duhurile rele într-o turmă de 2000 de porci. După acest episod oamenii l-au rugat să plece de acolo văzând că lucrează cu demonii (Marcu, 5, 17). Fariseii, oamenii şcoliţi în legea iudaică a acelor timpuri, îi spun că cu domnul demonilor (adică cu Satana) el îi scoate pe demoni (Matei, 9, 34). Mulţimea i-a zis că are demon (Ioan, 7, 20; Ioan, 8, 48). Iudeii au spus „Acum ştim că ai demon” (Ioan, 8, 52). Dar el nu a recunoscut argumentând că diavolul nu poate lupta împotriva diavolului. Vom vedea în cele ce urmează de ce a spus Iisus aceasta.
Episodul cu scoaterea duhurilor din acel om şi trimiterea lor în turma de porci ne face se ne întrebăm ce a rezultat din intervenţia lui Iisus? Oare duhurile au murit prin moartea porcilor? Nicidecum, deoarece acele duhuri, aşa cum intraseră în acel om, sau cum ieşiseră din el pentru a intra în porci, tot astfel puteau intra în oricine altcineva. Până la urmă intervenţia lui Iisus s-a soldat cu moartea porcilor pentru că duhurile nu au fost distruse cum s-ar aştepta de la cineva cu intenţii bune. În Marcu 5, 12-13 şi Luca 8, 32, se spune despre duhuri că l-au rugat să le îngăduie să intre în porci şi el „le-a dat voie”, „le-a îngăduit” considerându-l astfel mai puternic decât ele. Prin urmare i-au cerut permisiunea ca de la cineva mai mare ierarhic ca ele. Deci Iisus dispunea cum dorea de duhurile rele.”
Oare autorul acestor rânduri n-a auzit de exorcism? Este un proces de scoatere de duhurilor rele din fiinţele umane. Acesta a fost realizat, de-a lungul timpurilor, de o mulţime de oameni, preoţi, sfinţi. Dacă toţi aceştia au reuşit să scoată demonii din oameni, cu atât mai mult Iisus, considerat Mântuitorul nostru, avea puterea de a face acest lucru. Iar scoaterea demonilor nu e un proces diabolic! Căci niciodată satana nu ar face acest lucru împotriva propriilor săi “fii”. De ce le-a îngăduit Iisus acelor duhuri rele să mai supravieţuiască? Pentru că Iisus a fost şi va rămâne o fiinţa plină de compasiune! El nu dorea moartea nimănui…dar e foarte greu pentru noi, oamenii, să înţelegem o astfel de atitudine. Noi gândim doar în termeni de ucidere, răzbunare şi sânge.
„Ne întrebăm pe bună dreptate ce se întâmplă cu duhurile necurate care ies din om? Răspunsul îl dă chiar Iisus în Luca, 11, 24-26: „Când duhul necurat iese din om, umblă prin locuri fără de apă căutând odihna; şi negăsind, zice: Mă voi întoarce în casa mea, din care am ieşit. Şi venind, o află măturată şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el; şi ele intră şi locuiesc acolo; şi starea de pe urmă a omului aceluia se face mai rea decât cea dintâi”. Aceste trei versete din Sfânta Evanghelie după Luca sunt cele mai revelatoare cu privire la adevăratele intenţii ale lui Iisus. Nicăieri în Noul Testament nu se afirmă că Iisus a distrus duhurile rele care îi chinuiau pe oamenii posedaţi, ci le-a scos sau le-a îngăduit să iasă din acei oameni posedaţi. Logica ne îndeamnă să credem că un om venit de la Dumnezeu, cum se crede despre Iisus, trebuia să distrugă duhurile rele şi astfel să le împiedice să intre iarăşi în oameni. Dar Iisus nu face aceasta. Conform spuselor lui Iisus în Luca, 11, 24-26, un duh rău va reveni în cel posedat cu forţă şi mai mare astfel „starea de pe urmă a omului aceluia se face mai rea decât cea dintâi” (Luca, 11, 26). Mai putem oare crede în intenţiile bune ale lui Iisus?”
Da, cred în intenţiile bune, pentru că tot în Biblie scrie foarte clar “Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi în traistă”. Iisus i-a ajutat pe acei oameni, cu puterea şi milostenia sa, să scape de acele duhuri, dar depindeau numai de oameni apoi ca, având în faţă miracolul produs, să reziste acelor duhuri rele. Pentru că acei oameni, crezând în miracolul şi credinţa oferită de Iisus, duhurile rele n-ar mai fi fost în stare să pătrundă din nou în sufletul acelui om. Fragmentul lui Evanghelia după Luca vrea de fapt, să sugereze metaforic altceva, ceva mai profund decât unii ar putea înţelege. E vorba de faptul că…fiind în păcat şi apoi, fiind ajutat de cineva (cum este Iisus) să scapi de acel păcat, devii inocent. În momentul acela, ai şansa, oportunitatea, de a evolua spiritual; dacă nu o faci, şi cazi din nou în păcat, a doua cădere în păcat va fi mult mai gravă decât prima, şi nu vei mai avea aproape nicio şansă de a evolua spiritual. Aceasta este adevărata semnificaţie “al celor şapte duhuri mai rele” care se pot întoarce în sufletul celui abia scăpat de păcat. Cine vrea să înveţe din asta ceva, foarte bine, cine nu să rămână în ignoranţă.
„Intervenţiile lui Iisus sunt malefice fără ambiguitate. Un duh necurat trebuia distrus nu doar lăsat să iasă din corpul posedatului, ca ulterior să revină tot acolo. Rezultă că toate activităţile lui Iisus de scoatere a duhurilor necurate din oameni nu făceau decât să înmulţească duhurile rele. Iată cum a procedat „fiul lui Dumnezeu” cu „ajutorul” dat posedaţilor de duhuri necurate. Aceasta explică şi faptul de ce Iisus spunea că diavolul nu poate lupta împotriva diavolului.”
Dle autor, comentariile tale sunt total malefice. Ţi-am explicat mai sus semnificaţia ascunsă, ezoterică, al “duhurilor scoase”.
„Iisus era mână în mână cu diavolul, activităţile lui de scoatere a duhurilor necurate nu erau făcute decât ca să-i impresioneze pe oameni, dar el ştia foarte bine că duhurile vor reveni mai târziu în omul de unde ieşiseră, de data aceasta însoţite de alte duhuri mai rele.
Revenind la episodul cu porcii, dacă Iisus ar fi avut cu adevărat putere de la Dumnezeu şi intenţii bune ar fi distrus acele duhuri nu le-ar fi permis să intre în porci şi astfel să fie lasate libere să facă un rău şi mai mare după moartea porcilor. Puterea lui Iisus era prin urmare dată de diavol. Întreg episodul cu porcii arată natura demonică a lui Iisus. Din toată acea întîmplare au rămas păgubiţi oamenii, proprietarii porcilor, care fiindu-le frică de Iisus şi puterea lui demonică nici măcar nu au îndrăznit să-i ceară să fie despăgubiţi. Rezultatul final a fost moartea porcilor, paguba oamenilor şi mărirea răului prin duhurile necurate libere să-şi continuie teroarea demonică.”
Dle autor, tu eşti singurul mână în mână cu diavolul. Dacă Iisus ar fi fost mână în mână cu diavolul nu ar mai fi fost crucificat, s-ar fi răzbunat pe cei care i-au făcut rău. Aşa acţionează diavolul: plin de răzbunare şi însetat de sânge.
„În ritmul acesta de proliferare a duhurile necurate, care fiecare aducea apoi „alte şapte duhuri mai rele decât el” (Luca, 11, 26), nu este surprinzător de ce duhurile necurate s-au înmulţit peste măsură astfel că au susţinut ceea ce ulterior a devenit religia creştină ca şi cult demonic. Se poate face un mic calcul. În Marcu, 5, 11-13, se spune cum Iisus a trimis duhurile rele într-o turmă de 2000 de porci. Presupunând că în fiecare porc a intrat un duh necurat, după moartea porcilor cele 2000 de duhuri au chemat fiecare câte şapte duhuri mai rele decât ele (Luca, 11, 26) rezultând un număr de 16000 de duhuri necurate. (Notă: 2.000 x 7 = 14.000, nu 16.000, ceea ce arată că autorul acestui articol nu prea ştie nici aritmetica!) Unde au intrat aceste duhuri mai târziu? În oameni, deoarece porcii muriseră. Creştinii care au urmat după Iisus au avut din plin duhuri necurate care sa-i posede. La înmulţirea duhurilor rele au contribuit apoi şi apostolii şi toţi cei care cunosc astfel de metode de scoatere a duhurilor necurate, chiar şi în ziua de astăzi. Se explică astfel proliferarea creştinismului care nu duce lipsă de fanatici şi dezechilibraţi, semne tipice de posesiune demonică. Cazul unor neoprotestanţi („pocăiţi”, cum sunt numiţi de obicei) este tipic: unii se înfierbântă la adunări arătându-şi evident latura de posesiune demonică.”
Mai aduc, de asemenea, la cunoştinţă, o altă simbolistică a turmelor de porci. Porcii au aici simbolismul omului lacom, curvar, care se tăvălesc în mocirla păcatelor. Demonii i-au spus lui Iisus: “Dă-ne voie să ne ducem din oameni în aceste dobitoace care, deşi sunt ale Tale, sunt murdare, leneşe şi lacome, fiind chipul patimilor trupeşti la care noi îi învăţăm pe oameni”. Şi a zis Hristos: “Mergeţi!”. De ce le-a dat voie? Pentru că porcul este un animal greoi, leneş, lacom, mocirlos şi murdar, aşa cum e un om păcătos care se tăvăleşte în lăcomie, şi în beţie, şi în mocirla faradelegilor curviei. Le-a dat voie, pentru a arăta simbolul omului în care locuiesc dracii. Dar autorul iniţial a şi ajuns de la dracii din turmele de porci la concluzia că “creştinismul e cult demonic!” Se poate vedea clar manipularea pe care încearcă să o inducă.
„Un alt episod din faptele lui Iisus este cel cu zmochinul. Iisus era înfometat şi a găsit un zmochin care nu avea fructe. Supărat, îl blestemă pe zmochin: „Rod să nu mai porţi în veac!” după care zmochinul s-a uscat. Să spună oamenii care raţionează: Ce vină avea zmochinul că nu avea fructe ca Iisus să le mănânce? Să ne imaginăm că un astfel de om merge la casa cuiva şi cere mâncare. Nu i se dă pentru că oamenii din acea casă pur şi simplu nu au mâncare în acel moment. Apoi cel care a cerut mâncare îi blestemă ca în veac să nu aibă mâncare în casa lor. Cum ar fi etichetată o astfel de persoană care aduce ocară unor oameni pentru că pur şi simplu nu au mâncare atunci când el vrea să mănânce? Cazul lui Iisus este cel al omului rău şi iraţional. Un astfel de episod s-ar fi soldat astăzi cu furia oamenilor care i-ar fi tras câteva beţe pe spinare „fiului lui Dumnezeu”.”
Deşi nu-mi place deloc violenţa fizică, câteva beţe pe spinare ai merita tu, dle autor al acestor prostii. Acesta e un exemplu clar de manipulare uriaşă, prin scoaterea unui fragment din întregul său fragment. Iată care era întregul text din Noul Testament (Evanghelia după Matei):
“12. Şi a doua zi, ieşind ei din Betania, El a flămânzit.
13. Şi văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va găsi ceva în el; şi, ajungând la smochin, n-a găsit nimic decât frunze. Căci nu era timpul smochinelor.
14. Şi, vorbind, i-a zis: De acum înainte, rod din tine nimeni în veac să nu mănânce. Şi ucenicii Lui ascultau”.
…………………………………………………………………………………………………………………….
20. Dimineaţa, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini.
21. Şi Petru, aducându-şi aminte, I-a zis: Învăţătorule, iată smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat.
22. Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Aveţi credinţă în Dumnezeu.
23. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.
24. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea.
25. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşealele voastre.
26. Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşealele voastre”.
Deci, care era pilda lui Iisus? Pilda credinţei. Dacă vor să apuce pe o cale spirituală, oamenii trebuie să aibă credinţă. Dacă ai credinţă, poţi muta şi munţii, ne spune Iisus. Pilda credinţei poate fi un act făcut de un om rău, aşa cum ne sugerează autorul mai sus? Cât de prost poţi să fii pentru a înţelege o asemenea aberaţie?
De asemenea, smochinul uscat nu este altceva decât o altă parabolă. Smochinul cel neroditor era simbolul templului evreiesc care nu putea mântui pe om. El nu avea decât frunze, adică podoabe exterioare, iar nu duh dătător de viaţă. De aceea l-a lepădat Iisus şi l-a condamnat să se usuce, pentru ca în tulpina să altoiască temelia Bisericii Creştine.
Arhimandritul Ioanichie Bălan, în cartea sa: “Predici la postul mare” (2007), ne spune atât de frumos semnificaţia smochinului neroditor: “Smochinul cel neroditor a fost blestemat şi uscat apoi din pricina trufiei sale. Copacul fără roade este icoana omului mândru. El nu are decât frunze. El nu are decât umbră. El nu-şi pleacă crengile la pământ, ca şi copacul plin de fructe. El se ridică spre cer, ca plopul care are numai frunze. Omul mândru este urât şi lui Dumnezeu şi oamenilor. El nu se pleacă celui de jos. El nu mângâie pe cel căzut, căci nu se poate pleca la pământ. El nu hrăneşte cu nimic pe cel flămând, căci se îngreţoşează de dânsul. Omul mândru nu se poate mântui, de nu se va smeri. De aceea şi Hristos îl usucă prin blestem, ca să nu se mai mândrească cu frunzele sale; căci mai bine îl vrea pe om smerit şi plecat ca un olog uscat, decât ca un brad verde, dar mândru şi îngâmfat”.
Fiţi atenţi că acum urmează o aberaţie şi mai mare:
„Să trecem la învăţăturile lui Iisus. Una dintre ele se referă la ceea ce omul mănâncă. Iisus susţine că nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl spurcă pe om (Matei, 15, 11). Mai departe tot el spune că tot ce intră în gură se duce în pântece şi iese afară, dar cele ce ies din gură pornesc din inimă, şi acelea sunt cele ce-l spurcă pe om, dar a mânca fără să-ţi fi spălat mîinile, aceasta nu-l spurcă pe om (Matei, 15, 17-20). Este o învăţătură de doi bani. Câţi oameni cred că nu contează ce băgăm în pântece? Dacă cineva bagă în gură otravă sau mâncare stricată nici nu mai apucă să o scoată afară că poate şi muri. Cât priveşte ideea că ceea ce iese din gură îl spurcă pe om cum spune Iisus, afirmaţia lui este de asemenea o aberaţie. Vorbele rele îl uşurează temporar pe om de răutatea din el, deşi aruncatul vorbelor pe alţii nu este o soluţie pentru a scăpa de răul din inimă.”
Dl autor habar n-are de religie, de spiritualitate. Ce ştie el? Să mănânce asemenea unui animal şi atât. Dar omul e mai mult decât un animal, e mai mult decât mâncare. Cine se rezumă doar la mâncare, e la nivelul unui simplu animal. Aşa fac şi animalele. Omul, în schimb, are sentimente, are dragoste, are inimă, are credinţă. Ceea ce vrea să ne spună Iisus este faptul că e nevoie să fim conştienţi de superioritatea spiritului asupra materiei, că mâncarea e pentru trup, dar tot ce ţine de evoluţia spirituală aparţine spiritului. Păcatul omului poate avea loc fie la nivelul gândului, fie la nivelul cuvintelor, fie la nivelul faptelor, iar Iisus ne propăvăduieşte în acest fragment cum să rămânem fără de păcat la nivelul cuvintelor.
„Să analizăm acum doctrina păcatului promovată de Iisus, ideea cum că orice păcat şi orice blasfemie li se iartă oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu li se va ierta (Matei, 12, 31). Să presupunem că există o ţară în lume care are un sistem juridic ce respectă această învăţătură a lui Iisus. De exemplu, un om ticălos este prins în fărădeligile lui şi adus în faţa judecătorului care va aplica învăţăturile lui Iisus în cazul respectiv. Sunt consultaţi martorii care declară că învinuitul a furat, a bătut cinci oameni la beţie şi a omorât un om cu un cuţit. La judecată omul recunoaşte ticăloşiile făcute adăugând că a cerut iertare lui Iisus pentru tot răul făcut. „Ai spus ceva împotriva Duhului Sfânt?” întreabă judecătorul. „Niciodată!” răspunde omul. Verdictul: „Eliberaţi-l că şi-a cerut iertare în numele lui Iisus Hristos, dar nu a hulit Duhul Sfânt!”
Eşti total deplasat, dle autor. Ai o imaginaţie foarte bogată…Iisus n-a spus nicăieri că cel care ucide sau fură să fie eliberat dacă nu-l huleşte pe Duhul Sfânt. Cât de idiot poţi fi să faci o asemenea afirmaţie? Sau cât de dus cu pluta?
„Întrebare: poate o atare învăţătură a iertării veşnice să vină de la Dumnezeu sau de la Diavol? O astfel de metodă de a face dreptate oamenilor este înşelăciune curată, Dumnezeu nu poate iertă răutăţile oamenilor, cei vinovaţi trebuie să repare cumva răul adus şi să înveţe că repetarea răului nu va fi iertată prin simpla recunoaştere a greşelii. Învăţătura lui Iisus este prostie curată. O societate sănătoasă nu poate funcţiona pe astfel de învăţături fără sens.”
Prostie curată e învăţătura ta: Iisus nu spune nicăieri să nu respecte legile omeneşti. Un om dacă a comis o crimă, trebuie să plătească legile omeneşti care pedepseşte acea crimă. Ce-a zis Iisus? “Daţi Cezarului ce-i a Cezarului, şi Domnului ce-i a Domnului”. Dar la nivel spiritual, dacă acel om îşi va recunoaşte păcatele din toată inima, atunci el va fie iertat de Dumnezeu. Da, e adevărat, de societate nu va iertat (şi nici nu e nevoie să fie iertat). Şi atunci care e prostia învăţăturii lui Iisus, faptul de a ierta la nivel spiritual, dacă omul într-adevăr se căieşte din tot sufletul pentru fapta comisă?
„Evreii în Vechiul Testament aveau o metoda mai logică, deşi nu era cu totul justă, ideea că se plăteşte ochi pentru ochi. Dar în învăţăturile lui Iisus privind aplicarea dreptaţii se vede mai degrabă mâna diavolului decât cea a unei forţe a dreptăţii. Numai diavolul trece cu vedere faptul că merge şi aşa, că simpla iertare dată de el diavolul poate absolvi pe om de relele pe care le face. Diavolul iartă de păcat pentru a-l ţine pe păcătos mereu în păcat. Este şi metoda folosită de Iisus pentru a-i menţine pe oameni în jugul suferinţei pe care a iniţiat-o în locul salvarii pe care trebuia să o aducă aşteptatul mesia, salvatorul evreilor. Este oare acesta salvatorul? Poate trimisul lui Dumnezeu să-i îndemne pe oamenii să se complacă în rele iertându-le tot timpul fărădelegile? Mai degrabă un spirit demonic face aceasta.”
Aceasta este aberaţia secolului, ceea ce mă face să mă opresc aici în analiză şi să nu mai continui să analizez prostiile altora (deşi mai avea fragmente de spus). Aţi citit bine ce spune acest autor: “DIAVOLUL IARTĂ DE PĂCAT”. Cine? Diavolul, simbolul răutăţii şi al răzbunării!??? Păi diavolul înseamnă în primul rand răzbunare! Cum poţi defini ca diavolul ca fiind o fiinţă bună şi iertătoare? Aţi mai văzut până acum o asemenea aberatie? Acest autor trăieşte într-o lume iluzorie, falsă, aberantă şi cretinoidă. Să ne ferească Domnul de asemenea indivizi ca el!
„Diavolul iartă de păcat pentru a-l ţine pe păcătos mereu în păcat.”
Diavolul nu iartă deloc, ci pur şi simplu e păcat. Diavolul înseamnă păcat şi păcatul înseamnă diavol. Iertarea nu e a diavolului, ci a lui Dumnezeu şi al fiului Său, Iisus Hristos. Cel care ar fi avut minime cunoştinţe de teologie creştină, ar fi ştiut lucrul acesta. Dar nu şi ignorantul care a scris asemenea prostii.
Iată ce mai adaugă acest autor la final:
„Mă simt uşurat, nu mai port jugul crucii, nu mai sînt un întemniţat al lui Iisus.”
Eu aş mai adăuga: “Nu mai porţi jugul crucii, dar ai ales, în mod categoric, să porţi jugul prostiei.” Să sperăm că, la întâlnirea cu Domnul, din lumea cealalta, îţi vei da seama ce laţ ţi-ai pus la gât.
ApreciazăApreciază
Bătălia împotriva Creştinismului a început la Nivel Mondial, Pregătirea Drumului Antihristului:
Minciuni ordinare împotriva creştinismului (2): “Iisus ar fi fost căsătorit cu Maria Magdalena şi ar fi avut un copil”
PARTEA A II-A:
A fost istoria greşită timp de vreo 2.000 de ani? A existat vreodată vreun “domn Isus Hristos”? Într-un documentar apărut pe Discovery Channel (Mormântul familiei lui Iisus), regizorul Simcha Jacobovici pretinde faptul că există dovezi precum că Iisus Hristos ar fi fost căsătorit cu Maria Magdalena, iar cei doi ar fi avut un fiu, numit Iuda.
Jacobovici nu este primul care arată o posibilă legătură romantică dintre Iisus şi Maria Magdalena. În filmele “Ultima tentaţie a lui Hristos” (1988) sau “Codul lui da Vinci” (2006), există evidenţiată o relaţie secretă şi intimă între Hristos şi Maria. De altfel, Dan Brown, autorul celebrei cărţi “Codul lui da Vinci”, cea care a spart toate recordurile de vânzări, e principalul susţinător al ideii precum că Iisus şi Maria Magdalena au fost căsătoriţi şi au avut un copil. Dar cât de reală este această informaţie? Este ea bazată pe vreo dovadă istorică?
Misterioasa Marie Magdalena
Înainte de a examina această posibilă legătură romantică, mai întâi să evaluăm persoana lui Maria din oraşul galileean Magdala. Ce documente vechi o prezintă pe această Marie?
Cele 4 evanghelii ale Noului Testament (Matei, Marcu, Luca şi Ioan) sunt primele mărturii ce o prezintă pe Maria din Magdala. Ea apare ca o femeie pe care Iisus o vindecă de posesiune demonică. Evangheliile o arată ca o discipolă a lui Iisus, ce-i ascultă învăţăturile, care a fost martoră la crucificarea lui Iisus şi a fost prima care l-a văzut pe Hristos înviat după trei zile.
A fost Maria Magdalena prostituată?
Unii au spus despre Maria Magdalena că ar fi fost prostituată, dar nici apostolii şi nici Sfinţii Părinţi ai Bisericii creştine n-au vorbit mai mult despre ea decât ca fiind una din discipolii lui Iisus. Ideea că Maria ar fi fost prostituată vine din secolul al VI-lea, atunci când papa Grigorie I a identificat-o ca fiind aceeaşi persoană despre care se vorbeşte în Luca 7:37: “Şi iată era în cetate o femeie păcătoasă şi, aflând că şade la masă, în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir”. Cu toate acestea, totul a fost doar o presupunere a papei, pentru că nu există niciun text în Biblie precum că Maria Magdalena ar fi fost prostituată.
În evangheliile gnostice se vorbeşte despre o relaţie dintre Iisus şi Maria Magdalena?
De asemenea, în cele patru Evanghelii canonice, nu există nici măcar o mică referire la vreo relaţie romantică sau sexuală între Iisus şi Maria Magdalena. Atunci, cum a apărut această idee şi cum a fost ea speculată de adepţii teoriei conspiraţiei? Răspunsul este simplu: evangheliile gnostice, documente scrise la 100-200 de ani după evangheliile canonice, şi care au fost utilizate de un cult non-creştin denumit gnosticism. Aceste evanghelii nu fac parte din Noul Testament şi au fost respinse de creştini ca fiind eretice (vezi mai multe detalii despre una din evangheliile gnostice – Evanghelia lui Toma – în articolul următor: http://www.lovendal.ro/wp52/evanghelia-lui-toma-marea-pacaleala-gnostica/).
Cei care susţin o relaţie între Iisus şi Maria, citează din două evanghelii gnostice: Evanghelia lui Maria şi Evanghelia lui Filip. Să parcurgem împreună cele două evanghelii şi să vedem cât adevăr se află în cele spuse de adepţii teoriei conspiraţiei.
Evanghelia lui Maria ne poate da indicii despre relaţia lui Iisus?
Evanghelia lui Maria, ce nu face parte şi ea din Noul Testament, a fost scrisă de un autor necunoscut în ultima jumătate a secolului al II-lea d.Hr., adică la circa 150 de ani după moartea şi învierea lui Iisus. Astfel, niciun martor ocular nu mai era în viaţă în momentul în care ea a fost scrisă. Cum am putea avea încredere în ea, mai multă decât în evangheliile canonice ce au fost scrise de martori oculari ai vieţii lui Iisus!?
Oricum, din această Evanghelie a lui Maria, există un verset în care se spune că Maria Magdalena era discipolul favorit al lui Iisus, căci o “iubea mai mult decât pe ceilalţi (discipoli)”. Într-un alt verset, Petru i-ar fi spus lui Maria că: “Soră, noi ştim că Mântuitorul te-a iubit mai mult decât orice altă femeie”. Totuşi, în niciunul din versetele de mai sus nu se vorbeşte explicit de vreo relaţie romantică sau sexuală dintre Maria şi Iisus.
Iisus şi Maria: “tovarăşi de viaţă”, conform Evangheliei lui Filip?
În “Codul lui da Vinci” se susţine faptul că Iisus şi Maria au fost căsătoriţi şi au avut un copil, pornind de la un verset din Evanghelia lui Filip, în care se spune că cei doi ar fi fost “tovarăşi de viaţă”. Să vedem împreună versetul:
“Trei femei mergeau împreună cu Mântuitorul: Maria, mama sa (…), sora lui şi Maria din Magdala, căreia i se mai spune ‘koinonos‘. Pentru că Maria este numele sorei sale, a mamei sale şi a sale ‘koinonos‘. “
În “Codul lui Da Vinci”, apare un personaj, Sir Leigh Teabing, despre care se spune că este expert şi care consideră că acest cuvânt “koinonos” (ce înseamnă “tovarăş” în limba greacă) ar putea fi interpretat ca “soţie”. Dar, conform altor experţi, această interpretare este una nepotrivită. Cuvântul folosit ca “soţie” în Noul Testament este “gune” şi nu “koinonos”.
Astfel, Ben Witherington III a scris în Revista de Arheologie Biblică următoarele:
“Există un alt cuvânt în greacă, gune, prin care lucrurile ar fi fost foarte clare. E mult mai probabil ca koinos să aibă sensul de ‘soră’ în sens spiritual, din moment ce acesta este sensul în care este folosit în alte părţi. În orice caz, acest text nu arată clar că Iisus ar fi fost căsătorit, cu atât mai puţin căsătorit cu Maria Magdalena”.
Iisus a sărutat-o pe Maria Magdalena?
Există, de asemenea, un verset în Evanghelia lui Filip, în care se spune că Iisus ar fi sărutat-o pe Maria Magdalena. Ce este pus între paranteze (…) înseamnă că nu apare în textul original.
“Tovarăşul lui (…) este Maria din Magdala. El (…) mai mult decât (…) discipoli (…) o săruta mai mult pe ea (…) Ceilalţi (…) îi spuneau: ‘De ce o iubeşti mai mult pe ea decât pe noi?’ “
A-i saluta pe prieteni cu un sărut era un lucru obişnuit în primul secol al mileniului I şi n-avea nicio conotaţie sexuală. Profesorul Karen King explică în cartea sa “Evanghelia lui Maria Magdalena” că acel sărut nu semnifica altceva decât prietenie, nu şi romantism.
Dacă ţinem cont de faptul că Evanghelia lui Filip a fost scrisă la circa 200 de ani la moartea şi învierea lui Iisus, şi că nu există alt document istoric sau religios care ar insinua că între Iisus şi Maria ar exista o relaţie romantică, atunci ne putem da seama că totul nu e decât o minciună promovată de Dan Brown. Dacă nici istoricii evrei sau alţi istorici seculari n-au scos nici măcar o vorbă despre această aşa-zisă relaţie, atunci cum putem avea încredere în nişte evanghelii gnostice, scrise la 150-200 de ani după Iisus şi care (culmea!) nici ele nu arată clar că Hristos şi Maria Magdalena ar fi fost soţi.
Căsătoria între Iisus şi Maria Magdalena: o simplă fantezie
Dar, ar fi putut Biserica timpurie creştină să fi distrus dovezile despre aşa-zisa căsătorie a lui Iisus? Desigur că acest lucru e susţinut de adepţii teoriei conspiraţiei, ca Jacobovici şi Brown, dar nu şi de experţii în teologie. Astfel, într-un articol apărut în săptămânalul “Newsweek”, care sumarizează opiniile experţilor în teologie, se afirmă clar că aşa-zisa căsătorie între Iisus şi Maria Magdalena n-a avut loc niciodată, ea neavând nicio bază istorică. Poate că gnosticii au observat că Noul Testament era puţin cam “timid” în prezentarea relaţiilor romantice şi s-au hotărât să-l “condimenteze” puţin. Dar oricare ar fi fost motivul, nu se poate pune prea multă bază în aceste versete izolate şi obscure, scrise la 100-200 de ani după Hristos.
Dar mai poate fi şi altceva. Poate că încercarea de apropiere dintre Iisus şi Maria are mai mult de-a face cu opozanţii creştinismului, ce au încercat să umanizeze fiinţa despre care creştinii a spus de la bun început că este “Dumnezeu”. De altfel, chiar şi în Noul Testament Iisus este umanizat, deşi pentru creştini el este Dumnezeu (Filipeni 2:6-8):
6. Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu,
7. Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om,
8. S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce.
ApreciazăApreciază
Bătălia împotriva Creştinismului a început la Nivel Mondial, Pregătirea Drumului Antihristului:
Minciuni ordinare împotriva creştinismului (3): “Învierea lui Hristos ar fi un mit”
Partea a III-A:
Unii critici fervenţi ai creştinismului, consideră că Iisus Hristos a fost îmbrăcat în legende şi mituri. Printre aceste legende este cea privind Învierea lui Hristos, ce este considerată a fi un simplu mit, şi nu un fapt autentic. De ce? Pentru că înaintea lui Iisus Hristos ar mai fi existat personaje care ar fi înviat, ca de exemplu învierea lui Osiris din mitologia egipteană. Şi creştinismul s-ar fi inspirat din aceste mituri. Da, e adevărat, Învierea lui Iisus nu a fost primul caz de înviere din lume, dar această Înviere se deosebeşte net de celelalte din următoarele motive:
1. Învierea lui Hristos nu e un mit, întrucât acest crez a apărut imediat după întâmplare, având o locaţie precisă şi sute de martori
O istorie a mitologiilor demonstrează faptul că unui mit îi ia multe generaţii pentru a se dezvolta. Un mit nu apare pur si simplu, brusc, deodată, ci evoluţia sa este una lentă şi îndelungată. Nu există niciun mit în lume care să se fi dezvoltat în prezenţa atâtor martori, şi într-un timp atât de scurt, aşa cum apare el în Noul Testament.
John Macquarrie, în lucrarea sa “Limbajul lui Dumnezeu: O examinare a limbajului şi logicii teologiei” (1967) scrie următoarele: “Mitul este, de obicei, caracterizat prin îndepărtarea din timp şi spaţiu, el având loc cu mult timp în urmă.” El mai spune că în Evanghelii nu poate fi vorba de un mit întrucât “acele evenimente au loc într-o locaţie definită, în Palestina, sub domnia lui Pontius Pilat, doar cu o generaţie înainte ca să apară Evangheliile”.
Marea majoritate a istoricilor consideră că Evangheliile au apărut, în general, înaintea sau în jurul anului 100 d.Hr. Astfel, Clement din Roma (circa 95 d.Hr.) citează din Noul Testament (Corintieni 13, 42, 46); Ignatius (circa 110-115 d.Hr.) citează din Evanghelia lui Luca (24:39); Policarp (cca 115 d.Hr.) citează toate Evangheliile sinoptice (Filipieni 2:7); în “Epistola lui Barnabas” (circa 135 d.Hr.) se citează din Evanghelia după Matei (22:14); Papias (circa 125-140 d.Hr.) în opera sa “Oracole” îi citează pe Matei, Marcu şi Ioan (ca autori ai Evangheliilor).
Specialistul în teologie John Robinson merge mai departe, şi, în lucrarea sa, “Redatarea Noului Testament” (1976) consideră că Evangheliile trebuie datate mult mai devreme (înainte de anul 70 d.Hr.), deoarece în acest an a avut loc distrugerea templului din Ierusalim. Cum în Noul Testament se vorbeşte despre distrugerea templului Ierusalimului ca un semn al sfârşitului lumii din viitor, aceasta înseamnă că, în momentul în care au fost scrise Evangheliile, evenimentul istoric din anul 70 d.Hr. încă nu avusese loc.
Cercetările istorice au demonstrat faptul că a existat o încredere imediată în Învierea lui Iisus. Un crez timpuriu al apostolilor a inclus printre altele şi Învierea lui Hristos, fragmentul de mai jos fiind datat de mulţi teologi între 3 şi 7 ani după Învierea lui Hristos:
“3. Căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce şi eu am primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi;
4. Şi că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi;
5. Şi că S-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece;
6. În urmă S-a arătat deodată la peste cinci sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au şi adormit;
7. După aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor;
8. Iar la urma tuturor, ca unui născut înainte de vreme, mi S-a arătat şi mie.
9. Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu” (1 Corinteni 15:3-9)
Aproape toţi teologii sunt de acord cu faptul că primele scrisori ale Sf. Pavel au apărut în maxim 25 de ani după moartea şi învierea lui Hristos, iar toate rugăciunile apostolilor se bazau pe evenimentul crucial din lumea creştinităţii: Învierea lui Hristos.
Pe de altă parte, sute de martori l-au văzut pe Hristos, după ce acesta a fost crucificat. El a fost văzut deodată de 500 de oameni:
“În urmă S-a arătat deodată la peste cinci sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au şi adormit” (1 Corinteni 15:6)
2. Învierea lui Hristos nu e mit pentru că Iisus avea mulţi duşmani…şi totuşi nimeni nu a contestat în acele vremuri acest eveniment
În vremea când Iisus era un învăţător celebru prin Galileea şi Ierusalim, El avea mulţi duşmani. Aceştia ar fi avut toate motivele şi mijloacele ca în acele vremuri să fi demonstrat că Învierea lui Hristos a fost un lucru fals. Şi totuşi, nu există nici măcar o singură mărturie din partea duşmanilor lui Iisus care să fi negat această înviere. Un raţionament asemănător îl avea şi Eta Linnemann în lucrarea “Există o problemă sinoptică” (1992), care spunea: “Martorii, atât cei ostili, cât şi cei care-l simpatizau pe Iisus, n-au dispărut după vreo două decenii. Mulţi dintre ei au supravieţuit până în anii 70. Cine în acele vremuri ar fi îndrăznit să modifice “tradiţia iniţială”, dacă aceasta nu ar fi fost recunoscută?”
3. Învierea lui Hristos nu e mit, întrucât nu există asemănări, din punct de vedere al naraţiunii, cu celelalte mituri
Evangheliile nu au absolut nicio asemănanare cu miturile greceşti, egiptene sau persane. În contrast cu acestea, Evangheliile sunt modeste, le lipsesc “înfrumuseţările” şi conţin detalii care sunt contrare inventării unor eroi legendari.
Capitolul 20 din Evanghelia lui Ioan, în care este descrisă învierea, nu are deloc caracteristicile unui material legendar sau mitologic:
“1. Iar în ziua întâia a săptămânii (duminica), Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineaţă, fiind încă întuneric, şi a văzut piatra ridicată de pe mormânt.
2. Deci a alergat şi a venit la Simon-Petru şi la celălalt ucenic pe care-l iubea Iisus, şi le-a zis: Au luat pe Domnul din mormânt şi noi nu ştim unde L-au pus.
3. Deci a ieşit Petru şi celălalt ucenic şi veneau la mormânt.
4. Şi cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic, alergând înainte, mai repede decât Petru, a sosit cel dintâi la mormânt.
5. Şi, aplecându-se, a văzut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat.
6. A sosit şi Simon-Petru, urmând după el, şi a intrat în mormânt şi a văzut giulgiurile puse jos,
7. Iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusă împreună cu giulgiurile, ci înfăşurată, la o parte, într-un loc.
8. Atunci a intrat şi celălalt ucenic care sosise întâi la mormânt, şi a văzut şi a crezut.
9. Căci încă nu ştiau Scriptura, că Iisus trebuia să învieze din morţi.
10. Şi s-au dus ucenicii iarăşi la ai lor.
11. Iar Maria stătea afară lângă mormânt plângând. Şi pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt.
12. Şi a văzut doi îngeri în veşminte albe şezând, unul către cap şi altul către picioare, unde zăcuse trupul lui Iisus.
13. Şi aceia i-au zis: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea le-a zis: Că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus.
14. Zicând acestea, ea s-a întors cu faţa şi a văzut pe Iisus stând, dar nu ştia că este Iisus.
15. Zis-a ei Iisus: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea, crezând că este grădinarul, I-a zis: Doamne, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi eu Îl voi ridica.
16. Iisus i-a zis: Maria! Întorcându-se, aceea I-a zis evreieşte: Rabuni! (adică, Învăţătorule)
17. Iisus i-a zis: Nu te atinge de Mine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Mergi la fraţii Mei şi le spune: Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.
18. Şi a venit Maria Magdalena vestind ucenicilor că a văzut pe Domnul şi acestea i-a zis ei.
19. Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminica), şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă!
20. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul.
21. Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.
22. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt;
23. Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.
24. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus.
25. Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.
26. Şi după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă!
27. Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios.
28. A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu!
29. Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!
30. Deci şi alte multe minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta.
31. Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui.”
Ce se poate observa din acest capitol biblic? Următoarele lucruri:
– nu a fost descris procesul propriu-zis al învierii;
– Fecioara Maria nu l-a recunoscut prima oară pe Iisus şi nici măcar n-a considerat că era ceva special la Iisus înviat;
– discipolii încă se mai ascundeau de frica evreilor;
– cum în trecut femeilor nu li se acordau prea mult credit, e “revoltător” faptul că primii martori ai Învierii lui Iisus au fost, de fapt, femeile. Un mit n-ar fi făcut “greşeala” de a trece ca martori nişte simple femei. În acele timpuri, depoziţiile unor femei nu erau nici măcar recunoscute legal. În plus, curajul femeilor îi pune pe bărbaţi într-un complex de inferioritate, căci ei apar ca nişte adevăraţi laşi.
Michael Grant, în lucrarea sa “Iisus, o viziune a unui istoric despre Evanghelii” (1977) afirmă: “Critica modernă a eşuat în a compara mitul lui Osiris, a lui Mithras şi a altora cu povestea lui Iisus Hristos.”
4) Învierea lui Hristos nu e un mit, întrucât evreii sunt foarte slabi în a inventa mituri
Evreii reprezintă candidaţii cei mai puţin probabil în a inventa mitul unui Iisus Hristos. Nicio altă cultură nu s-a opus atât de mult mitului, aşa cum au făcut-o evreii. Iudaismul a fost un mediu în care doctrinele privind morţile şi renaşterile unor zei mitici n-au fost privite niciodată cu interes. Şi este extrem de greu de crezut că un asemenea “mit” (al Învierii lui Hristos) ar fi putut apărea tocmai din inima iudaismului.
Poate că Iisus Hristos n-a murit cu adevărat pe cruce…E posibil? Nu!
Desigur, mai sunt unii critici ai Învierii lui Iisus care spun că acesta n-ar fi murit cu adevărat pe cruce, ar fi fost într-un fel de comă profundă, şi de aceea ar fi părut că ar fi înviat. Dar, se cunoaşte faptul că orice om crucificat va muri din cauza asfixiei, deshidratării şi a stopului cardiac. Atunci când soldaţii romani romani l-au declarat mort pe Iisus, ei ştiau ce spun. Şi chiar dacă, prin absurd, am presupune că Iisus ar fi fost într-o “comă profundă” şi n-ar fi murit pe cruce, ar putea explica vreun doctor cum ar fi putut El, ca fiind într-o stare de sănătate atât de gravă, să fi dat deoparte singur o ditamai piatră şi să fi ieşit din mormânt!? Normal că n-ar fi putut!
Şi, în plus, e greu de crezut că toţi discipolii, dacă ar fi ştiut că totul e o fraudă şi că Învăţătorul lor n-ar fi înviat din morţi, n-ar fi susţinut cu atâta ardoare, zeci de ani, o asemenea fraudă. Pentru ce să susţii o fraudă, chiar cu riscul de a fi omorât de autorităţi!? De ce să crezi cu atâta ardoare într-un lucru neadevărat? Apostolii lui Iisus n-au avut, în anii care au urmat după moartea şi învierea lui Hristos, niciun beneficiu material sau de putere, ci numai necazuri. Să se propăvăduit un fals, care le-ar fi adus şi multe necazuri, ar fi fost total lipsit de orice logică.
Aşadar, cei care se mai îndoiesc de Învierea lui Hristos, ar fi bine să se mai gândească mai bine…
ApreciazăApreciază
Bătălia împotriva Creştinismului a început la Nivel Mondial, Pregătirea Drumului Antihristului:
Minciuni ordinare împotriva creştinismului (4): “Dumnezeul din Vechiul Testament e diferit de Cel din Noul Testament”
PARTEA A IV-A:
Cred că mulţi dintre noi ne-am întrebat nu de puţine ori de ce Dumnezeul din Vechiul Testament pare atât de răzbunător şi de crud, iar Dumnezeul din Noul Testament este atât de iubitor şi de blând. Se poate transforma atât de mult Dumnezeu? Există cumva “doi dumnezei”: Dumnezeul Vechiului Testament şi Dumnezeul Noului Testament?
De la un singur Dumnezeu, am ajunge la “doi dumnezei”
Această întrebare nu este una nouă; şi-a pus-o şi ereticul Marcion (85/100-160 d.Hr.), cel care a produs o primă schismă importantă în creştinismul timpuriu, prin respingerea oricărei legături între Dumnezeul Vechiului Testament, pe care-l vedea crud, rece, răzbunător, mânios şi însetat de sânge, şi Dumnezeul Noului Testament, care era considerat drept “noul Dumnezeu”, plin de iubire şi adevăratorul creator al omenirii. Deci, în concluzie, conform acestei viziuni am avea parte de doi dumnezei: unul rău (ăla mai vechi) şi altul bun (ăla mai nou, care ar fi adevăratul Creator). Absurdul situaţiei se observă imediat: de ce una din marile şi vechile religii ale lumii (iudaismul) ar începe cu venerarea unui “Dumnezeu rău” şi nu cu ăla bun? Unde a stat “Dumnezeu cel bun” ascuns atâţia mii de ani şi de ce El s-a ivit abia pe timpul lui Hristos? De ce nu a apărut de prima dată? Iată întrebări la care nici marele Marcion n-ar fi în stare să ofere răspunsuri satisfăcătoare.
Cui să mă rog eu? Dumnezeului cel bun sau Dumnezeului cel rău?
Eu aş pune mai departe o întrebare simplă adepţilor teoriei Dumnezeu cel rău – Dumnezeu cel bun: de ce doi dumnezei şi nu mai mulţi? Pentru că, dacă numărul este compatibil cu substanţa divinităţii, atunci cu cât numărul este mai mare, cu atât este mai bine. Pe de altă parte, eu dacă aş vedea doi dumnezei în faţa mea, ce ar trebui să fac? Cui să mă rog mai tare? Dumnezeului cel rău sau Dumnezeului cel bun? Degeaba m-aş ruga doar Dumnezeului cel bun, căci Dumnezeul cel rău m-ar pedepsi pentru că nu-i aduc şi lui un omagiu asemănător. Şi dacă m-aş ruga doar Dumnezeului cel rău, n-aş mai avea parte de bunătatea Dumnezeului cel bun. Şi dacă m-aş ruga la amândoi, Dumnezeul cel rău ar fi gelos pentru că mă rog şi la ăla cel bun, şi poate iar din nou aş fi pedepsit. Aşadar, oricărui Dumnezeu m-aş ruga, tot n-ar fi bine pentru mine. Iată încă un punct al absurdităţii dualităţii Dumnezeul cel rău – Dumnezeul cel bun.
Îşi poate delega Dumnezeu puterile Sale divine unui alt dumnezeu?
Totodată, cum ar vedea adepţii existenţei a doi dumnezei, următoarea situaţie paradoxală: Dumnezeul cel bun, care ar fi adevăratul Creator, ar fi făcut delegări de sarcină (!) către Dumnezeul cel rău din Vechiul Testament! Este inadmisibil să credem că o Fiinţă Supremă şi-ar putea diminua puterile unei alte Fiinţe Supreme. Dacă ar face acest lucru, atunci nu s-ar mai numi Fiinţa Supremă. În plus, prin definiţia conceptului de Dumnezeu, Creatorul nu-şi poate ceda niciodată atributele Sale de divinitate. Şi asta întrucât divinitatea Sa i-ar fi pusă în pericol de celălalt Dumnezeu căruia i-ar fi cedat puterile sale divine. Aşadar, e absurd să crezi că Dumnezeul cel bun din Noul Testament şi-ar fi delegat puterile Dumnezeului cel rău din Vechiul Testament.
Ori îi iubeşti pe amândoi dumnezei, ori nu-l iubeşti pe niciunul
Totuşi, a nu se uita că dacă există doi dumnezei, unul bun şi celălalt rău, amândoi au puteri egale, niciunul nefiind mai slab sau mai puternic decât celălalt. Şi dacă tu negi pe unul din dumnezei, înseamnă că tu negi supremaţia amândurora, pentru că cei doi au puteri supreme împreună, nu separat. Aşadar, nu-l poţi iubi pe Dumnezeul din Noul Testament, şi pe cel din Vechiul Testament să-l respingi.
Doi dumnezei nu pot fi nici egali, dar nici inegali
Principiul existenţei a doi dumnezei este ilogic şi din alt punct de vedere: două fiinţe supreme nu pot fi nici egale, dar nici inegale. E paradoxal, dar ăsta-i adevărul. Două fiinţe supreme nu pot fi egale, pentru că Fiinţa Supremă, fiind “supremă”, nu suportă comparaţie cu nimeni altcineva, decât cu ea însăşi. Dar pe de altă parte, două fiinţe supreme nu pot fi nici inegale, întrucât Fiinţa Supremă nu este capabilă să-şi diminueze din propriile puteri.
Când a apărut “noul Dumnezeu”? Pe timpul lui Iisus Hristos? Atunci e fals!
În superba sa operă, “Împotriva lui Marcion”, marele părinte al creştinismului Tertullian combate această erezie a lui Marcion şi se arată nedumerit de “noul Dumnezeu”: când a apărut “Noul Dumnezeu”, atunci când în Vechiul Testament nu s-a auzit nimic de el? Cum a stat el ascuns atâta timp, ca o fiinţă ruşinată, şi a apărut brusc în epoca lui Iisus Hristos? Dar ce-i nou, e fals, căci Dumnezeul adevărat trebuie să fie nenăscut, etern, încă de la bun începuturi. Dacă Dumnezeu a apărut după o anumită perioadă, înseamnă că nu e Dumnezeul cel adevărat; cu siguranţă trebuie să fie unul fals.
Există diferenţe atât de mari între Dumnezeul din Vechiul Testament şi cel din Noul Testament?
Acum, să revenim la analiza lui Dumnezeu din Noul Testament şi din Vechiul Testament. Există diferenţe atât de mari între Dumnezeul “vechi” şi cel “nou”, aşa cum pretinde Marcion şi susţinătorii săi? Categoric nu! Căci dacă cineva citeşte cu atenţie şi deschidere atât Noul cât şi Vechiul Testament devine evident faptul că Dumnezeu nu este diferit de la un Testament la celălalt Testament şi că atât mânia cât şi dragostea Sa sunt revelate în ambele Testamente.
Bunătatea şi milostenia lui Dumnezeu din Vechiul Testament
Să luăm astfel, bunătatea şi milostenia lui Dumnezeu. Ea apare des în Noul Testament, găsindu-şi plinătatea lor prin aceea că “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3:16). Dar în Vechiul Testament, găsim momente în care Dumnezeu este amintit ca o Fiinţă care îşi manifestă iubirea şi bunătatea? Categoric da!
* “Şi Domnul, trecând pe dinaintea lui, a zis: “Iahve, Iahve, Dumnezeu, iubitor da oameni, milostiv, îndelung-răbdător, plin de îndurare şi de dreptate” (Ieşirea 34:6);
* “Domnul este îndelung-răbdător, mult-îndurat şi adevărat, iertând fărădelegile, greşelile şi păcatele” (Numerii 14:18);
* “Învârtoşatu-şi-au cerbicia lor şi în răzvrătirea lor şi-au ales o căpetenie, ca să se întoarcă în robia lor; dar Tu, fiind Dumnezeu iubitor şi iertător, negrabnic la mânie şi bogat în milă şi îndurare, nu i-ai părăsit” (Neemia 9:17);
* “Domnul Dumnezeul tău este Dumnezeu bun şi îndurat; nu te va lăsa, nu te va pierde şi nici nu va uita legământul încheiat cu părinţii tăi, pe care l-a întărit cu jurământ înaintea lor” (Deuteronom 4:31);
* “Că Tu, Doamne, bun şi blând eşti şi mult-milostiv tuturor celor ce Te cheamă pe Tine” (Psalmi 85:4);
* “Dar Tu, Doamne, fă cu mine milă, pentru numele Tău, că bună este mila Ta” (Psalmi 108:20);
* “Domnul îndreaptă pe cei gârboviţi, Domnul înţelepţeşte orbii, Domnul iubeşte pe cei drepţi” (Psalmi 145:8);
* “Sfâşiaţi inimile şi nu hainele voastre, şi întoarceţi-vă către Domnul Dumnezeul vostru, căci El este milostiv şi îndurat, încet la mânie şi mult Milostiv şi-I pare rău de răul pe care l-a trimis asupra voastră” (Ioil 2:13).
Precum se observă, şi în Vechiul Testament Dumnezeu este bun şi milostiv şi nu doar răzbunător şi crud, aşa cum s-a încercat să se acrediteze ideea.
Mânia lui Dumnezeu din Vechiul Testament se păstrează şi în Noul Testament
Da, e adevărat, mânia lui Dumnezeu din Vechiul Testament este mai des întâlnită decât în Noul Testament, dar se uită un fapt fundamental: acţiunile din Vechiul Testament se desfăşoară pe o perioadă mult mai mare (de câţiva mii de ani), pe când cele din Noul Testament se desfăşoară pe o perioadă de câţiva zeci de ani (40-50 de ani). În plus, Vechiul Testament este mult mai mare din punct de vedere al conţinutului decât Noul Testament, aşa că probabilitatea de a întâlni mai des mânia lui Dumnezeu în Vechiul Testament este mai mare. Dar, în Noul Testament se vorbeşte numai de pace şi iubire? Categoric că nu! Şi cine a citit Biblia ştie foarte bine acest lucru. Astfel, în Romani (1:18), carte ce face parte din Noul Testament, se vorbeşte despre mânia lui Dumnezeu: “Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer peste toată fărădelegea şi peste toată nedreptatea oamenilor care ţin nedreptatea drept adevăr”.
Tot în Noul Testament, Iisus vorbeşte mai mult despre chinurile iadului, decât de frumuseţea şi liniştea paradisului:
* “Şi tu, Capernaume, nu ai fost înălţat, oare, până la cer? Până la iad vei fi coborât!” (Luca 10:15);
* “Şi Cel ce sunt viu. Am fost mort, şi, iată, sunt viu, în vecii vecilor, şi am cheile morţii şi ale iadului” (Apocalipsa 1:18);
* “Şi de te sminteşte mâna ta, tai-o că mai bine îţi este să intri ciung în viaţă, decât, amândouă mâinile având, să te duci în gheena, în focul cel nestins” (Marcu 9:43);
* “Şi de te sminteşte ochiul tău, scoate-l, că mai bine îţi este ţie cu un singur ochi în împărăţia lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului” (Marcu 9:47);
* “Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului” (Matei 5:22);
* “Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui” (Matei 25:41).
Dumnezeu nu se schimbă în Vechiul Testament şi Noul Testament
Ideea care vreau s-o arăt este aceasta: în Noul Testament, Dumnezeu nu vorbeşte doar de iubire şi pace, cum unii încearcă să acrediteze ideea, ci îşi păstrează (cel puţin la nivelul vorbelor) aceeaşi mânie din Vechiul Testament, mânie care este una părintească, ca pentru un părinte pentru copiii săi. Astfel, este atât de clar că Dumnezeu nu este în nici un fel diferit în Vechiul Testament faţă de felul cum este în Noul Testament. Prin natura Sa, Dumnezeu este neschimbător şi chiar dacă vedem descoperit un aspect al caracterului Său în anumite pasaje mai mult decât în altele, El nu se schimbă niciodată.
Sacrificiile din Vechiul Testament sunt pentru iertarea păcatelor oamenilor
Tot adepţii dualităţii Dumnezeul cel vechi – Dumnezeul cel nou susţin faptul că Dumnezeul din Vechiul Testament ar fi cerut oamenilor să facă sacrificii / jertfe în numele Său, şi astfel n-ar fi adevăratul Dumnezeu, ci un fel de zeu sângeros! Fraza de mai sus este o aberaţie imensă şi arată cât de puţin cunosc Biblia cei care cunosc şi susţin aşa ceva.
E adevărat, în Vechiul Testament, Dumnezeu a lăsat oamenilor un sistem de sacrificii prin care se putea face iertarea păcatelor, însă acest sistem de sacrificii a fost numai temporar şi el arată către venirea lui Iisus Hristos care avea să moară pe cruce pentru ca adevărata ispăşire a păcatelor să se producă. Mântuitorul care a fost promis în Vechiul Testament este revelat în plinătatea Lui în Noul Testament, iar expresia desăvârşită a dragostei lui Dumnezeu, trimiterea Fiului Său Iisus Hristos, este arătată în toată slava sa. Datorită caracterului drept şi sfânt al lui Dumnezeu, toate păcatele din trecut, prezent şi viitor trebuie să fie judecate. Din nou Dumnezeu, în infinita Sa dragoste, a creat o cale prin care a plătit pentru aceste păcate şi prin care a oferit oportunitatea împăcării pentru ca oamenii păcătoşi să poată scăpa de mânia Lui. Putem vedea acest adevăr minunat într-o sumedenie de versete, precum 1 Ioan 4:10: “Şi dragostea nu stă în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre”.
Să vorbim puţin despre mânia lui Dumnezeu…
Mânia lui Dumnezeu are 7 caracteristici principale, pe care le putem desprinde atât din Vechiul Testament, cât şi din Noul Testament:
(1) Mânia lui Dumnezeu e total diferită faţă de mânia omului:
– “Căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu” (Iacov 1:20);
(2) Mânia lui Dumnezeu este întotdeauna în concordanţă cu regulile stabilite în Scriptură pentru comportamentul omului şi cu avertizările lui Dumnezeu pentru neascultare:
– “Şi s-au dus şi s-au apucat să slujească altor dumnezei şi s-au închinat acelor dumnezei pe care ei nu i-au cunoscut şi pe care El nu i-a hotărât. De aceea s-a aprins mânia Domnului asupra Zării acesteia şi a adus El asupra ei toate blestemele legământului, scrise în această carte a legii. Şi i-a lepădat Domnul din pământul lor cu mânie, cu iuţime şi cu aprindere mare şi i-a aruncat în alt pământ, cum vedem acum” (Deuteronom 29:26-28);
– “Poruncindu-ţi astăzi să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui şi să împlineşti poruncile Lui, hotărârile Lui şi legile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti şi să te binecuvânteze Domnul Dumnezeul tău pe pământul pe care îl vei stăpâni. Iar de se va întoarce inima ta şi nu vei asculta, ci te vei lăsa ademenit şi te vei închina la alţi dumnezei şi le vei sluji lor, Vă dau de ştire astăzi că veţi pieri şi nu veţi trăi mult în pământul pe care Domnul Dumnezeu ţi-l dă şi pentru a cărui stăpânire treci tu acum Iordanul” (Deuteronom 30:16-18)
(3) Mânia lui Dumnezeu este direct proporţională cu acţiunile/păcatele oamenilor.
– “După faptă şi răsplată: urgie împotriva vrăjmaşilor şi răsplată după faptă împotrivitorilor Lui; ţinuturilor celor de departe, răsplata cuvenită” (Isaia 59:18);
– “Eu sunt Domnul, şi Eu spun că vor veni acestea şi le voi împlini, nu le voi schimba, nici nu voi cruţa ceva; după purtările şi după faptele tale te voi judeca”, zice Domnul Dumnezeu” (Iezechiel 24:14).
(4) Mânia lui Dumnezeu este înceată şi controlată, nu bruscă şi explozivă:
– “Domnul este îndelung-răbdător, mult-îndurat şi adevărat, iertând fărădelegile, greşelile şi păcatele şi nelăsând nepedepsit, ci pedepseşte nelegiuirile părinţilor în copii până la al treilea şi al patrulea neam” (Numerii 14:18).
(5) Mânia lui Dumnezeu vine după o ameninţare de judecată, ca de exemplu avertismentele spuse oamenilor înaintea potopului lui Noe sau înaintea distrugerii cetăţilor lui Sodoma şi Gomora.
(6) Mânia lui Dumnezeu e întotdeauna provocată de păcatelor oamenilor:
– “Şi să nu umblaţi după alţi dumnezei, ca să le slujiţi şi să vă închinaţi lor, şi să nu Mă mâniaţi cu faptele mâinilor voastre, şi nu vă voi face nici un fel de rău” (Ieremia 25:6).
(7) Mânia lui Dumnezeu este una îndreptăţită:
– “Dar după învârtoşarea ta şi după inima ta nepocăită, îţi aduni mânie în ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu” (Romani 2:5).
Cei care resping mânia lui Dumnezeu trebuie să respingă şi iubirea Sa
Dar are dreptul Dumnezeu să fie unul mânios? Dumnezeu poate să-şi arate mânia cu adevărat sau numai dragostea? Aici trebuie să constatăm un aspect foarte interesant: în filozofia greacă, Dumnezeu este mintea, esenţa fiinţei sale fiind gândirea. El nu are niciun sentiment, fiind deasupra bucuriei sau a supărării. În schimb, în contrast cu această viziune, Dumnezeul din Biblie este plin de sentimente. Lui îi pasă de oamenii pe care i-a creat, fiind implicat în istoria omenirii precum şi în faptele oamenilor. Însă trebuie să facem o mică observaţie: mânia lui Dumnezeu nu poate fi diferită de iubirea lui Dumnezeu. Adică, pentru cei care resping mânia lui Dumnezeu, trebuie să respingă şi iubirea Sa, pentru că negarea uneia din ele distruge personalitatea lui Dumnezeu.
Dumnezeul din Bibie este un Dumnezeu puternic, care-şi iubeşte oamenii, iar mânia Sa este liberă de orice imperfecţiune păcătoasă care acompaniază adesea mânia umană. În plus, ideea unei mânii divine arată faptul că umanitatea este importantă pentru Dumnezeu, Fiinţei Supreme păsându-i de oameni, din moment ce El comandă, interzice sau pune în gardă.
Mânia lui Dumnezeu în Vechiul şi Noul Testament
Nicăieri în Noul Testament, mânia lui Dumnezeu nu este înlocuită cu iubire; din contra, mânia divină este o trăsătură esenţială şi indispensabilă lui Dumnezeu. Dumnezeu este nu doar Domnul Salvator, ci şi judecătorul care va aduce cu El judecata mâniei Sale. Totuşi, vestea bună pe care ne o aduce Noul Testament nu-i aceea că a dispărut mânia lui Dumnezeu (ea a rămas aceeaşi ca în Vechiul Testament), ci că umanitatea este salvată de mânia divină prin credinţa în Iisus Hristos. Iar acest lucru este văzut clar în următoarele pasaje din Noul Testament: “Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea Lui faţă de noi prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoşi. Cu atât mai vârtos, deci, acum, fiind îndreptaţi prin sângele Lui, ne vom izbăvi prin El de mânie.” (Romani 5:8,9). Astfel, noi “îl aşteptăm pe Fiul Său din ceruri, pe Care L-a înviat din morţi, pe Iisus, Cel ce ne izbăveşte de mânia cea viitoare” (1 Tesaloniceni 1:10).
Apoi, în Noul Testament, mânia lui Dumnezeu nu este văzută ca o rămăşiţă incompatibilă cu religia Vechiului Testament. Faptele biblice nu arată deloc că mânia divină aparţine Vechiului Testament, iar dragostea lui Dumnezeu Noului Testament. Ambele Testamente vorbesc şi despre iubirea şi despre mânia divină, aşa cum am prezentat în paragrafele anterioare ale acestui articol.
Totuşi, concepţiile greşite privind mânia divină au dus la o imagine falsă despre Dumnezeu. În special în Vechiul Testament, Dumnezeu este văzut ca aspru şi crud, o fiinţă căreia i-ar place să se răzbune şi să pedepsească umanitatea ori de câte ori are ocazia. Această imagine a lui Dumnezeu din Vechiul Testament este totuşi o gravă distorsiune a caracterului adevărat al lui Dumnezeu. Dar cine a citit cu adevărat Biblia, ştie că această imagine este una falsă.
Dumnezeu este iubire (“Şi noi am cunoscut şi am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are către noi. Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el” – 1 Ioan 4:16). El n-are nicio plăcere în moartea celor păcătoşi, dar se bucură cu adevărat atunci când cei păcătoşi se întorc de la viaţa lor plină de păcate (“Oare voiesc Eu moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu – şi nu mai degrabă să se întoarcă de la căile sale şi să fie viu?” – Iezechiel 18:23). Dumnezeu îşi doreşte ca toţi să fie salvaţi, mântuiţi (“Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” – 1 Timotei 2:4). Împăcarea are ca punct de plecare Dumnezeu! Fiinţa Supremă îşi doreşte ca lumea să fie împăcată cu El în Hristos (“Şi toate sunt de la Dumnezeu, Care ne-a împăcat cu Sine prin Hristos şi Care ne-a dat nouă slujirea împăcării. Pentru că Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine însuşi, nesocotindu-le greşelile lor şi punând în noi cuvântul împăcării” – 2 Timotei 5:18-19). În plus, El nu-şi doreşte pedepse răzbunătoare.
Mânia lui Dumnezeu nu este un capriciu al Său
În contextul judecăţii biblice, mânia divină nu este expresia unei divinităţi despotice, ci o reacţie dreaptă şi legitimă împotriva păcatului. Iar păcatul este incompatibil cu sfinţenia lui Dumnezeu. Mânia lui Dumnezeu nu este una arbitrarie şi capricioasă, ci este una împotriva păcatului. Dar chiar şi în mânia Sa, Dumnezeu îşi aminteşte de milă (“O clipă te-am părăsit, dar cu mari îndurări te iau lângă Mine. Într-o izbucnire de mânie, pentru o clipă Mi-am întors faţa de la tine, dar în îndurarea Mea cea veşnică Mă voi milostivi de tine, zice Răscumpărătorul tău, Domnul” – Isaia 54:7-8), iar mânia Sa nu durează decât un moment; în plus, El nici măcar nu şi-o duce până la capăt (“Pentru numele Meu, Îmi opresc mânia şi pentru slava Mea o potolesc, ca să nu te nimicesc” – Isaia 48:9).
În concluzie, poate că cei care susţin existenţa a doi dumnezei (din Vechiul şi Noul Testament) poate că ar fi timpul să-şi revizuiască atitudinea. Nu de alta, dar n-au nici argumente logice, nici teologice, nici biblice şi nici măcar morale…
ApreciazăApreciază
Bătălia împotriva Creştinismului a început la Nivel Mondial, Pregătirea Drumului Antihristului:
Minciuni ordinare împotriva creştinismului (5): “Iisus a trăit în India, unde a devenit buddhist”
PARTEA A V-A:
De-a lungul timpului, despre persoana lui Iisus Hristos au apărut o mulţime de minciuni, scoase la suprafaţă de adversarii creştinismului (şi religiei, în general) cu scopul de a decredibiliza religia creştină. Una din aceste minciuni, promovată în special de adepţii religiei New Age pretinde că Iisus, atunci când a fost copil, s-ar fi dus în India unde ar fi avut ca maeştri cîţiva guru hinduşi sau buddhişti. Mai târziu, Iisus s-ar fi întors în Israel şi ar fi înfăptuit miracolele învăţate de la aceşti guru şi propăvăduind doctrinele învăţate de la ei. Astfel, prin această învăţătură, se neagă că Iisus ar fi Fiul lui Dumnezeu, ci un simplu om care a devenit iluminat datorită maeştrilor indieni. Iar creştinismul ar avea astfel o origine indiană/buddhistă! Şi există oameni care cred o asemenea aberaţie! Dar există asemănări între principiile filozofice ale hinduismului sau buddhismului cu creştinismului? După câte vom arăta în acest articol, NU!
Dar mai întâi, să trecem în revistă un articol apărut pe site-ul Ziare.com pe 16 ianuarie 2011 referitor la acest subiect:
„În Biblie nu există nicio relatare despre viaţa lui Iisus, între 12 şi 30 de ani. Un vechi manuscris budist spune că Iisus, cunoscut sub numele Issa, şi-a trăit tinereţea în India. În 1894, un ziarist rus a publicat, după o călătorie în Tibet, o carte intitulată “Viaţă necunoscută a lui Iisus Christos”. Biblia ni-l descrie pe Iisus la vârsta de 12 ani, când împreună cu părinţii săi, Iosif şi Maria, a fost la Ierusalim, de praznicul Paştilor. Părinţii îl pierd pe Iisus, timp de trei zile, pentru a-l descoperi în Templu. După acest episod, Iisus apare în Biblie la vârsta de 30 de ani, când a fost botezat de Ioan. Unde şi-a petrecut viaţa, Iisus în această perioadă? Un răspuns ar fi că Iisus, cunoscut sub numele Issa, a petrecut şaptesprezece ani în India şi Tibet.
În anul 1894, Nicolas Notovici, doctor şi jurnalist rus a publicat o carte intitulată “Viaţă necunoscută a lui Iisus Christos”. El a scris această carte în urma unei călătorii în Afganistan, India şi Tibet. Ajungând la mănăstirea Himis, în Ladak, în munţii Himalaya, lui i s-au arătat de către Marele Lama două volume vechi, legate în piele, în care se spunea despre viaţa lui Issa, cum era cunoscut în zona Iisus. Documentele aduse din India în Nepal şi apoi în Tibet au fost scrise, în original, în limba pali, limba religioasă a budiştilor. Copiile de la Himis fuseseră traduse în tibetană. Interpretul lui Notovici i-a tradus textul.
Biografia lui Issa era alcătuită din 244 de versete, în 14 capitole. Cartea conţine întâmplări similare celor din Vechiul şi Noul Testament, precum robia Egiptului, mântuirea poporului lui Israel de către Moise, lepădarea de credinţă a israeliţilor. Apoi se spune despre Issa, care la 14 ani a trecut prin Sing, o regiune din Pakistan şi s-a stabilit printre arieni. El a plecat mai departe şi s-a stabilit la Juggernaut, unde a fost primit cu bucurie de către preoţii brahmani. A locuit în mai multe oraşe din India, că Rajagriha, Benares, unde a studiat Vedele. Părăsind Juggernaut-ul s-a stabilit în ţinutul Gautamides, locul de naştere al marelui Buddha Sakyamuni. După ce şi-a desăvârşit cunoştinţele în limba pali, Issa a început să studieze scrierile sacre ale Sutra-elor. Apoi a părăsit Nepalul şi munţii Himalaya, a coborât în valea Rajputanei şi s-a îndreptat către apus, predicând diverselor popoare perfecţiunea supremă a omului.
Cuvintele lui Issa s-au răspândit printre păgânii ţinuturilor pe care le-a traversat. Issa a părăsit Himalaya şi s-a întors în Palestina, la vârsta de 29 de ani. O mărturie care confirmă spusese lui Notovici, vine de la Sri Daya Mata, care publică în 1959, un interviu cu Sri Bharati Krishna din India. “În 1959, am discutat această cu unul dintre cei mai mari lideri spirituali din India, Sanctitatea să Sri Bharati Krihna Tirtha. I-am spus despre faptul că Iisus Christos şi-ar fi petrecut o parte din viaţă în India. El a spus: ‘Acesta este adevărul. Am studiat vechile documente de la Templul Puri Jaggannath care confirmă aceste fapte.. El a fost cunoscut că Issa şi o mare parte din timpul petrecut în India, a stat la Tempul din Jaggannath. Când s-a întors în ţinuturile de unde provenea, el şi-a expus învăţămintele, care sunt cunoscute astăzi ca fiind crestine’”.
Vor ieşi la lumina aceste manuscrise vechi din India, pentru a ne convinge că, într-adevăr Iisus şi-a petrecut mulţi ani în India şi în Tibet? O enigmă a Bibliei, care se pare, că în curând, va fi dezlegată.”
Dar, toate aceste idei sunt aberante şi constituie iar un atac mişelesc la adresa creştinismului, aşa cum ne-am obişnuit până acum. Aşadar:
(1) În filozofiile religioase indiene se promovează panteismul, pe când Iisus ni-l prezintă pe Dumnezeu ca fiind unul transcendental. Indienii credeau în panteism, adică concepţia filozofică care identifică divinitatea cu întreaga materie şi întreg Universul (sau cum spunea Spinoza “Natura sau Dumnezeu”). Dar Iisus Hristos ne învaţă (la fel ca şi Biblia) că Dumnezeu este cel care a creat lumea, fiind un Creator transcendental, ce nu se poate identifica cu Natura. Dacă Iisus ar fi fost în India, cu siguranţă că creştinismul ar fi promovat ideea panteismului.
(2) Iisus n-a citat vreodată din vreo carte religioasă indiană. În tot Noul Testament, Iisus n-a citat niciodată din Vedele indiene, ci numai din Vechiul Testament evreiesc. De exemplu, în Marcu 12:29 se spune: “Iisus i-a răspuns că întâia este: “Ascultă Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn”. Cum se face că Iisus nu citează nicio carte sfântă din India, dacă şi-ar fi petrecut acolo tinereţea? Cam curios faptul, nu-i aşa?
(3) În Biblie există dovezi indirecte conform cărora Iisus Hristos a rămas în Palestina în timpul copilăriei şi adolescenţei Sale. E adevărat că în Biblie nu se povesteşte pe larg copilăria şi adolescenţa lui Iisus şi asta întrucât viaţa Sa în acea perioadă trebuie să fi fost una simplă şi obişnuită, ce nu ar fi necesitat atenţie din partea evangheliştilor. Şi totuşi, în Luca2:52 ni se spune următoarele: “Şi Iisus sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta şi cu harul la Dumnezeu şi la oameni.”
Iisus era, desigur, şi om şi Dumnezeu. Ca Dumnezeu, El era omniescent şi omni-înţelept; El nu ar fi putut “creşte în înţelepciune” din perspectiva divină. Ca om, totuşi, Iisus probabil că a căpătat înţelepciune ca şi ceilalţi copii evrei, prin ascultarea şi învăţarea Vechiului Testament (la care El face referinţă de atâtea ori în Biblie).
(4) Iisus Hristos a fost rămas cunoscut în comunitatea Sa ca fiind “dulgher” şi “fiul dulgherului”. Acest lucru se poate desprinde din Biblie din versetul: “Au nu este Acesta teslarul, fiul Mariei şi fratele lui Iacov şi al lui Iosi şi al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt, oare, surorile Lui aici la noi? Şi se sminteau întru El” (Marcu 6:3). La fel, şi meseria de bază a lui Iisus Hristos era aceea de “tâmplar”. În vremurile acelea, era un obicei în rândurile evreilor ca taţii să-şi înveţe fiii o meserie. Iosif l-a învăţat pe Iisus meseria dulgheriei, odată ce Iisus devenea adolescent. În plus, dulgheria a jucat un rol important în viaţa Sa, acest lucru rezultând din unele parabole şi învăţături pe care Iisus le-a expus. Dacă Iisus ar fi fost plecat în timpul copilăriei şi adolescenţei Sale în India, când ar mai fi învăţat meseria tâmplăriei?
(5) În Noul Testament se arată clar că Iisus a crescut în Nazaret. În Luca 4:16 găsim un text-cheie care repinge ideea că Iisus s-ar fi dus în India în timpul copilăriei şi adolescenţei Sale: “Şi a venit în Nazaret, unde fusese crescut, şi, după obiceiul Său, a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă şi S-a sculat să citească”. Aşadar, aflăm clar că Iisus a fost crescut în Nazaret şi nu în India, obiceiul Său fiind acela de a vizita sinagogi şi nu temple hinduse.
(6) În Biblie, Iisus e văzut drept un localnic cunoscut de comunitatea Sa şi nu ca un nou venit. Iarăşi apelăm la Biblie şi ajungem la versetul din Luca 4:22: “Şi toţi Îl încuviinţau şi se mirau de cuvintele harului care ieşeau din gura Lui şi ziceau: Nu este, oare, Acesta fiul lui Iosif?” Deci, toţi îl cunoşteau ca fiind “fiul lui Iosif”; aşadar era recunoscut în comunitatea locală.
(7) Iisus Hristos n-a susţinut niciodată reîncarnarea. Atât hinduismul, cât şi buddhismul susţin, printre altele, existenţa reîncarnării. Pe de altă parte, Iisus Hristos nu a susţinut în nicio cuvântare de a sa filozofia reîncarnării. Nu e ciudat ca Iisus Hristos, dacă ar fi învăţat în India, să nu propovăduiască una din marile învăţături ale religiilor indiene, care este reîncarnarea?
Iată doar şapte motive pentru care trebuie să respingem încă o aberaţie la adresa creştinismului… Şi dezvăluirile despre minciunile ordinare împotriva creştinismului vor continua şi în alte episoade!
ApreciazăApreciază
Na ca mai pica un avion…in ritmul asta vor ramine fara piloti si avioane…
The Ukrainian Verkhovna Rada has increased the maximum permissible age of soldiers, sergeants and petty officers to 60. The top age for senior officers is 65.
The bill adjusting article 28 of the Ukrainian Law “On Military Duty and Military Service” dedicated to reservists and their maximum age was approved by 232 out of 242 deputies present at the session.
http://rickrozoff.wordpress.com/2014/07/22/ukrainian-junta-moves-toward-universal-conscription-total-mobilization/
E nevoie de mai multa carne de tun…
Ukrainian Minister Wants NATO Involvement In 100-Day “Terrorist” War
http://rickrozoff.wordpress.com/2014/07/21/ukrainian-minister-wants-nato-involvement-in-100-day-terrorist-war/
It is Time for Ukraine to Join NATO!!!???
http://rickrozoff.wordpress.com/2014/07/22/atlanticist-think-tank-time-for-nato-to-absorb-ukraine/
U.S. Paratroopers Train For War In Europe
http://rickrozoff.wordpress.com/2014/07/20/estonia-poland-u-s-paratroopers-train-for-war-in-europe/
ApreciazăApreciază
Genocide Ukrainian Army shelling of Luhansk
English (18+ graphic ! )
ApreciazăApreciază
chiar de ar veni sa marturiseasca cei implicati direct in operatiune vor spune ca nu-i adevarat, vor fi declarati nebuni sau cumparati de putin.
vor razboi cu orice pret,
planificarea a fost definitivata; s-a intrat in primele faze „fierbinti”.
actorii si-au primit rolurile si incep sa intre in scena.
tobele bat ritmul mortii acoperind orice voce rationala, cainii au fost dezlegati. umbra acopera tot mai multe suflete.
numai Dumnezeu ii mai poate opri acum.
daca nu ii va opri putem spune ca am inceput sa traim vremurile despre care au fost atatea profetii.
stim ca trebuie sa vina acest razboi cumplit; stim si cum se va incheia.
stim cum o sa fie si anii de dupa razboi pana la a doua venire a Domnului.
poate ca trebuie sa fim martori la toate acestea sau la o parte din ele.
Doamne nu ne lasa ! Pazeste-ne, ajuta-ne sa ne pastram credinta si sa nu ne lepadam de Tine !
ApreciazăApreciază
Bătălia împotriva Creştinismului a început la Nivel Mondial, Pregătirea Drumului Antihristului:
Minciuni ordinare împotriva creştinismului (6): “Iisus, marele iniţiat din Dacia”
PARTEA A VI-A:
Unii oameni ar fi în stare să facă orice pentru a-şi vedea propriile idei “validate”, inclusiv să scornească din străfundul minţilor lor idei fanteziste care să le prezinte drept “probe”. Este cazul autorului acestui blog Quadratus care susţine nici mai mult nici mai puţin că Iisus ar fi fost un mare iniţiat din Dacia. Zău? Chiar aşa? Iisus Hristos a fost dac!?? Am observat un lucru foarte interesant: în rândul fiecărui popor există o aripă naţionalistă care crede cu toată tăria că acel popor este “Mesia” pământului. Dacă ucrainienii cred că Noe a fost ucrainean (http://www.lovendal.ro/wp52/atlantida-in-muntii-carpati-si-noe-ucrainean/), de ce să nu fie şi Iisus dac?
Aşadar, să începem să analizăm puţin articolul “Iisus, marele iniţiat din Dacia” de pe blogul mai sus amintit şi să ne amuzăm de aberaţiile sale. Pentru că autorul, obsedat până în sânge de naţionalismul dac, caută dovezi imaginare în a-şi susţine teoria aberantă. Nu-i aşa că, dacă doreşti să-ţi demonstrezi o teorie, faci pe dracu’ în patru şi acea teorie tot va fi demonstrată?
Iisus Hristos a existat ca personaj istoric
La începutul articolului, autorul încearcă să ne convingă că Iisus a fost un personaj istoric real. Nimic nou sub soare. Au fost unii care i-au contestat lui Iisus existenţa, dar n-au adus nicio probă consistentă. Trecând peste mulţimea de dovezi care arată că Iisus a existat, eu aş mai pune o întrebare logică: cum poate ca cea mai mare religie a omenirii să-şi aibă izvorul într-un personaj inexistent!? Cum e posibil ca primii creştini să-şi dea viaţa pentru o “nălucă”? E evident că Iisus a existat, iar cei care încă îi mai neagă istoricitatea, ar trebui din când în când să-şi mai facă câte un control la medicul psihiatru.
Mai tare ca Mircea Eliade
Trecând de acest subiect, autorul intră direct în aberaţie:
„Urmărind atât relatările istorice despre Isus, cât şi cele evanghelice, avem anumite rezerve în a crede că Iisus ar fi fost evreu aşa cum afirma M. Eliade şi ca divinitatea căreia i se închina el şi o numea Tată, era Yahwe al evreilor.”
Aha, deci el se îndoieşte de Mircea Eliade, cel mai mare istoric al religiilor din secolul al XX-lea. Nu zic că scrierile lui Eliade ar trebui considerate “sacre” şi intangibile, dar totuşi, dacă te îndoieşti de o mare personalitate în domeniul religiilor, trebuie ca tu însuţi să te ridici cel puţin la nivelul său şi să vii cu argumente mai solide decât Eliade. Să vedem care sunt argumentele autorului articolului “Iisus, marele iniţiat din Dacia”
Scrisoarea lui Lentullus, în care acesta l-ar descrie pe Iisus Hristos, un fals ordinar
„Beneficiem de doua descrieri amănunţite ale lui Iisus: una a lui Lentullus , funcţionar roman în regiunea Tyr si Sydon şi alta a guvernatorului Iudeii, Pontius Pillat, ambele adresate împăratului de la Roma. Să dăm cuvântul lui Lentullus care ne spune: „(Iisus) este de o statură mijlocie şi de o frumuseţe fără seamăn, uimitoare, şi seamănă cu mama lui, care este cea mai frumoasă femeie din lume. Părul lui este ca aluna coaptă şi îi cade până la umeri, se împarte în două prin mijlocul capului, după obiceiul locuitorilor din Nazareth. Fruntea lui este lată, exprimând inocenţă şi linişte. Nici o pată sau zbârcitură nu se vede pe faţa lui rumenă. Nasul drept, buzele subţiri, expresia nobilă, nu arată nici un argument pentru vreo critică logică, iar barba lui bogată si de aceeaşi culoare cu părul său, este lungă şi se desparte în două pe la mijloc. Ochii sunt albaştrii vineţi, blânzi şi senini.””
OK, frumoasă descriere a lui Iisus, mult prea frumoasă chiar, numai că este o problemă: scrisoare se pare că este falsă. Sursa acestei afirmaţii este Enciclopedia Catolică, enciclopedia oficială a Vaticanului. Desigur, Biserica Catolică ar fi avut tot interesul ca, prin autentificarea acestei scrisori, să fi avut la dispoziţie o nouă dovadă în favoarea existenţei lui Iisus. Numai că şi ea a recunoscut că această scrisoare e un fals, din mai multe motive:
– scrisoarea a fost pentru prima oară tipărită în anul 1474 în lucrarea “Viaţa lui Hristos”, precum şi în “Introducere în lucrările Sf.Anselm” (1491). Conform unui manuscris din Jena, un anume Giacomo Colonna a găsit scrisoarea în 1421, într-un vechi document roman trimis de la Roma către Constantinopol. Scrisoarea trebuie să fi fost de origine greacă şi tradusă în limba latină în secolele 13 sau 14, deşi, ca să ajungă la forma actuală, trebuie să fi fost opera unui umanist din secolul al 15-lea.
– scrisoarea are mai multe versiuni, iar în forma ei cea mai circulată, apar scris expresiile “profetul adevărului”, “fiul omului” şi “Iisus Hristos”. Dar primele două sunt expresii ebraice, iar cea de a treia e luată din Noul Testament.
Aşadar, autorul articolului îşi bazează începutul argumentaţiei sale pe un document fals! Ce început cu stângul! Căci el adăugă:
„De altfel, în majoritatea icoanelor creştine mai vechi sau mai noi, Fecioara Maria este înfăţişată cu acelaşi păr şaten, ochi albaştri, piele deschisă la culoare… prin urmare, nimic din caracterele tipologico-rasiale ale evreilor.”
Domnule, care ochi albaştri?? Care păr şaten?? N-ai auzit că scrisoarea e un fals?
Iisus nu era evreu!?
Prezentând şi cea de a doua dovadă, o scrisoare a lui Pontius Pilat către împăratul Romei, în care guvernatorul Cezareii ar vorbi despre Iisus Hristos în următorii termeni “N-am văzut în viaţa mea o privire atât de senină şi de dulce, un contrast mai izbitor decât între el şi ascultătorii lui, cu bărbile lor negre şi feţele încruntate”, autorul ajunge la concluzia că:
„Urmărind cele relatate de cele două oficialităţi romane, tragem concluzia că Iisus nu era evreu!”
Dar Iisus era un om cât se poate de obişnuit!
Cât de naiv poate să fie! Pornind de la scrisori false, el ajunge la concluzia că Iisus nu era evreu! Vedeţi ce “logică” impecabilă are? Dacă el ar fi studia mai bine Biblia, ar fi văzut că acolo se găsesc nişte referinţe din care rezultă că Iisus avea un aspect fizic obişnuit, asemănător evreilor în rândul căruia el se afla. Astfel, se ştie că Iuda îl trădează pe Iisus, care va fi identificat de către soldaţii romani prin sărutul pe obraz pe care-l va da Iuda lui Iisus. De ce trebuia Iuda să facă acest lucru? Pentru că Iisus arăta ca un om obişnuit în zilele Sale, şi astfel soldaţii n-ar fi putut să-L identifice decât printr-un semn.
Alte dovezi care le-aduc în sprijinul afirmaţiei mele că Iisus era doar un om obişnuit? În Noul Testament există cel puţin două ocazii când Iisus s-a pierdut în mulţime, atunci când duşmanii Săi încercau să-L omoare: “29. Şi sculându-se, L-au scos afară din cetate şi L-au dus pe sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie; 30. Iar El, trecând prin mijlocul lor, S-a dus.” (Luca 4:29-30); “Deci au luat pietre ca să arunce asupra Lui. Dar Iisus S-a ferit şi a ieşit din templu şi, trecând prin mijlocul lor, S-a dus.” (Ioan 8-59). Cum a reuşit să scape Iisus din aceste situaţii? Tocmai prin faptul că arăta ca un om obişnuit zilelor Sale şi astfel a reuşit să se piardă cu uşurinţă în rândul mulţimii din jurul Său.
Aşadar, pornind de la premize şi dovezi false, autorul ajunge la concluzia că:
„Isus se încadrează tipului uman carpato-dunărean şi nicidecum tipului semitic!”
Cică Iisus i se închina lui Zamolxis…
Păi, dacă porneşti de la ceva fals, concluzia nu poate fi decât una FALSĂ! Mai are rost să comentez o concluzie evident falsă!? Dar, autorul articolului “Iisus, marele iniţiat din Dacia” nu se opreşte aici. Aberaţiile sale cresc odată ce pătrundem mai adânc în articol. El doreşte să ne convingă că Iisus Hristos s-ar fi închinat “Dumnezeului” din Dacia, adică lui Zamolxe! Citiţi şi vă cruciţi:
„Ioan ne spune în Evanghelia sa: „Şi eu am văzut şi am mărturisit că el este Fiul lui Dumnezeu” (Ioan,1:33). Cine este această divinitate căreia i se închina Iisus ştiută fiind diferenţa flagrantă dintre Dumnezeul Vechiului Testament şi cel al Noului Testament ? Ne lămureşte arheologia şi scrierea genială a lui N. Densuşianu „Dacia Preistorică”. Iată ce spune Densuşianu: ”Cuvântul arhaic de „deu” sau „deul” îl aflăm întrebuinţat, ca un termen naţional, în ţinuturile pelasge ale Traciei şi Mesiei, şi în timpurile Imperiului Roman. …În Munţii Rhodopului un veteran ridică la anul 76 d. Chr., un altar lui DEO MHDYZEI (MHDVZEI Desj., MHDIZEI Ren.), unde ultimul cuvânt ne prezintă numai o forma alterată a lui Domnudzei sau Domnidzei, rom. Dumnedeu (Dumnezău – n.n)” ( N. Densuşianu, Dacia Preistorică, Ed. Arhetip, 2002, p. 214). Mai mult, acelaşi autor ne atrage atenţia că forma combinată „Deu – Dumnedeu” care ne duce cu gândul la formularea evanghelică Domnul Dumnezeu o aflăm şi azi în tradiţiile populare romaneşti (loc. cit. nota 2). Observăm că Dumnezeu într-o forma sau alta este o denumire naţională a divinităţii supreme pelasge traco-dace Zamolxe, singurul zeu al Daciei, din cele mai vechi timpuri până azi.”
Aberaţiile pseudo-istoricului Densuşianu
În primul rând, originea cuvântului “Dumnezeu” în limba română este una clară. El îşi are provenienţa în limba latină “domine deus”. Orice altă sursă este una fantezistă. Cum la fel de fantezistă este şi lucrarea lui N.Densuşianu – “Dacia preistorică”, publicată în 1913, lucrare nerecunoscută de niciun istoric serios din ţara noastră. În esenţă, Densuşianu spune că în România, înainte de civilizaţiile grecilor, romanilor şi egiptenilor, ar fi existat o civilizaţie, cea a pelasgilor, care ar fi baza tuturor civilizaţiilor din lume. Densuşianu nu aduce dovezi directe, ci indirecte, gen cântece şi nume populare. Dovezile directe lipsesc cu desăvârşire, căci nu există niciun fel de vestigii ale vreunui oraş pelasg, nicio cetate sau clădire din acea perioadă nerămânând în picioare, deşi acea perioadă nu este chiar atât de indepărtată în timp. În plus, cum se face că o civilizaţie atât de avansată ca cea a pelasgilor n-a avut o scriere sau un alfabet propriu, căci nu s-a descoperit nicio inscripţie în pelasgă până acum.
Reînvierea spiritului daco-mesianic
În concluzie, cum ai putea să-ţi bazezi articolul pe scrierile fanteziste ale unui pseudo-istoric cum este acest N.Densuşianu? În general, am observat că în ultimii 20 de ani de după Revoluţie, s-a renăscut în România “spiritul dacic”, asemănător cu spiritul legionar din perioada interbelică, prin care este exacerbat rolul dacilor în istoria noastră, în dauna altor epoci care au ajutat cu adevărat la crearea noastră ca naţie. Spiritul dacic este însoţit şi de un misticism mesianic, prin care poporului român, urmaş al dacilor, îi este atribuit un rol central şi esenţial în spiritualitatea lumii. Expresii aberante de genul “România, grădina Maicii Domnului” se înscriu perfect în această tendinţă. Dar dacii n-au fost cu nimic mai presus decât poporul egiptean sau decât poporul evreu. Iar dacă credem că dacii sau aşa-zişii pelasgi ar fi fost “esenţa Universului” nu facem decât să ne amăgim într-un egoism şi naţionalism aberant.
Mesia nu e acelaşi lucru cu provincia Moesia!
Autorul articolului “Iisus, marele iniţiat din Dacia” mai aduce apoi un argument “suprem” conform căruia Iisus ar fi de origine dacică. Zona locuită de daci se numea “Moesia” şi, astfel, am putea face echivalenţă între “Moesia” şi “Mesia”
„Spunem aceasta cu atât mai mult cu cât Isus în Evanghelii apare şi cu denumirea de Mesia, iar zona din sudul Dunării locuită de asemenea de daci se numea Moesia (a se citi Mesia), o dovadă în plus ca Iisus era de origine dacică iar formarea s-a spirituală s-a desavârşit aici.”
Numai că ceva scârţâie în această argumentaţie. Mesia “eliberatorul” este un vechi concept ebraic, el apărând în cărţi vechi precum “Talmudul”, unde se vorbeşte de “„Lumea a fost creată… doar de dragul lui Mesia”. În plus, cuvântul “Mesia” îşi are originea în ebraicul “Moşiah”, astfel că nu există nicio legătură între provincia dacică Moesia şi Mesia, decât o simplă potrivire de nume.
Munţii se găsesc doar în România!?
Autorul nu se lasă şi continuă în aceeaşi “logică aberantă” (logica n-ar trebui să fie aberantă, nu-i aşa):
„Cel mai des întâlnit epitet al lui Dumnezeu în predicile lui Iisus, este “Tatăl” care, aflăm tot de la Densuşianu, era un alt nume al lui Zamolxe. (op.cit, p.208-210). De notat în acest sens este şi faptul că lui Zamolxe îi erau dedicate ca locuri de cult şi închinăciune vârfurile munţilor, pe teritoriul actualei Românii existând numeroase înălţimi ce poarta denumirea de tartar, tatăl sau tătar (op. cit. p. 209-210, nota 6). Atragem din nou atenţia asupra unui fapt şi anume acela că Iisus în toate momentele principale ale vieţii sale pământeşti a fost legat de munte: Schimbarea la faţă se petrece pe munte, moartea sa se petrece pe munte, naşterea lasă de bănuit ca s-ar fi petrecut tot pe munte, într-o peşteră.”
În primul rând, asemănarea dintre vârfurile de munte din România cu numele de “tatăl” şi “Tatăl” din Biblie este total ridicolă, dintr-un motiv foarte simplu: Noul Testament n-a fost scris în limba română! În ebraică, “Dumnezeul Tatăl” se citeşte “YHWH”, aşadar nicio asemănare cu “tatăl” din vârfurile montane româneşti. În al doilea, ce legătură are faptul că o parte din momentele trăite de Iisus au loc la munte cu munţii existenţi în România? România e singurul loc de pe planetă în care se găsesc munţi!? Oare nu sunt munţi peste tot, înclusiv în zona Israelului? Minime cunoştinţe de geografie l-ar fi ferit pe autor să cadă în zona ridicolului.
Regele David n-a existat niciodată, ci doar…dacii!
Şi ajungem la aberaţia maximă a articolului. Astfel, autorul crede că regele biblic David n-ar fi existat niciodată şi ar fi vorba de fapt de daci (!!!), doar schimbând o literă din numele lui David, adică “v în “c” şi tăind un “d” de la sfârşit: “Daci”. Şi iată conexiunea dintre Biblie şi daci făcută! Cât de simplist şi câtă naivitate în capul său!
„Urmărind puţin mersul istoriei vedem ca aceasta nu a confirmat niciodată existenţa regelui David ! Ba mai mult, cartea Psalmilor atribuită lui David în Vechiul Testament, face notă discordantă cu întreg conţinutul Vechiului Testament având mai degrabă un caracter esenian. Numai ca…. Esenienii erau discipolii dacilor fiind singurii dintre evrei care s-au „încăpăţânat” să rămână la tradiţia primordială din Carpaţi, ai dacilor care în calitate de locuitori ai davelor se numeau “davi”. Şi iată cum o singura literă poate schimba o întreagă istorie!”
Mergând pe aceeaşi logică, dacă un istoric din secolul al 24-lea, de exemplu, ar spune că schimbând litera “b” cu litera “s”, din cuvântul “Obama”, ar fi rezultat “Osama” (bineînţeles, Osama bin Laden), ajungând la concluzia că preşedintele american Obama n-ar fi existat niciodată, şi el a fost confundat cu Osama! Vedeţi cât de uşor se poate crea istorie? Mai ales istorie de aia aberantă.
Vârful “Omul” din Bucegi n-are legătură cu “Fiul Omului” din Biblie!
Mergem mai departe în analiză. Tot autorul articolului despre Iisus, iniţiatul dac, crede că “Fiul Omului” din Noul Testament, adică Iisus Hristos ar fi echivalent cu “Fiul lui Zalmolxe dacic”, vârful Omul din Bucegi fiind reprezentarea zeului dacic Zamolxe.
„Acum să revenim şi să vedem de ce însuşi Iisus îşi spunea “Fiul Omului”. Densuşianu vine şi ne lămureşte şi în această privinţă: „cuvântul Om reprezenta în antichitate o înaltă putere divină” (op. cit. p. 255, nota 2). Şi mai departe tot el ne lamureste spunând: „Vârfurile cele mai înalte ale acestui munte (Bucegi – n.n) poartă azi numele, unul de Caraiman si altul de Omul, şi amândouă au fost odată consacrate divinităţilor supreme ale rasei pelasge, unul lui Cerus Manus si altul lui Saturn numit Omul” (op. Cit. p. 226). Numai că Densuşianu face greşeala de a nu-şi da seama că cele doua zeităţi sunt una si aceeaşi mare divinitate a preistoriei Zamolxe, careia i se închina si Iisus.”
Revin cu acelaşi argument care l-am expus mai sus: Noul Testament n-a fost scris în limba română! “Fiul Omului” se pronunţă altfel în română decât în limba în care a fost Noul Testament. Să asemeni lingvistic “Omul” din Biblie, care se scrie şi se pronunţă altfel în limba română cu vârful “Omul” din Munţii Bucegi înseamnă să fii cu adevărat naiv. În plus, i-aş aminti autorului acestui articol ce înseamnă cu adevărat “Fiul Omului” din Biblie, cu care Iisus se aseamănă singur.
Iisus Hristos se referă de 88 de ori în Noul Testament ca fiind “Fiul Omului”. El, astfel, face referire la profeţia lui Daniel: “Am privit în vedenia de noapte, şi iată pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului şi El a înaintat până la Cel vechi de zile, şi a fost dus în faţa Lui. Şi Lui I s-a dat stăpânirea, slava şi împărăţia, şi toate popoarele, neamurile şi limbile Îi slujeau Lui. Stăpânirea Lui este veşnică, stăpânire care nu va trece, iar împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.” (Daniel 7:13-14). Descrierea “Fiul Omului” este un titlu mesianic, iar Iisus se proclamă singur ca fiind adevăratul Mesia, pentru ca lumea să fie conştientă de acest lucru. Totodată, prin “Fiul Omului”, se arată că Iisus este şi om, fiinţă omenească reală, nu doar Dumnezeu. Prin asta, Iisus îşi afirmă şi umanitatea (“Fiul Omului”), pe lângă divinitatea (“Fiul lui Dumnezeu”). Asta e adevărata semnificaţie şi nu are treabă cu…vârful Omul din Bucegi!
Iisus s-a născut în Peştera Ialomicioarei!!!
Continuăm analiza aberaţiilor…
„Iisus şi-a desăvârşit formarea spirituală de Fiu a lui Dumnezeu /Zamolxe în Dacia, mai exact pe Vârful Omu şi în peştera Ialomicioara, peştera marelui preot al lui Zamolxe. De ce? Pentru că … geografia sacră a antichităţii se reduce la…Dacia, iar momentele naşterii lui Christos şi a morţii lui Iisus sunt legate de o peşteră… peşteră care peste tot este legată de iniţierile misterice.”
Revin cu acelaşi argument ca şi în cazul munţilor. Ce naiba…în lume nu mai există peşteri decât în România!? Nu cumva pe întreaga Terră sunt sute de mii de peşteri!? Atunci, de ce trebuie să-l legăm pe Iisus de peştera Ialomicioara? Doar aşa, că ne place nouă…
În final, pentru a ne dovada scrisă conform căreia Iisus Hristos a fost de origine dacă, autorul face o paralelă între un fragment din Evanghelia lui Matei şi un fragment dintr-o carte antică şi obscură intitulată Herto Valus (sic!):
„Mai întâi sa încercăm să punem unul lângă altul, doua texte sacre: Evanghelia după Matei si Herto Valus a antichitatii pelasge. Iata ce spune Iisus în Predica de pe Munte:
„Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
Ferice de cei care plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!
Ferice de cei blanzi, căci ei vor moşteni pământul!
Ferice de cei care flămânzesc şi însetează după dreptate, căci ei vor fi saturaţi!
Ferice de cei milostivi, căci ei vor găsi mila!
Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!
Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!
Ferice de cei prigoniţi din cauza dreptăţii, căci a lor este Împărăţia Cerurilor!”
(Evanghelia după Matei, 5:3-10)
Să privim acum comparativ, un text antic numit Herto Valus, care cuprinde învăţăturile preoţilor zamolxieni catre norod. Textul este versificat:
„Fericiţi cei ce-s cutezători
Că a lor este victoria
În plaiurile cele sfinte
Fericiţi cei ce plâng, că aceia
În dalbe ceruri s-or mângâia.
Fericiţi cei blânzi, că aceia
Vor moşteni întreg pământul.
Fericiţi cei care flămâzesc
Şi însetează după ştiinţă,
Că aceia se vor sătura
Şi niciodată n-or mai răbda.
Fericiţi aceia care muncesc,
Pământul făcându-l gradină,
Că ei vor culege roadele
În Grădinile Cerurilor
Fericiţi vor fi şi cei milostivi
Că aceia se vor mântui
Fericiţi cei curaţi în suflet
Că s-or hrăni doar cu lumină
Fericiţi făcătorii de pace,
Că Fii cerului s-or chema
Fericiţi cei prigoniţi pentru
Dreptate, că a lor este Raiul.”
(Herto Valus, Cartea Secretă; cf. Adrian Bucurescu, Dacia Magică, Ed. Arhetip, 1999, p. 95 – 96)”
Într-adevăr, asemănarea celor două texte e mult prea mare pentru a nu-ţi da seama că reprezintă unul şi acelaşi lucru. Dar, Evanghelia lui Matei se ştie că este una autentică. Se poate spune acelaşi lucru şi despre acest…Herto Valus?? Care ar fi fost un text antic, cu mult înaintea lui Hristos? Am căutat peste tot vreo referinţă despre Herto Valus, am căutat în marile dicţionare enciclopedice ale lumii, editate încă din secolul al XVIII-lea, în marile dicţionare teologice ale lumii (mulţumesc pe această cale proiectului Gutenberg.org, cea mai mare resursă on-line de cărţi vechi din lume) şi n-am găsit nicio menţiune. Cum se poate ca un asemenea text antic să nu apară în nicio enciclopedie serioasă a lumii? Iaca se poate. N-ar fi bine ca Adrian Bucurescu, autorul cărţii “Dacia magică” să ne spună de unde şi-a luat sursa? O fi moştenit de la bunici o lucrare de acum 4.000 de ani? Tot ce e posibil. Trăim, în mod indiscutabil, într-o lume a aberaţiilor, farselor şi fanteziilor.
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
Bătălia împotriva Creştinismului a început la Nivel Mondial, Pregătirea Drumului Antihristului:
Minciuni ordinare împotriva creştinismului (7): “Reîncarnarea – susţinută de creştinismul timpuriu”
PARTEA A VII-A:
Până la sfârşitul secolul al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, doctrina reîncarnării (adică sufletul care părăseşte trupul uman atunci când moare şi transmigrează într-un nou trup, începând o nouă viaţă) era puţin cunoscută în Occident. Odată cu apariţia scrierilor populare unor teozofi, ca Madame Blavatsky, sau odată cu dezvoltarea unor curente la modă ca spiritismul, reîncarnarea a pătruns adânc în cultura occidentală. Dacă s-ar face în ziua de azi un sondaj în rândul occidentalilor (când zic “occidentali” mă refer la europeni şi la cei care trăiesc pe continentul nord-american) probabil s-ar afla că marea majoritate a lor cred în reîncarnare. Chiar şi în rândul creştinilor există un puternic curent ce crede în reîncarnare. Şi asta, deşi Biserica creştină nu a crezut niciodată în aşa ceva. Dar chiar există vreo cât de mică dovadă precum că creştinismul timpuriu şi Biblia ar fi susţinut vreodată dogma reîncarnării, iar dogma a fost ştearsă din Biblie de conciliile ecumenice de mai târziu? Astăzi, vom demonta încă o minciună ordinară la adresa creştinismului, minciuni care se adaugă deja listei de articole ce le-am discutat până în prezent.
Să vorbim puţin despre reîncarnare…
Dar, înainte de a trece la analiza Bibliei, să analizăm mai în detaliu conceptul de reîncarnare. Reîncarnarea, învăţătura care spune că sufletul se mută dintr-un corp în altul, într-un ciclu naştere-moarte-renaştere, este dezvoltarea învăţăturii hinduso-budiste privind transmigrarea sufletului. Transmigrarea include posibilitatea ca sufletul să fie născut în trupul unui animal. Statutul trupului în care este născut indică o calitate a vieţii în care sufletul a trăit într-un trup anterior. O viaţă bună duce la renaşterea într-o formă superioară; o viaţă pline de păcate duce la renaşterea într-o formă inferioară. Această creştere şi descreştere urmează legea karmei, o temă centrală a hinduismului. Karma ne învaţă că faptele bune sunt răsplătite, iar cele rele sunt pedepsite. Scopul hinduismului este acela ca sufletul să spargă ciclul karmei şi să se unească cu Universul. Cei care cred în reîncarnare cred, de asemenea, că sufletul are o pre-existenţă eternă.
Ce e rău în a crede în reîncarnare?
De ce credinţa în reîncarnare nu este una care să te aducă aproape de Dumnezeu? Prin reîncarnare, ni se promite că vom avea o mulţime de şanse pentru a ne purta cum trebuie în acest Univers. Dacă există reîncarnare, atunci omul nu mai are nevoie să se mai apropie de Dumnezeu, putând să nu se poarte cu respect şi iubire pentru aproapele său. Dacă un om are mai multe vieţi în care el poate obţine perfecţiunea, el se poate gândi: “De ce să nu trăiesc această viaţă cum vreau eu şi să las lucrurile bune în alte vieţi, că am tot timpul de pe lume?” Cu această filozofie în minte, un om nu se va apropia niciodată de spiritualitate (cu câteva excepţii, bineînţeles). De fapt, cei care cred în reîncarnare nu cred, de obicei, în Dumnezeu, căci reîncarnarea merge mână în mână cu panteismul, credinţa că Dumnezeu se găseşte peste tot (inclusiv în natură, în animale sau în oameni).
Precum am amintim mai sus, există creştini care cred că atât Biblia cât şi creştinismul, în general, promovează reîncarnarea şi, pentru această, aduc o serie de “dovezi biblice” pe care le interpretează în a-şi susţine teoria. Să vedem care fragmente din Biblie ar susţine reîncarnarea…
Ioan Botezătorul = profetul Ilie?
“11. Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuşi cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el.
12. Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea.
13. Toţi proorocii şi Legea au proorocit până la Ioan.
14. Şi dacă voiţi să înţelegeţi, el este Ilie, cel ce va să vină.” (Matei 11:11-14)
“12. Eu însă vă spun vouă că Ilie a şi venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el câte au voit; aşa şi Fiul Omului va pătimi de la ei.
13. Atunci au înţeles ucenicii că Iisus le-a vorbit despre Ioan Botezătorul.” (Matei 17:12-13)
Cei care susţin reîncarnarea cred că în aceste versete biblice este demonstrată reîncarnarea, prin faptul că Ioan Botezătorul este identificat cu profetul Ilie. Întoarcerea lui Ilie a fost profeţită în versetele lui Maleahi (3:23-24) din Vechiul Testament: “23. Iată că Eu vă trimit pe Ilie proorocul, înainte de a veni ziua Domnului cea mare şi înfricoşătoare; 24. El va întoarce inima părinţilor către fii şi inima fiilor către părinţii lor, ca să nu vin şi să lovesc ţara cu blestem!” În Luca 1:17 un înger anunţă împlinirea acestei profeţii prin naşterea lui Ioan Botezătorul: “Şi va merge înaintea Lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să gătească Domnului un popor pregătit.” Dar ce-ar putea însemna cuvintele “duhul şi puterea”?
Mai întâi, trebuie să fim conştienţi de faptul că evreii înţelegeau “duhul” (“spiritul”) şi “sufletul” ca lucruri diferite. Omul are un suflet ce supravieţuieşte morţii fizice. “Duhul” sau “spiritul” este un fel de forţă motoare, motivaţie care îi face pe oameni să creadă într-un fel sau altul. Atunci când un grup de oameni îndeplinesc un scop comun, se spune că ei se află în acelaşi spirit. În Luca 1:17 se spune că Ioan Botezătorul va merge cu “duhul” (“spiritul”) lui Ilie, nu cu “sufletul lui Ilie”. Aceasta semnifică faptul că Ioan Botezătorul şi Ilie au acelaşi “spirit de echipă”, nu că unul a fost reîncarnarea celuilalt. Ioan Botezătorul a fost un fel de Ilie, un profet care a trebuit să repete misiunea lui Ilie într-un context similar. La fel cum s-a întâmplat cu Ilie în urmă cu 9 secole, şi Ioan Botezătorul a trebuit să sufere persecuţii din partea casei regale a Israelului şi să acţioneze în contextul degenerării spirituale a naţiunii evreieşti. Ioan Botezătorul avea aceeaşi misiune spirituală ca şi profetul Ilie, dar nu avea acelaşi suflet. De aceea, expresia “duhul şi puterea lui Ilie” nu trebuie interpretată ca reîncarnarea unei persoane, ci ca o repetiţie necesară a unui episod bine-cunoscut din istoria Israelului.
Alte pasaje din Biblie arată clar faptul că Ioan Botezătorul n-a fost reîncarnarea lui Ilie. De exemplu, atunci când Ioan Botezătorul a început să predice în public, preoţii din Ierusalim l-au întrebat dacă el este Ilie: “Şi ei l-au întrebat: Dar cine eşti? Eşti Ilie?” (Ioan 1:21), iar răspunsul acestuia a fost simplu şi clar: “Nu sunt”.
Iisus i-a vorbit lui Nicodim de reîncarnare?
Un alt verset biblic care ar susţine reîncarnarea ar fi acela din Ioan 3:3 în care Iisus spune: “Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu.” Scos din context, acest verset pare să susţină că reîncarnarea este singura posibilitate pentru obţinerea perfecţiunii spirituale şi pentru pătrunderea în “împărăţia lui Dumnezeu”. Dar versetele ulterioare demontează clar această “teorie a reîncarnării”. Astfel, Nicodim înţelege prin cele spuse de Iisus un fel de renaştere fizică în această viaţă, nu o reîncarnare clasică: “Iar Nicodim a zis către El: Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare, poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască?” (Ioan 3:4). Iisus respinge însă ideea renaşterii fizice, explicându-i faptul că este necesară o renaştere spirituală, în timpul vieţii sale, pentru a fi primit în Împărăţia lui Dumnezeu după moarte: “Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3:5).
Cine a păcătuit în cazul orbului din naştere: el sau părinţii lui? Există, astfel, posibilitatea reîncarnării?
Un alt episod interesant este cel din Ioan 9:1-2, “1. Şi trecând Iisus, a văzut un om orb din naştere.
2. Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit; acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” Luând în considerare întrebarea apostolilor, e clar că prima opţiune (omul s-a născut orb din cauza păcatelor sale) ar implica faptul că el ar fi putut păcătui într-o viaţă anterioară. Totuşi, aceasta nu înseamnă că apostolii credeau în teoria reîncarnării. Pe vremea aceea, existau unele facţiuni religioase care credeau că fetusul poate păcătui în pântecul mamei sale.
Pe de altă parte, dacă Iisus ar fi considerat că reîncarnarea este un proces autentic, atunci cu siguranţă El s-ar fi folosit de această oportunitate pentru a le explica apostolilor cum ar fi funcţionat karma şi reîncarnarea. Iisus n-a ratat niciodată asemenea oportunităţi cu discipolii săi în chestiuni spirituale, iar reîncarnarea ar fi fost pentru ei o doctrină esenţială pentru a o înţelege. În răspunsul său, Iisus a respins ambele opţiuni sugerate de apostoli: păcătuirea înainte de naştere şi păcătuirea pentru păcatele părinţilor: “Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu” (Ioan 9:3).
A culege ceea ce semeni înseamnă o referinţă la karmă şi la reîncarnare?
Un alt verset biblic controversat ar fi acela din Galateni 6:7: “Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera.” Ar putea face astfel referinţă la karma şi, legat de karmă, la reîncarnare? Adică, faptele cuiva au consecinţe sub forma karmei în vieţile viitoare? Totuşi, versetul este iarăşi scos din context, căci următorul verset arată faptul că e vorba de judecarea efectelor faptelor noastre din perspectiva vieţii eterne, aşa cum este statuat în Biblie, fără implicarea unor existenţe anterioare: “Cel ce seamănă în trupul său însuşi, din trup va secera stricăciune; iar cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viaţă veşnică.” (Galateni 6:8) “A secera stricăciune” înseamnă separarea eternă de Dumnezeu în iad, iar “viaţa veşnică” înseamnă comuniunea eternă cu Dumnezeu în Ceruri.
În acest context, versetele nu pot sugera reîncarnarea sufletului după moarte, căci, conform creştinismului, judecătorul suprem al faptelor noastre este Dumnezeu, nu o karmă impersonală.
“Toţi ce scot sabia de sabie vor pieri”…iarăşi karmă?
Precum se ştie, apostolul Petru a scos sabia şi i-a tăiat urechea slugii arhiereului, în încercarea sa de a preveni arestarea lui Iisus în Grădina Ghetsimani. Iisus l-a certat pentru asta şi i-a spus: “Atunci Iisus i-a zis: Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.” (Matei 26:52). S-a referit Iisus din nou la acţiunea legii karmei? Deşi eroică, acţiunea lui Petru ar fi împiedicat împlinirea Scripturilor, aşa cum spune şi Iisus: “Dar cum se vor împlini Scripturile, că aşa trebuie să fie?” (Matei 26:54). În acest caz, apostolul Petru a păcătuit şi, conform Vechiului Testament, el ar fi trebuit pedepsit consistent: “De va vărsa cineva sânge omenesc, sângele aceluia de mână de om se va vărsa, căci Dumnezeu a făcut omul după chipul Său” (Geneza 9:6). Totuşi, peste tot în Vechiul Testament, această lege se referea la viaţa fizică prezentă, nu la vieţile viitoare.
Altfel, spusele lui Iisus din Matei 26:52 ar avea implicaţii absurde, în cazul adepţilor teoriei reîncarnării. Ar fi implicat că uciderea cuiva cu o sabie în această viaţă, ar fi implicat propria ucidere într-o viaţă viitoare. Astfel, crucificarea lui Iisus ar fi trebuit să fi fost o pedeapsă pentru propriile păcate ale Mântuitorului dintr-o viaţă anterioară (sic!) şi nu pentru păcatele oamenilor. Astfel, întreg creştinismul ar fi fost “dinamitat”, căci se ştie că Iisus s-a născut fără de păcat, pentru răscumpărarea păcatelor oamenilor: “5. Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus, 6. Care S-a dat pe Sine preţ de răscumpărare pentru toţi, mărturia adusă la timpul său.” (1 Timotei 2:5-6).
Versete din Biblie care resping reîncarnarea
Odată lămurite toate aceste “versete controversate” din Biblie care ar susţine reîncarnarea, nu trebuie uitat faptul că Biblia este plină de alte versete în care doctrina reîncarnării este respinsă în mod clar şi fără echivoc:
– “Negura se risipeşte, piere, tot astfel cel ce coboară în iad nu mai vine înapoi. Nu se mai înapoiază în casa sa şi locuinţa sa nu-l mai cunoaşte.” (Iov 7:9-10);
– “Căci ştim că, dacă acest cort, locuinţa noastră pământească, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână, veşnică, în ceruri.” (2 Corinteni 5:1);
– “Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniţi, Îl hulea zicând: Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi pe noi. Şi celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă? Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău. Şi zicea lui Iisus: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta. Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai.” (Luca 23:39-43). Dacă ar fi existat reîncarnarea, Iisus i-ar fi spus tâlharului de pe cruce: “Ai răbdare, o să mai ai alte vieţi în care te poţi mântui”.
Există însă un verset în Biblie care contrazice clar doctrina reîncarnării, nelăsând nicio urmă de îndoială cu privire la acest lucru:
“27. Şi precum este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata,
28. Tot aşa şi Hristos, după ce a fost adus o dată jertfă, ca să ridice păcatele multora, a doua oară fără de păcat Se va arăta celor ce cu stăruinţă Îl aşteaptă spre mântuire.” (Evrei 9:27-28). Aşadar, se spune fără tăgadă că noi nu trăim decât o singură dată, aşa cum Iisus a murit pe cruce, pentru păcatele noastre tot o singură dată.
Au fost îndepărtate pasaje din Biblie ce vorbeau de reîncarnare?
Există o teorie a conspiraţiei printre cei care susţin reîncarnarea în creştinism conform căreia Biblia conţinea multe pasaje în care era învăţată reîncarnarea, dar toate aceste pasaje ar fi fost îndepărtate la cel de-al doilea Conciliu de la Constantinopol din anul 553 d.Hr. Citesc, de exemplu, din articolul “Reîncarnarea” din 2009 de pe site-ul Jurnalul Naţional: “Chiar învăţătura lui Iisus Hristos cuprinde gânduri şi convingeri despre reîncarnare. Creştinismul a negat existenţa reîncarnării începând din anul 553 d.H., când la al II-lea Conciliu de la Constantinopol s-a votat cu trei voturi contra două înlăturarea credinţei în acest fenomen, făcând astfel să dispară din Biblie orice referire explicită la acesta. Faptul s-a petrecut în timpul împăratului Justinian şi motivul principal al măsurii l-a reprezentat teama faţă de eventualitatea apariţiei unui curent de opinie în rândul populaţiei, de a nu-şi mai îndeplini obligaţiile în această viaţă, ştiind că nu există moartea spiritului.”
În primul rând, nu există nicio dovadă precum că o asemenea “purificare” a Bibliei a apărut vreodată. Manuscrisele existente ale Bibliei, multe din ele mai vechi decât anul 553 d.Hr., nu arată diferenţe faţă de textul biblic pe care-l folosim astăzi. Noul Testament a fost scris la sfârşitul secolului I d.Hr.
În al doilea rând, dacă preoţimea şi cei care conduceau Biserica creştină aveau interesul să şteargă orice menţiune despre reîncarnare, atunci de ce-au mai păstrat versetele controversate ce aduc aminte de reîncarnare (ca Ioan 3:3)? Dacă ar fi şters orice menţiune despre reîncarnare, ar fi trebuit s-o facă de tot, nu doar parţial.
În al treilea rând, versetele biblice ce contrazic explicit reîncarnarea (vezi paragraful de mai sus) fac imposibilă existenţa unor versete ce ar susţine reîncarnarea.
Şi, nu în ultimul rând, “Sfinţii părinţi ai Bisericii” au respins total doctrina reîncarnării, aşa cum puteţi citi în paragraful următor.
“Sfinţii părinţi ai Bisericii Creştine” resping cu tărie reîncarnarea
Într-un articol din 2002, scris de Răzvan Petre pe site-ul Spiritus.ro, autorul lui se întreabă “fiind un subiect important din punct de vedere teologic, ne întrebăm de ce (subiectul reîncarnării) nu este menţionat în Biblie, de ce nu este combătut, precum alte obiceiuri şi credinţe păgâne… De ce Mântuitorul Isus nu ne-a avertizat sub nici o formă împotriva doctrinei reîncarnării, atât de răspândite în Orient de mii de ani ? Nici o nouă teorie despre nemurire nu ar fi putut face abstracţie de ea, fie şi numai pentru a o critica…”
Autorul acestor rânduri de mai sus se înşeală amarnic. Precum am demonstrat mai sus, în Biblie există referinţe care vorbesc clar de o singură viaţă, şi nu de reîncarnare. Iisus Hristos în răspunsul care îl dă ucenicilor Săi despre orbul din naştere, spune clar că nu există reîncarnare. Şi, în plus, creştinismul timpuriu, prin Sfinţii Părinţi ai Bisericii, au vorbit clar împotriva reîncarnării. Deci, subiectul reîncarnării n-a fost niciodată ocolit de creştinism, aşa cum crede domnul Răzvan Petre. Să vedem ce spun “Sfinţii Părinţi ai Bisericii” cu privire la acest subiect:
Iustin Martirul (100-165) în lucrarea “Dialog cu Trypho”:
“Bătrânul: ‘Care este avantajul celor care L-au văzut pe Dumnezeu?’
Iustin: ‘Nu pot răspunde.’
Bătrânul: ‘Şi ce fac cei ce trebuie să sufere şi nu sunt vrednici de un asemenea spectacol?’
Iustin: ‘Conform lui Platon, ei sunt în trupurile unor animale sălbatice şi aceasta e pedeapsa lor.’
Bătrânul: ‘Ei ştiu atunci că acesta e motivul pentru care se află în asemenea forme, întrucât au păcătuit?’
Iustin: ‘Nu cred.’
Bătrânul: Atunci, această pedeapsă nu are niciun avantaj. În plus, aş putea spune că ei nu sunt pedepsiţi, dacă nu sunt conştienţi de pedeapsa primită.’
Iustin: ‘Aşa e.’”
Irineu (130-200):
În tratatul său “Împotriva ereziilor” (cartea 2), Irineu îşi intitulează cel de-al 33-lea capitol “Absurditatea doctrinei transmigrării sufletelor“. În întreg capitolul el critică reîncarnarea, sublinind inutilitatea ei în lipsa oricăror amintiri conştiente din vieţile trecute:
“Aşadar, dacă un suflet nu-şi poate aminti nimic conştient din ceea ce a făcut într-o stare anterioară de existenţă, având doar percepţia lucrurilor din viaţa prezentă, aceasta înseamnă că sufletul n-a existat niciodată în alte trupuri şi nici nu a făcut lucruri de care să nu aibă cunoştinţă”.
Tertullian (145-220):
În lucrarea sa monumentală “Un tratat despre suflet“, Tertullian abordează într-o logică impecabilă teoria reîncarnării şi a eternităţii sufletului, aşa cum este ea susţinută de Platon. Tertullian crede că, dacă ar exista reîncarnarea, atunci ar trebui să ne amintim perfect de vieţile anterioare, în mod conştient. Dăm citire din această operă:
“De la bun început pot să spun că nu sunt de acord cu ideea conform căreia sufletul ar fi capabil de uitare (…) Un om nu va uita niciodată să mănânce atunci când îi este foame, ori să bea când îi este sete, ori să-şi folosească ochii atunci când vrea să vadă, urechile când vrea să audă, nasul când vrea să miroase, gura când vrea să guste sau mâna când vrea să atingă. Acestea sunt simţurile pe care filozofia le subestimează în raport cu facultăţile intelectuale. Dar dacă această cunoaştere naturală a facultăţilor senzoriale este una permanentă, cum se face că toată cunoaşterea facultăţilor intelectuale este uitată, aceasta fiind şi superioară? De aici rezultă că puterea uitării e mai mare decât cea a amintirilor? Platon ne răspunde că uitarea apare ca urmare a perioadei mari de timp (n.t. dintre două reîncarnări). Dar lungimea de timp este neînsemnată pentru un suflet care, conform lui Platon, este nenăscut, şi astfel este etern. Iar ceea ce este etern nu are nici început şi nici sfârşit şi, astfel, nu este supus criteriului timpului.
Dacă timpul este cauza uitării, de ce, din momentul intrării sufletului în trup, amintirile anterioare nu se mai păstrează, de parcă sufletul ar fi afectat de timp? Pentru că sufletul, fiind înaintea trupului, ar trebui să fie indiferent faţă de timp. După intrarea sufletului în trup, uitarea are loc imediat sau după un timp? Dacă e imediat, atunci unde e perioada mare de timp de care se vorbea în ipoteză? Dacă e după o anumită perioadă de timp, sufletul nu şi-ar putea aminti instantaneu de memoriile vieţilor trecute? Şi cum se face că sufletul uită ulterior, pentru ca mai apoi să-şi amintească din nou? Cât de mare trebuie să fie perioada de timp în care să apară uitarea pentru suflet? (…) Şi Platon aruncă iar din nou vina asupra trupului, de parcă o substanţă născută ar avea putere mai mare decât o substanţă eternă (…)
Dacă sufletele se desprind de trup la diverse vârste ale vieţii umane, cum se face că ele se reîntorc la o singură vârstă? Cum se face că un om care moare la o vârstă înaintată se reîntoarce la viaţă ca un copil? Dacă sufletul fără trup descreşte astfel prin regresiune, n-ar fi mai rezonabil să presupunem că el ar trebui să revină la viaţă cu un progres mai mare după mii de ani? El ar trebui mai degrabă să se reîntoarcă la vârsta la care a murit, pentru a relua viaţa pe care a abandonat-o. În plus, ar trebui să revină cam în aceeaşi formă de trup, având caracteristicile sale originale, pentru că astfel ar fi greu pentru el să mai fie acelaşi, dacă i-ar lipsi caracteristicile identităţilor sale anterioare.”
Vasile cel Mare (330-379):
Într-o lucrare a sa, el spune următoarele:“Evitaţi toţi acei filozofi aroganţi care nu se sfiesc să compare sufletul lor cu cel al unui câine şi care afirmă că ei, în alte vieţi, au fost femei, arbuşti sau peşti. Au fost ei vreodată peşti? Nu ştiu, dar nu mă tem să afirm că în scrierile lor ei arată mai puţină sensibilitate decât cea a unui peşte”.
A crezut Origen în reîncarnare?
La final, l-am lăsat în mod special pe Origen (185-254), unul dintre cei mai mari teologi ai creştinismului timpuriu. Mulţi adepţi ai teoriei reîncarnării cred că Origen a susţinut în opera sa reîncarnarea. Deşi este adevărat că Origen a fost puternic influenţat de platonism, înainte de a trece la creştinism, ipoteza conform căreia el ar fi crezut în reîncarnare este una absurdă.
E adevărat că Origen a susţinut ideea preexistenţei sufletelor, dar asta nu înseamnă că el ar fi fost susţinătorul reîncarnării. În opera sa “Împotriva lui Celsius” (247 d.Hr.), Origen a scris un comentariu asupra lui Matei în care el a discutat pe larg dacă Ioan Botezătorul a fost reîntruparea lui Ilie. Răspunsul său la această întrebare a fost neechivoc:
“În acest loc [Matei 17:10:13] nu îmi apare faptul că prin Ilie se vorbeşte de suflet, ca nu cumva să cad în dogma transmigraţiei, care este străină pentru biserica lui Dumnezeu, şi nici nu a fost transmisă de Apostoli, şi nici expusă în vreo altă parte în Scripturi. . .”
Mai clar ca atât nu se poate. Origen s-a lansat apoi într-o discuţie lungă a transmigraţiei, argumentând că este contrar cu doctrina biblică a judecăţii la sfârşitul anilor.
Pe de altă parte, pentru a fi corecţi, e adevărat că Jerome, un părinte al bisericii principal în cadrul secolului al V-lea, a argumentat că Origen a susţinut reîncarnarea. Scriind o scrisoare lui Avitus în jurul lui 409 sau 410, Jerome l-a acuzat pe Origen că susţine „transmigraţia sufletelor”, incluzând ideea că şi duhurile angelice şi cele umane „pot cădea în pedeapsa pentru marea neglijare sau prostie să fie transformate în brute”, adică, să fie reîncarnate ca animale. Totuşi, în aceiaşi scrisoare Jerome admite faptul că Origen a calificat declaraţiile sale asupra subiectului:
“Apoi, ca nu cumva să fie vinovat de a menţine cu Pitagora transmigraţia sufletelor, el răsuceşte raţiunea rea cu care şi-a rănit cititorul său prin a spune: „Eu nu trebuie să fiu luat că aş face dogme din aceste lucruri; ele sunt aruncate drept ipoteze pentru a se arăta că ele nu sunt în totalitate trecute cu vederea”.
Din moment ce critica lui Jerome a lui Origen este bazată pe scrierile mai timpurii ale lui Origen (în particular „Asupra Primelor Principii”, scrisă între 212 şi 215), şi în scrierile sale de mai târziu Origen a respins transmigraţia sufletelor, şi din moment ce însăşi Jerome admite că Origen a dorit să se oprească din a menţine acea doctrină, se poate conclude sigur că Origen nu a învăţat reîncarnarea.
De ce creştinismul nu poate susţine doctrina reîncarnării?
Ideea de reîncarnare nu poate fi acceptată de creştinism, întrucât ar submina principiile de bază ale acestei religii.
1) În primul rând, ar compromite suveranitatea lui Dumnezeu asupra Creaţiei Sale, transformându-L într-un observator fără puteri asupra tragediei umane. Dar, din moment ce suvernitatea Sa este deplină asupra Creaţiei Sale, Dumnezeu poate pedepsi răul şi face ceea ce trebuie pentru mântuirea sufletelor oamenilor. Nu e nevoie de legea impersonală a karmei şi a reîncarnării pentru a juca acest rol.
2) În al doilea rând, credinţa în reîncarnare poate afecta înţelegerea cuiva despre moralitate şi trăirea unei vieţi morale. O aplicare extremă a dogmei reîncarnării ar putea duce la adoptarea unei atitudini detaşate faţă de crime, hoţii şi alte rele sociale, ce nu ar fi considerate altceva decât “plăţi normale” ale victimelor pentru “relele” din vieţile anterioare.
3) În al treilea rând, reîncarnarea reprezintă o ameninţare la esenţa creştinismului: nevoie lui Hristos pentru răscumpărarea păcatelor noastre. Dacă noi trebuie să plătim pentru păcatele noastre în vieţile viitoare şi să obţinem mântuirea prin propriile noastre eforturi, atunci sacrificiul lui Hristos ar deveni inutil şi absurd.
ApreciazăApreciază
Graham Watson este arestat de armata guvernului de la Kiev:
Nebunie totala:
Inregistrarea convorbirii pilotului avionului ucrainean care se presupune ca a doborit avionul de pasageri malaiezian:
http://pravdanews.info/zapisi-peregovorov-ukrainskikh-letchikov-obstrelivayuschikh-rayon-donetska.html
ApreciazăApreciază
Bătălia împotriva Creştinismului a început la Nivel Mondial, Pregătirea Drumului Antihristului:
Minciuni ordinare împotriva creştinismului (8): creştinismul, invenţia “zeului Iehova-Anunnaki” din Vechiul Testament
PARTEA A VIII-A:
Atacurile împotriva creştinismului nu se mai opresc, iar în perioada actuală ele au devenit şi mai pregnante. În acest articol, mă voi referi la Jan Erik Sigdell, care este un autor “marca Illuminati”. De ce spun asta? Pentru că el susţine idei gnostice, ce sunt opuse creştinismului. Şi, precum am demonstrat de nenumărate ori pe acest site, Illuminati este împotriva creştinismului. Iată câteva idei a lui Sigdell din cartea sa despre reîncarnare (ce o puteţi găsi şi pe Amazon.com):
* Lumea această materială a fost creată de Iehova, un demiurg, un zeu, un “înger căzut”, care are şi o parte rea în natura sa şi care crede despre sine că “Eu sunt Dumnezeu şi nu mai există altul ca mine”. Acest zeu imperfect este “Dumnezeul” Vechiului Testament, singura sa dorinţă fiind aceea de a ţine lumea în ignoranţă.
* Creştinismul (creat de apostolul Pavel după anul 35 d.Hr.) se îndepărtează de învăţăturile originale ale lui Iisus, care era, într-adevăr, Fiul lui Dumnezeu cel autentic. Creştinismul actual este, de fapt, o plăsmuire pusă la cale tot de Iehova din Vechiul Testament.
* Iehova (sau Dumnezeul din Noul Testament) este un conducător Anunnaki. Aceşti Anunnaki au creat o serie de societăţi secrete, cum ar fi Illuminati, pentru a ţine lumea în ignoranţă. Iisus a dorit să-i elibereze pe oameni de sub influenţa Anunnaki.
* Anunnaki l-a omorât pe Iisus, dar moartea lui Iisus nu a dus la dispariţia învăţăturilor Sale. De aceea, Anunnaki a luat hotărârea ca să creeze o Biserică dedicată lui Iisus, dar care să pervertească învăţăturile Sale. Astfel, a luat fiinţă Biserica creştină, care este opusă creştinismului gnostic (cel ce păstrează învăţăturile creştine originale). Învăţăturile lui Hristos au fost falsificate de către această Biserică care era condusă din umbră tot de către Anunnaki.
* În fiecare biserică, putem să-l vedem pe Iisus cel mort ce atârnă de o cruce, cu o coroană pe cap. Aceasta este o tehnică voodoo de blocare a puterii sale. Mesajul subconştient care ni se transmite este următorul: “Iisus e mort. Acum noi ne aflăm la putere!” Apoi, triumful asupra morţii sale a fost simbolizat cu tortura şi cu instrumentul morţii cu care a fost ucis: crucea. Sf.Apostol Pavel a jucat un rol foarte important, fiind un agent inconştient pentru conducătorii invizibili.
* În jurul anului 600, apare o nouă religie, islamismul, care merge pe acelaşi principiu “Nu există alt Dumnezeu decât eu, Allah”. Allah, fiind în acest caz, tot un conducător Anunnaki. Stăpânii din umbră ai acestei planete au dorit să creeze o alternativă la creştinism, mergându-se pe principiul “Divide et impera”.
P.S. OK…Interesantă teorie, însă eu o pot desfiinţa imediat.
1) Referitor la “Iehova, Dumnezeul cel rău din Vechiul Testament” cel care are fi diferit de “Dumnezeul cel bun” din Noul Testament, cel care l-a trimis pe Iisus pe Pământ… De ce “Dumnezeul cel bun” a stat ascuns atâţia mii de ani şi s-a ivit abia în timpul lui Iisus? De ce nu a apărut de prima oară? Şi de ce sunt doar doi “dumnezei”? De ce nu 3 sau 4 sau 5? Oricum, principiul existenţei a doi dumnezei (Iehova din Vechiul Testament şi “cel adevărat” din Noul Testament) este absurd, şi asta pentru că nu pot fi egali, dar nici inegali (din moment ce acest lucru ar însemna diminuarea propriilor puteri). În plus, în Vechiul Testament de ce nu s-a auzit nimic de “Dumnezeu cel adevărat”? Unde era El? A stat ascuns ca o fiinţă ruşinată şi a apărut brusc pe timpul lui Hristos? Dar, ce e nou e fals, întrucât Dumnezeu trebuie să fie etern, nenăscut, încă de la bun începuturi. Dacă Dumnezeu a apărut după o anumită perioadă, înseamnă că e unul fals, nu-i adevărat.
2) Dacă Iisus ar fi fost trimis de “Dumnezeul cel adevărat” din Noul Testament pentru a predica împotriva lui Iehova (Anunnaki, “Dumnezeul cel fals” din Vechiul Testament), atunci cum de Iisus nu desfiinţează şi cele 10 porunci biblice!? Legea lui Dumnezeu este cuprinsă în cele 10 porunci biblice, aşa cum putem afla din Exod 20:1-17:
(1) Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
(2) Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc neleguirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.
(3) Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.
(4) Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea s-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.
(5) Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara, pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.
(6) Să nu ucizi.
(7) Să nu preacurveşti.
(8) Să nu furi.
(9) Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.
(10) Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău.
Dacă Iisus ar fi fost trimis de “Dumnezeul cel adevărat” împotriva lui Iehova-Anunnaki, atunci Iisus ar fi trebuit să desfiinţeze şi “poruncile lui Iehova”. Nu numai că n-o face, dar le şi întăreşte, aşa cum aflăm din numeroasele exemple din Noul Testament:
* “Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc.” (Matei 5:17-18);
Aici, Iisus spune clar că n-a venit să strice Legea din Vechiul Testament. Unde e, atunci, contradicţia?
* “Şi, iată, venind un tânăr la El, I-a zis: Bunule Învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică? Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile. El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb; Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Matei 19:16-19);
Iisus se observă că, repetă, aproape cuvânt cu cuvânt, unele porunci din Vechiul Testament, date de aşa-zisul zeu “Iehova-Annunaki”. Să deducem astfel că Iisus e colaboraţionist? Sau e, la fel, omul lui Iehova? Atunci, întreaga teorie a domnului Sigdell cade ca un joc de cărţi.
* “Atunci au venit din Ierusalim, la Iisus, fariseii şi cărturarii, zicând: Pentru ce ucenicii Tăi calcă datina bătrânilor? Căci nu-şi spală mâinile când mănâncă pâine. Iar El, răspunzând, le-a zis: De ce şi voi călcaţi porunca lui Dumnezeu pentru datina voastră? Căci Dumnezeu a zis: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, iar cine va blestema pe tată sau pe mamă, cu moarte să se sfârşească.” (Matei 15:1-4).
Aşadar, Iisus face referire CLARĂ la o poruncă de-a lui Dumnezeu din Vechiul Testament. Astfel, Îl consideră a fi acelaşi Dumnezeu şi pe cel din Vechiul Testament şi pe cel din Noul Testament. Dacă nu era aşa, Iisus ar fi trebuit să spună: “Să nu luaţi în considerare porunca cu privire la cinstirea tatălui şi a mamei, căci ea e dată de un dumnezeu fals.” Dar Iisus îl consideră Dumnezeu adevărat şi pe cel din Vechiul Testament. Încă o dată, toată teoria lui Sigdell se spulberă.
* “Aţi auzit că s-a zis celor de demult: “Să nu săvârşeşti adulter”. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui.” (Matei 5:27-28).
Iisus nu numai că e de acord cu legea dată de Dumnezeul din Vechiul Testament împotriva adulterului, nu numai că o confirmă, dar şi o întăreşte, dându-i o interpretare mai cuprinzătoare. La fel face şi cu porunca din Vechiul Testament împotriva uciderii: “Aţi auzit că s-a zis celor de demult: “Să nu ucizi”; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului” (Matei 21-22).
3) E ciudat cum Sigdell susţine că organizaţia Illuminati şi francmasoneria reprezintă creaţii ale zeului Iehova-Anunnaki din Vechiul Testament. Dacă e aşa, atunci cum se face că Illuminati e organizaţia care doreşte să distrugă creştinismul?? Căci, nu uitaţi că actualul creştinism este, conform lui Sigdell, tot creaţia lui Iehova-Anunnaki. Cum se face că francmasoneria, Illuminati şi creştinismul (toate trei creaţii ale lui Iehova) doresc să se distrugă între ele? Dacă creştinismul e bun pentru “amăgirea oamenilor”, atunci de ce-ar vrea Iehova-Anunnaki să-l distrugă? N-ar fi mai bine să se continue cu această iluzie? Iată cum logica lui Sigdell scârţâie din toate încheieturile.
4) Dacă creştinismul actual ar fi creaţia zeului Iehova-Anunnaki, care a vrut să pervertească învăţăturile originale ale lui Iisus, cum se face că, de fapt, creştinismul pune accent pe fiinţa lui Iisus? Dacă Iisus e “Fiul lui Dumnezeu celui adevărat”, cum de “creştinismul creat de Iehova-Anunnaki” nu a reuşit să facă marginalizată poziţia lui Iisus în religie? De ce creştinismul se bazează pe cuvintele şi învăţăturile lui Iisus? De ce în creştinism se pune accent mai mare pe Noul Testament decât pe Vechiul Testament (deşi în Vechiul Testament apar învăţăturile zeului Iehova-Anunnaki)? Cum de a permis acest zeu ca în creştinism să se pună accent pe fiinţa lui Iisus, care ar fi fost un adversar direct al lui Iehova? Dacă acest zeu era atât de răzbunător şi sângeros, cum de a permis propagarea în creştinism a învăţăturilor pacifiste şi pline de iubire ale lui Iisus? Toate aceste întrebări nu arată decât faptul că creştinismul e o religie autentică, bazată pe învăţăturile lui Iisus, şi nu are nimic de-a face cu falsificarea pusă la cale de zeul Iehova-Anunnaki.
Bună încercare, domnule Jan Erik Sigdell, de a denigra încă o dată creştinismul. Poate că pe unii naivi i-ai păcălit, dar pe mine nu…
ApreciazăApreciază
Altă minciună:
Atlantida în Munţii Carpaţi, şi Noe ucrainean?
Noe, cel cu Arca, a fost ucrainean şi a locuit în Atlantida, fiii săi s-au stabilit în toată Eurasia, răspândind peste tot limba sanscrită, iar urmaşii lor au ajuns să trăiască în Japonia şi America de Sud – aceasta viziune revoluţionară a istoriei universale a fost expusă de medicul terapeut din Lvov Vasil Kobiliuh, în emisiunea “Fenomenul Ucraina”, ce a fost difuzată de un canal de televiziune în limba ucraineană din Sevastopol şi a suscitat numeroase ecouri în media de la Kiev, relatează luni Novai Reghion, citat de Agerpres.
Potrivit acestuia, legendara Atlantida nu s-a aflat niciodată în Oceanul Atlantic, cum înclină unii să creadă, ci în zona unde se află astăzi munţii Carpaţi. Pe vârful masivului muntos şi-au găsit scăparea Noe şi ‘ai lui’ de potopul declanşat de topirea gheţarilor arctici. Cei pe care i-a salvat Noe de la potop se numeau praucraineni şi au trăit acum 650.000 de ani – a încercat să demonstreze medicul-terapeut din Lvov vechimea naţiunii ucrainene.
“Noe este marele nostru conducător, lider de stat şi salvator. Înainte de acel mare potop, el le spusese tuturor: construiţi-vă bărci, pentru că brusc se va topi stânca de gheaţă şi va fi potop. Şi poporul într-adevăr i-a urmat sfatul şi s-a salvat: în Podolie, în Kiev, în Carpaţi. Atlantida înseamnă în sanscrită puterea de răbdare mare a omului alb”, a declarat Vasil Kobiliuh, în cadrul unei emisiuni cu priză la publicul ucrainean. El susţine că un om de ştiinţă din Kiev a găsit în Munţii Carpaţi dovada salvării lui Noe de la potop, descoperind “o serie de obiective vechi preţioase”, pe care însă abia urmează să le cerceteze. “Acolo, în Munţii Carpaţi, se afla forţa noastră străveche de unde au pornit limbile în lume. În Ucraina avem formă superioară a limbii slave şi a limbii în genere. În limba noastră niciun cuvânt nu a fost alterat precum în alte limbi europene”, a spus medicul din Lvov.
La terminarea potopului, ucrainenii, potrivit acestuia, au început să se împrăştie prin întreaga Eurasie. Ei au dat nume mai multor triburi care locuiau în lungul Dunării, fluviu care a fost denumit aşa în cinstea ucraineanului Noe şi se afla la originea multor toponime. Dar “marşul cel mai lung” ucrainenii l-au înfăptuit în Est. Au traversat Siberia şi au dat nume apelor de aici. Bunăoară, fluviul Obi ar proveni, potrivit medicului citat, de la verbul ucrainean “obiimat”, adică a îmbrăţişa ( în limba rusă e obnimati – cam tot pe acolo).
ApreciazăApreciază
http://www.vesti.ru/only_video.html?vid=610903 de la minutul 02:29…este aproximativ cam ce am argumentat aseara – https://saccsiv.wordpress.com/2014/07/22/articolul-zilei-22-07-2014-mortii-unora-valoreaza-mai-mult-decat-mortii-altora/#comment-224684
ApreciazăApreciază
Sucevenii distrug panourile publicitare cu Jojo pentru că le consideră pornografice
https://ro.celebrity.yahoo.com/sucevenii-distrug-panourile-publicitare-cu-jojo-pentru-c%C4%83-le-consider%C4%83-pornografice-111848627.html
ApreciazăApreciază
Sursa: Reclamele cu Jojo în slip şi sutien, distruse pentru că ar fi „pornografie stradală”
http://www.monitorulsv.ro/Local/2014-07-23/Reclamele-cu-Jojo-in-slip-si-sutien-distruse-pentru-ca-ar-fi-pornografie-stradala#ixzz38IQ3Gl3r
ApreciazăApreciază
bravo
ApreciazăApreciază
Germania da unda verde pentru cultivarea CANABISULUI in scop medicinal
http://www.ecomagazin.ro/germania-da-unda-verde-pentru-cultivarea-canabisului-in-scop-medicinal/
ApreciazăApreciază
ati vazut titlul asta ?
cine e admin pe „reportervirtual.ro” asta
„Monstrul Putin si popa Kiril”
UPDATE 2 , marti 22 Iulie. Vladimir Putin fuge la manastire la popa Kiril si trimite poze de acolo. Este serios si intristat. Rusii trebuie sa-l creada. Brusc David Cameron si Mark Rutte intzeleg ca trebuie sa fie pe aceeasi directie cu opinia publica indignata din tarile lor si trec la acuze directe catre Rusia.
http://www.reportervirtual.ro/2014/07/putin-un-criminal-cinic-a-mai-scapat-de-298-de-spioni.html
ApreciazăApreciază
Israel Palestina MH17 si BRICS
ApreciazăApreciază
Alta: Dupa fotografii se pare ca avionul doborat in Ucraina nu este cursa MH-17 ci MH-370 cea disparuta in oceanul Indian.
http://hardons-blog.blogspot.ro/2014/07/malaysia-air-flight-crashed-in-ukraine.html?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed:+HardonsBlog+(HARDONS+BLOG)
ApreciazăApreciază
Rogojan Alex Cristian Irineu,
Minciuna e chiar foarte puerila. Eu am ras zgomotos.
Vor sa ne ameteasca cu toate nimicurile, in timp ce in lume adevaratele tragedii se intampla: mor oameni nevinovati ucisi cu sange rece de catre unii care urasc tot ce e viu. As vrea sa cred ca lupta nostra de a salva ceva e bine primita si de altii, care mai au dragoste in ei, cati or mai fi.
ApreciazăApreciază
Daca nu intelegeti limba rusa apasati pe subtitrare in limba engleza si fiti atenti la data publicari clipului 18/giu/2014 .
ApreciazăApreciază
Adica pe scurt e razboi impotriva noastra, a oamenilor. Probabil asta ne asteapta si pe noi.
ApreciazăApreciază
[…] RON PAUL: Ceea ce mass-media nu va raporta in legatura cu zborul Malaysian Airlines MH17 […]
ApreciazăApreciază