SACCSIV – blog ortodox

JP MORGAN CHASE isi chestioneaza angajatii pentru a identifica daca acestia sunt ‘’aliati’’ LGBT. CITITI detaliile despre ISTORICUL gigantului bancar. EDIFICATOARE PENTRU A INTELEGE MAI BINE cine sunt stapanii sistemului financiar – bancar

Posted in HOMOSEXUALITATE by saccsiv on iulie 9, 2014

   Iata ce putem citi la articolul JPMorgan Chase asks staff to identify if they’re LGBT ‘allies’: employees:

Banca JP Morgan Chase din orasul New York isi forteaza angajatii sa declare daca sunt “LGBT” (Lesbian Gay Bisexual Transexual) sau un ‘’aliat’’ al comunitatii LGBT”, potrivit profesorului Universitatii Princeton, Robert George.

Pe blogul Mirror of Justice, George a postat un e-mail primit de la un prieten angajat de catre companie ce declara ca acestora le sunt puse noi intrebari neobisnuite in recentul sondaj anual al angajatilor.

Sondajul intreba angajatii daca se incadreaza in una dintre urmatoarele categorii:

  1. O persoana cu dizabilitati
  2. O persoana cu copii cu dizabilitati
  3. O persoana cu sot/sotie sau partener cu dizabilitati
  4. Un membru al comunitatii LGBT
  5. Un aliat al comunitatii LGBT, dar personal nu se identifica ca fiind LGBT

Ca raspuns la a cincea intrebare, prietenul lui George a spus: “Poftim? Ce intrebare este aceasta? Un ‘’aliat’’ al comunitatii?  Care este alternativa daca tu nu selectezi optiunea respectiva? Nu esti un aliat al comunitatii LGBT?

“Acest sondaj nu a fost anonim. Trebuia sa-ti introduci numarul de marca”, a adaugat acesta. Ingrijorarea cea mai mare pentru multi dintre noi este aceea ca cei care nu au selectat acea optiune, o optiune irelevanta va fi plasata pe lista “ poti sa concediezi aceste persoane primele’’.

Un purtator de cuvant al companiei a declarat pentru LifeSiteNews ca sondajul pentru angajati este anonim si ca numarul de marca al angajatilor  este necesar pentru a se asigura ca acesta este completat doar de catre personal.

Intr-un e-mail ulterior, LifeSiteNews a cerut sa se confirme ca intrebarile referitoare la LGBT au fost adresate si care a fost motivul. De asemenea, LifeSiteNews a intrebat ce inseamna ‘’aliat’’ in viziunea companiei si ce protectie le este oferita angajatilor care nu se incadreaza in definita lor de ‘’aliat’’. In plus, LifeSiteNews a cerut ca Chase sa ofere o copie a sondajului. Purtatorul de cuvant a refuzat sa comenteze sau sa ofere o copie a sondajului in cauza.

Profesorul George a indicat ca intrebarile puse de compania Chase ar putea conduce la genul de hartuire profesionala cu care s-a confruntat Brendand Eich, directorul executiv anterior al Mozilla, ce a fost silit sa demisioneze din cauza sprijinului lui pentru casnicie.

“Mesajul pentru toti angajatii este perfect clar: Esti asteptat sa cazi in linie cu gandirea necesara si aprobata”, a spus acesta. Niciun consimtamant partial nu este acceptabil. Dezacordul tacut nu va mai fi permis.’’

Intr-o postare ulterioara, la 1 iulie pe Mirror of Justice, George a spus ca a primit un mesaj de la un al doilea angajat:

“Am vrut doar sa confirm sondajul pentru angajati Chase. A continut ultimele doua optiuni cu privire la a fi un ‘’aliat’’ al LGBT” a spus angajatul, care a cerut sa ramana anonim. Am lucrat pentru compania Chase pentru cativa ani si acesti ani au fost ‘’spulberati’’ de aceasta intrebare. Nu am nici o idee la ce s-au gandit cand au pus aceasta intrebare.”

Chase este un cunoscut sustinator al Pride Parades si miscarea homosexuala.

Comentariu saccsiv:

Cititi va rog si:

Directorul Mozilla si-a dat demisia din cauza casatoriilor gay

Pentru a intelege insa mai bine ce-i cu aceasta banca, sa facem o scurta incursiune in istorie:

James Stillman, impreuna cu W. H. HarrimanJacob Schiff si William Rockefeller controla cele mai importante cai ferate (Texas and Pacific RailroadSouthern Pacific RailroadInternational-Great Northern Railroad,  Union Pacific Southern Railway,  St. Louis, Brownsville and Mexico Railway,  Mexican National Railroad) precum si National City Bank of New York.

Fetele lui, Sarah Elizabeth Stillman si Isabel Goodrich Stillman s-au maritat cu William Goodsell Rockefeller si Percy Avery Rockefeller, fii asociatului, prietenului si presedintele Standard OilWilliam Rockefeller.

   Unul din descendentii astfel rezultati, James Stillman Rockefeller, a fost presedintele  National City Bank of New York, acum Citibank dar a lucrat si pentru Brown Brothers Harriman. Tot el a incorporat si First National Bank. 

Dar legaturile nu se opresc aici. Unul din directorii National City Bank of New York a fost Jacob Schiff. Acesta a devenit si capul Kuhn, Loeb & Co. Iar numele acestei banci este strans legat de Paul Warburg cel ce impreuna cu J. P. Morgan si John D. Rockefeller, Jr. au pus bazele … Federal Reserve.

In 1946, David Rockefeller devine singurul bancher al familiei (Chase National Bank). Pe atunci presedinte era unchiul sau, Winthrop Aldrich, fiul gigantului Nelson W. Aldrich, si fratele mamei sale, Abby Aldrich. Banca devine Chase Manhattan Bank in 1955, acum denumita  JPMorgan Chase.

Banca joaca astfel rolul de rivala a National City Bank of New York , devenita First National City Bank , acum Citibank, parte a Citigroup. In fapt, National City a avut o lunga asociere cu familia RockefellerJames Stillman Rockefeller si David au fost inscaunati la conducerea celor doi giganti in 1959 , respectiv 1960. CURAT “RIVALI“.

Acesta este unul din exemplele UNITATII IN DIVERSITATE din lumea bancilor . Opinia publica are insa impresia ca sunt multe si rivale. Cititi va rog si articolele:

Familia ROCKEFELLER, NOUA ORDINE MONDIALA si GUVERNUL MONDIAL (partea 1)

Familia ROCKEFELLER, NOUA ORDINE MONDIALA si GUVERNUL MONDIAL (partea 2)

JPMorgan a anuntat, intre timp, ca l-a numit in board-ul sau de consilieri internationali pe Anatoli Ciubais, fost vicepremier Rusia, devenit astfel primul rus care se alatura consultantilor JPMorgan .

Ciubais a fost numit insa de presedintele rus Dimitri Medvedev sa conduca Rosnanotech, firma de nanotehnologie ce se numara printre companiile infiintate de Rusia pentru a propulsa investitiile in diverse sectoare, pentru a reduce dependenta economiei ruse de sectorul energetic. Ciubais este cunoscut drept artizan al procesului anarhic de privatizare a activelor sovietice, in anii ’90, proces in urma caruia a fost creata patura de oameni de afaceri foarte bogati, cunoscuta drept “oligarhia rusa”.

Numirea lui Ciubais in board-ul de consilieri internationali aducea, astfel, o nota de controversa pentru JPMorgan Chase, grup implicat cel putin tangential, in istoria recenta, in scandaluri rasunatoare precum prabusirea WorldCom sau falimentul Enron.

   La articolul Interesant: VLADIMIR PUTIN il elibereaza pe miliardarul evreu MIHAIL HODORKOVSKI puteti citi cateva detaliii despre acesti oligarhi, toti evrei …

Cititi va rog si:

Citigroup, JP Morgan si Goldman Sachs sunt principalii finantatori ai producatorilor BOMBELOR CU FRAGMENTARE

 

14 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. marianzidaru said, on iulie 9, 2014 at 11:41 am

    Reblogged this on EARTH CHANGE MZ.

    Apreciază

  2. George said, on iulie 9, 2014 at 12:57 pm

    o absoluta lupta pe multe planuri si cu suport finaciar, juridic si de influenta sociala ca sa nu mai spun politic in a forta cu orice mijloace deschiderea spre homosexualitate
    este incredibil de bolnava aceasta miscare
    homosexualii numesc femeile „cicloase” si le batjocoresc maxim (exceptie fac lesbienele… ma gandesc)
    mai nou si la noi la nivel de Romania sunt extraordinar de uniti si sprijiniti de ong uri (soros) care impreuna cu avocati speculeaza si „valorifica” orice pretext in a actiona in justitie orice personaj care se opune/acuza miscarea lgbt
    LIBERTATEA NOASTRA ESTE AMENINTATA

    Apreciat de 1 persoană

  3. MarcuB said, on iulie 9, 2014 at 1:19 pm

    Off topic: Rog pe cei care au numarul de telefon de la Manastirea Izbuc sa-l scrie aici pe blog cat mai repede,va rog din suflet !!

    Apreciază

  4. Radu said, on iulie 9, 2014 at 2:23 pm

    EI din varful piramidei care conduc sistemul financiar nu cred ca sunt gay sau altceva sunt „normali” ei stiu ca pentru ei e necesar sa aibe urmasi sa le lase in mainile lor fraiele doar impotriva prostimii folosesc argumentele si treburile astea de fatada ca arme sa ne faca pe noi slabi si sa ne perverteasca sistemul de valori. Ei stiu foarte bine unde se afla ei si ce vor.Daca inainte razboiul se ducea cu mitraliera, grenada tancuri si avioane cu reactie etc acuma e cu „drepturile omului” cu minoritati de tot felul si asa mai departe arme de atac pe care le observi daca ai putina constiinta de sine si ceva educatie dar cum marea majoritate sunt prea preocupati sa lucreze de frica zilei de maine de peste 25 de ani cei mai multi ignora aceste lucruri dar pana intr-o zi…
    Atunci cand le va veni lor personal „sabia” la gat…atunci va fi prea tarziu…sa nu se mire daca li se vor face nedreptati sau daca copiii lor vor fi indoctrinati cu prostii in sistemul de invatamant care devine din ce in ce mai de devreme aplicat si indreptati copii chiar impotriva parintilor de nemernicii astia

    Pentru angajatii aceia daca mai au curaj si ceva spinare vertebrala ar trebui toti sa dea in nume colectiv in judecata pe desteptii aia de la MorganChase care se cred dumnezei in mintea lor.Daca nu sa demisioneze sa vad ca exista o reactie si ca oamenii nu sunt asa cum ii cred ei.Sper sa se intample asa desi e sansa mica.

    Apreciază

  5. Ionut said, on iulie 9, 2014 at 3:17 pm

    Ca si altora, si mie imi suna chestia asta ca o lepadare de niste convingeri corecte, de dragul jobului.
    Cert este ca aceasta campanie agresiva pro-homosexuali ia amploare.
    Ar trebui sa luam exemplu de la Croatia care, desi recent intrata in UE, a avut „obraznicia”, „tupeul” sa introduca in Constitutie definirea familiei, iar Slovacia i-a urmat exemplul.
    Nu are legatura directa cu subiectul, dar vreau sa amintesc si faptul ca guvernul spaniol a avut curajul sa interzica avortul.
    Nu trebuie sa cadem in resemnare si delasare, ci sa aparam cu glas tare valorile morale. Sa ne amintim si ca un milion de francezi au iesit in strada pentru apararea casatoriei. Nu trebuie sa lasam garda jos. Garda sus! 🙂

    Apreciază

  6. ancamateir said, on iulie 9, 2014 at 3:36 pm

    In prezent sunt studenta la una dintre cele mai mari Universitati din Toronto si vad asfel de lucruri zilnic. Semestrul trecul intr-unul din examene a fost pusa o astfel de intrebare pentru a depista care dintre studenti nu este de acord cu LGTB.
    Acest lucru ne-a fost mentionat la verificarea de dupa examen cu justificarea ca fiind viitoare cadre medicale o astfel de gandire nu ne este permisa.
    In tot campusul se pot vedea reclame care sprijina aceste LGTB.Curcubee….Este ciudat cum candva aceste orientari erau mentionate in cartile de psiologie in capitolele de patologie iar acum ni se impune sa acceptam aceste anormalitatii ca normalitati. Este infiorator ce poti vedea in acest oras in zilele de Pride Parade… Nu inteleg parintii care isi plimba copii cu mandrie la asftel de manifestatii unde tot ceea ce vad este pura ratacire.
    Va ne rugam Bunului Dumnezeu in speranta ca ne va tine mintea limpede si departe de desertaciune.
    Doamne ajuta!

    Apreciază

    • Ionut said, on iulie 9, 2014 at 7:17 pm

      Ma bucur ca mai sunt oameni care gandesc limpede. Fii tare si, daca poti, intoarce-te in tara dupa ce termini facultatea.
      Doamne-ajuta!

      Apreciat de 1 persoană

    • Moca said, on iulie 9, 2014 at 8:34 pm

      Anca,
      Lasa-i si fugi tare si departe;cat mai poti; ca odinioara Lot… !!!
      Vino acasa si Dumnezeu iti va randui un drum bun. Pedeapsa lor e instantanee si similara orasului lor din vechime.De data asta, pietrele aprinse se vor numi „capete nucleare multiple”….

      Apreciat de 1 persoană

  7. geo said, on iulie 9, 2014 at 3:51 pm

    http://radu-tudor.ro/monica-macovei-procuror-anchetator-la-mineriada-din-iunie-1990/

    http://www.luju.ro/dezvaluiri/cazuri-patologice/democrata-de-la-bruxelles-juramantul-de-procuror-comunist-al-europarlamentarei-monica-macovei-jur-sa-servesc-politica-partidului-sa-apar-proprietatea-socialista-sa-actionez-potrivit-principiilor-democratismului-socialist-juramantul

    http://www.mediafax.ro/politic/monica-macovei-si-a-lansat-site-si-blog-7324217/

    Scrisoare deschisă adresata D-nei Monica Macovei, Ministru al Justitiei

    Stimata Doamna Ministru,

    În anul 2001, subsemnata Gavrila Ana din localitatea Galtiu judeţul Alba, soţia lui Ion Gavrila-Ogoranu, născută în 10 decembrie 1921, am înaintat Comisiei Comisiei pentru Constatarea Calităţii de Luptător în Rezistenţa Anticomunistă, care functioneaza in cadrul Ministerului Justiţiei, un Memoriu documentat, în care solicitam dreptul de a mi se acorda calitatea de Luptător în Rezistenţa anticomunistă, relatând şi documentând faptele pentru care am cerut acest lucru cu probe juridice.

    Nu am primit atunci nici un răspuns.

    În data de 9 martie 2006, adică dupa 5 ani! am primit următorul răspuns la cererea mea: „Comisia, cu majoritatea voturilor membrilor, a decis respingerea cererii dumneavoastră de constatare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, întrucât nu se încadrează în prevederile art. 1 coroborat cu art. 2 şi 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 214/1999”.

    Doamna Ministru, eu în expunerea mea de atunci mi-am prezentat faptele aşa cum le-am trăit eu, căci nu mi-am încadrat viaţa după articole de lege, rămânând ca onorata Comisie să cerceteze şi să judece. Prin prezenta scrisoare repet motivele pe care le-am invocat atunci, pentru că ele sunt însăşi viaţa mea, şi ca şi a mea, a mii de femei şi bărbaţi vii sau morţi din ţara noastră. Deci să-mi fie cu iertare dacă voi fi silită să-mi povestesc viaţa sub regimul comunist.

    M-am născut în 1921, în 10 decembrie, în localitatea Drâmbar, jud. Alba. Am urmat cursurile şcolii de gospodărie, şi am fost înfiată de o mătuşă din localitatea Galtiu, jud. Alba. Mi-am făcut educaţia sub influenţa a doi oameni de mare suflet: Preotul greco-catolic Iosif Pop, viitorul Protopop din Târgu-Mureş, şi a profesorului Vasile Hanu, care şi la vârsta de 101 ani, azi, îşi mai aminteşte de mine.

    M-am căsătorit în 1944 cu studentul medicinist Petru Săbăduş de la Facultatea de Medicină din Sibiu, refugiat din Ardealul de Nord. Am fost prevenită de soţ că alături de el vom avea necazuri mari în viaţă, şi eu am fost gata să fiu alături de el şi la bine şi la greu. Necazurile au început odată cu 23 august 1944. Soţul meu făcea parte dintr-o organizaţie studenţească naţionalistă. Zeci de studenţi bucovineni şi basarabeni, care se aflau în zonă, ne-au cerut ajutorul să-i ascundem să nu fie arestaţi de poliţia română şi sovietică pentru a fi deportaţi în URSS. Îmi amintesc de un student cu numele Dan Dumitrescu. Toată iarna ne-am ocupat de acest lucru, mai ales eu, căci soţul era străin de sat. Până când şi-a obţinut acte confecţionate de un student bucovinean cu numele Havrilescu.

    Din Germania a sosit un grup de paraşutişti în plină iarnă, cărora soţul le-a găsit adăpost. Pe telegrafistul Gheorgheionii l-am ocrotit în casa părinţilor mei. În memoriile scrise ale acestuia, după 1990, aminteşte acest episod. Am contribuit la toate acestea, în condiţiile în care şi eu şi soţul locuiam în casă străină, căci în casa mătuşii era instalat comandamentul Armatei Roşii.

    În anul 1946 ne-am mutat cu soţul la Cluj. Aici soţul era încadrat în organizaţia anti-comunistă de la Universitate. Zeci de studenţi veneau în casă la noi şi asistam fără să vreau la toate problemele lor, acordând ajutor celor care aveau nevoie. Sunt nume înscrise la loc de cinste în Istoria Rezistenţei anticomunistă. Dau câteva nume: Ion Golea, viitorul paraşutist din 1951, Doctorul Gruiţă Victor din Teiuş, Doctorul Nosa, Doctorul Scrob, studenţii Pintea Eugen, Pop Cornel, Ion Munteanu, Pavel Mârza, şi făgărăşenii Chiujdea Ion, Maga Mihai, Haşu Laurian şi Gavrilă Ion, viitori luptători în Rezistenţa făgărăşană.

    Trăiesc încă şi pot da mărturie despre ce a fost în casa noastră Dr. Teofil Mija din Săcele, Braşov, directorul Institutului Cristiana şi Dr. Gheorghe Cornea din Bucureşti, veteran al Rezistenţei din Târgu Mureş.

    În timpul grevelor studenţeşti din 1946, în casa noastră s-au pus la cale multe planuri, la care eram, fără să vreau, martoră. Aici s-au făcut şi planuri de retragere în munţi în grupuri de rezistenţă. În 1947 s-a ţinut în munţii Apuseni un congres al centrelor studenţeşti de pe ţară. Mulţi au plecat într-acolo cu raniţa din casa noastră din Galtiu, aprovizionaţi de mine.

    Când în 1947 şi 1948 începuse teama arestărilor şi cei urmăriţi nu mai dormeau pe-acasă, eu puneam un covor pe sfoară spre a se şti dacă au fost căutaţi de Siguranţă sau nu în noaptea aceea, căci arestările se făceau de obicei noaptea.

    În 15 mai 1948 nu am mai pus covor dimineaţa, căci noaptea un grup de poliţişti şi soldaţi au spart uşa casei căutându-mi soţul peste tot, înjurându-mă şi ameninţându-mă. Nu s-au sinchisit că în pătucuri dormeau cei doi copii ai noştri de 4 şi de 2 ani. Şi am rămas în casă ostatică timp de o săptămână, fără să pot ieşi să cumpăr hrană pentru copii. Apoi am fost evacuată cu copiii şi hainele de pe noi. M-am reîntâlnit cu soţul la un loc convenit dinainte. Ei, ce scăpaseră de arestările din mai, s-au hotărât să se retragă la munte, lucru ce l-au şi făcut. Eu am rămas să dau răspuns Securităţii unde ar putea să fie bărbatul pe care-l căutau peste tot. Într-o vreme când mă aşteptam să fiu şi eu arestată m-am mutat în ascuns cu copiii în munţii Apuseni, la nişte oameni în apropierea luptătorilor. Atunci am cunoscut o parte dintre ei: Popa Ştefan, Nicu Moldovan, şi mai ales pe studenta Alexandrina Teglaru cu care am şi locuit o bucată de vreme. De altfel în cartea amintirilor ei, intitulată „Lacrima prigoanei”, la pagina 102, această luptătoare mă aminteşte şi pe mine.

    Spre toamnă, bărbaţii au hotărât ca un grup dintre ei să treacă graniţa iugoslavă, pe o cale pe unde s-a mai trecut. Între ei era şi soţul meu. Au fost prinşi pe graniţă, duşi la Timişoara şi apoi la Cluj, în lotul sutelor de studenţi arestaţi. O întreagă iarnă am fost aproape în fiecare zi, împreună cu sute de mame, soţii, surori, logodnice, am îngheţat în faţa porţilor de fier ale închisorii din Cluj pentru a le introduce, când era permis, alimente şi haine.

    Am asistat la procesul studenţilor din săptămâna Paştilor din 1949, zile în şir, şi i-am cunoscut astfel pe mulţi, băieţi şi fete. I-am însoţit cu alte soţii până i-au urcat în dubă în gara Cluj. Ne-a îngrozit zgomotul de lanţuri şi zbieretele, când i-au dat jos în gara Aiud. Apoi nu am mai auzit nimic de ei, parcă i-ar fi înghiţit pământul. Se zvonea că ar fi fost duşi la Piteşti.

    Prin 1951, s-a ajuns un zvon la Gherla, că soţul meu ar fi în această închisoare. Am reuşit să iau legătura cu sora Dr. Bărbosu, medicul închisorii. Eram mulţumită să ştiu că e viu, şi din când în când, sora Doctorului îmi confirma acest lucru.

    Aşa a durat până în toamna anului 1952, când întâlnind-o, aceasta a început să plângă. Am înţeles: soţul meu era mort. Nu mi-a dat nici un amănunt decât că ar fi fost operat la spitalul din Dej.

    Am colindat prin cunoscuţi Dejul, şi am aflat indirect că soţul meu a fost dus la acest spital. Doi foşti colegi de facultate, medici, au încercat zadarnic să-l salveze, dar toate organele interne erau zdrobite în bătaie. Adevărul îl voi afla de-abia peste ani, când deţinutul plutonier al carui nume nu mi-l amintesc, de pe strada Doinii din Alba Iulia mi-a povestit că soţul meu a fost bătut de directorul închisorii, Goiciu, pentru că l-a ridicat pe acest plutonier din curtea închisorii, şi l-a dus la infirmerie.

    Am rămas de mână cu doi copii mici, fără casă, fără slujbă, că nimeni nu vroia să mă angajeze. Dintr-un loc practic alungată, în altul neprimită. Rudeniile mele au fost ameninţate că dacă mă mai ţin, vor fi duse în Bărăgan. În sfârşit mătuşa mi-a dat un petec de pământ în Galtiu, pe care am apucat să-l cultiv. Dar s-au găsit oameni de-ai partidului care au venit şi şi-au împărţit acest teren, rămânând şi fără el. Au construit pe el case pe care le folosesc ca proprietate legală până în ziua de azi. Între timp eram luată de securitate cu duba, şi interogată când despre unul, când despre alţii dintre colegii soţului meu, mai ales despre Alexandrina Teglaru. N-am recunoscut, oricâtă presiune a fost făcută asupra mea, iar despre altele, n-aveam ce spune, căci într-adevăr nu ştiam nimic.

    În 1954 s-a întâmplat un caz care mă putea costa mare nenorocire. Soţul meu ascunsese aparatul de radio a lui Gheorghionii, care de altfel era şi defect, într-un fund al podului casei, fără ca eu să ştiu. Copiii jucându-se l-au găsit, l-au dat jos şi cu copiii din vecini, se jucau pe stradă cu el. A aflat securitatea, copiii au fost luaţi de scurt unde l-au găsit, şi toată vina a căzut pe mine. Am fost dusă la Securitatea din Orăştie şi Deva, anchetată dur, şi lovită să spun. A durat mult până s-au convins că într-adevăr eu nu ştiam nimic despre acel aparat. Am fost anchetată să spun după cine port doliu, şi de unde ştiu că soţul meu e mort. În acelaşi timp eram privită în sat cu ură şi desconsiderare. Îmi cumpărasem un cal, şi făceam cărăuşie, dar mi-a fost confiscat calul, lăsându-mă cu căruţul în mijlocul satului, sub motiv că particularii nu mai aveau voie să aibă cai.

    În 1955, a sosit la mine din munţii Făgăraşului, fostul camarad şi coleg de liceu al soţului meu, Ion Gavrilă. L-am primit cu drag, ştiind cât ţinea soţul meu la el. El m-a rugat să mă deplasez la Cluj, să găsesc pe un alt coleg, Maga Mihai, student, lucru ce l-am şi făcut. Acesta mi-a spus că luptătorii făgărăşeni trecuseră în Grecia. Urma ca în primăvara următoare, să pornească şi Gavrilă pe acest drum, când Mihai Maga a venit cu vestea că luptătorii se aflau în realitate arestati la Securitate.

    Ion Gavrilă a rămas în familia mea ascuns timp de 21 de ani. Mi-a povestit istoria grupului făgărăşean. Ştiam că e condamnat la moarte în contumacie, ştiam că legea prevedea că cine ajută un duşman al poporului, e pasibil de aceeaşi pedeapsă. Deci cunoşteam pericolul la care mă expuneam…

    Am muncit cu braţele să câştig pâinea pentru familie, cu veşnica ameninţare că o nenorocire se putea întâmpla oricând. Am încredinţat casa şi familia Maicii Domnului, şi cu această credinţă am păşit într-o nouă încercare a vieţii. Şi-au fost destule situaţii când am ajuns la capătul puterilor.

    Astfel, în 1959, de Sfântul Nicolae, 6 decembrie, am fost alungată din casă de miliţie, primărie şi securitate, pentru ca locuinţa să fie dată secretarului Sfatului popular. M-am mutat în prag de iarnă într-o moară părăsită, fără podele, ferestre şi uşi. În dosarul înaintat în 2001 se află acest lucru, confirmat în faţa notarului public printr-o declaraţie a soţiei fostului secretar, care a beneficiat de casă, şi care mai trăieşte şi azi. Am fost astfel deportată timp de 14 ani. Mi s-au făcut perchiziţii de către securitate, şi numai printr-o minune soţul meu nu a fost descoperit. Moara a suferit trei inundaţii, fiind aproape distrusă.

    În 1970 m-am îmbolnăvit de meningită, şi am stat patru luni la spitalul din Cluj, îngrijită de profesorul Ioan Gavrilă. Întâmplările celor 21 de ani au fost povestite de soţul meu în cartea „Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”, şi-au fost relatate în Memorialul Durerii al Dnei Lucia Hossu Longin. De asemenea, faptul că am fost urmărită se află confirmat şi în documentele Securităţii, ca de exemplu: Când în 1969, în suita preşedintelui Nixon, a sosit din America preotul Mircea Toderici, eu i-am dus o scrisoare a soţului meu, în care îi cerea ajutorul, scrisoare care a ajuns pe masa preşedintelui Nixon, şi care a reprezentat salvarea soţului meu când a fost prins în 1976, la Cluj, de Securitate. Soţul meu stând ascuns, a păstrat în continuare şi în această situaţie, legătura cu unii fraţi de suferinţă: Dr. Mârza Pavel, Dr. Gruiţă, Dr. Nosa, Prof. Nicolae Mârza, Prof. Ion Grecu. De multe ori, legătura a fost făcută prin mine. Din casa mea a plecat în 29 iulie 1976 soţul meu la Cluj, şi s-a întors de la securitate peste 6 luni. Eu i-am pregătit raniţa când la 23 decembrie 1989 a plecat la Bucureşti cu intenţia de a contribui la formarea unei armate care să apere Revoluţia. Eu l-am îngrijit şi îndemnat să scrie întâmplările prin care am trecut.

    Am renunţat la orice confort şi linişte de dragul idealurilor soţilor mei, şi a prietenilor lor, de dragul adevărului şi al dreptăţii. Am trăit toată viaţa din munca braţelor mele, fără a apela la mila nimănui.

    Nu pentru bunuri materiale am cerut să fiu trecută printre luptătorii Rezistenţei anticomuniste, nici măcar pentru o mândrie deşartă. Voiam să se facă drepate şi celor din Rezistenţa anticomunistă.

    Aceasta mi-a fost viaţa, la 85 de ani am conştiinţa împăcată că mi-am făcut datoria alături de cei doi soţi ai mei, şi ai fraţilor lor de idealuri. Nu aş fi deranjat nici de data asta pe nimeni, dar mă doare nedreptatea şi nepăsarea. Nu mă gândesc la cei ce coroborează art. 1 cu art. 2 şi cu art. 3, care, lucru sigur, n-au nimic în comun cu Rezistenţa anticomunistă din România. Mă gândesc însă cu groază şi cu adâncă tristeţe că între cei care au decis, cu majoritate de voturi, să fiu exclusă, au fost desigur şi foşti deţinuţi politici, care în piticimea lor, n-au învăţat nimic din istoria României. Căci dacă din expunerea vieţii mele sub comunism atât au priceput că art. 1 nu coroborează cu art. 2 din altă lege postdecembristă, insemnează că nici nu merită să ştie mai mult. E posibil ca între deţinuţii politici consultanţi să fie şi dintre cei cu suflete seci, care nu au fost în stare să trăiască istoria României, şi au fost aleşi anume. Noi am fost luptători, şi nu căutători de titluri.

    Declar că îmi retrag cererea trimisa Comisiei cu 5 ani în urmă, şi refuz să fac „plângere” la instanţa de contencios. M-aş simţi încă o dată insultată şi umilită. Dacă ţara are nevoie de noi, cei care am luptat în Rezistenţa anticomunistă, să ne caute în arhivele Securităţii pe cei morţi, şi să ne contacteze pe cei care mai trăim.

    Cu stimă,

    Gavrilă Ana.

    Aceasta a fost declaraţia soţiei mele. În situaţia ei, eu Ion Gavrilă Ogoranu eu cunosc zeci de cazuri asemănătoare, dacă nu chiar mai grave, de pe întreg cuprinsul ţării. Astfel, soţiile luptătorilor Ioan Pop şi Gheorghe Haşu, executaţi în Rezistenţa făgărăşană, nu au reusit să aibă calitatea de soţii de Luptător. Văduva Mariana Macavei n-a putut să obţină în justiţie calitatea de Luptător în Rezistenţă în lotul Dabija din Munţii Apuseni, pentru soţul ei Macavei Traian, şi nici pentru ea ca soţie de Luptător. Aceste femei trăiesc încă, şi pot da mărturie despre acest lucru, despre nedreptatea care li s-a făcut, prin justiţie. Fiica Luptătorului Lupşa din Vrancea, una din cele mai impunătoare grupuri de Rezistenţă, n-a reuşit să obţină pentru tatăl ei calitatea de Luptător în Rezistenţă, nefiind luată de nimeni în seamă. Şi aş putea să mai dau exemple destule. Dacă într-adevăr ţara doreşte să-şi reconsidere trecutul, şi să cinstească Rezistenţa, să ne caute ea pe noi, şi nu să ne oblige să ne umilim în faţa unor Instanţe nepotrivite şi nebinevoitoare.

    Cu stimă,

    Ion Gavrilă Ogoranu.

    http://www.memoria.ro/marturii/perioade_istorice/inceputul_comunismului/scrisoare_deschisa_adresata_d-nei_monica_macovei,_ministru_al_justitiei/1656/

    http://jurnalul.ro/stire-observator/mapa-lu-macovei-114096.html

    Apreciază

  8. Ionut said, on iulie 9, 2014 at 3:53 pm

    Mi-am adus aminte de un individ, Rahm, fost sef de cabinet al lui Obama si actual primar al orasului Chicago. Individul e un puternic sustinator al avortului si „mariajelor” homo. Paradoxul e ca apartine curentului iudaic riguros modern care recomanda EVITAREA PACATULUI in viata personala. Este casatorit (evident, cu o femeie) si are trei copii. Oare cand se duce la sinagoga de care apartine tot asa isi indeamna coreligionarii, sa avorteze si sa practice perversiuni? Sau sfaturile astea sunt bune doar pentru „dusmani”?

    Apreciază

    • Liliana said, on iulie 9, 2014 at 10:38 pm

      Ei nu respecta ,probabil, nici legile lor talmudice-de pilda legile noahice,date de Dumnezeu lui Noe-,daca nu sint convenabile cu afacerile lor.Le ajusteaza dupa interesele lor.
      Cum fac si ai nostri pogoraminte,si pogoraminte la pogoraminte…

      Apreciază

  9. weblogrotop said, on iulie 9, 2014 at 4:08 pm

    Securisti, comunisti, masoni care au distrus scoala romaneasca

    http://weblogrotop.wordpress.com/2014/07/08/cancerul-marga-andrei-in-societatea-romaneasca/

    Apreciază

  10. Alexandru(Fulger) said, on iulie 13, 2014 at 7:58 pm

    Daca nu suntem homosexuali sau aliati ai acestui cancer atunci suntem considerati persoane cu dezabilitati…

    Apreciază


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: