ROCKEFELLER si “BANCA DE SEMINTE pentru ziua APOCALIPSEI” situata in … Norvegia

Pentru a intelege mai bine textul de mai jos, cititi va rog si materialele indicate la final.

   Asadar, iata ce putem citi in articolul „Doomsday Seed Vault” in the Arctic:

„Seif de seminţe pentru sfârşitul lumii” în regiunea arctică

Inaugurat în februarie 2008, această “înghețată arcă a lui Noe” este din nou de actualitate, după recenta vizită a Secretarului General al ONU, Ban Ki-Moon, înainte de rezoluţia negocierilor internaționale privind clima, de la Copenhaga din decembrie 2009. În acest articol, scris în decembrie 2007, F. William Engdahl comentează că, atunci când Gates, Rockefeller și afacerile agricole concep împreună un proiect, este prudent să se ia la cunoştinţă. În cazul în care faptele din trecut constituie un indicator, cei care şi-au asumat responsabilitatea de a localiza și de a stoca semințele în acest loc sigur nu servesc umanitatea şi nici nu sunt păstrători de viață.

Dacă deţineţi controlul asupra petrolului, veţi controla țara, iar dacă deţineţi controlul asupra mâncării, puteți controla populația. – Henry Kissinger
Un lucru de care fondatorul Microsoft, Bill Gates, nu poate fi acuzat, este lenea. El a ajuns programator deja la 14 ani, a fondat Microsoft la 20 de ani în timp ce era încă student la Harvard. Până în 1995 el a fost listat de revista Forbes ca fiind cel mai bogat om din lume, pentru faptul de a fi cel mai mare acţionar al companiei sale Microsoft, o companie care, sub conducerea sa neobosită, s-a constituit într-un monopol de facto în sisteme software pentru computere personale.
În 2006, când cei mai mulți oameni, dacă s-ar fi aflat intr-o astfel de situație, s-ar fi putut gândi să se retragă pe o insulă liniștită din Pacific, Bill Gates a decis să-şi canalizeze forţele către fundaţia Bill și Melinda Gates, cea mai mare fundație privată „transparentă” din lume, aşa cum se spune, cu o dotare enormă de 34.6 miliarde de dolari și o necesitate legală de a cheltui 1.5 miliarde dolari pe an pentru proiecte de caritate din întreaga lume pentru a menține statutul de scutire legală de impozite din activitatea de caritate. Un cadou de la un prieten si partener de afaceri, mega-investitorul Warren Buffett, în 2006, şi anume acţiuni în valoare de 30 de miliarde dolari la compania Buffet Berkshire Hathaway, pune fundația Gates în liga în care se cheltuieşte aproape valoarea întregului buget anual al “Organizației Mondiale a Sănătății” patronată de ONU.
Deci, atunci când Bill Gates decide, prin Fundatia Gates, să investească aproximativ 30 de milioane de dolari din banii lor câştigaţi cu greu într-un proiect, merită să fie urmărit.
Nici un proiect nu este mai interesant în acest moment decât un proiect ciudat într-unul din cele mai îndepărtate locuri ale lumii, Svalbard. Bill Gates investește milioane într-o bancă de semințe de la Marea Barents, în apropiere de Oceanul Arctic, aproximativ 1.100 de kilometri de Polul Nord. Svalbard este o bucată de rocă stearpă, revendicată de către Norvegia și obţinută în 1925 printr-un tratat internațional.
Pe această insulă uitată de Dumnezeu, Bill Gates investeşte zeci de milioane împreună cu Fundația Rockefeller (1), Monsanto Corporation (2), Fundatia Syngenta și Guvernul Norvegiei (3), printre altele, în ceea ce se numește “banca de seminţe din ziua apocalipsei.” Oficial, proiectul este denumit Svalbard Global Seed Vault, de pe insula norvegiană Spitsbergen, parte a arhipelagului Svalbard.

Banca de semințe este construită în interiorul unui munte de pe insula Spitsbergen în apropierea unui sat mic, Longyearbyen. E aproape gata pentru “afaceri”, conform versiunii lor. Banca va avea uși duble, blindate, dotate cu senzori de mișcare, două compartimente, și ziduri de beton armat de un metru grosime. Acesta va conține până la trei milioane de soiuri diferite de semințe din întreaga lume, “astfel încât diversitatea culturilor poate fi conservată pentru viitor,” conform declaraţiilor guvernului norvegian. Semințele vor fi special ambalate pentru a elimina umiditatea. Nu va exista personal alocat 24/24, dar inaccesibilitatea relativă a locaţiei permite monitorizarea oricărei posibile activităţi umane.
Am omis ceva până aici? Presa lor a declarat: “așa diversitatea culturilor poate fi conservată pentru viitor.” Ce viitor prevăd sponsorii băncii de semințe, care ar pune în pericol disponibilitatea la nivel mondial a seminţelor obişnuite, aproape toate fiind deja bine protejate în bănci de semințe din toată lumea?
Oricând Bill Gates (4), Fundația Rockefeller, Monsanto si Syngenta se asociază la un proiect comun, merită să săpăm un pic mai adânc în spatele stâncilor de pe Spitsbergen. Când o vom face, vom descoperi unele lucruri fascinante.
Primul punct notabil este cine sponsorizeaza seiful de semințe al sfârşitului lumii. Aici au participat norvegienii, așa cum s-a menționat, Fundația Bill & Melinda Gates, gigantul agrobusiness-ului american DuPont / Pioneer Hi-Bred, unul dintre cei mai mari proprietari din lume de seminţe de plante modificate genetic (OMG) şi brevetate și îngrăşăminte chimice conexe, Syngenta, mare companie elvețiană de semințe OMG și îngrăşăminte chimice prin Fundația sa Syngenta, Fundatia Rockefeller, grupul privat care a creat “revoluția genetică” cu peste 100 de milioane de dolari obţinuţi din semințe din anii 1970, CGIAR, rețeaua globală creată de Fundația Rockefeller pentru a promova idealul său de puritate genetică prin modificarea agriculturii (5).

CGIAR și “Proiectul”

Așa cum am detaliat în cartea „ Seminţele distrugerii”, în 1960, Fundatia Rockefeller, Consiliul pentru dezvoltarea agriculturii John D. Rockefeller III și Fundația Ford (6) şi-au unit forţele pentru a crea Institutul International de Cercetare al Orezului (IRRI) în Los Baños, Filipine. În 1971, Fundatia Rockefeller, IRRI, împreună cu Centrul Internaţional de Îmbunătățire a grâului şi porumbului din Mexic şi alte două fundaţii Ford şi Rockefeller au creat centrele de cercetare internaţională IITA pentru agricultura tropicală, Nigeria, și IRRI pentru orez, Filipine , combinate pentru a forma un grup global consultativ de cercetare internaţională a agriculturii (CGIAR).
CGIAR a fost activ la o serie de conferințe private, ţinute la centrul de conferințe al Fundației Rockefeller în Bellagio, Italia. Participanții-cheie la discuțiile din Bellagio au fost membrul Fundației Rockefeller George Harrar, Forrest Hill de la Fundaţia Ford, Robert McNamara (7) de la Banca Mondială (8) și Maurice Strong, organizatorul internațional de mediu al familiei Rockefeller, care, în calitate de mandatar al Fundatiei Rockefeller, a organizat Summit-ul Pământului al ONU din Stockholm în 1972. A făcut parte din efortul fundaţiei de zeci de ani de a se concentra mult timp pentru a pune ştiinta în slujba eugeniei, o versiune hidoasă de puritate rasială, care a fost denumit Proiectul.
Pentru a asigura un impact maxim, CGIAR a atras în Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite un program de dezvoltare şi Banca Mondială. Astfel, printr-un efect de levier atent planificat, din fondurile sale inițiale, Fundatia Rockefeller de la începutul anilor 1970 a fost în măsură să modeleze politica agriculturii la nivel mondial. Și a şi făcut-o.
Finanțat de generoasele burse de studii ale fundaţiilor Ford şi Rockefeller, CGIAR a avut grijă să îndrume pe oamenii de ştiinţă din agricultură şi pe agronomii din lumea a treia să fie aduşi în Statele Unite pentru a “se perfecţiona” în conceptele de producție ale afacerilor agricole moderne, în scopul de a le promova mai apoi în țările lor. În acest proces, ei au creat o rețea nepreţuită de influenţă pentru promovarea afacerilor agricole americane în aceste țări, cele mai multe în special prin promovarea OMG “Revoluţia Genetică” în țările în curs de dezvoltare, toate în numele științei și al unei agriculturi eficiente specifice pieţei libere

O rasă de stăpâni creată genetic?

Acum, Banca de semințe Svalbard începe să devină interesantă. Dar e loc de mai bine. “Proiectul”, la care m-am referit este proiectul Fundației Rockefeller și interesele financiare puternice din anii 1920 de a utiliza eugenia (10), mai târziu redenumită genetică, pentru a justifica crearea unei rase de conducători modificată genetic. Hitler și naziștii au numit-o rasa stăpânilor arieni.
Eugeniştii lui Hitler au fost finanțaţi într-o mare măsură de către aceeaşi Fundaţie Rockefeller (11), care astăzi construieşte banca de seminţe a sfârşitului lumii pentru a păstra mostre din fiecare sămânță de pe planeta noastră. Acum, acest lucru devine foarte interesant.
Aceeaşi Fundaţie Rockefeller a creat disciplina pseudo-știință biologia moleculară in cautarea lor neobosită de a reduce viaţa umană la ”o secvență genetică definitorie” care, speră ei, ar putea fi modificată pentru a schimba trăsăturile umane după voie. Oamenii de ştiinţă eugenişti ai lui Hitler, dintre care mulți au fost aduşi în mod tacit în Statele Unite după război pentru a-şi continua cercetările biologice în domeniul eugeniei, au pus o mare parte din bazele de inginerie genetică a diferitelor forme de viață, mulţi dintre ei susţinuţi în mod deschis până la instaurarea celui de al treilea Reich de către subvenţii generoase din partea Fundaţiei Rackefeller.
Aceeaşi Fundaţie Rockefeller a creat așa-zisa revoluție verde, dintr-o excursie în Mexic din 1946 făcută de către Nelson Rockefeller (12) si fostul secretar pe probleme de agricultură și fondator al Companiei de seminţe Pioneer Hi-Bred, Henry Wallace.
Revoluția verde a pretins să rezolve problema foametei în lume, într-o măsură majoră în Mexic, India și alte țări selecţate in care a lucrat Rockefeller. Agronomul Fundaţiei Rockefeller, Norman Borlaug, a câștigat Premiul Nobel pentru Pace pentru activitatea sa, cu greu având ce să se laude dar cu susţinerea lui Henry Kissinger (13).
Afacerile agricole și revoluţia verde a lui Rockefeller au mers mână în mână. Ele au făcut parte dintr-o mare strategie care a inclus finanţarea pentru cercetare a Fundaţiei Rockefeller pentru dezvoltarea ingineriei genetice a plantelor si animalelor câțiva ani mai târziu.
John H. Davis a fost asistentul secretarului pe probleme de agricultură sub președintele Dwight Eisenhower la începutul anilor 1950. A plecat de la Washington în 1955 și a mers la Harvard Graduate School of Business, un loc neobișnuit pentru un expert în domeniul agriculturii în acele zile. El a avut o strategie clară. În 1956, Davis a scris un articol în Harvard Business Review, în care a declarat că “singura cale de a rezolva așa-numita problemă a fermelor o dată pentru totdeauna, și pentru a evita programele guvernamentale greoaie, este de a trece de la agricultură la agro-business.” El știa exact ce avea în minte, deși alți câțiva au avut idee pe atunci — o revoluție în producția agricolă, care ar concentra controlul lanțului alimentar în mâinile corporaţiilor multinaționale, departe de fermierul cu afacere de familie tradițională.
Un aspect important care a condus interesul Fundaţiei Rockefeller şi al companiilor americane de agro-business a fost faptul că Revoluția Verde s-a bazat pe proliferarea de noi semințe hibride pe pieţele în curs de dezvoltare. Un aspect vital al semințelor hibride a fost lipsa capacităţii lor de reproducere. Hibrizii au dezvoltat o protecţie împotriva multiplicării. Spre deosebire de speciile polenizate normal, ale căror semințe au dat randamente similare cu plantele de provenienţă, randamentul semințelor rezultate din plante hibride a fost semnificativ mai mic decât cel din prima generație.
Această caracteristică de randament în scădere al hibrizilor a însemnat că agricultorii trebuie să cumpere în mod normal semințe în fiecare an, în scopul de a obține randamente ridicate. Mai mult decât atât, randamentul mai scăzut din a doua generație a eliminat comerțul cu semințe, care a fost de multe ori făcut de către producătorii de semințe, fără autorizația producătorului. A împiedicat redistribuirea comercială a semințelor de cultură prin intermediari. În cazul în care marile companii multinaționale de semințe sunt capabile să controleze liniile parentale de seminţe în interior, niciun concurent sau agricultor nu ar putea produce hibridul. Concentrarea globală de brevete de semințe hibride într-o mână de companii gigant, conduse de DuPont Pioneer Hi-Bred și Dekalb Monsanto a pus bazele pentru mai târziu a revoluției de semințe OMG.
De fapt, introducerea de tehnologii agricole americane moderne, îngrășăminte chimice și semințe hibride comerciale, toate au făcut ca fermierii locali din țările în curs de dezvoltare, în special cei mai mari, să depindă de companiile petrochimice şi de agro-business străine, cele mai multe din SUA. Acesta a fost un prim pas în ceea ce avea să fie un proces atent planificat de câteva decenii.
Sub revoluţia verde a agro-business-ului s-au făcut incursiuni majore în piețele care, anterior, au avut un acces limitat la exportatorii din SUA. Tendința a fost mai târziu numită “agricultură orientată spre piață.” În realitate, a fost agricultură controlată de agro-business.
Prin Revoluția Verde, Fundatia Rockefeller și mai târziu Fundaţia Ford au lucrat mână-în-mână formând și sprijinind obiectivele de politică externă ale Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID) și ale CIA.
Un efect major al Revoluției Verzi a fost să depopuleze satele de țărani, care au fost forțați să migreze în suburbiile din jurul orașelor, în căutare disperată de locuri de muncă. Nu a fost o întâmplare, ci a fost parte a planului de a crea forţă de muncă ieftină pentru producătorii multinaţionali din viitorul apropiat,”globalizarea” din ultimii ani.
Când auto-promovarea din jurul Revoluției Verzi s-a terminat, rezultatele au fost destul de diferite de ceea ce s-a promis. Problemele au apărut la utilizarea fără discernământ a noilor pesticide chimice, de multe ori cu consecinte grave asupra sănătăţii. Cultivarea în mono-cultură de noi soiuri de semințe hibride a scăzut fertilitatea solului și a randamentelor de-a lungul timpului. Primele rezultate au fost impresionante: randamente duble sau chiar triple pentru unele culturi, cum ar fi grâul și mai târziu porumbul în Mexic. Acestea în curând au luat sfârşit.
Revoluția Verde a fost de obicei însoțită de proiecte mari de irigații, care de multe ori au inclus împrumuturi de la Banca Mondială pentru a construi baraje uriașe noi, și inunda terenuri stabilite anterior și terenuri agricole fertile în acest proces. De asemenea, super-grâul a produs randamente mai mari prin saturarea solului cu cantitati uriase de îngrășăminte la hectar, îngrășământul fiind produs de nitrați și petrol, mărfuri controlate de marile companii petroliere Seven Sisters dominate de Rockefeller.
Cantități uriașe de erbicide și pesticide au fost, de asemenea, utilizate, creându-se piețe suplimentare pentru giganţii de petrol și produse chimice. Aşa cum un singur analist a spus, de fapt, Revoluția Verde a fost doar o revoluție chimică. În niciun moment nu ar putea naţiunile în curs de dezvoltare să plătească pentru sumele uriașe cheltuite pe îngrășăminte chimice și pesticide. Ar obține credite din politeţe de la Banca Mondială și împrumuturi speciale din partea Chase Bank și a altor bănci mari din New York, susținute de garanții guvernamentale din SUA.
Aplicate într-un număr mare de țări în curs de dezvoltare, aceste împrumuturi au fost acordate în cea mai mare parte latifundiarilor. Pentru țăranii fermieri mai mici situatia a fost diferită. Fermieri mici de la ţară nu-și putea permite îngrăşaminte chimice şi alte facilităţi moderne şi au fost nevoiţi să împrumute bani.
Inițial diverse programe guvernamentale au încercat să ofere unele credite pentru fermieri, astfel încât aceştia să-şi poată cumpăra semințe și îngrășăminte. Fermierii care nu au putut participa la acest tip de program au trebuit să împrumute din sectorul privat. Din cauza exorbitantelor dobânzi pentru împrumuturile informale, mulți fermieri nu au obţinut beneficii din randamentele superioare inițiale. După recoltare, au trebuit să-și vândă cele mai multe dacă nu toate produsele lor pentru a achita împrumuturile și dobânzile. Ei au devenit dependenţi de creditori și de comercianți și de multe ori şi-au pierdut pământul. Chiar și cu credite preferențiale de la agențiile guvernamentale, culturile de subzistență au fost înlocuite cu culturi destinate vânzării.
De zeci de ani aceleași interese, inclusiv Fundatia Rockefeller, care a sprijinit Revoluția Verde inițial, a lucrat pentru a promova o a doua “Revoluţie Genetică”, aşa cum președintele Fundației Rockefeller, Gordon Conway, a denumit, în urmă cu câțiva ani, răspândirea agriculturii industriale și comerciale, care a inclus seminţe brevetate de GMO .

Gates, Rockefeller și o revoluție verde în Africa

Cu o imagine reală a Revoluţiei Verzi a Fundaţei Rockefeller din 1950 clar în minte, devine deosebit de curios că aceeaşi Fundaţie Rockefeller, împreună cu Fundația Gates, care investesc acum milioane de dolari în conservarea fiecărei seminţe în fața unui posibil scenariu “apocaliptic”, investesc de asemenea milioane într-un proiect numit Alianța pentru o revoluție verde în Africa.
AGRA, așa cum se autodenumește, este o alianță cu aceeaşi Fundaţie Rockefeller, care a creat “Revoluţia Genetică.” O privire aruncată asupra Consiliului de Administraţie a AGRA confirmă acest lucru.
Acesta include pe nimeni altul decât fostul Secretar General al ONU, Kofi Annan, în calitate de președinte. În discursul său de acceptare din cadrul unui eveniment al World Economic Forum ţinut în Cape Town, Africa de Sud, în iunie 2007, Kofi Annan a declarat: “Eu accept această provocare cu recunoștință către Fundaţia Rockefeller, Fundația Bill & Melinda Gates, și toți ceilalți care susțin campania noastră din Africa . ”
În plus, Consiliul de Administraţie al AGRA numără un sud-african, Strive Masiyiwa, care este mandatar al Fundaţiei Rockefeller, include pe Sylvia Mathews M. de la Fundația Bill & Melinda Gates, pe Mamphela Ramphele, fostul director managerial al Băncii Mondiale (2000 – 2006); Rajiv J. Shah al Fundatiei Gates, Nadya K. Shmavonian al Fundației Rockefeller; Roy Steiner al Fundatiei Gates. În plus, o alianță pentru AGRA include pe Gary Toenniessen, Director Managerial al Fundației Rockefeller și Akinwumi Adesina, director asociat, Fundatia Rockefeller.
Pentru a completa gama, programele pentru AGRA includ pe Peter Matlon, director managerial, Fundația Rockefeller, Joseph De Vries, director al programului pentru sistemele de semințe din Africa si director asociat, Fundatia Rockefeller, Akinwumi Adesina, director asociat, Fundatia Rockefeller. Ca şi vechea Revoluția Verde care a dat greş în India și Mexic, noua Revoluţie Verde africană este în mod clar o prioritate a Fundației Rockefeller.
În timp ce, până în prezent, ţările africane aveau un profil scăzut, Monsanto și principalii giganţi de agro-business OMG au crezut de cuviinţă să folosească AGRA a lui Kofi Annan pentru a răspândi seminţele brevetate modificate genetic în Africa sub eticheta înșelătoare de “bio-tehnologie,” un nou eufemism pentru acest tip de seminţe. Până în prezent, Africa de Sud este singura țară africană care permite legal plantarea culturilor de organisme modificate genetic. În 2003 Burkina Faso a autorizat studii de OMG. În 2005, Ghana lui Kofi Annan a elaborat legislația de bio-securitate și oficiali- cheie au exprimat intențiile de a continua cercetarea în culturi de OMG-uri.
Africa este următoarea țintă în campania guvernului SUA de a răspândi OMG la nivel mondial. Solurile sale bogate o face un candidat ideal. Nu surprinzător de multe guverne africane suspectează ce e mai rău din partea sponsorilor OMG aşa că o multitudine de proiecte de inginerie genetică și biosecuritate au fost inițiate în Africa, cu scopul de a introduce OMG în sistemele agricole din Africa. Acestea includ sponsorizări oferite de guvernul SUA pentru a instrui oamenii de ştiinţă din Africa în ingineria genetică, pe teritoriul SUA, proiecte de biosecuritate finanțate de către Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID) și Banca Mondială; cercetarea în OMG care implică culturi africane indigene de alimente.
Fundaţia Rockefeller lucrează de ani de zile pentru a promova, în mare măsură fără succes, proiecte de a introduce OMG-urile pe pământurile Africii. Ea a sprijinit cercetarea care susține aplicabilitatea bumbacului modificat genetic în Makhathini Flats din Africa de Sud.
Monsanto, care are un punct de sprijin puternic în industria de semințe din Africa de Sud, atât OMG cât și hibride, a conceput un program pentru micii proprietari ingenioşi cunoscut ca şi Campania „Seminţele Speranţei” care introduce un pachet specific pentru revoluţia verde la scara micilor si săracilor fermieri, urmat, evident, de seminţele OMG brevetate de Monsanto.
Syngenta AG din Elveția, unul din “cei patru călăreți ai Apocalipsei organismelor modificate genetic” investeşte milioane de dolari intr-o noua facilitate gen seră din Nairobi, pentru a dezvolta porumb modificat genetic rezistent la insecte. Syngenta este de asemenea parte a CGIAR.

Trecem la Svalbard

Acum, este vorba pur și simplu de o anumită superficialitate filozofică? Ce anume determină fundaţiile Gates și Rockefeller în același timp să susțină proliferarea de semințe brevetate și în curând de tip „Terminator” de-a lungul Africii, un proces care, așa cum s-ar petrece în orice alt loc de pe pământ, distruge soiurile de semințe de plante astfel încât să fie introdusă monocultura de agro-business industrializat? În același timp, ei investesc zeci de milioane de dolari pentru a păstra fiecare soi de semințe cunoscut într-o incintă din apropierea Cercului Arctic, astfel încât diversitatea culturilor „să fie conservate pentru viitor” pentru a reafirma lansarea lor oficială?
Nu este o întâmplare faptul că fundaţiile Rockefeller și Gates își unesc forțele pentru a prolifera un stil OMG Green Revolution în Africa, în același timp, ele finanţând în tăcere “banca de semințe apocaliptice” de pe Svalbard. Giganţii de agro-business producători de OMG-uri sunt îngropaţi până dincolo de urechi în proiectul Svalbard.
Într-adevăr, întreaga întreprindere Svalbard și persoanele implicate evocă cele mai rele imagini catastrofale din bestseller-ul lui Michael Crichton, Andromeda Strain, un thriller ştiinţifico-fantastic în care o boala mortală de origine extraterestră provoacă o rapidă, fatală coagulare a sângelui ameninţând întreaga specie umană. În Svalbard, depozitul de semințe cel mai sigur pentru viitorul lumii va fi păzit de polițiști ai OMG Green Revolution- Fundaţiile Rockefeller și Gates, Syngenta, DuPont și CGIAR.
Proiectul Svalbard va fi rulat de către o organizație numită Global Crop Diversity Trust (GCDT). Cine sunt ei de păstrează o astfel de speranţă minunată asupra soiurilor de seminţe de pe întreaga planetă? GCDT a fost fondat de către Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) și Bioversity International (fostul Institut Internațional de Cercetare a Geneticii Plantelor), o ramură a CGIAR.
Global Crop Diversity Trust are centrul în Roma. Consiliul său de Administraţie este prezidat de Margaret Catley-Carlson de origine canadiană, de asemenea, membră în consiliul consultativ al Grupului Suez Lyonnaise des Eaux, una dintre cele mai mari companii private de apă din lume. Catley-Carlson a fost, de asemenea, președinte până în 1998 al Consiliului Populaţiei de Bază din New York, al organizației lui John D. Rockefeller de reducere a populației, înființat în 1952 pentru a promova programul de eugenie al familiei Rockefeller sub acoperirea de promovare a “planificării familiale”, dispozitivelor de control al nașterii, sterilizării și “controlului populației”, în țările în curs de dezvoltare.
Alți membri ai consiliului de administrație din GCDT îl includ pe fostul director executiv al Băncii Americane, în prezent şef al Bank of America executiv prezent șef al Hollywood DreamWorks Animation, Lewis Coleman. Coleman este, de asemenea, directorul consiliului de adminstraţie al Northrup Grumman Corporation, unul dintre cei mai mari parteneri de contracte ai Pentagonului în ceea ce priveşte industria militară americană.
Jorio Dauster (Brazilia), este, de asemenea, președinte al Consiliulului de Administraţie al Brasil Ecodiesel. El este un fost ambasador al Braziliei la Uniunea Europeană și negociatorul-șef al datoriei externe a Braziliei din partea Ministerului de Finanțe. De asemenea, Dauster a servit ca președinte al Institutului de cafea braziliană și în calitate de coordonator al Proiectului pentru modernizarea sistemului de brevete din Brazilia, care presupune legalizarea brevetelor de semințe care sunt modificate genetic, ceva interzis până de curând de legile braziliene.
Cary Fowler este director executiv al Trustului. Fowler a fost profesor și director de cercetare in cadrul Departamentului de Studii Internaționale de Mediu si Dezvoltare de la Universitatea Norvegiană de Științe ale Vieții. El a fost, de asemenea, un Consultant Senior pentru directorul general al Bioversity International. Acolo el a reprezentat Centrele de recoltări viitoare ale Grupului Consultativ pentru Cercetare Agricolă Internațională (CGIAR) în negocierile privind Tratatul internațional referitor la resursele genetice vegetale.
În anii ’90, el a condus Programul internațional privind resursele genetice vegetale la FAO. El a elaborat și supervizat negocierile planului de acțiune global al FAO pentru Resurse Genetice Vegetale, adoptat de 150 de țări în 1996. El este un fost-membru al Consiliului Naţional de Resurse Genetice Vegetale al Statelor Unite și Consiliului de Administrație al Centrului Internaţional de Îmbunătăţire a porumbului şi grăului din Mexic, o altă Fundaţie Rockefeller și proiect CGIAR.
Membru al consiliului GCDT Dr. Mangala Rai din India este Secretarul Departamentului de Cercetare Agricolă și Educație India (DARE), și directorul general al Consiliului indian de Cercetare Agricolă (ICAR). El este, de asemenea, un membru al Consiliului de Adminsistraţie al Institutului International de Cercetare a Orezului al Fundației Rockefeller (IRRI), care a promovat primul experiment major de OMG-uri din lume, mult-trâmbiţatul “orez de Aur”, care s-a dovedit un eșec. Rai a servit în calitate de membru al Consiliului de Administraţie în CIMMYT (Centrul Internaţional pentru Îmbunătăţirea Porumbului şi a Grâului), precum și un membru al Consiliului Executiv al GCRAI.
Donatorii Trustului Global Crop Diversity sau îngerii financiari includ, de asemenea, folosind cuvintele din filmul clasic Casablanca cu Humphrey Bogart, “toți suspecții obişnuiţi.” La fel ca și fundațiile Rockefeller și Gates, Donatorii includ giganţi de OMG şi anume DuPont Pioneer Hi-Bred, Syngenta din Basel Elveția, CGIAR și agenția energetică pro-OMG a Departamentului de Stat pentru ajutor în dezvoltare, USAID. Într-adevăr, se pare că avem organismele modificate genetic şi reducerea populaţiei, vulpile păzind coteţele umanităţii, diversitatea globală a seminţelor înmagazinate la Svalbard.

De ce acum Svalbard?

Ne putem întreba în mod legitim de ce Bill Gates si Fundatia Rockefeller, împreună cu cei mai importanţi giganţi de agro-business ai ingineriei genetice, cum ar fi DuPont si Syngenta, împreună cu CGIAR, construiesc Banca de Seminţe a Sfârşitului Lumii în Arctica.
Cine folosește o astfel de bancă de semințe, în primul rând? Crescătorii de plante și cercetătorii sunt principalii utilizatori ai băncilor genetice. Cei mai mari crescători de plante de astăzi sunt Monsanto, DuPont, Syngenta si Dow Chemical, giganţii la nivel mondial de plante OMG brevetate. De la începutul anului 2007 compania Monsanto deţine drepturi de brevet la nivel mondial, împreună cu Guvernul Statelor Unite ale Americii, pentru plante așa-numite “Terminator” sau tehnologie cu restricţie genetică de folosire (GURT). „Terminator” este o tehnologie de rău augur prin care o sămânță comercială brevetată „se sinucide” după o recoltă. Controlul din partea companiilor private de semințe este total. Un astfel de control și o asemenea putere asupra lanțului alimentar nu a existat niciodată până acum în istoria omenirii.
Această însuşire inteligentă ucigaşă obţinută prin modificare genetică forțează fermierii să se întoarcă în fiecare an la Monsanto sau la alți furnizori de semințe de OMG-uri pentru a obține noi semințe de orez, soia, porumb, grâu indiferent de cât de mari sunt culturile de care au nevoie pentru a hrăni populația. Dacă s-ar răspândi în întreaga lume, ar putea trece un deceniu sau cam aşa ceva până când majoritatea producătorilor de alimente din lume ar deveni un fel de iobagi în robia a trei sau patru companii gigant de seminţe, cum ar fi Monsanto, sau DuPont sau Dow Chemical.
Aceasta, desigur, ar putea deschide, de asemenea, posibilitatea de a avea aceste companii private, probabil, sub ordinele guvernulului gazdă, Washington, care să refuze să furnizeze seminţe către una sau alta dintre ţările în curs de dezvoltare ale căror politici s-ar întâmpla să fie împotriva Washington-ului. Cei care spun: “Nu se poate întâmpla aici”, ar trebui să se uite mai atent la evenimentele globale actuale. Simpla existență a acestei concentrări de putere în mâinile a trei sau patru giganți de agro-business cu sediul în SUA este un motiv pentru interzicerea prin lege a tuturor culturilor de OMG-uri chiar dacă ar fi furnizat un real câştig în urma recoltelor ceea ce în mod evident nu s-a întâmplat.
Aceste companii private, Monsanto, DuPont, Dow Chemical cu greu ar putea părea că îmbunătăţesc administrarea vieții umane. Ele au dezvoltat și au proliferat inovații cum ar fi dioxina, bifenil policlorinatul, ierbicidul Orange. Ei au ascuns timp de zeci de ani dovada clară a consecințelor cancerigene și a altor grave efecte asupra sănătăţii umane în urma utilizării substanțelor chimice toxice. Ei au îngropat rapoarte științifice serioase cum ar fi că cel mai răspândit ierbicid din lume, glifosatul, ingredientul esențial în erbicidul Roundup al companiei Monsanto, care este legat de achiziționarea celor mai multe semințe modificate genetic produse de Monsanto, este toxic atunci când se infiltrează în apa potabilă. Danemarca a interzis glifosatul în 2003, când s-a confirmat că au fost contaminate apele subterane ale țării.
Diversitatea stocată în bănci cu gene de semințe este materia primă pentru reproducerea plantelor și pentru o mare parte din cercetarea biologică de bază. Câteva sute de mii de mostre sunt distribuite anual pentru astfel de scopuri. FAO patronată de ONU listează cca 1400 bănci de semințe din întreaga lume, cea mai mare fiind deținută de Guvernul Statelor Unite. Alte bănci mari sunt deținute de China, Rusia, Japonia, India, Coreea de Sud, Germania și Canada, în ordine descrescătoare a mărimii. În plus, CGIAR opereaza un lanţ de bănci de semințe în centre selecţionate din intreaga lume.
CGIAR, înființat în 1972 de către Fundația Rockefeller și Fundația Ford pentru a răspândi modelul lor de agro-business tip Revoluţie Verde, controlează majoritatea băncilor de semințe private din Filipine şi până în Siria şi Kenya. În toate acestea, băncile de seminţe păstrează mai mult de șase milioane și jumătate de soiuri de semințe, din care aproape două milioane sunt diferite. Locaţia din Svalbard va avea o capacitate de a adăposti patru milioane și jumătate de semințe diferite.

Organismele modificate genetic, armă de război biologic?
Acum am ajuns la esenţa pericolului și la potențialul de utilizare abuzivă inerent în cadrul proiectului Svalbard al fundaţiilor Bill Gates şi Rockefeller. E posibil ca dezvoltarea semințelor brevetate pentru cele mai multe culturi majore de subzistență din lume, cum ar fi orez, porumb, grâu, și cereale furajere, cum ar fi boabele de soia, să fie în cele din urmă utilizate ca o formă oribilă de război biologic?
Scopul explicit al grupului eugeniştilor finanțat de către familiile de elită bogate, cum ar fi Rockefeller, Carnegie (14), Harriman (15) și altele din anii ’20, a cuprins ceea ce s-a numit “eugenie negative,” uciderea sistematică a descendenţelor de sânge nedorite. Margaret Sanger (16), o eugenistă convinsă, fondatoarea Planned Parenthood International (ce se ocupă cu planning-ul familial) și o intimă a familiei Rockefeller, a creat ceva numit Proiectul Negro în 1939, cu sediul în Harlem, care, așa cum a mărturisit într-o scrisoare către un prieten, a avut ca singur scop acela că “vrem să exterminăm populația neagră”
O mica companie de biotehnologie din California, Epicyte, în 2001, a anuntat dezvoltarea de porumb modificat genetic, care conținea un spermicid care a făcut ca sperma bărbaților care au consumat porumbul să devină sterilă. La momentul respectiv, Epicyte a avut un acord de a acţiona pentru a-şi răspândi tehnologia împreună cu DuPont si Syngenta, doi dintre sponsorii băncii de seminţe de la Svalbard. Epicyte a fost achiziționată de către o companie de biotehnologie din Carolina de Nord. Suprinzător a fost că Epicyte şi-a cultivat porumbul spermicid modificat genetic cu fonduri de cercetare de la Departamentul Agriculturii din SUA, același departament care, în ciuda opoziției la nivel mondial, a continuat să finanțeze dezvoltarea de tehnologii Terminator, acum deținute de Monsanto.
În anii ’90 Organizația Mondială a Sănătății a ONU a lansat o campanie de vaccinare a milioane de femei din Nicaragua, Mexic și Filipine cu vârste cuprinse intre 15 si 45 de ani, împotriva Tentanosului, o boală care poate să provină de exemplu de la călcatul pe un cui ruginit. Vaccinul nu a fost făcut la bărbați sau la băieți, în ciuda faptului că e la fel de probabil ca şi ei să se înţepe în cuie ruginite ca şi femeile.
Din cauza acestei anomalii curioase, Comitetul Pro Viaţă din Mexic, o organizaţie laică de romano-catolici a devenit suspicios şi a testat mostre de vaccin. Testele au arătat că vaccinul antitetanos, care a fost injectat de către Organizaţia Mondială a Sanatăţii numai femeilor de vârstă fertilă, conţinea gonadotropină corionică umană sau hCG, un hormon natural, care, atunci cand se combină cu o anatoxină tetanică, stimulează anticorpii făcând o femeie incapabilă de a menține o sarcină. Niciunei femei vaccinate nu i s-a comunicat acest lucru.
Mai târziu a rezultat că Fundația Rockefeller, împreună cu Consiliul Populaţiei, Banca Mondială (acasă la CGIAR), si Institutele Naţionale de Sănătate ale Statelor Unite au fost implicate într-un proiect ce s-a derulat pe o perioadă de 20 de ani, începând din 1972, pentru a dezvolta vaccinul avortiv secret cu purtător de tetanos în folosul OMS. În plus, Guvernul Norvegiei, gazdă pentru a proiectul din Svalbard, a donat 41 milioane dolari pentru a dezvolta acest vaccin special avortiv contra tetanosului.
Este o coincidență faptul că aceleași organizații, de la Norvegia la Fundatia Rockefeller şi Banca Mondială sunt, de asemenea, implicate în proiectul Svalbard cu banca de semințe? Potrivit Prof. Francis Boyle, care a redactat Actul procedural pentru armele biologice anti-teroriste din 1989, adoptat de către Congresul SUA, Pentagonul “în prezent se pregătește pentru a lupta și a câștiga războiul biologic”, ca parte a două directive strategice naționale adoptate de Bush, observă el, “fără aducere la cunoștința publică sau revizuire” în 2002. Boyle adaugă că, în numai 2001-2004 Guvernul Federal al Statelor Unite a cheltuit 14.5 miliarde dolari pentru munca legată de războiul biologic civil, o sumă amețitoare.
Biolog la Universitatea Rutgers, Richard Ebright estimează că peste 300 de instituții științifice și în jur de 12.000 de persoane din Statele Unite ale Americii de azi au acces la agenții patogeni potriviţi pentru războiul biologic. Există 497 de burse ale Guvernului SUA pentru cercetare în boli infecțioase cu potențial de război biologic. Desigur, acest lucru este justificat sub motivul apărării împotriva unui posibil atac terorist, aşa cum e la modă astăzi.
Mulţi dintre dolarii Guvernului SUA cheltuiţi pe cercetare în domeniul războiului biologic implică ingineria genetică. Profesorul de biologie Jonathan King spune că “programele crescânde de bio-terorism reprezintă un pericol semnificativ în curs de amplificare pentru propria noastră populație.” King adaugă: “în timp ce astfel de programe sunt întotdeauna numite defensive, când e vorba de arme biologice programele defensive și ofensive se suprapun aproape complet.”
Timpul va spune dacă, Doamne ferește, proiectul Svalbard referitor la banca de seminţe al lui Bill Gates si al Fundatiei Rockefeller face parte dintr-o altă Soluţie Finală, aceasta implicând stingerea în final a marii planete Pământ.

(1)

Familia ROCKEFELLER, NOUA ORDINE MONDIALA si GUVERNUL MONDIAL (partea 1)

Familia ROCKEFELLER , NOUA ORDINE MONDIALA si GUVERNUL MONDIAL ( partea 2 )

ROCKEFELLER cheama la ordin personalitatile si sefii fundatiilor ce finanteaza principalele programe pentru reducerea populatiei globale

(2)

MONSANTO incearca sa preia controlul aprovizionarii cu seminte la nivel global, tara cu tara

(3)

Norvegia: COPIII VOSTRI SUNT AI NOSTRI … Interviul cu acea rusoaica nu este exagerat. Iata multe alte exemple. Ceea ce se intampla acolo este insa doar o umbra a ceea ce se va petrece cu familia si copiii in NOUA ORDINE MONDIALA

(4)

FABRICA DE FUM: BILL GATES, printre cei 40 de miliardari ce îşi vor dona jumătate din avere …

(5)

DOCUMENTARE CELEBRE: “Viitorul alimentatiei”, subtitrare in limba romana si o analiza a sa, un excelent film despre revolutia verde si controlul ELITELOR asupra hranei

(6)

Personalitati si organizatii: HENRY FORD

(7)

Personalitati si organizatii ROBERT S MCNAMARA (Robert Strange McNamara)

(8)

Instrumente ale crearii GUVERNULUI MONDIAL (partea 1): BANCA MONDIALA

(10)

EUGENIE: instrumentul prin care ELITELE doresc diminuarea drastica a populatiei planetei si transformarea celor ramasi in sclavi

(11)

NAZISMUL (partea 2): finantatorii si sustinatorii national-socialismului

(12)

Personalitati si organizatii: NELSON ROCKEFELLER (NELSON ALDRICH ROCKEFELLER)

(13)

Personalitati si organizatii: HENRY KISSINGER

(14)

Personalitati si organizatii: ANDREW CARNEGIE

(15)

Personalitati si organizatii: familia HARRIMAN, unealta importanta a colosilor Rothschild. Sarcini: transporturi, eugenie, banci, finantarea nazismului

(16)

Personalitati si organizatii: MARGARET SANGER