Coreea de Nord: nou-nascutii “impuri” sunt ucisi in timp ce mamele sunt fortate sa priveasca iar pe handicapati se fac experimente

   Iata ce aflam din articolul North Korea Shock: Newborn Infants Are Murdered While Mothers Forced to Watch:

ŞOC în Coreea de Nord: nou-născuţii sunt ucişi în timp ce mamele sunt forţate să privească

Phenian, Coreea de Nord (LiveActionNews) – Un raport ONU de ieri cu privire la încălcările drepturilor omului în Coreea de Nord a dezvăluit un nivel de depravare și cruzime fără precedent în societatea modernă. Raportul inițial de 36 de pagini și raportul de 372 de pagini cu rezultatele detaliate au relevat, de asemenea, uciderea sistematică și persecutarea celei mai vulnerabile părţi a societății – copiii nenăscuți și persoanele cu handicap.
Nu este un secret faptul că eugenia a fost un obiectiv de bază pentru cele mai multe şi mai brutale dictaturi ale istoriei, și Coreea de Nord nu este o excepție. Atât de adâncă este dorința de a eradica orice impuritate din populație încât niciunei persoane cu handicap sau cu vreo dezabilitate nu îi este măcar permis să trăiască în capitala Phenian, chiar dacă că handicapul a fost dobândit prin rănire sau boală.

Familii cu copii născuți cu handicap sau cu dizabilităţi sunt eliminate fizic din oraș și mutate în zonele rurale, unde acestea sunt mult mai puțin susceptibile de a veni în contact cu alte persoane sau văzute de vizitatori. Din păcate, o astfel de mutare condamnă de asemenea familiile la o viaţă de sărăcie cu resurse limitate, pentru simplul motiv că au un copil „impur”.
O alternativă, uneori oferită familiei, este de a permite guvernului să ia copilul și să-l sau s-o interneze într-o instituție administrată de guvern pentru persoanele cu handicap. Un fost oficial de nivel înalt intervievat de către Comisia ONU a mărturisit că oficialii guvernamentali vizitau în mod obișnuit familiile care aveau un copil cu handicap și le determinau să dea acel copil statului. Acest lucru însemna că îşi dau acordul de a nu-l mai vedea ori căuta vreodată şi permitea internarea lui sau ei într-o instituţie guvernamentală necunoscută dintr-o locaţie îndepărtată. Statul urma să şteargă inregistrarea naşterii copilului şi numele din arhivele familiei, ca şi cum copilul n-ar fi existat niciodată.
Atât de secretizată este soarta acestor copii, încât nici măcar Comisia ONU nu a putut descoperi cât de multe dintre aceste locaţii există cu adevărat, deși se estimează cel puțin unsprezece. În esență, nimic mai mult nu se stie despre ce se întâmplă cu acești copii după îndepărtarea din familii, deși oferă o explicație descurajatoare faptul că la ultimul recensământ din Coreea de Nord s-a declarat că doar 3,4% din populatie are un handicap, în ciuda estimării Organizației Mondiale a Sănătății conform căreia aproximativ 10% din populația lumii trăiește cu unul.
Alte rapoarte examinate de către comisie și mărturiile suplimentare au relevat faptul că copiii cu dizabilități sunt de obicei abandonaţi sau ucişi din cauza handicapului lor, în timp ce cei care supraviețuiesc sunt adesea supuşi la sterilizare forțată. Și într-o mișcare care amintește de Germania nazistă, consiliul notează “acuzaţiile deranjante de pe o insulă din sudul provinciei Hamgyong unde teste medicale macabre de arme biologice și chimice au fost efectuate pe persoane cu dizabilități”.
Consiliul nu a putut să-și procure informaţii de primă-mână despre această locaţie, dar un fost ministru de rang înalt funcționar al Securității Publice a declarat că a fost informat, în două ocazii diferite, că anumite persoane arestate au fost transferate pentru a fi utilizate în calitate de experimente medicale. Aşa cum menţionează raportul, anchetele suplimentare sunt absolut necesare; datorită structurii de control complet a statului nord-coreean, este posibil ca profunzimea acestei orori să nu fie niciodată cunoscută.
Ca ceea ce ar fi trebuit să fie o mică surpriză, consiliul a descoperit de asemenea “o răspândire pe scară largă a avortului forţat si infanticidului,” mai ales față de femei suspectate de a fi însărcinate cu un copil al cărui tată e cineva de altă naționalitate. În timp ce raportul ONU a remarcat că – în ansamblu – abuzul sistemic din Coreea de Nord se bazează mai mult pe motive ideologice și religioase decât cele de rasă și naționalitate, s-a constatat de asemenea că o dorință puternică de a menține puritatea rasei nord-coreene este al doilea motiv pentru multe încălcări ale drepturilor omului.
Marea majoritate a avorturilor forțate și infanticidelor apare față de femei care au fost repatriate din China, în ipoteza în care femeia este, sau ar putea fi, însărcinată cu un copil parţial de origine chineză. Nici o cerere nu se face pentru a-l identifica pe tată, nici nu există oportunitate pentru a se dovedi altceva; femeile gravide care ar fi putut concepe cu un bărbat din China sunt supuse la avort forțat ca o chestiune normală , fără excepție. În cazul în care sarcina a progresat prea mult pentru a permite avortul, sau în cazul în care avortul nu a reuşit, sugarii nou-născuţi sunt ucişi sistematic, în timp ce mamele sunt forțațe să privească, sau, în multe cazuri, să-şi ucidă propriul copil.
Avorturile în sine se desfășoară într-un mod proiectat să pedepsească mama pentru concepere, de multe ori femeile sunt lovite în regiunea pelviană si abdominală până avortează spontan, sau prin introducerea cu mâna a unor substanțe chimice în vaginul femeilor pentru a provoca moartea fătului. Avorturile chirurgicale brute sunt, de asemenea, efectuate cu clești ascuțiţi, și de multe ori fără anestezic. Așa cum s-a şi intenționat, de multe ori rezultă rănirea serioasă sau moartea mamei. Practica este atât de barbară, încât gardienii chinezi, care păzesc femeile nord-coreeane însărcinate ce urmează a fi expatriate, permit uneori acestora să avorteze la un spital din China înainte de a fi extrădate.
Dintre femeile care nu au avortat forțat datorită stadiului avansat al sarcinii, cele mai multe dau naştere unui copil mort. Cele care nasc copii vii sunt obligate fie să-şi sufoce propriul copil, sau să privească cum copilul este ucis în faţa lor. Uneori, acest lucru se face relativ repede, aşezându-se copiii în găleti cu apă sau ţinându-se cârpe ude peste faţă, dar deseori, gardienii vor întinde nou-născutul cu faţa în jos pe podeaua celulei aşa încât acesta să se sufoce încet şi dureros, în timp ce mama zace alături, incapabilă să-şi salveze propriul copil, care adesea plânge de durere sau din cauza lentei sufocări.

Un martor isi aminteste:
“. . . era o femeie gravidă în aproximativ 9 luni de sarcină. Ea a lucrat toată ziua. Copii care se nasc sunt de obicei morţi, dar în acest caz, copilul s-a născut viu. Copilul plângea când s-a născut; noi eram atât de curioşi, aceasta fiind prima dată când am văzut cum se naşte un copil. Deci, ne uitam la acest copil și eram atât de fericiţi. Dar dintr-o dată am auzit pașii. Agentul de securitate a venit și acest agent din Bowibu a spus că …, de obicei, atunci când se naște un copil, trebuie spălat într-un vas cu apă, dar acest agent ne-a spus să punem copilul în apă cu faţa în jos. Deci, mama a început să se roage:
„Mi s-a spus că nu aș fi capabilă să fac copii, dar am avut noroc şi am rămas însărcinată aşa că lasă-mă să păstrez copilul, te rog iartă-mă “, dar acest agent o bătea pe femeie, mama care abia născuse. Și copilul, deoarece fusese abia născut, plângea. Și mama, cu mâinile tremurânde a luat copilul și l-a pus cu fața în jos în apă. Copilul s-a oprit din plâns și am văzut o bulă de aer ieşind din apă din gura copilului. Și acolo a fost o doamnă în vârstă, care a ajutat cu munca, ea a luat copilul din vasul cu apă și a părăsit sala în liniște. Astfel, acest gen de lucruri s-a întâmplat în mod repetat. ”
Mai mulţi martori au mărturisit că au văzut aceste atrocităţi comise în timp ce gardienii declarau că acei copii nu meritau să trăiască pentru că „nu erau umani”, în timp ce alţi martori explică că chiar conceperea unui copil de rasă mixtă expune femeia în a fi privită ca fiind „mai puţin decât umană”.
Michael Kirby, preşedinte al Consiliului de investigație ONU, a trimis o scrisoare lui Kim Jong-un declarând că el și mulți alții pot fi subiectul unui proces la Curtea Penală Internațională, dar, cum puternicul aliat al Coreei de Nord şi anume China, ocupă un loc permanent la această Curte, şi aceasta şi-a exprimat poziţia de a nu susţine nici investigaţiile nici rezultatele acestora, există puţine speranţe ca justiţia să fi încercat să-şi spună cuvântul. Acest lucru lasă poporul nord-coreean pradă unei lumi a suferinţei, a cărei adâncime rămâne necunoscută.