PROPAGANDA BBC: De ce vreau un implant cu microcip?

   Iata ce putem citi in articolul Why I want a microchip implant:

Cu un cip implantat sub piele poti face orice de la deschiderea usilor la pornirea motocicletelor sustine Frank Swain, care a incercat sa isi faca propriul sau implant.

In urma cu citiva ani stateam cocotat pe marginea patului meu intr-un apartament minuscul, inhalind vapori de acetona si incercind sa desprind coltul unui card eletronic de calatorie cu ajutorul unui bisturiu. Mai mult de 10 milioane de londonezi utilizeaza cardurile Oyster pentru calatoria cu transportul public. Eu am decis sa il dezasamblez pe al meu. Dupa ce am lasat cardul in dizolvant pentru lac de unghii timp de o saptamina, plasticul se inmuiase suficient de mult pentru a putea desprinde straturile sale unul de altul. Ingropat inauntru era un minuscul microcip atasat la o bobina foarte fina de cupru: cipul de identificare prin frecventa radio (cipul RFID).

Scopul meu era sa ingrop cipul sub pielea mea, pentru ca usile automatizate de la intrarea in metrou sa se deschida printr-o simpla miscare a miinii mele, ca si cum as fi fost un vrajitor al tehnologiei. Dar cu toate ca aveam cipul si un medic care a lucrat in marina regala dispus sa faca operatia, nu am reusit sa fac rost de siliconul special in care trebuia sa invelesc cipul pentru ca organismul meu sa nu il respinga. De atunci oamenii au utilizat tehnica pe care am popularizat-o eu pentru a introduce cipuri Oyster scoase din carduri in bratari, inele, baghete magice chiar si in fructe, dar premiul pentru primul cyborg al transportului public nu l-a revendicat inca nimeni.

Persoana care o va face va fi introdusa in comunitatea „tocatorilor” – persoane care au drept hobby modificarea propriului lor trup cu imbunatatiri tehnologice. Asa cum ai putea gasi pasionati de motoare aplecindu-se asupra motoarelor sau hackeri gindindu-se mai departe la cod software, „tocatorii” viseaza moduri de imbunatatire ale propriilor corpuri. Una din cele mai populare imbunatatiri este implantarea unui cip sub piele, de obiei in zona de piele moale dintre degetul mare si aratator.

 

 

Multi oameni au acum cipuri implantate in partea carnoasa dintre degetul mare si aratator (Amal Graafstra/Dangerous Things – lucruri periculoase).

Sa-l luam pe Amal Graaftsa un autointitulat „aventurier al tehnologiei” si fondatorul companiei de biohacking „Dangerous things” (lucruri periculoase) din Seatle, Washington. El este un dublu implantat, are cite un microcip in fiecare mina.

In mina dreapta are un cip reinscriptibil de acelasi fel cu cel utilizat in cardurile de calatorie Oyster si care poate fi utilizat pentru a stoca cantitati reduse de date. Prin apasarea miinii sale pe telefon informatia poate fi downloadata (descarcata) din corpul sau uploadata (incarcata) in acesta. Cel din mina stinga contine un simplu numar de identificare care poate fi scanat pentru deschiderea usii de la intrare, logarea pe computerul personal sau pornirea motocicletei (vedeti fisierul video).

In aceasta luna, la conferinta „Viziuni transhumaniste” de la San Francisco, Graafstra a deschis un stand de implantare, oferind doritorilor sansa de a fi implantati pentru suma de 50 de dolari. Utilizind un ac mare creat pentru implantarea animalelor de casa, Graafstra a injectat un tag RFID acoperit cu sticla , de dimensiunea unui bob de orez in fiecare voluntar. Pina la sfirsitul zilei Graafstra a creat 15 noi cyborgi.

Cu toate acestea, pentru alti oameni, ideea de a se autoimplanta cu microcipuri poate evoca idei referitoare la supraveghere sau control totalitarist. „Fiecare film hollywoodian le-a spus ca implanturile sint utilizate pentru a localiza si supraveghea oamenii” sustine Graafstra. Oamenii nu inteleg ca este exact aceeasi tehnologie cu cea din cardul pe care il ai in portofel. Cind cineva utilizeaza o carte de credit fie cu contact sau contactless, ei sint localizati deoarece multe corporatii stiu cine sint ei, cind au cumparat, cit au cheltuit si unde au cheltuit.

Daca este adevarat atunci care mai este rostul implantarii? Graafstra si prietenii lui cyborgi ar putea utiliza la fel de bine un cip intr-un portofel de plastic pentru a stoca date si o cheie pentru a descuia usa si a porni motocicleta. „Da practic ai luat un card de acces RFID purtat in mod normal in buzunarul de la pantaloni si l-ai mutat intr-un buzunar de piele” recunoaste Graafstra. Cu toate acestea exista niste avantaje: unul ar fi ca nu vei mai pierde niciodata cipul si ca furtul acestuia va deveni imposibil in afara de situatia in care hotul este pregatit pentru o operatie chirurgicala macabra.

Graafstra arata de asemenea ca implantarea cipului sub piele reduce distanta de la care poate fi citit cu un scanner facindu-l in acest fel mai sigur. Cind este in bratul sau in mina ta sint mai putine sanse a cineva sa iti scaneze in mod clandestin datele de identificare cu un scaner portabil miscat in vecinatatea cipului.

 

Capsula subdermala cu cip care poate fi citit de scannere (Amal Graafstra/Dangerous things).

In cele din urma cipurile implantabile ofera o metoda prin care corpul tau fizic poate fi citit de masini. In momentul de fata nu exista un singur standard de comunicare cu masinile care stau la baza societatii (de la crearea panourilor de control la bancomate) ci o nesfirsita diversitate de sisteme de identificare: benzi magnetice, parole, PIN-uri, intrebari de securitate si chei hardware pe USB. Toate acestea sint incercari de a crea o punte de legatura intre lumea digitala si cea fizica, iar daca le pierzi sau le uiti automat pierzi accesul la contul bancar, la sala de gimnastica, la transportul public, la dovada identitatii si asa mai departe. In schimb un cip implantat poate juca rolul de purtator universal al identitatii nostre pentru a naviga in aceasta lume dominata de masini.

Cu toate acestea, pentru a functiona acel cip ar trebui sa fie cu adevarat universal si sa tina cont si de posibila invechire (uzura morala) a tehnologiei respective. Cochetarea mea cu tehnologia implantabila a luat sfirsit cind m-am mutat din Londra, acest lucru facind complet inutila o mina implantata cu un cip Oyster. Chiar si daca pe viitor ma voi intoarce la Londra, ma voi gindi de doua ori inainte de a ma reapuca de proiect deoarece cardurile Oyster incep sa fie scoase din uz.

Cu toate acestea, o astfel de schimbare ar putea fi un motiv de optimism pentru entuziastii implanturilor, deoarece in locul cardurilor Oyster, autoritatea de transport public din Londra le permite cetatenilor sa calatoreasca cu metroul sau autobuzele utilizind carduri bancare. Aceasta marcheaza inceputul unei tranzitii lente catre o lume in care totul va fi accesibil printr-un singur mirocip RFID. Daca acea zi va sosi nu as putea sa ma gindesc la un loc mai sigur pentru acel cip decit inauntrul corpului meu.