Ierom. EFTIMIE MITRA: Pe cand se va discuta si despre canonizarea parintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa?

Iata ce putem citi in articolul Pe cand se va discuta si despre canonizarea parintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa?:

Vestea dezgroparii ramasitelor trupesti ale parintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa a adus “caderea” si “ridicarea” multora. Unii s-au “ridicat” osandindu-i pe faptasi si felul in care s-a intamplat evenimentul, iar altii au “cazut” prin felul in care au savarsit fapta. Pana in prezent reactiile privitoare la acest eveniment s-au limitat la pedepsirea faptasilor, la “demascari” publice si la diversiuni mai mult sau mai putin SRI-ste. Toate aceste “vitejii” au creat o valva nemeritata. Nu cred ca cineva poate fi atat de naiv sa creada ca interesul SRI este de a demonstra ca trupul martirului anticomunist a fost gasit neputrezit. Dar iata ca prin excesul de zel al unora (pe care nu il aprobam, dar nici nu putem spune ca a avut scop profanator), azi avem dovada clara, pentru cei care au nevoie de dovezi vizibile, ca trupul parintelui Gheorghe Calciu poarta semnele sfinteniei.

Cand vorbim despre parintele Gheorghe Calciu ar trebui sa ne gandim la lucruri mult mai importante, cum ar fi canonizarea sa. Nu stiu daca “vitejiile” sus mentionate au avut ca scop distragerea atentiei spre lucruri minore (caci faptul era deja consumat, nu-si mai avea sensul), dar, printre altele, asta s-a intamplat. Canonizarea individuala a unor martiri din inchisorile comuniste, sau in grup, a tuturor acestor martiri, e drept ca apartine autoritatii supreme a Bisericii, Sfantul Sinod. Aceasta nu inseamna ca trebuie sa ne spalam pe maini si sa ne multumim cu expresii de genul: “Nu noi decidem asta”, “Asta e treaba clericilor, nu a mirenilor” sau “noi suntem monahi si trebuie sa ne vedem de treburile noastre” etc. A cere si a face demersuri nu inseamna si a decide. Exemplul parintelui Justin Parvu a fost cu totul altul. Lupta parintelui Justin a fost canonica si jertfitoare, nu s-a gandit la imagine si nici la repercursiuni. Este de apreciat marturisirea obstei manastirii Petru Voda, reprezentata de parintele Hariton Negrea, in comunicatul din 1 februarie 2014, postat pe siteul oficial al manastirii, care, in incheierea celui de al doilea punct, mentioneaza ca parintele Calciu are sfinte moaste: “si a sfintelor sale moaste”. Aceasta lamureste clar si oficial, chiar daca cu intarziere, ca ramasitele trupesti ale parintelui marturisitor poarta semnele sfinteniei. Sper ca in viitorul apropiat cineva isi va asuma responsabilitatea initierii demersurilor in vederea canonizarii. Asupra acestui subiect va trebui sa reflectam cu totii in viitor. Fiecare, dintre cei care l-au cunoscut, ar putea contribui cu ceva la dosar, iar a lasa aceasta sarcina doar pe umerii unora e un gest de iresponsabilitate.

 

Din punct de vedere al canoanelor Bisericii, canonizarea se poate face oricand. Nu este o chestiune legata de canonicitate sa se amane la infinit sub pretextul ca “trebuie sa treaca timp”. Nu timpul, ci viata celor din inchisori, ne spune daca sunt sau nu sunt sfinti. Sunt si alte Biserici ortodoxe care au canonizat sfinti contemporani atat dintre cei care au suferit in inchisori, cat si dintre cei care au dovedit in alte feluri o viata sfanta, cum e si cazul recent al parintelui Porfirie din Grecia. Parintele Dumitru Staniloae exprima destul de clar portretul comunismului spunand: “comunismul nu e o ideologie, ci o satanalogie”. Asupra celor care au suferit din motive strict politice nu ne pronuntam. Este evident ca cei ce au suferit in aceste inchisori, din motive religioase, indiferent de conceptiile politice, sunt martiri. Poeziile, rugaciunile, trairile inalte duhovnicesti care au existat acolo, marturisirea crezului si multe altele, dovedesc ca acei oameni au avut o viata plina de sfintenie.

In ceea ce priveste subiectul “testamentului” parintelui Calciu vin cu urmatoarea precizare:

Unii, cu sau fara stiinta, au afirmat ca am contestat autenticitatea “testamentului”. Mentionez ca nu am contestat autenticitatea textului scrisorii pe care parintele Calciu a trimis-o parintelui Justin de pe patul spitalului, ci doar existenta unui act oficial testamentar pe care Andrei Calciu, fiul parintelui marturisitor, l-ar fi putut folosi in eventualitatea unui proces cu manastirea, dupa cum s-a vehiculat in mass-media. Scrisoarea nu are valoarea unui document juridic, ci doar o valoare morala privind o dorinta a parintelui marturisitor. Nici nu am auzit pe altcineva sa conteste textul acelei scrisori. De altfel, am si mentionat ca scrisoarea parintelui Calciu poate fi luata ad litteram ori avand caracter profetic, sau ambele. Acestea sunt mentionate si in comunicatul postat pe siteul oficial al manastirii Petru Voda la data de 1 februarie 2014, punctul al doilea si al treilea. Pe cei care au incercat sa deturneze cuvintele mele ii sfatuiesc sa reciteasca discutia referitoare la acest subiect de pe blogul ASTRADROM. Alte interpretari si afirmatii inafara de cele mentionate acolo nu imi apartin si le consider tendentioase.

ierom. Eftimie Mitra

   Cititi va rog si:

Parintele EFTIMIE MITRA: „SCRISOAREA parintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa NU ARE VALOAREA TESTAMENTARA”. Curajoasa aparare a MONAHULUI TEODOT si exceptionala analiza a DIVERSIUNII VICTOR RONCEA – FILOTHEU BALAN