ICOANĂ: SFÂNTUL JUSTIN PÂRVU
Icoana este pictată de maicile de la Mănăstirea Paltin-Petru Vodă.
Foto: Paltin-PetruVoda.ro
Cititi va rog si:
Prof. Marian Maricaru marturiseste si el despre MIRUL CE IZVORA DIN TRUPUL PARINTELUI JUSTIN PARVU
Video: „E SFANT”, a zis dracul dintr-o femeie despre parintele JUSTIN PARVU
Video: Inregistrare cu INMORMANTAREA PARINTELUI JUSTIN PARVU
Din invataturile si actiunile Parintelui Justin Parvu (video si interviuri)
SACCSIV - blog ortodox 
N-avem căderea a vorbi despre un Sfânt .
Cel mult să ne rugăm lui să mijlocească mai departe pentru noi.
Mai ales că avem atţta nevoie acum :
O mână de oameni au putut opri o fărădelege, salvând un colţ de natură de Dumnezeu binecuvântată, oprind nu numai buldozere, ci şi autorităţi locale şi centrale să rănească de moarte natură şui semeni. În România o mână de oameni nu poate face nimic, atunci când altă mână de (ne)oameni căţăraţi la putere sunt cumpăraţi în vrac de puteri străine şi distrugătoare de neam şi ţară.
Poate că mâna făcută pumn, sau mâinile cuprinse într-un lanţ de proporţii vor opri până la urmă aceste crime împotriva statului român şi a membrilor săi.
Printre care nu-i pot număra pe alde Patapievici, Tismăneanu, mai nou Pleşu sau Liiceanu !
Ca să nu mai vorbim de Băsescu cu ai lui, inclusiv Ponta. Aceaşi Marie, dar nu soaţă, ci doar cu altă pălărie 😉
„Sa incurajezi jandarmii sa bata populatia care isi apara petecul de pamant de pe urma caruia abia traieste, dintotdeauna, dupa ce le-ai facut praf locurile de munca prin terminarea industriei si a agriculturii stiintifice, este exterminare, ca sa fiu lejer…
„Ce-i pasa taranului ca nu stiu ce guvern a vandut concesiuni? Guvernul sa vanda ce (mai) are, nu ce (mai) are populatia… Vrea premierul independenta energetica? OK, toti o vrem, dar s-o facem noi ca daca apoi ne rascumparam propriile gaze de la firme straine, numai independenta nu obtinem, plus ca le platim de doua ori! Cumparam tehnologie, sau cumparam specialisti, ce mare smecherie?
Ah, tinteste cineva interese personale, sprijin extern? Atunci sa pofteasca s-o faca pe barba lui, nu pe a tarii… sa-si concesioneze terenul de sub vila, nu?”
ApreciazăApreciază
Hunore, independența energetică e o iluzie tristă, pt că gazele vor fi vândute tot la prețul pieței, explica într-o emisiunea Antena3 Ilie Șerbănescu.
Așazisa independență are un termen LIMITAT de maxim 100 de ani după care la cine vom alerga după gaze ?
Indiferent că vor fi ruși sau occidentali cu nabucco prețurile vor fi tot alea, cu mențiunea că în prezent România plătește cel mai scump mia de metriii cubi de gaze din Europa.
Nasolia va fi că țăranii vor rămâne fără apă potabilă și agricultura va fi paraginită deci pierderi incomensurabile mai mari și un risc de accelerare a depopulării.
ApreciazăApreciază
E frumoasa icoana. Si cealalta (care e pusa in dreapta sus permanent) e frumoasa.
ApreciazăApreciază
Foarte frumoasa icoana.
ApreciazăApreciază
Sa dea Dumnezeu sa fie cu-adevarat sfant si-n Imparatie, insa consider ca nu se cade a judeca noi „treapta” anume a sfinteniei sale. Sa lasam asta in seama lui Dumnezeu, caci asa cum nu ne este de folos sa judecam caderile unuia sau altuia, la fel consider ca nu ne ajuta la nimic nici faptele ce-l duc la sfintenie pe aproapele nostru. In fond, Dumnezeu nu ne cere socoteala decat pt faptele noastre raportate la ceea ce suntem fata de cat eram chemati sa implinim din toate. Sa ne amintim crampeie din invatatura sa si mai ales sa ne silim sa le punem in practica.
ApreciazăApreciază
foarte frumoasa icoana , sa le dea Dumnezeu sanatate maicilor de la Mănăstirea Paltin!
ApreciazăApreciază
Iată un răspuns ortodox la nedumeririle multor creştini-ortodocşi cu privire la cinstirea sfinţilor (încă) necanonizaţi prin citirea de acatiste, închinarea la icoane, etc. Părintele Serafim Rose într-una din scrisorile sale către pr. Alexey Young: „Nu, „grecii” nu l-au canonizat pe Vlădica Ioan. Canonizarea este treaba episcopilor, care dau pecetea ultimă şi oficială pentru o venerare locală a unui om sfânt. Ceea ce a făcut mănăstirea [Boston] a fost să scrie (sau probabil să traducă dintr-o lucrare a vreunei mănăstiri pe stil vechi care obişnuia să-l numească Sfânt pe Vlădica Ioan) o Vecernie pentru Vlădica Ioan (noi avem o copie şi arată destul de bine), o practică foarte normală obişnuită de ruşi atât pentru Sfântul Ioan de Kronştadt cât şi pentru Fericita Xenia, cu mulţi ani înainte de canonizarea lor. Aceste slujbe ale Sfinţilor necanonizaţi sunt săvârşite în particular (de către o persoană particulară sau o mănăstire) până ce episcopii permit ca întreaga Biserică să le săvârşească public.
Rugăciunile oricărui sfânt trecut din această viaţă trebuie oricum făcute în particular, iar în unele cazuri, sfinţenia unui sfânt este aşa de evidentă încât i se adresează rugăciuni mai mult sau mai puţin public, cu mult înainte ca acesta să fie canonizat. În cazul Vlădicăi Ioan, episcopii care au slujit la înmormântarea lui, deja ceruseră deschis rugăciunile lui înserând în mod deliberat în anumite părţi din slujbă înmormântării sau din panihidă sintagma, „cu ale lui sfinte rugăciuni”.
Dacă părintele Nichita [din Seattle] are într-adevăr o icoana cu Vlădica Ioan, nu face rău că o foloseşte pentru sine şi nu în public, şi aici nu trebuie ca nimeni să se simtă câtuşi de puţin ofensat, pentru că aceasta e o practică normală şi de asemenea pentru faptul că duşmanii Vlădicăi Ioan vor pricinui niscai probleme din această cauză. Cu toate acestea, o mulţime de ruşi vor fi fericiţi să o vadă, fără să viseze măcar a o face public, adică oficială. Un episcop rus pe care-l cunoaştem s-a umplut de bucurie auzind că există o slujbă grecească închinată Vlădicăi Ioan, drept care a cerut să fie tradusă imediat în slavonă! Nu cred că „grecii” în general sunt mai preocupaţi decât alţii de chestiunea cinstirii deschise a unui sfânt necanonizat; mai degrabă din pricina mai multor râvnitori atât dintre greci cât şi dintre ruşi care fac acest lucru; şi deci din pricina lor au hotărât episcopii ca în cele din urmă să-l canonizeze. În cazul Vlădicăi Ioan, atât ruşii cât şi grecii (slavă lui Dumnezeu!) au fost găsiţi „vinovaţi” în această chestiune, fapt foarte normal în istoria Bisericii. (O călugăriţă rusoaică foarte aşezată ne-a implorat să scriem noi o slujbă pentru Vlădica Ioan imediat după moartea lui!) Cu toate acestea, este limpede că o astfel de cinstire nu trebuie „forţată”, ci trebuie lăsată să crească şi să se manifeste firesc până ce în cele din urmă se coace întru ziua cea mare a canonizării.
În Biserica Ortodoxă nu este interzis să te rogi la Sfinţi „necanonizaţi” . De fapt, canonizarea oferă doar un statut oficial la ceea ce deja există neoficial: oamenii se roagă unui sfânt înainte ca Biserica, în cele din urmă, să-i stabilească un cult general, moment în care i se stabileşte o slujbă, o icoană etc. Tot astfel, în mod particular, putem cere să se roage pentru noi oricărui creştin plecat dintre noi, aşa cum obişnuim să cerem rugăciunea creştinilor ortodocşi în viaţă – pentru că toţi sunt vii în Hristos; cu atât mai mult cineva a cărui viaţă sfântă sau mucenicie au fost bine-primite de Hristos Domnul nostru, astfel că el poate auzi rugăciunile noastre, mijlocind pentru noi…”
din cartea „Ne vorbeşte părintele Serafim. – Scrisori”
ApreciazăApreciază
Răvaş de la legionarii români de pe frontul spaniol
LA NAŞTEREA DOMNULUI
Din nou popoarele lumii se pregătesc pentru sărbătorile şi bucuriile Naşterii Domnului, a naşterii sfinte a lui Hristos.
Dar bucuria aceasta e astăzi întunecată în toate inimile de îngrijorare pentru soarta aşezării creştineşti a lumii, aşezare dăruită nouă de către Dumnezeu prin trimiterea pe pământ a Fiului Său, a cărui naştere o vom sărbători acum din nou.
Căci iată, mânia Diavolului a pornit în zilele noastre cel mai crâncen război împotriva Bisericii întemeiate de Domnul nostru Iisus Hristos. Niciodată, de când a coborât Mântuitorul printre noi, nu s-a ridicat o parte a omenirii, cu atâta ură şi pornire, pentru a dărâma aşezarea, rânduiala creştină a lumii, ca în zilele noastre. Mor oameni cu zecile de mii, unii pentru a izbuti să dărâme altarele Bisericilor lui Hristos, iar alţii pentru a le apăra. Comunismul este ca cea fiară roşie din Apocalips, care se ridică pentru a izgoni pe Hristos din lume.
Astăzi, la Naşterea Domnului, nu ne este îngăduit să avem numai bucurie în casele noastre, ci şi grija pentru a păstra marele dar pe care ni l-a făcut Dumnezeu prin trimiterea Fiului Său printre noi.
Fiara roşie va fi biruită, fără îndoială, până la sfârşit. Căci Biserica întemeiată de Domnul Hristos nu va putea fi doborâtă „nici de porţile iadului”. Dar iată că, totuşi, în ţările unde comunismul diavolesc a biruit, Biserica a fost doborâtă. Nu pentru veşnicie, dar totuşi a fost doborâtă pentru veacul de azi, iar în locul ei s-a înstăpânit puterea diavolească a necredinţei, a stricăciunii, cu suferinţele şi moartea sufletească şi trupească a oamenilor de azi. Noi credem în învierea Bisericii atât în Rusia cât şi în Spania comunistă. Dar această înviere cât şi mântuirea ţării noastre de pacostea stăpânirii lui Antihrist, atârnă de vrednicia noastră! Dumnezeu s apus că Biserica nu va fi doborâtă nici de porţile iadului pentru că Dumnezeu a avut încredere în vrednicia oamenilor, în alipirea lor de Dumnezeu.
Dacă însă noi nu ne vom trezi şi nu vom porni la împlinirea datoriei noastre, în războiul pe care l-au pornit oştile diavoleşti, atunci prăbuşirea va veni, cum a venit şi aiurea. Şi cine ştie câte veacuri de ispăşire, în robie şi chin, vor trebui să treacă peste vieţile nenorociţilor noştri urmaşi, până când să ne învrednicim a ne bucura din nou de stăpânirea Bisericii asupra sufletului oamenilor.
Ceasul de azi e un ceas greu. De împlinirea datoriilor noastre în acest ceas atârnă faptul că rândurile viitoare de oameni, copiii, nepoţii şi strănepoţii noştri, să se bucure ori apoi să plângă în ziua Naşterii Domnului.
Să nu lăsăm pe urmaşii noştri să piardă binefacerile sufleteşti ale Naşterii Mântuitorului! Să nu lăsăm o ţară fără Biserici, fără icoane, fără ocrotirea mâinii lui Dumnezeu! Să nu lăsăm copiilor noştri o viaţă în care vor fi pierdut pe Hristos!
Iar pentru acesta, să nu fugim din faţa jertfei pentru apărarea Crucii!
Numai această jertfă poate răscumpăra, pentru urmaşii noştri, pe Iisus Hristos, numai prin această jertfă îl vor putea avea pe Hristos între ei, în zilele de Crăciun ale anilor viitori, ale veacurilor viitoare.
Căci fără luptă vitează, nici Arhanghelul Mihail n-a putut goli cerul de oştile lui Lucifer, de oştile îngerilor răsculaţi.
Legionarii români care, în aceste zile de Crăciun, luptă pentru Cruce pe pământul spaniol, vă cheamă să-i urmaţi!…
Ion I. Moţa
(„Libertatea”, nr. 37-38, Crăciun 1936)
_______________________
ApreciazăApreciază
Icoana asta e mai urata ca prima. Parerea mea.
ApreciazăApreciază
ba e o icoană sfântă şi e foarte frumosă. să nu mai spui asta niciodată!
iartă-mă dar aşa este!
ApreciazăApreciază