Saccsiv – Weblog

IMAGINATIA = POD AL DRACILOR. De aceea new age o si incurajeaza …

Posted in IMAGINATIA, rubrica incepatorului by saccsiv on Noiembrie 8, 2013

Parintele Ilie Cleopa:

„Fericita mintea care se roaga, se inchina fara imaginatie, ca Hristos n-a avut imaginatie, fiind Dumnezeu. Adam a cazut din rai dupa ce a cazut in imaginatie, ca isi imagina, dupa sfatul lui Lucifer, ca de va manca din pomul oprit nu va mai muri in veac. Spun Sfintii Parinti ca cea mai mare boala si ispita in vremea rugaciunii este imaginatia mintii, numita de ei si ” caracatita sufletului cu opt brate ” sau ” octogon ” . Mai este numita imaginatia si ” pod al dracilor „. In timpul rugaciunii din inima cel mai greu lucru este a pazi imaginatia; mai greu chiar decat a pazi mintea de ganduri. Sa nu uitam ca tot ce este circumcis, imaginat, nu este Dumnezeu. Or, daca ne oprim la imaginatii, ne inselam, nu mai putem patrude pe poarta cea ingusta a inimii, nici nu ajungem la Dumnezeu.”

Ca atare, new age cea draceasca invata taman pe dos:

Prin intermediul vizualizării creatoare, al cărei mecanism este extrem de eficient şi perfect realizabil, omul devine gradat ceea ce gândeşte, aşa cum se afirmă în textele înţelepciunii. Cu ajutorul puterii mentale, noi devenim creatorii succesului sau eşecului nostru în orice activitate ne lansăm.

Adica noi suntem miezul si puterea sta in noi, nu trebuie decat sa ne folosim … imaginatia. Asa ii cucereste pe neferictii ce se grabesc a se adapa la aceste balti cu apa statuta. Apoi, dupa ce le incurajeaza mandria, le face o oferta cu totul imbietoare, anume ca prin imaginatie ajung sa cunoasca chestii nestiute de prostime:

Energia subtilă a imaginaţiei creatoare ne dinamizează capacitatea de a concepe uimitoare teorii ştiinţifice sau de a revela simbolismul ascuns, inerent realităţii şi ideile forţă ale lui DUMNEZEU.

   Spre exemplificare am ales un text plin de astfel de invataturi extrem de nocive, Puterea extraordinară a imaginaţiei creatoare:

Vizualizarea mentală se bazează pe principii simple. În lucrarea sa „Principiile psihologiei” , William James (1842 – 1910), părintele psihologiei americane, a arătat că mintea funcţionează ca o parte a organismului si că subconştientul ajunge să manifeste, la un moment dat, orice imagine care a fost menţinută şi susţinută cu o credinţă fermă în minte.

El afirmă: „Acţionează ca şi când lucrul pe care ţi-l doresti există deja şi el se va concretiza cu siguranţă, împlinind astfel dorinţa ta puternică”.

La rândul său, Joseph Murphy scrie în cartea „Puterea extraordinară a subconştientului tău” că „sentimentul care însoţeste vizualizarea este foarte important. De aceea trebuie să simţiţi orice sugestie pe care o trimiteţi către subconştient ca şi când aceasta reprezintă o realitate”.

Subconştientul este sensibil la imagini mentale şi putem să îl influenţăm deoarece imaginile sunt cele care introduc în fiinţa noastră o idee de durere sau una de bucurie.Subconştientul înregistrează tot ceea ce se petrece ca şi cum s-ar derula într-un prezent continuu, nefăcând distincţia dintre trecut şi viitor. El primeşte orice informaţie îi furrnizăm sub formă de imagini sau sugestii mentale şi le stochează, asemeni unei baze de date, din care putem ulterior să accesăm, printr-o practică adecvată, datele pe care le conţine.

A vizualiza înseamnă a ne imagina mental un obiect, o acţiune sau o fiinţă până când această imagine capătă o puternică senzaţie de realitate, conducând la realizarea cât mai rapidă a ceea ce se vizualizează. Aşadar, prin intermediul puterii noastre de imaginaţie, putem vizualiza în mintea noastră orice obiect sau fenomen dorim să ne împlinească. Dar nu întotdeauna un obiect vizualizat de cineva va avea aceleaşi caracteristici cu acelaşi obiect văzut de altcineva, deoarece ceea ce „văd” oamenii depinde de personalitatea lor, de starea lor de spirit şi de ceea ce-i interesează în acel moment

Joseph Murphy spune: „În profunzimile subconştientului sălăşluiesc înţelepciunea nesfârşită, puterea şi bogăţia fără limite. Toate acestea aşteaptă să fie descoperite şi canalizate în mod corect şi benefic. Este timpul să vă cunoasteţi disponibilităţile latente, pentru ca ele să capete o formă concretă în această lume.”

„O imagine clară şi bine susţinută în minte valorează cât mii de cuvinte”, spune un proverb chinezesc. Gândirea vizuală, imaginativă a  fost folosită de către oameni chiar înainte de a-şi dezvolta gândirea verbală, raţională. În trecutul îndepărtat, oamenii erau conectaţi direct la natura înconjurătoare, şi în consecinţă apăreau în mod natural comunicări cu elementele supranaturale, creaţii mitologice, perceperea divinităţii în tot ce-i înconjura.

Cuvintele au început apoi să înlocuiască imaginile vizuale şi astfel, de-a lungul timpului, raţiunea a substituit aproape în totalitate imaginaţia creatoare. Astfel, tot ceea ce era natural şi în armonie cu divinitatea s-a diminuat şi a fost înlocuit cu raţionamente abstracte, reci, fără consistenţă şi valoare. Majoritatea filosofilor regăsesc în condiţia omului aşa-zis civilizat un handicap major: incapacitatea acestuia de a percepe naturalul, armonia, simbolismul, frumuseţea ce sălăşluieste în întreaga natură, eliminarea sacrului şi a misterului din viaţa noastră, lipsa fanteziilor şi a reveriilor.

Astfel, omul care era în permanentă comuniune cu divinul se transformă în omul-maşină, omul dominat de tehnologie, ce funcţionează el însuşi ca un mecanism automat.

În vechime, când oamenii trasau o linie dreaptă, un cerc, o cruce, o linie şerpuită reprezentau o adevărată ştiinţă nemuritoare. Simbolurile sacre serveau drept instrumente de adorare a divinului sau forme de comunicare, fără a fi nevoie de cuvinte.

Confucius spunea că „simbolurile reglementează lumea, nu cuvintele sau legile”.Astfel, înţelegând simbolurile şi modul în care ele se manifestă în creaţie, putem ajunge la esenţă. Din punctul de vedere al filosofiei hermetice, folosirea simbolurilor sacre şi menţinerea lor în minte atrage după sine rezonanţa cu energiile specifice acelui simbol sau imagine sacră.

De exemplu, YANTRA-ele si MANDALA-ele sunt imagini sacre utilizate în India de peste 2000 de ani de către yoghini. Prin focalizarea fermă şi continuă a atenţiei asupra acestor elemente simbolice se stabileşte rezonanţa cu energia lor subtilă specifică, obţinându-se în final o stare de uniune a celui care se concentrează asupra lor cu aspectele divine reprezentate de acele forme sacre. Prin vizualizare se obţine această formă de identificare cu semnificaţia esoterică a imaginii alese şi aceasta presupune o veritabilă experienţă interioară.

Fiecare fiinţă devine gradat ceea ce gândeşte

„Graţie imaginaţiei creatoare perfect controlate, noi elaborăm descoperiri geniale şi concepem proiecte îndrăzneţe pe care apoi, cu anticipaţie, le putem vizualiza CLAR. Fără imaginaţia creatoare, care facilitează REZONANŢA cu o mulţime de energii subtile, benefice, creatoare din MACROCOSMOS, oamenii ar trăi ghidaţi numai de dorinţele şi impulsurile primare. Întotdeauna noi începem prin a ne imagina, în mod creator si benefic, o anumită transformare, apoi, dinamizaţi lăuntric de energiile subtile din MACROCOSOMOS cu care intrăm în REZONANŢĂ, urmărim să o realizăm cu ajutorul capacităţii noastre de gândire şi a inteligenţei, după care, la un moment dat, în cazul succesului, constatăm că totul se transformă aşa cum noi ne-am imaginat anterior.”

Pentru a avea rezultate remarcabile în practică trebuie, pentru început, să învăţăm să gândim pozitiv, să fim optimişti şi deschişi spre orice transformare lăuntrică. Prin exerciţiu, prin practică consecventă şi perseverentă, cu răbdare vom reuşi să realizăm chiar şi cele mai dificile posturi corporale, tehnici de respiraţie controlată. Cea mai bună modalitate de a reuşi aceasta este ca atunci când realizăm o postură corporală pe care încă nu o stăpânim prea bine din cauza lipsei de flexibilitate, de echilibru şi a rigidităţii structurii noastre fizice, să ne vizualizăm şi totodată să ne mentalizăm executând perfect acea postură. În acest fel, efectele specifice acelei posturi vor apare foarte repede şi vor fi mult amplificate.

Tehnica vizualizării creatoare constă în a ne formula o idee-forţă şi a o percepe cu ochii minţii ca şi când ea ar fi deja concretizată. Această mentalizare trebuie să fie susţinută si menţinută suficient de mult timp în mintea noastră pentru a ajunge „să prindă rădăcini” şi ulterior să se împlinească în realitate. Orice lucru pe care ni-l imaginăm în acest mod va deveni la fel de real ca orice obiect material care se află în jurul nostru.

Fiecare dintre noi poate să-şi modifice structura corpului, modul de a gândi precum şi modul său de viaţă, exact aşa cum îşi doreşte. Puterea de care ne folosim pentru a realiza toate acestea este imaginaţia creatoare, la care se adaugă voinţa de a susţine aceste transformări şi credinţa în reuşită deplină.

Dacă aceste elemente sunt însoţite de bunăvoinţă, dragoste şi linişte interioară, atunci cu siguranţă întreaga viaţă ne va fi plină de împliniri şi succese binemeritate. Din punct de vedere al predominanţelor energetice pe anumiţi centri de forţă (CHAKRE), se ştie că fiinţele care au centrul de forţă SWADHISTHANA activat în mod armonios prezintă o imaginaţie bogată şi activă, sunt fiinţe puternic impresionabile şi prezintă capacitatea de a-şi transpune verbal percepţiile.

Swami Shivananda afirmă:

Cel care se concentrează intens şi meditează profund asupra lui SWADHISTHANA CHAKRA şi asupra energiilor sale ascunse corespondente nu se mai teme deloc de apă. El obţine mari puteri psihice, imaginaţie creatoare genială, cunoaştere intuitivă şi se bucură de o stăpânire perfectă a funcţiei sexuale şi a simţurilor. De asemenea, el cunoaşte cu uşurinţă lumile sublime astrale. Pasiunea înlănţuitoare, mânia, ataşamentul, orgoliul, gelozia şi alte impurităţi psihice sunt uşor şi complet eliminate de el. Fiinţa în cauză îşi regenerează corpul fizic, rămâne tânăr şi ajunge să cucerească moartea.”

Prin intermediul vizualizării creatoare, al cărei mecanism este extrem de eficient şi perfect realizabil, omul devine gradat ceea ce gândeşte, aşa cum se afirmă în textele înţelepciunii. Cu ajutorul puterii mentale, noi devenim creatorii succesului sau eşecului nostru în orice activitate ne lansăm.

Înţelegem astfel că noi suntem direct şi singurii responsabili de fericirea sau suferinţa noastră, de libertatea sau îngrădirea propriei noastre fiinţe. Folosindu-ne din plin imaginaţia creatoare benefică şi puterea de vizualizare mentală ne putem trezi şi dezvolta capacităţile interioare latente şi putem deveni conştienţi de natura noastră divină.

Imaginaţia creatoare ne stimulează tendinţa spre perfecţiune

Imaginaţia creatoare ne transformă gradat în fiinţe umane benefice, deschise, gata mereu să iubească şi să evolueze. Ea ne trezeşte şi ne amplifică iubirea şi ne diversifică puterea de a crea, oferindu-ne posibilitatea de a evada fulgerător din realitatea individuală prin intermediul vizualizării mentale dirijate. Energia subtilă a imaginaţiei creatoare ne dinamizează capacitatea de a concepe uimitoare teorii ştiinţifice sau de a revela simbolismul ascuns, inerent realităţii şi ideile forţă ale lui DUMNEZEU.

Fiecare fiinţă umană acţionează, simte şi înfăptuieşte în conformitate cu ceea ce îşi imaginează că este adevărat despre propria sa persoană şi despre tot ceea ce o înconjoară. Acesta este un fenomen perfect normal, un proces al funcţionării creierului uman.

Este deja binecunoscut faptul că există diferenţe între funcţiile emisferei stângi a creierului şi cele ale emisferei drepte.

Emisfera stângă controlează partea dreaptă a corpului şi este implicată în gândirea logică, analitică, în funcţiile verbale şi matematice, iar emisfera dreaptă controlează partea stângă a corpului şi este responsabilă cu orientarea în spaţiu, dezvoltarea aptitudinilor artistice, structurarea imaginii corporale, capacitatea de a sintetiza structura lucrurilor fără a le analiza concret.

De cele mai multe ori, majoritatea oamenilor îi privesc cu suspiciune pe yoghini, mistici şi metafizicieni. Clarviziunea, premoniţiile, talentele mediumice, comuniunea extatică prin rugăciune cu Dumnezeu şi chiar genialitatea sunt de multe ori privite ca o ameninţare la adresa echilibrului societăţii. Aceşti oameni consideră că nu putem obţine rezultate concrete în viaţa noastră, decât prin muncă asiduă, că numai prin efort fizic şi intelectual susţinut vom putea avea o viaţă împlinită, lăsând la o parte reveriile şi imaginaţiile noastre. Această mentalitate ţine de o predominanţă a emisferei stângi a creierului, în care totul este analitic, calculat şi logic.

Cu toate acestea, în mod paradoxal, printr-o dinamizare a jumătăţii drepte a creierului, aparent rigidă şi limitatoare, noi putem intra cu uşurinţă în legătură cu potenţialul nostru lăuntric nebănuit şi, printr-o adecvată dezvoltare a capacităţilor latente, putem avea acces la trăiri şi experienţe spirituale uluitoare. Prin folosirea cu succes a imaginaţiei creatoare, vom putea să învingem obstacolele de tot felul pe care le întâlnim de-a lungul vieţii şi de asemenea să ne bucurăm din plin de rezultatele muncii noastre.

Comparativ cu modul de acţiune al oamenilor la care predomină emisfera stângă a creierului, cei care au activată predominant emisfera dreaptă vor avea reuşite mai mari şi mai evidente în ceea ce întreprind, vor fi mai optimişti şi mai încrezători în forţele proprii şi mult mai senini şi destinşi decât ceilalţi.

Secretul constă în a vizualiza ce fel de viaţă îţi doreşti să ai, să menţii cu ardoare această imagine a vieţii tale, să te bucuri de reuşită chiar înainte de a o avea şi să fii ferm convins că aşa se va petrece.

Sistemul nervos nu face diferenţa dintre o experienţă imaginată şi una reală. În ambele cazuri el reacţionează automat la informaţia pe care creierul i-o transmite. Informaţiile care vin din exterior, culese de diferitele organe de simţ, se transmit sub forma unor impulsuri nervoase către creier, care le descifrează, interpretează şi evaluează, generând apoi imagini sau idei mentale. Aceste imagini sau idei care ne apar ne fac să avem diferite convingeri sau păreri despre un fenomen exterior şi ne determină să reacţionăm într-un anumit fel.

Astfel, vom acţiona şi vom simţi nu în conformitate cu ceea ce sunt de fapt lucrurile în realitate, ci în funcţie de imaginea pe care o are mintea noastră despre ele. Deşi acest lucru poate să pară la prima vedere o limitare, el are valenţe transformatoare profunde.

Bazându-ne pe faptul că sistemul nervos nu discerne între o experienţă imaginată şi una reală, ne vom putea vizualiza ca având anumite aptitudini sau calităţi pe care dorim să le trezim în fiinţa noastră şi, menţinând vie această imagine în minte, rezultatele reale nu vor întârzia să apară. În felul acesta, imaginaţia creatoare ne va stimula tendinţa spre perfecţiune.

Toţi oamenii aspiră să fie fericiţi, dar puţini ştiu că suntem liberi să trăim această stare minunată oricând dorim.

De cele mai multe ori, oamenii caută reţete complicate pentru a dobândi fericirea, neţinând cont că marile adevăruri ale vieţii sunt simple, creatoare si dinamice.Folosindu-ne imaginaţia creatoare, putem intra în rezonanţă cu starea de fericire, de bine si cu armonia universală. Sf. Pavel spunea: „ câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă fie gândul”(Filipeni, 4:8)

Joseph Murphy afirmă:

„Experimentarea continuă a acestor binefaceri constituie o părticică din viaţa eternă la care se referea Iisus când afirma că lucrurile cele mai importante sunt pacea, armonia, siguranţa, libertatea individuală  si fericirea şi că acestea sunt intangibile, deoarece nimeni nu vi le poate răpi. Ele provin din esenţa divină a fiinţei dumneavoastră. Cine meditează asupra acestor calităţi va intra imediat în rezonanţă cu sursa lor, subconştientul umplându-se cu ideile lor forţă. Acestea sunt o parte din adevăratele comori «pe care nici molia, nici rugina nu le strică» (Matei 6: 20)”

Daciana Matei, “Lohanul” nr.25

   Comentariu saccsiv:

   Iar cu un astfel de final castiga si pe crestinii caldicei …

 

Anunțuri
Tagged with: , , ,

30 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

    • Mirela said, on Noiembrie 8, 2013 at 11:25 pm

      Ăia sunt sărăcuţi, uite bogaţii (în bani şi în rele):

      Apreciază

  1. Nord Ortodoks said, on Noiembrie 8, 2013 at 2:12 pm

    PAZITI-VA MINTEA! CEI CE NU-SI VOR PASTRA MINTEA LIMPEDE PRIN RUGACIUNI, VOR DEVENI IRECUPERABILI !

    Stiati ca…

    * Toti zeii neamurilor sunt draci ? (Psalmul 95-5)

    * Omenirea socoteste ca se afla in anul 2013 dupa nasterea lui Hristos-Dumnezeu? (Evrei 1,2)

    * Dupa Hristos-Dumnezeu nu mai au cum sa inceapa alte legi si alta credinta?
    (Romani 10-4)

    * Este anatematizat (trimis de viu in Iad) oricine schimba invatatura lui Hristos-Dumnezeu? (Galateni 1, 6-8) & (Apocalipsa 22-19)

    * Trupul nostru este pentru suflet ca si o haina?

    * Universul nu este infinit? (Psalmul 103-3)

    * Politica publica (de la tv) nu este niciodata aceeasi cu cea reala?

    * Pamantul se afla in centrul intregului univers?

    * Pamantul nu este planeta?

    * Prin minciuna heliocentrismului se doreste ridicarea accentului de pe intruparea lui Hristos-Dumnezeu si punerea accentului pe demonul egiptean Ra?(Iezechiel 6-4)

    * Toti presedintii statelor lumii fac parte din aceeasi structura si ei au totdeauna agenda comuna?

    * Printr-un guvern mondial se vrea inscaunarea lui Antihrist pe intreg pamantul?

    * New age-kabala, este religia globala a lui Antihrist?

    * Romania nu a iesit nici o clipa din comunism ci comunismul se pregateste de tiranie globala?

    * Omenirea se apropie de cea mai mare tiranie globala din istoriei ei?

    * Peste 90% din emisiunile si stirile tv sunt diversiuni, manipulari si minciuni?…

    http://nordortodox.webs.com/

    Apreciază

  2. ROmanul said, on Noiembrie 8, 2013 at 2:42 pm

    El afirmă: „Acţionează ca şi când lucrul pe care ţi-l doresti există deja şi el se va concretiza cu siguranţă, împlinind astfel dorinţa ta puternică”.

    „24. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea.”
    http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=53&cap=11

    Ok. Este o prostie sa spui ca daca doar iti imaginezi ceva, acel lucru se va materializa.Sau toate chestiunile acelea ciudate. Dar nu poti sa spui ca orice fel de imaginatie este de la draci ori rea. Nu este bine sa-ti imaginezi diverse lucruri in timpul rugaciunii. Asta spune acel fragment din Sfintii Parinti. Dar in viata de zi cu zi trebuie sa ne gandim la efectul faptelor noastre imaginandu-ne ce se va intampla daca vom face ori nu vom face un anume lucru.

    Dar cand doresti sa rezolvi o problema trebuie sa-ti imaginezi sau sa te gandesti la consecintele actiunilor tale. Daca dau cu ciocanul asa o sa sara chestia aia intr-o anume directie. Asta e imaginatie daunatoare?

    Sa inteleg ca este interzis unui tamplar sa-si imagineze cum va arata masa pe care vrea s-o faca. Este interzis unui iconar sa-si imagineze cum va arata icoana pe care urmeaza sa o picteze.
    Este interzis unui arhitect sa-si imagineze biserica pe care urmeaza sa o proiecteze?
    Nu cred.
    Sper ca nu ne intoarcem la „Noi muncim nu gandim”.
    Iertati-ma daca gresesc si astept lamuriri.

    Apreciază

    • Mirela said, on Noiembrie 8, 2013 at 11:18 pm

      @Romanul

      Avertismentele patristice asupra pericolului pe care îl reprezintă imaginaţia sunt destule.
      Spui: „Dar in viata de zi cu zi trebuie sa ne gandim la efectul faptelor noastre imaginandu-ne ce se va intampla daca vom face ori nu vom face un anume lucru”.
      Din punctul meu de vedere, în situaţia prezentată de tine nu e vorba despre imaginaţie, ci despre logică/anticipare/prevedere. Ceea ce se cere, omul fiind fiinţă raţională.
      În ceea ce priveşte creaţiile artistice, adesea lucrurile au luat forme decadente sau chiar satanice tocmai din pricina cultivării fără limite a imaginaţiei, a originalităţii şi a unicităţii, chiar şi în absenţa frumosului sau a adevărului.
      Termenul grecesc „kalokagathia” însemna bine, adevăr şi frumos, toate la un loc. În schimb, arta modernă a înlocuit termenul de „frumos” cu cel de „estetic”, care e o frumuseţe golită de bine şi de adevăr.
      Nu ştiu cum stau lucrurile în arhitectura laică, nu mă pronunţ asupra acestui domeniu al creaţiei, dar pot să îţi spun cum stau în iconografie. Nimic nu se imaginează, căci icoana reprezintă o realitate, nu o ficţiune. Deşi utilizează un limbaj simbolic (simbolistica cromatică, a mărimii personajelor după importanţă etc.), stilizat, icoana prezintă doar ceea ce s-a arătat omului şi nu altceva. De aceea există erminii, care călăuzesc pictorul, oferind indicaţii precise despre cum trebuie pictat (de asemenea, sunt foarte valoroase modelele de icoane). De pildă, dacă e vorba de un sfânt, se dau indicaţii de genul: faţa lungă, frunte înaltă, ochi mici, păr negru, veşminte … etc., toate cu scopul păstrării fidelităţii faţă de adevăr. Deci, imaginaţia pictorului se subordonează canoanelor picturii, nu zburdă oriunde. Pe Sf. Vasile nu îl reprezinţi ca pe Sf. Serafim de Sarov sau cum te taie capul, ci după cum a fost. La fel, Erminia prevede ce scene biblice se pictează în diverse zone ale bisericii, precum şi modul în care trebuie pictată fiecare scenă. Există libertate de exprimare, dar adevărul stă în canoane.
      Abandonarea, prin Renaştere, a canoanelor a dus la o decadenţă evidentă a artei sacre. Ce asemănare mai are Madona cea cu sânii goi cu Maica Domnului? Iar hristosul obez mai are vreo legătură cu Dumnezeul cel răstignit?

      Apreciază

      • discerne said, on Noiembrie 9, 2013 at 10:54 pm

        imaginatie = (cf. Dictionarului Universal al Limbii Romane, ed. 2010) 1. facultatea umana de a crea reprezentari sau idei noi pe baza celor anterioare 2. idee, imagine creata de aceasta facultate 3. parere neintemeiata, inchipuire, fantezie
        Voi va certati deespre sensuri diferite ale aceluiasi cuvant – inaintea unei dispute, e bine sa va uitati in dictionar. S-ar putea ca toata lumea sa aiba dreptate 🙂

        Apreciază

      • Mirela said, on Noiembrie 10, 2013 at 12:52 pm

        Din perspectiva mea, punctele de vedere diferite expuse de comentatori nu sunt generate de neconsultarea dicţionarelor, ci merg mai adânc decât sensurile generale şi uneori imprecise trasate de acestea.
        Altfel spus, înţelesul unui termen mai complex nu îl vei cunoaşte în profunzime din dictionar, dicţionarul e doar un prim reper, aşa cum e Wikipedia, când nu ai habar despre ceva şi vrei să ai o idee.

        Apreciază

  3. ioan said, on Noiembrie 8, 2013 at 2:56 pm

    @ frate crestin ortodox. te rog sa ma ierti, dar nu vreau sa te jignesc sau sa te mustru ci sa-ti reamintesc unele lucruri. citeste prezentul articol si mai citeste-l odata si mai citeste-l odata. vezi ce spune par. Cleopa si despre dracii arhiconi-teologii iadului. vezi ce spune par. Cleopa si despre vise. cel mai mare teolog(filozof) nu e omul ci dracul, dar nu teologia(filozofia) ne duce spre mantuire ci smerenia. pe sfinti nu i-a ridicat la ceruri teologia ci smerenia. iertare si Doamne ajuta.

    Apreciază

    • saccsiv said, on Noiembrie 8, 2013 at 3:56 pm

      ioan

      Tu ii raspunzi lui @ crestin ortodox, dar eu nu i-am aprobat comentariul. Cum ai procedat? Cum ii vezi comentariul?

      Apreciază

  4. Mike said, on Noiembrie 8, 2013 at 3:13 pm

    nu prea am inteles chiar tot dar totusi daca iti folosesti imaginatia in sens bun consecintele nu sunt decat bune nu? in arta, literatura nu mai zic tehnologie si stiinta nu e nevoie de imaginatie ca sa descoperi noi lucruri noi inovatii? fara o imaginatie pozitiva am fi ramas si acum in antichitate sau evul mediu cu siguranta nimeni nu isi doreste sa traiasca in acele timpuri cred…
    am citit mai demult ca si unii calugari de la noi mai evoluati spiritual au vazut fie Sfinti sau pe Sf Maica a Domnului in vis sau din nefericire chiar pe cel rau care ii ameninta sau isi batea joc de viata lor sfanta…asta nu are de aface si cu imaginatia dintr-un punct de vedere?

    Apreciază

    • Mălin said, on Noiembrie 9, 2013 at 1:20 am

      Exista mai multe feluri de imaginatie inspirata de catre duhuri diferite, dar este foarte greu sa le deosebeasca cineva chiar si dintre crestini!
      Asta implica sa ca acel cineva sa aiba darul deosebirii duhurilor, intalnit rar doar la unii dintre pustnici…

      Apreciază

    • Mirela said, on Noiembrie 9, 2013 at 9:12 am

      Cred că se confundă imaginaţia cu inspiraţia. Arta e inspirată, la fel şi multe dintre descoperirile ştiinţifice şi tehnice, dar există două surse: cea divină şi cea demonică.
      Creaţia sacră autentică e inspirată de Dumnezeu, e realizată sub insuflarea Duhului Sfânt. Aşa a fost scrisă Scriptura, aşa au fost realizate icoanele (să nu uităm de cele nefăcute de mână, care constituie prototipuri, modele), cu post şi rugăciune. La fel şi muzica sacră, despre care uite ce scrie o enciclică patriarhală din 1846, în care se critică introducerea în cult a cântărilor tetrafonice:

      „Acum ceva vreme, Sfânta Biserică a lui Hristos a fost înstiintată pe neasteptate si nu cu mică durere că voi, binecuvântati crestini ortodocsi celocuiti acolo, copii adevărati ai Mamei noastre de obste, Sfânta Biserică Răsăriteană, desi crescuti cu laptele cucerniciei de către înaintasii vostri, ati căzut într-o mare greseală scotând din sfânta voastră biserică muzica bisericească veche predată de Părinti si aducând în locul ei o muzică tetrafonică străină, pe care ati adaptat-o la sfintele slujbe, urmând un duh străin. Aceste vesti ne-au tulburat si amărât pe bună dreptate, nu doar pentru că stricarea unei sfinte traditii vechi fără aprobare bisericească arată un amestec nesăbuit într-o chestiune a Bisericii, dar făcând aceasta, putinii ortodocsi care vietuiesc în mijlocul atâtor de multi heterodocsi sunt îndemnati către alte lucruri periculoase, mai ales pentru că reforma este legată de alte obiceiuri străine, dar si pentru felul chestiunii, pentru că este evident că această muzică tetrafonică nouă nu poate fi bisericească din pricina melodiei ei pătimase; asa se face că aducerea ei la sfintele slujbe este împotriva sfintelor canoane ale Bisericii, care a mostenit traditia slăvirii lui Dumnezeu în cântări duhovnicesti, imne frumoase, în felul imnelor compuse de Sfintii nostri Părinti pentru muzica noastră bisericească veche, plăcută lui Dumnezeu si mântuitoare. Nu stim cum de ati găsit de cuviintă să vă depărtati de calea lor cea sfântă, aruncând deoparte cinstitele cântări sfintite si făurite de acesti bărbati inspirati, pe care crestinii sunt obisnuiti să le asculte si care, împreună cu celelalte traditii patristice, caracterizează pe tot poporul crestin ortodox, si cum ati putut urma exemple străine fără a întelege că, făcând aceasta,vinovati vă faceti de păcat asupra canoanelor si a Sfintei Biserici a lui Hristos, Maica noastră a celor credinciosi, care cu nici un chip nu îngăduie schimbarea predaniei siordinii crestine străvechi”

      sursa http://www.scribd.com/doc/151010207/Enciclica-Patriarhala-Despre-Cantarea-Tertafonica

      Pe de altă parte, există creatori care recunosc deschis ajutorul satanic, unul dintre ei fiind Paganini.
      Că nouă ne plac creaţiile unor astfel de autori este din pricina firii noastre căzute, a lipsei de trăire duhovnicească şi de discernământ, a pervertirii simţurilor noastre. O astfel de creaţie nu te apropie de Dumnezeu, ci te îndepărtează, vădit sau subtil.
      Foarte lămuritor este studiul părintelui Dan Bădulescu despre muzică (să ţinem cont că vorbeşte după ce a trecut prin ipostaza de artist profan):

      ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/_Colectie_RO/dan_badulescu_scurta_privire_teologica_asupra_muzicii.pdf

      Cât despre imaginaţie, cred că aceasta se referă la alte lucruri, gen a-ţi închipui cum ar fi să ai nu ştiu ce maşină, nu ştiu ce palat sau nu ştiu ce bogăţii, să fii măreţ, impozant etc. În astfel de imaginări au căzut Lucifer şi Adam, Lucifer închipuindu-se mai presus de Dumnezeu, iar Adam imaginându-şi că poate ajunge la asemănare cu Dumnezeu prin cunoaştere („veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”, le-a spus satana). Ambii au vrut să fie ca Dumnezeu, dar FĂRĂ Dumnezeu. Iar omul trebuie să fie asemenea lui Dumnezeu (ca desăvârşire, ca sfinţenie), dar CU Dumnezeu.

      Apreciază

      • blue said, on Noiembrie 9, 2013 at 11:27 am

        Mirela
        Nu am pretenţia ca ceea ce spun să fie adevărul. Din punct de vedere creştinesc sunt activă cât pot, din punct de vedere al învăţăturii ortodoxe mă recunosc leneşă, nu am studiat cât aş fi putut şi cât s-ar fi cuvenit. De aceea, uite, întreb aici ce mă nedumireşte: imaginaţia e un termen generic în sine. El poate produce bun şi rău pentru omenire. Nu e hazardat a se condamna imaginatia la modul general? Putem porni de la două premise. Prima ar fi aceea că imaginaţia este un dat de la Dumnezeu. Ea face parte din fiinţa omului. Este un dat ca oricare altul, cum ar fi toate celelelte prin care se deosebeşte Omul de animal încă de la Facere. Si tot ca celelalte, important este cum ne slujim de acest dar. Putem alege să-l folosim în slujba Binelui, sau din contra.
        A doua premisă se referă la ceea ce ai spus tu mai sus dar uşor modificat. Zicem că nu există imaginaţie, ci doar inspiraţie. Şi atunci ea poate avea doua rădăcini posibile: una Divină iar alta de la cel rău. În acest caz se presupune că omul e mai influenţat de concepte şi de ceea ce e în afara lui decât s-ar putea presupune luănd in calcul liiberul arbitru care i-a fost dat încă de la început. Aceste surse de inspiraţie i-ar putea influenţa decisiv alegerea. Acesta este motivul pentru care aş înclina către prima premiză şi anume că imaginatia omului e un dat al său. Gândeşte-te, de pildă, la imaginaţia copiilor, extrem de bogată în primii ani de viaţă. Sufletele lor sunt curate, trupurile pure, gândurile lipsite de păcat. Gândeşte-te la acţiunea simplă prin care traversezi strada. Vezi o maşină cum se apropie, îţi imaginezi că te-ar putea lovi şi te fereşti. Puterea anticipării pe care o are omul este menită să-l ferească de rău, e o setare pe care Domnul Dumnezeul nostru ne-a reglat-o pentru a atenţiona cu privire la relele cu care ne-am putea confrunta. Dacă noi folosim acest dar pentru a materializa răul, este doar alegerea noastră, una de fiecare zi, pe care suntem liberi să o facem. Sau nu.

        Apreciază

      • Mălin said, on Noiembrie 9, 2013 at 12:46 pm

        Nu are cum să se confunde imaginaţia cu inspiraţia!

        În pictură Imaginaţia poate fi inspirată, dar inspiraţia nu este suficientă pentru a picta, indiferent că vorbim de icoane sau altfel de pictură!
        Eu am zis clar că imaginaţia poate fi inspirată de duhuri diferite; fie de la Duhul Sfânt, fie de la duhuri demonice. Pictorul trebuie să picteze cu post şi rugăciune, însă nu doar pictorul de icoane, ci orice pictor care este creştin. Aşa se picta în vremurile de demult şi se mai pictează şi azi în special de către monahiii şi monahiile din mânăstiri dar şi de unii pictori creştini. Nu vorbim aici de icoanele care s-au pictat singure, prin minune dumnezeiască, vorbim de pictorii înduhovniciţi care realizau picturile cu post şi cu rugăciune, cum ar fi de exemplu Andrei Rubliov. În zilele noastre asemenea pictori de biserici sunt din ce in ce mai puţini . Sunt pictori de biserici care nu doar că nu postesc şi nu se roagă, dar unii dintre ei mai şi fumează în pauza de lucru.
        Logica este şi ea intrebuinţată in ceeea ce tine de erminie, marime, formă, simbolistică, restaurare etc dar definirea/stilizarea propriu-zisa a Sfintilor în icoane nu poate exista făra ca pictorul să-şi întrebuinţeze imaginaţia creatoare şi/sau imaginaţia reproductivă!

        Există trei forme generale de imaginaţie:

        – imaginaţia creatoare, existentă la toţi oameni după căderea lui Adam, dar care poate fi controlată şi/sau inspirată
        – imaginaţia reproductivă, prin care unii oameni reconstituie un fenomen, o întâmplare etc din trecutul îndepărtat sau apropiat aplicata spre exemplu in tehnicile de conservare si restaurare a patrimoniului cultural
        (poate fi si de inspiratie demonica, spre exemplu cand ti se aduce in minte chipul persoanei care te-a suparat)
        – imaginatia producatoare de imagini (închipuirile de orice fel, inclusiv cele necuvincioase), care este de inspiraţie demonică,

        Apreciază

      • Mirela said, on Noiembrie 9, 2013 at 1:22 pm

        Blue
        Câteva idei:
        1. Prin adolescenţă am citit pentru prima dată ideea articolului, potrivit căreia imaginaţia este un păcat şi trebuie să ne ferim tare de ea. Am reţinut-o pentru că aproape m-a şocat nepotrivirea între ceea ce spuneau oamenii înduhovniciţi şi ceea ce era îndeobşte recunoscut drept o calitate demnă de a fi râvnită. La rândul meu, aveam înclinaţii artistice şi credeam că aceasta e o însuşire pozitivă ce îi defineşte pe marii artişti. Totuşi, am simţit mereu că dacă eu cred ceva, dar sfinţii spun altceva, ei au dreptate iar eu sunt în eroare. Tot aşa, ştiu că dacă Biblia afirmă ceva, iar „ştiinţa” vine cu ceva contrar, adevărul se află în Biblie, iar ştiinţa e în eroare, voit sau involuntar. Astfel, am învăţat să îmi subordonez gândirea şi părerile învăţăturilor biblice şi patristice, pentru că prin ele „vorbeşte” Duhul Sfânt, care este Duhul Adevărului.
        2. O altă premisă este aceea că suntem fiinţe foarte expuse înşelării, oricât ne dăm seama de asta sau nu. Despre înşelarea oricărui om care nu e sfânt vorbeşte clar Sf Ignatie Briancianinov, iar Patericul consideră deosebirea duhurilor (discernământul) drept cea mai mare dintre virtuţi. Adică, să vezi limpede ce e bine şi ce e rău, dincolo de orice mistificare, de orice strălucire falsă şi de orice aparenţă. Citim noi că diavolii se prefac în îngeri de lumină, citim că aproape au reuşit să îi înşele şi pe unii sfinţi (pe Sf Simeon, parcă), dar avem tendinţa să ne credem păziţi de înşelare. Nu suntem DELOC. De aceea, mă păzesc să am păreri de la mine, ci vreau să fiu în concordanţă cu Biblia şi cu Sfinţii Părinţi.
        3. După cum am mai spus, consider că unii termeni se confundă. De pildă, imaginaţia cu raţionarea/anticiparea/prevederea logică. În cazul expus de tine cu maşina care mă loveşte şi mă omoară dacă stau în calea ei, este evident că nu e vorba despre a-mi imagina că mă omoară, ci despre a ŞTI că mă omoară. E ceva învăţat, dobândit prin experienţă sau prin asimilare, nu prin imaginaţie. Ţine de însuşirea/datul omului de a fi fiinţă raţională şi de obligaţia acestuia de a se comporta ca o fiinţă raţională. De aceea, Steinhardt spune că prostia e un păcat.
        4. Omul are capacitaţi creatoare, iar acestea sunt un dar (nu imaginaţia). Însă creativitatea consider că e legată de însuşirea de fiinţă raţională, nu de zburdălnicia minţii. Adam a fost creator, a pus nume „potrivit” fiecărui animal, aceasta ţinând de raţiune, nu de imaginaţie.
        În calitate de fiinţă creatoare, cred că omul are posibilitatea de a se face mesager al lui Dumnezeu (ex. Andrei Rubliov) sau al duhurilor rele, conştient sau inconştient (cel mai frecvent).
        În artă, consider că talentul e legat de însuşiri precum: a avea simţ cromatic, simţul proporţiilor, al liniilor frumoase, al armoniei etc., pe care le poţi pune în slujba lui Dumnezeu, spre slava Lui, sau în slujba unei magii subtile (artă desacralizată), care seduce şi care îndepărtează de Dumnezeu pe nesimţite.
        5. Despre minte spun sfinţii că trebuie să o păzim de influenţele nefaste, căci diavolii pot lesne să sugereze gânduri, idei şi simţiri unui om care nu are pavăza Duhului Sfânt. Tot ei pot să inducă „talente”.
        6. Spui: „Gândeşte-te, de pildă, la imaginaţia copiilor, extrem de bogată în primii ani de viaţă. Sufletele lor sunt curate, trupurile pure, gândurile lipsite de păcat”.
        Totuşi, copiii moştenesc firea căzută a omului păcătos şi cred că nu sunt chiar aşa de curaţi. Chiar dacă nu din vina lor, ci din vina firii primite prin căderea lui Adam şi a Evei, a păcatelor părinţilor etc. Toată lumea ştie cât de uşor te manipulează copiii (chiar şi cei foarte mici) cum sunt destui care se bucură chinuind animale, că mulţi au un simţ al proprietăţii exagerat, încât nici nu împrumută altui copil o jucărie, că unii sunt cruzi, că mint uşor etc. Spun rugăciunile înmormântării că nimeni nu e curat, chiar dacă viaţa lui e de o zi. Nici măcar curăţie trupească nu au toţi copiii, mi-a povestit un coleg despre el însuşi că avea porniri sexuale serioase la 4 ani. M-a şocat!
        Cât priveşte imaginaţia copiilor, cred că trebuie să nu uităm că „diavolul umblă ca un leu răcnind, căutând pe cine să înghită”. Oare la copii nu trage? De ce ţipă isteric unii copii în biserică, chiar şi în apropierea Sfintei împărtăşanii? Nu există copii îndrăciţi? Deci, consider că nu putem să luăm copiii drept model nici în privinţa imaginaţiei, cu atât mai mult cu cât sfinţii spun să ne ferim de imaginaţie.

        Apreciază

      • Mălin said, on Noiembrie 9, 2013 at 2:13 pm

        Mirela
        Parintii cand au vorbit despre imaginatie s-au referit la naluciri si inchipuiri care nu trebuie primite deloc si mai cu seama nu in timpul rugaciunilor noastre catre Dumnezeu ca satana poate lua chip de inger de lumina si in multe alte feluri! Pentru ca Dumnezeu nu poate fi inchipuit de mintea omeneasca fiindca el este fara De margini.

        Însa fiindcă ai adus vorba despre icoane ţi-am răspuns în alt comentariu dar văd că nu l-a aprobat saccsiv!
        Cand vorbim despre icoane pictura sau orice alt domeniu care implica creativitate nu poate materializa fara imaginatia creatoare. Ar fi bine totusi sa faceti diferenta si sa nu le mai amestecati!

        Cititi aici ce spune teologul ortodox Jean Claude Larchet:

        in starea sa originara, omul dispunea de o „inchipuire cuviincioasa”, intorcand spre bine miscarile acesteia, atunci cand folosea imaginile nascute din vederea fapturilor pentru a se inalta pe sine si a le inalta si pe ele la Creatorul lor.

        Din aceasta „inchipuire cuviincioasa” izvorau, in somnul sau, „visurile curate”. Omul fiind nepatimitor, aceste vise se caracterizau prin curatia lor, fiind constituite din imagini sau din combinatii de imagini „simple”, care-i vadeau sanatatea sufletului, cum spune Sfantul Maxim: „Cand sufletul incepe sa-si simta sanatatea proprie, incepe sa vada si nalucirile din visuri ca pe niste lucruri simple, care nu-l mai tulbura”. In cadrul contemplarii naturale, aceste vise primeau si forma vederilor, ansambluri de imagini stabile, net structurate si ordonate, insuflate de Dumnezeu, cu un inteles duhovnicesc limpede si care, prin caracterul lor simbolic, il inaltau pe om, chiar in somn, la Dumnezeu. Ceea ce spune Sfantul Maxim despre vise, Sfantul Diadoh al Foticeei spune despre asemenea vederi, anume ca sunt dovezi de sanatate a sufletului: „Vederile din vis care sunt trimise sufletului de iubirea lui Dumnezeu sunt marturiile neinselatoare ale unui suflet sanatos”.

        Daca imaginatia isi afla locul in cadrul contemplarii naturale, cand este vorba despre cunoasterea directa a lui Dumnezeu, ea trebuie inlaturata cu totul, caci Dumnezeu este transcendent oricarei fapturi, deci oricarei intelegeri, oricarei gandiri si a fortiori oricarei reprezentari sub forma de imagine sau chip. „S-a spus ca nu poate exista nici o inchipuire despre Dumnezeu. Caci Dumnezeu este pururea mai inalt decat toate si dincolo de orice cugetare”, spune scoliastul Sfantului Dionisie Areopagitul.

        Apreciază

      • saccsiv said, on Noiembrie 9, 2013 at 2:38 pm

        Mălin

        Eu zic c-am aprobat tot. Nu-mi apare nimic de-al tau nici la spam. Mai pune-l odata, poate face figuri platforma.

        Apreciază

      • Mălin said, on Noiembrie 9, 2013 at 2:43 pm

        Am vazut apoi ca ai aprobat ca am uitat sa dau refresh la pagina dupa ce am scris ultimul comentariu!

        Apreciază

      • Mirela said, on Noiembrie 9, 2013 at 8:37 pm

        Mălin

        1. Comentariul în care spuneam că se confundă imaginaţia cu inspiraţia nu avea nici o legătură cu comentariul postat de tine anterior. Din punctul meu de vedere, unii le confundă.
        2. Eu cred că persoana e inspirată, nu imaginaţia persoanei. Că persoanei îi vin idei, de provenienţă divină sau demonică.
        3. Mai cred că inspiraţia este suficientă pentru a picta sau pentru alte creaţii artistice. Un om inspirat de demoni, care se lasă călăuzit de ei, poate să devină creator de excepţie într-un domeniu în care nu e talentat şi nici pregătit. Unii pictează în somn, alţii cântă perfect la un instrument la care nu se pricepeau deloc înainte de un moment, dar devin pricepuţi fără o explicaţie logică. Pe de altă parte, îţi dau şi exemplul unei persoane care mi-a povestit că, într-un moment existenţial cheie, când dădea examen de admitere la desen, unde nu avea pic de dotare sau de pregătire, dar s-a rugat puternic, a simţit că nu lucrează el şi că mâna i se mişcă dincolo de el şi de capacităţile proprii. Spunea despre sine că, în mod normal, are două mâini stângi şi că e lipsit de orice fărâmă de talent. Totuşi, la examen a fost el însuşi uimit de ceea ce a realizat, iar profesorul care l-a examinat i-a chemat pe studenţii de la arte plastice să îl dea de exemplu strălucit.
        4. Vorbeşti despre „imaginaţia reproductivă, prin care unii oameni reconstituie un fenomen, o întâmplare etc din trecutul îndepărtat sau apropiat aplicata spre exemplu in tehnicile de conservare si restaurare a patrimoniului cultural”.
        Restaurarea prin completarea zonelor lipsă e bazată pe deducţie, pe logică, pe raţiune, pe cunoaşterea unor modele similare existente, nu pe imaginaţie. Dealtfel, în restaurare nu se „inventează”, ci se aplică principiul respectării autenticităţii. „Restaurarea se termină unde începe ipoteza” este o idee foarte vehiculată şi foarte valabilă, ce exclude inchipuirea. În absenţa unor repere suficiente, restauratorul poate cel mult să prezinte o reconstituire aşa cum o crede el posibilă, ca ipoteză sau ca sugestie, dar fără ca aceasta să implice în practică fragmentele autentice.
        5. Afirmi: „Cand vorbim despre icoane pictura sau orice alt domeniu care implica creativitate nu poate materializa fara imaginatia creatoare”.
        Din punctul meu de vedere, pictura de icoane nu presupune „imaginaţie creatoare”, ci inspiraţie divină. Adică, să îi dea Dumnezeu pictorului idei bune, care sunt puse în practică prin talentul acestuia (simţ cromatic, al liniilor, al armoniei, mână bună etc.), prin sârguinţa şi prin păstrarea de către el a legăturii vii cu Dumnezeu prin post, prin rugăciune şi prin viaţă sfinţită.
        6. Jean Claude Larchet nu mă convinge, ceea ce ai citat îmi pare în genul supoziţiilor lui personale.
        7. Zici că „imaginatia isi afla locul in cadrul contemplarii naturale”. Din punctul meu de vedere, contemplarea nu e tot una cu imaginarea şi nici au legătură.
        8. Cu ceea ce spune IPS Hierotheos Vlachos sunt de acord.
        9. Putem să avem păreri diferite.

        Apreciază

      • Mirela said, on Martie 10, 2014 at 1:13 pm

        Pr. Dan Bădulescu:
        Cu privire la imaginaţie trebuie amintită observaţia Sf. Nicodim Aghioritul: ,,… după
        concepţia marelui teolog Sf. Maxim, Adam a fost creat fără imaginaţie. De aceea nu-şi
        închipuia nimic, nici nu se robea simţurilor, nici formelor şi lucrurilor ce decad sub simţuri…
        Omul (prin imaginaţie) a umplut cu diferite amăgiri etica filosofică, fizica a umplut-o cu
        multe opinii neadevărate (ψευδ), iar teologia cu dogme false. Răul cel mare este că au
        îmbrăţişat această minciună şi o ţin de adevăr. În loc de teologi apar nişte fantasmagorişti,
        care se bazează pe iscusinţa minţii, cum zice Apostolul. Sârguieşte-te, deci, a-ţi păstra mintea
        curată şi fără forme, culori, distanţe şi orice fantezie, cum a creat-o Dumnezeu.”

        http://www.hexaimeron.ro/Hexaimeron/Ortodoxie_si_erezie_Studii_si_articole.pdf pagina 13

        Apreciază

  5. aniush said, on Noiembrie 8, 2013 at 3:38 pm

    Ok, am citit tot ce scria mai sus. Sa incepem…cu inceputul. Deci oamenii, in special cei foarte tineri nu mai stiu sau nu stiu ce inseamna sa te bucuri cu adevarat, si o sa dau un exemplu: zilele trecute am iesit cu o fata foarte tanara deoarece am vrut sa alergam prin parc. La un moment dat ne-am oprit intr-o zona mai pustie… ea a intrebat „si ce facem acum?” I-am spus „Ridica ochii si priveste cerul”; raspunsul ei a fost „Nu stiam ca e atat de mare, este prima data cand vad norii acestia rosietici la apusul soarelui”. Deci asta este multi oameni nu mai stiu sa priveasca cerul, sa se bucure de un fir de iarba, de rasaritul soarelui, sa se roage, sa vada cat de minunate sunt lucrurile pe care Dumnezeu le-a creat…e perfectiune. Multi fie au uitat, fie nu stiu inca.

    Apreciază

  6. Mălin said, on Noiembrie 9, 2013 at 3:58 pm

    În funcţie de modul de acţiune, putem identifica patru feluri de imaginaţie:

    Imaginaţia aflată în relaţie cu acţiunea patimilor trupeşti;
    Visarea sau reveria – aflată în legătură cu imaginile lumii reale;
    Creaţia artistică şi culturală – element necesar al structurării vieţii;
    Creaţia teologică, definită prin tentaţiile gândirii de a pătrunde în tainele lui „a fi” şi de a concepe lumea dumnezeiască;
    Creştinul care se află în lume trebuie să scape în orice fel de prima închipuire, să evite reveria şi visarea care creează multe probleme psihologice şi să se limiteze la creaţia artistică şi culturală. (IPS Hierotheos Vlachos)
    Mai multe aici: http://rotheo.wordpress.com/2010/08/12/imaginatia-si-viata-duhovniceasca/

    Apreciază

    • blue said, on Noiembrie 9, 2013 at 6:19 pm

      Mălin, am citit cu atenţie textul din link. Foarte bun dealtfel. Chiar şi comentariile din subsol. Una din comentatoare spune ceva de genul că”fără imaginaţie omul nu poate face nici măcar o plăcintă cu brânză”. Toţi suntem unanim de acord că gândurile păcătoase stimulate imaginativ trebuie scoase din mintea creştinului ortodox. Dar iar…. generic, poate ne referim la înţelesuri diferite ale cuvântului „imaginaţie”?
      Când am citit mai sus titlul cu majuscule: „Imaginaţia- pod al dracilor” m-am speriat. Am găsit ceva asemănător şi în articolul indicat de tine; ” În afară de om şi diavolul are închipuiri. De aceea, închipuirea este „puntea” între demoni şi om, pentru că este un bun îndrumător al lucrării satanice prin care se asociază şi se amestecă cu sufletul şi fac din om sălaş de idei neroditoare şi pătimaşe.” Deci este clar vorba de idei neroditoare şi pătimaşe. Deci de o anumită utilizare a imaginaţiei. Dar eu îmi folosesc imaginaţia spre a face o mâncare bună pentru membrii familiei. Sau, observând nişte întâmplări în jur, iau hotărârea să scriu o carte educativă pentru copii, din care aceştia să înveţe cum să se poarte şi cum să se ferească de rele. Toate acestea provin din imaginatia mea. Ai să spui că se incadrează la al treilea tip de imaginaţie. ( artistică şi culturală). Dar tot acolo se încadrează şi cărţile mai puţin educative…. deşi din fiecare fapt de viaţă imaginat se poate învăţa câte ceva bun, nu toate cărţile sunt recomandabile copiilor, de pildă. Mi se pare că teoretizăm prea mult. Că ne afundăm în concepte, în timp ce lumea creată e atât de simplă. Tot ce trebuie să ştim e că există bine şi rău. Si că putem păcătui cu fapta, dar şi cu gândul. Iar păcatul gândului este imaginaţia aceea rea, închipuirea din articolul indicat de tine. Păcatele din mintea noastră care se manifestă acolo, pentru că nu le permitem să se manifeste „afară”. Sunt grave dar nu chiar atât de grave cum ar fi dacă ne-am lasa prađa lor în realitate.

      Mirela,
      Eu înţeleg foarte bine conceptuil de „ascultare”, în sensul că „poate nu percep imediat şi corect ce scrie „acolo”, dar voi întelege cândva, cu siguranţă”.
      În privinţa copiilor, aminteşte-ţi Scriptura:

      „13. Şi aduceau la El copii, ca să-Şi pună mâinile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau.
      14. Iar Iisus, văzând, S-a mâhnit şi le-a zis: Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu.
      15. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea.
      16. Şi, luându-i în braţe, i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei. ”

      Or fi şi copii îndrăciţi, pe mine m-a ferit bunul Dumnezeu să vad aşa ceva în neînsemnata mea viaţă, dar aceştia sunt excepţii de la regulă şi nu trebuie să-i luăm ca şi exemplu.

      Apreciază

  7. […] IMAGINATIA = POD AL DRACILOR. De aceea new age o si incurajeaza … […]

    Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: