RUGACIUNE, fratilor, rugaciune … Fara ea e ca si cum ne-am lupta dezbracati si cu mainile goale impotriva unui soldat profesionist imbracat in armura si inarmat pana in dinti

Iata ce scrie la Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel, Capitolul 6:

11.      Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului.

12.      Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.

13.      Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare.

14.      Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii,

15.      Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii.

16.      În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului.

17.      Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.

18.      Faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii.

Deci asa trebuie sa luptam si acestea trebuie sa fie armele si armura noastra.

 

Si ce e cel mai important? Rugaciunea. “tot felul de rugăciuni şi de cereri”. Cand? “în toată vremea”.

Rugaciunea este esentiala fratilor. Ca altfel degeaba stim ce scrie in Biblie si ce vor slugoii diavolului caci fara nici o izbanda ne luptam.

Sfanta Scriptura si Sfintii Parinti insista cu acest “in toata vremea”. Iata de exemplu si Luca 21:36:

Privegheaţi dar în toată vremea rugându-vă, ca să vă întăriţi să scăpaţi de toate acestea care au să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului.

Cum sa ne rugam? Multumind. Caci iata ce scrie la Coloseni 4:2:

Stăruiţi în rugăciune, priveghind în ea cu mulţumire

Cum sa ne mai rugam? Iertand. Caci iata si ce scrie la Sfânta Evanghelie după Marcu, Capitolul 11:

25.      Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşealele voastre.

26.      Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşealele voastre.

Si tot la Sfânta Evanghelie după Marcu, Capitolul 11 mai scrie ceva important:

22.      Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Aveţi credinţă în Dumnezeu.

23.      Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.

24.      De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea.

Grele sunt celelalte, dar asta le intrece.

N-ar  trebui sa fie greu sa multumim, insa uitam. De ce uitam?

Cu iertarea insa … E jale. Mai ales cand ne rugam. Ca ne bombardeaza dracul cu imaginea dusmanilor nostri si ne amintim cat de ticalosi sunt ei si ce nedreptati mari ne-au facut ei noua, noi fiind evident niste minunati.

Insa partea cu muntele deja ni se pare basm. Si cum sa nu ni se para basm daca nu suntem in stare nici de celelalte doua: multumirea si iertarea. Si ni se mai pare basm pentru ca suntem niste nevrednici, nevazand ca noi suntem de vina. Dar ce sa vorbim de munte? Noi nu credem nici in realizarea unor lucruri cu mult mai neinsemnate.

E greu fratilor. E greu pentru ca multi nici macar nu stim ce trebuie sa facem. Asadar sa bagam la cap cele de mai sus. Apoi, pentru a ne dumiri mai bine cum s-o si facem, trebuie musai sa-l mai bagam in seama si pe duhovnic. Ca de aia e duhovnic. Dar avem duhovnic?

Insa Dumnezeu e bun si nu ne lasa, totul e sa vada ca ne straduim. Asta e esential. Cum zicea si marele duhovnic Arsenie Papacioc: pentru fiecare treapta pe care ne chinuim s-o urcam pe scara, bunul Dumnezeu ne trage alte o suta in sus.

Iata ce scrie la Romani 8:26:

De asemenea şi Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu ştim să ne rugăm cum trebuie, ci Însuşi Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite.

Evident, multi dintre noi stim si in terorie cum sta treaba si ne si straduim s-o aplicam in practica. Asadar iertare pentru randurile de mai sus, ele fiind pentru cei ce inca nu cunosc.

Multi frati au propus sa incepem a ne ruga cu totii la anumite ore. Ideea e buna. Dar …

Care anume rugaciune? Intrebam duhovnicii. Care anume duhovnici? Ca mereu cuiva i se va parea ca un anumit duhovnic nu-i suficient de imbunatatit sau cu suficienta viata sfanta si ca altul ar fi mai bun. Asa ca nu cred ca vom cadea de  acord. Daca mai era printre noi Parintele Justin Parvu, desigur cu totul altele erau datele problemei.

Apoi, care sa fie ora? Din ravna multi spun 12 noaptea. Vom cadea de acord asupra ei? Si chiar daca da, ce vor face cei ce totusi nu pot?

Hotarati voi aici la rubrica de comentarii ce si cum. Parerea mea e urmatoarea, pana una alta:

Sa ne rugam cu totii neincetat. Iar rugaciunea, sa-i zicem speciala, pentru tara si neam s-o aleaga fiecare impreuna cu duhovnicul sau si s-o spuna cand poate fiecare dar zilnic. Asta, repet, pana vom cadea de acord. Daca vom cadea de acord …

Doamne ajuta!