SACCSIV – blog ortodox

STIRILE ZILEI (11.10.2013): ROXANA IORDACHE – Daca mergi la originea holocaustului rosu, dai de autorii raportului Wiesel. Obligatoriu copiii la gradinita de la 5 ani

Posted in MISCAREA LEGIONARA, STIRI by saccsiv on octombrie 11, 2013

Roxana Iordache: ÎN ATENŢIA LUI CRIN ANTONESCU

Roxana Iordache: SĂ-L VOTEZE ELIE WIESEL!

[…]

Ponta e de înţeles, e sângele, e apartenenţa. Dar Antonescu?

[…]

liderii comunităţii evreieşti din România care, adică, ar fi decent să-şi ceară iertare pentru regimul comunist adus pe tancurile sovietice. Că ei l-au adus. Şi l-au impus. Şi au patronat cea mai atroce represiune din lagărul comunist. Tot Corneliu Coposu avea obiceiul să-i scuze pe românii executanţi ai atrocităţilor, şi să-i acuze pe străinii de neam şi ţară care le-au comandat.

[…]

Şi ce vrea iniţiativa incalificabilă? De exemplu, să merg la puşcărie pentru articolu-ăsta. Cu agravanta că îl iubesc pe RADU GYR, care e un poet genial, un poet creştin, un fost deţinut politic. Şi cu agravata că refuz să neg sau măcar să ascund că au fost legionari martiri care, adică şi-au riscat viaţa în puşcăriile comuniste ca să-şi salveze camarazii de suferinţă, indiferent de apartenenţa lor politică, de convingerile lor sau de motivul pentru care se aflau acolo. Şi cu agravanta supremă a mărturiei multor foşti deţinuţi politici că au fost legionari care au salvat evrei deşi puteau muri în locul lor.

[…]

Deci, să mă bage Crin la puşcărie, vreau dovezi pentru holocaust. Cel puţin pentru cel din România. Că amendamentele lui Crin te condamnă dacă “minimalizezi holocaustul”. Expresie care vă daţi seama ce plajă de abuzuri favorizează.

Eu îi propun lui Crin Antonescu să reintroducă pedeapsa cu moartea. Strict pentru asta.

[…]

“Legea lui Crin” mă mai bagă la puşcărie şi pentru simplul fapt că am pe blog o categorie numită Ţigănie. Dacă aş mai fuma, aş face schimb de ţigări cu Mădălin Voicu. Printre gratii.

[…]

O mulţime neagă holocaustul roşu şi nu doar că nu sunt incriminaţi, ci sunt chiar aplaudaţi. Chiar candidaţi la Premiul Nobel pentru Pace, cum e Putin – şi dacă l-a luat frauda Obama, de ce nu l-ar lua şi el? Uau, deja sunt condamnată pe viaţă, că dacă m-am luat de Obama e rasism.  Revin, dacă mergi la originea holocaustului roşu, dai de autorii raportului Wiesel. Asta e realitatea. Şi de-aia niciodată nu va fi procesul comunismului.

Comentariu saccsiv:

 

Cititi va rog si:

PRIGOANA BATE LA USA: Crin Antonescu vrea INCHISOAREA pentru fapte, simboluri si organizatii cu caracter LEGIONAR. Si o vrea in procedura de urgenta in Parlament

Comisia Europeana hotaraste: E LEGALA NEGAREA GENOCIDULUI COMUNIST. Centrul Simon Wiesenthal: HOLOCAUSTUL NU SE COMPARA CU CRIMELE COMUNISTILOR, CACI RUSII I-AU ELIBERAT PE EVREII DIN LAGARE …

„Cartea neagră a Revoluţiei franceze”. 1789 – INCEPUTUL COMUNISMULUI

ARTICOLUL ZILEI (15.12.2010): ORDINUL ILUMINAŢILOR – Problema evreiasca – parintele Victor Moise. COMPLETARI NECESARE

VIDEO: Agenti sovietici (EVREI) in Romania. Completari pentru a se intelege ca ticalosul COMUNISM n-a fost inventat de STALIN si nici n-a aparut in RUSIA … Ceea ce s-a petrecut a fost doar o repetitie a ceea ce se doreste sa fie …

Documentare celebre: „THE SOVIET STORY” (Povestea sovietelor), subtitrare in limba romana. O excelenta demonstratie a radacinii comune COMUNISM – NAZISM. Completari necesare

Personalitati si organizatii : evreul SILVIU BRUCAN (SAUL BRUCKNER)

RL: Pricopie: Înscrierea la grădiniţă a copiilor de 5 ani, obligatorie din 2015

Comentariu saccsiv:

Dupa cum spuneam in articolul Femeia moderna merita o statuie:

Pe vremuri, si asta nu demult in istoria omenirii, barbatul era cu un soi de munca, femeia era cu casa si copii. Si era bine asa. Parea intretinuta de barbat, insa de fapt era o distributie bine gandita a muncii, cum s-ar zice in limbaj modern. Si astfel copii cresteau sanatos in cadrul familiei, invatand valorile traditionale.

Dar au aparut iluminatii intunericiti de stapanul lor diavol, au pornit decisi sa darame totul si au hotarat in doctrina lor, printre altele, ca natiunea si familia trebuie sa dispara, iar copii trebuie crescuti de sistem, la comun.

Gandul: Mesajul Oanei Pellea pentru părinţii lui Ionuţ. „Eu, până azi, ştiam că doliul e doliu…”

„A cere bani recompensă pentru moartea copilului tău, a cere titlul de martir… când… (dex-ul dă o definiţie clară la martiraj)… Eu, până azi, ştiam că doliul e doliu, că interesul e interes, că bun simţ e bun simţ şi penibilul, penibil!”, a scris Oana Pelea, făcând referire la intenţia mamei lui Ionuţ de a începe demersurile necesare pentru recunoaşerea băieţelului ca mucenic de către Patriarhia Română.

„Eu ştiam că părinţii şi bunicii nu pot decât să-şi plângă copiii sau nepoţii. Să îşi asume partea lor de vină! Să ceară dreptate şi nu recompensă sau răzbunare. Să ceară soluţii, ca drama trăită de ei să nu se mai repete. Soluţii! Şi nici o soluţie nu poate include termenul de ucidere. Aflu că există recompensă pentru moarte. …Ca şi când banii pot recompensa. Ca şi când răzbunarea, îndreptată greşit, poate alina o moarte (…) Dumnezeu să-l odihnească pe Ionuţ şi să-i ierte pe părinţii şi bunicii lui”, a adăugat actriţa.

Comentariu saccsiv:

Cititi va rog si:

Mama copilului ucis de caini vrea ca PATRIARHIA SA-L CANONIZEZE PE IONUT … Si mai vrea si 2 milioane de euro

Adevarul: Regele romilor, Daniel Cioabă, vrea să-l dea în judecată pe Patriarhul Daniel

Daniel Cioabă, regele romilor din România, spune că este deranjat de o serie de presupuse afirmaţii ale patriarhului Daniel şi spune că, dacă acestea sunt reale, este decis să îl acţioneze în instanţă pentru calomnie.
Afirmaţiile ar fi fost făcute în cadrul unui reportaj CNN, care l-ar fi prezentat pe patriarh drept rege al romilor.
[…]

Credem că această afirmaţie făcută de domnul patriarh Daniel defăimează coroana care pentru comunitatea romă într-adevăr înseamnă ceva, implicit ar jigni întreaga comunitate de romi, şi dorim să-l dăm în judecată pentru calomnie, eu în numele etniei rome pe patriarhul Daniel sau, dacă este vorba de un pamflet, pe acei care au făcut această ştire.

 

37 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Ion Roman Popescu said, on octombrie 11, 2013 at 10:16 am

    http://r-26500.blogspot.ro/2013/10/socant-misterul-cutremurelor.html

    Apreciază

    • pcmouse said, on octombrie 11, 2013 at 11:46 am

      vai ce socant..vai..evident ca de la fracturare a rocii sei ntampla toate nu v-ati prins.oameni buni guvernanti dau comanda si merge „pe burta,,poate nu se prinde populatia..intelegeti odata ca avem guvern antiromanesc.guvern satanic.

      Apreciază

      • crestinul ortodox said, on octombrie 11, 2013 at 12:52 pm

        Adevar graiesti …

        nu vezi ce gandire indobitocita au acesti sionisti spurcati ce se fofileaza la doua capete comunism , capitalism incat dau pe afara …
        daca asa se raporteaza gandirea majoritatii la aceasta gandire semnat „gaby”
        este limpede
        NE MERITAM SOARTA si tot vacarmul ce are sa fie pe acest pamint

        NE ATI FURAT ADEVARUL spurcatilor de jidani , vrajmasi ai lui DUMNEZEU si slujitori ai fiarei
        INSA VA VENI ACEA ZI A SOCOTELII PE ACEST pamint ca veti plati cu varf si indesat pentru toata prigoana si cruzimea , pentru suferinta si chinul ce l-ati facut acestui popor
        SFINTII si Martirii temnitelor comuniste , ai acestui pamint cu acestia veti avea socoteala Ca Acesti APARATORI vor face Legea DREPTATII SFINTE pe acest pamint de la Nistru pin’la Tisa
        amin.

        Apreciază

  2. Ion Roman Popescu said, on octombrie 11, 2013 at 10:19 am
  3. mircea.v said, on octombrie 11, 2013 at 10:23 am

    Spune parintele Calciu intr-un articol legat de pacalirea lui Luther de catre rabini:
    „Se pare că noi, creştinii, am intrat în epoca scuzelor
    istorice, în special fată de evrei, din moment ce atît
    Reforma cît şi Vaticanul fac mea culpa public pentru
    injustiţiile făcute poporului iudeu si, în post scriptum, si
    altora, desi, conform profesorului Junin, apărator al
    adevărului neotestamentar, iudaismul nu şi-a cerut
    niciodată scuze pentru omorîrea lui Hristos, nici pentru
    dezastrul comunist.”

    Asa ca „institutul” Wiesel ar fi bine mai intai sa inceapa cu scuzele si apoi sa se duca la el acasa.

    Apreciază

    • Irina said, on octombrie 11, 2013 at 11:54 am

      Corect

      Apreciază

    • crestinul ortodox said, on octombrie 11, 2013 at 12:56 pm

      sa plece din Aceasta Tara Crestin Ortodoxa in Israel si sa isi dihonia cu ei pe acela pe care l-au pregatit pentru a fi „mesia” …
      ca DUMNEZEU Nu Doarme
      si
      ADEVARUL va iesi la LUMINA

      Apreciază

  4. Ion Roman Popescu said, on octombrie 11, 2013 at 10:24 am

    Harta oraselor lovite de o clima fara precedent. Ce zone ajung de nelocuit in urmatorii 50 de ani

    Cercetatorii de la Universitatea din Hawaii sustin ca incalzirea globala va aduce in urmatoarele decenii schimbari climatice si de mediu istorice pentru intreaga planeta.

    Primele orase din Statele Unite ce vor fi afectate de schimbarile de temperaturi vor fi Honolulu si Phoenix, urmate de San Diego si Orlando.

    http://stirileprotv.ro/stiri/international/harta-oraselor-lovite-de-o-clima-fara-precedent-ce-zone-ajung-de-nelocuit-in-urmatorii-50-de-ani.html

    Apreciază

  5. dd said, on octombrie 11, 2013 at 11:48 am

    Nici un sistem nu e ‘perfect’, desi fiecare sistem (comunist, nazist, capitalist) incearca in felul lui sa distruga crestinismul.
    Unii cu forta, altii cu pacaleala ,constrangerea si minciuna.

    Pana acum, se pare, ca ca pitalismul produce cele mai multe suflete pierdute. Si cel mai ‘amuzant’ lucru este c
    unii nici nu isi dau seama. Zic ca sunt in Rai.

    Apreciază

  6. Willy said, on octombrie 11, 2013 at 11:56 am

    Eu zic sa ne opreasca un impozit de 50-60% din venitul ramas dupa plata taxelor si impozitelor de-acum, asa, pentru nepotii si urmasii urmasilor lui Wiesel, Strul, Beni s.a.

    Apreciază

  7. mircea.v said, on octombrie 11, 2013 at 12:11 pm

    Referitor la Miscarea Legionara si procesul de la Nuremberg:

    „The Instructing Commission of the International Tribunal of Nuremberg exculpated the Legionary Movement, the National Romanian Government, and the Romanian army. Those entities are not guilty of either “war crimes,” or “genocide”; and they are not “fascist”, or “nazi”, or “collaborationist” either. It is well known that the work of instruction to a tribunal is secret and its acts and decisions are not made public. However, the acts of accusation and the sentences against other organizations of the International Tribunal of Nuremberg were published. Thus, alongside of the Fascist Party and the Nazi Party, alongside of the SA and of the SS, almost all nationalist movements of Europe were found guilty of “war crimes and crimes against humanity”, of “fascism”, “national socialism”, and “collaborationism”, including that of Leon Degrelle, the Croatian Ustasha, the Hungarian Cross and Arrows, the Slovak Hlinka-Garda, and so on. It was only the Legionary Movement and the Bulgarian Strajniks (modelled after the Legionary Movement) of Professor Cantargiev that were exonerated from that type of sentencing.”

    Asta o spun mai multi, dar un document oficial, si care sa fie si pe net nu am gasit.

    Apreciază

  8. mircea.v said, on octombrie 11, 2013 at 12:59 pm

    Eu zic ca e util sa mai repostez articolul Parintelui Calciu care cuprinde citatul de mai sus, ca sa se vada cam care e modul de lucru rabinic-iudaic. Daca Wiesel vorbeste, sa vorbim si noi.

    Martin Luther si cauzele secrete ale reformei lui

    au avut la baza dupa spusele parintelui Gheorghe
    Calciu, o mare inselare demonica aplicata de
    sionismul acelei vremi.

    de părintele Gheorghe Calciu

    În 1948 organizalia CRUCIADA NAŢIONALISTĂ CREŞTINĂ
    publica sub semnătura lui Gerard L K. Smith în St. Louis-
    Missouri, fragmente din cartea lui Martin Luther: DESPRE
    EVREl ŞI MINCIUNILE LOR. Comentarii paralizante, în sensul
    că acuza Biserica luterană si toată intelectualilatea, istorici,
    critici si teologi, de complicitate organizată international
    pentru a tine departe de public această lucrare a lui
    Luther, în care se vădeste adevărul despre pozitia reformei
    faţă de evrei.
    În originalul german, cartea lui Luther are 136 de pagini si
    este foarte virulentă, asa cum a fost tot timpul stilul putin
    paranoic al lui Luther. Smith publică însă numai 48 de
    pagini, limitîndu-se strict la atacurile lui Luther împotriva
    evreilor si lăsînd deoparte justificările invocate de el.
    Adevărul este că nici o enciclopedie, nici un dicţionar
    academic, nici măcar Enciclopedia Catolică nu suflă un
    singur cuvînt despre antisemitismul lui Luther, care nu a
    fost numai o izbucnire de moment, ci a avut o lungă
    perioadă de incubatie, pînă la izbucnirea în scris si în
    predici. După un răstimp în care Luther s-a sprijinit si a fost
    sprijinit de evrei, nu numai în reformă sau material, ci chiar
    cu informatie istorică din textele ebraice si cu multe
    convertiri la luteranism, convertiri care s-au dovedit,
    aproape în totalitale, înşelătorii.
    Această conspiratie a tăcerii nu cred că s-a făcut spre
    apărarea lui Luther, Catolicismul neavînd nici un interes săl
    apere pe cel ce a zguduit Vaticanul din temelii. Fără
    îndoială că această trecere la index a cărtii s-a făcut din
    teama de scandal si din permanenta anxietate pe care
    problema evreiască o năştea în sufletul tuturor după cel
    de-al doilea război mondial, îndeosebi cînd evreii au reusit
    să-si însuşească, într-o mare măsură, mijloacele de
    comunicare cu care pot influenţa opinia publică si distruge
    orice adversar.
    Dincolo de cinstea si onestitatea intelectualului, dincolo de
    regula informatiei libere, pe care institutiile culturale,
    bibliotecile, inclusiv a Congresului American si a
    Vaticanului, ar trebui să le respecte, se ridică spectrul
    spaimei de ce vor spune evreii si, în acest caz, libertatea
    accesului la informatie nu mai operează.
    Publicarea comentariului lui G. L. K. Smith a facut ca,
    pentru scurtă vreme, complotul tăcerii să fie rupt, după
    care s-a reinstalat valul uitării voite. Pînă în anul 1994,
    cînd, în toamnă, un grup de pastori luterani
    fundamentalisti au scris o scrisoare comunitătilor evreiesti
    prin care îsi cer scuze în numele luteranismului, pentru
    pamfletele antisemite ale lui Luther. Atunci, pentru prima
    oară am aflat de existenta acestor pamflete, despre care
    profesorii mei de la teologie nu au suflat niciodată nici
    măcar un singur cuvînt, desi cred că cel puţin doi dintre ei,
    care îsi făcuseră studiile în Germania, trebuia să fi auzit
    măcar de ele.
    Se pare că noi, creştinii, am intrat în epoca scuzelor
    istorice, în special fată de evrei, din moment ce atît
    Reforma cît şi Vaticanul fac mea culpa public pentru
    injustiţiile făcute poporului iudeu si, în post scriptum, si
    altora, desi, conform profesorului Junin, apărator al
    adevărului neotestamentar, iudaismul nu şi-a cerut
    niciodată scuze pentru omorîrea lui Hristos, nici pentru
    dezastrul comunist.
    Să urmărim foarte sintetic periplul evreiesc în istoria
    Europei. Trecem peste perioada distrugerii Ierusalimului si
    a templului făcute de Titus în secolul al doilea, cînd evreii
    tulburau Imperiul roman cu revoltele lor necontenite şi
    începuseră să aibă o mare influenţă la curtea imperială.
    Sentimentele de revoltă ale romanilor şi-au găsit
    formularea intelectuală în afirmatia lui Tacitus că Evreii
    sunt dusmanii umanitălii. În Europa Medievală, persecutiile
    împotriva evreimii sunt cunoscute, ca si motivatiile lor, de
    aceea nu mai vorbim despre ele.
    În Anglia, regele Eduard dă un decret, în 18 iulie 1290, prin
    care se punea în vedere locuitorilor de origine iudaică să
    părăsească tara înainte de ziua tuturor sfintilor. Se pare că
    sanctiunile pentru nesupunere erau atît de grave, încît
    16000 de evrei fug în Spania, care devine, de atunci, placa
    turnantă a evreimii. La început, i-au primit ca pe o
    contrapondere împotriva populatiei arabe: dar curînd se
    simt sufocati de numărul mare de evrei si intrarea în
    mîinile lor a aproape tuturor finantelor, încît si regii, si
    nobilii ajunseseră la discreţia lor. Legendele încep să
    circule, toate acuzîndu-i pe fiii lui Israel de nefericirea
    spaniolilor.
    În timpul marii ciume din 1348-1350, s-a spus că evreii au
    otrăvit puţurile, rîurile şi izvoarele pentru a introduce
    spaima de moarte în crestini, asa cum s-a întîmplat în
    Egipt pe vremea lui Moise. În 1492, Ferdinand de Aragon
    dă un decret de expulzare a evreilor din Spania, iar în
    1496, un decret similar apare şi în Portugalia. Evreii fug în
    masă în Germania şi în tările Europei Centrale si de Est,
    unde vor stîrni aceeasi reactie de mînie după cîtiva ani.
    Luther a luat imediat atitudine, încercînd să-i apere din
    toate puterile pe persecutati si influenţînd electorii
    diferitelor landuri să-i adăpostească. Iată ce scria el într-un
    pamflet:
    „Evreii sunt cel mai mizer popor de pe pămînt. Oriunde se
    stabilesc, sunt atacati, alungati din toate tările, în toate
    tările. Stau ca pe o roabă, fără ţară, fără popor, fără
    guvern.”
    De altfel, toată miscarea umanistă a luat apărarea
    poporului ales, în frunte cu Johnan Reuchlin. Luther, a cărui
    reformă a fost făcută, într-o măsură si sub influenta
    umanismului, face acest lucru cu mult mai multă rîvnă
    decît altii si chiar devine părintele misiunii protestante
    iudaice. Nu cunoastem care a fost pozitia lui Luther fată de
    evrei înainte de a-si începe reforma. Cert este că, din clipa
    în care si-a început reforma, Luther a manifestat o mare
    compasiune si o pretuire deosebită pentru poporul ales, de
    multe ori chiar în detrimentul crestinismului. În lucrarea sa,
    Magnificat, el cere încetarea oricărei persecutii a evreilor,
    dar nu invocînd mila si iubirea hristică, ci ineficienta
    propagandei crestine printre acestia:
    „Cine ar mai vrea să devină crestin”, spune el, „văzîndu-i
    pe crestini purtîndu-se atît de necrestineste cu semenii
    lor?”.
    Întelegem că ambitia lui Luther era de a-i creştina pe evrei
    si, pe cît se pare, el avusese promisiuni din partea unor
    rabini si intelectuali evrei că se vor crestina, dacă el va
    pune capăt persecuţiilor bineînteles, prin trecerea lor la
    luteranism. În 1523, la scurtă vreme de la afisarea tezelor
    sale, Luther scrie o carte intitulată: „Că Iisus Hristos S-a
    Născut Evreu”. Tot în accastă perioadă. el îi scria unui
    prieten de-al său, evreul Bernhard, pe care-i botezase:
    „Dar cînd lumina de aur a Evangheliei va străluci, cu
    adevărat, putem spera că multi evrei se vor converti cinstit
    si adevărat, fiind răpiti astfel de prezenta lui Hristos.” (De
    unde se vede că deja se profila la orizont conflictul cu
    evreii care se crestinau numai de formă si care, mai tîrziu,
    l-au părăsit pe Luther si l-au atacat cu virulenţă.) Tot lui îi
    scria, într-o altă scrisoare, sperînd ca Bernhard să devină
    un misionar printre evrei.
    În revista Weimar Briefwechsel, Luther scria, cam în
    aceeaşi perioadă:
    „Oricît ne-am lăuda pe noi însine, trebuie să recunoastem
    că suntem totusi păgîni, iar evreii sunt de acelasi sînge cu
    Hristos. Noi suntem departe si străini de El; ei sunt rudele
    Domnului, verii si fratii Lui… Ei apartin lui Hristos înainte de
    noi.”.
    În seria de articole intitulale „Convorbiri în jurul mesei”,
    Luther afirma cu brutalitate: „Dacă as fi evreu si as vedea
    aceste capete pătrate (este vorba de papi, preoţi şi
    călugări) învătînd pe altii credinta crestină, aş vrea mai
    degrabă să devin porc decît crestin.”
    Scrisorile lui Luther, ca si articolele de laudă a poporulut
    evreu circulau printre fiii lui Israel din toate tările Europei,
    ajungînd pînă în Palestina. Luther devenea tot mai mult un
    profet salvator al poporului ales. Actiunile lui de apărare a
    evreilor nu s-au limitat numai la articole si scrisori. Prin
    influenta pe care o avea asupra conducătorilor diferitelor
    landuri, el a determinat aparitia unor decrete de protejare
    a lor. Astfel, Filip von Hessen, protectorul său, a fost primul
    care a dat un asemenea decret de libertate pentru evrei în
    landul său, urmat, la scurtă vreme, de un decret
    asemănător dat de electorul de Brandemburg. În urma
    acestor decrete, Luther scrie din nou articole, prin care
    încearcă să-i convingă pe protejaţi să se creştineze: „Sper
    ca multi evrei să devină crestini înfocati, dacă sunt tratati
    cu blîndete si pe baza Scripturii.”
    Perioada care a urmat acestor încercări de convertiri, pe
    care Luther se amăgea să le creadă reale, a fost o
    perioadă de mari frămîntări pentru el. Pe de o parte, el
    voia să creadă cu toată puterea în promisiunile de
    crestinare pe care diferiţi rabini i le faceau, cu scopul de a
    obţine cît mai multe avantaje, pe de altă parte, vedea bine
    că aceste convertiri erau simple înselătorii si că reforma lui
    pe care, după părerea unor comentatori, o pornise la
    îndemnul rabinilor, ce îi promiseseră că se vor creştina,
    devenise punctul de atac al rabinatului, care socotea că
    violenţa argumentelor lui Luther, elocventa lui de tribun
    constituiau un pericol real pentru iudaism. Luther suferea,
    asa cum suferea pentru toate. În ultimele lucrări publicate,
    în predici si în convorbiri, înainte de a se întoarce împotriva
    celor pe care i-a lăudat atîta, Luther face o risipă disperată
    de argumente pentru a-i convinge să devină crestini cu
    adevărat. Le întinde mîna si se foloseste de evreii
    crestinati pentru a-i convinge si pe altii să se crestineze,
    stiind deja că acestia îl trădau.
    Unor rabini si unor intelectuali evrei le-a oferit o serie de
    avantaje: doi dintre ei – Johannes Boschenstein si Mattaeus
    Adrianus – au fost numiţi de el profesori de ebraică si de
    Tora la Universitatea din Wiltemberg, dar a esuat si cu ei.
    Acestia vorbeau studentilor împotriva crestinismului si a
    reformei. Antonius Magarithe, care se botezase în 1522,
    preda ebraica în mai multe universităti germane. Se pare
    că acest neofit a fost de bună credintă. Nu stim ce s-a
    întîmplat, pînă la urmă, cu el, dar stim că a publicat două
    cărti crestine pentru evrei, care însă nu au avut nici un
    efect, fiind anulate de rabinii prieteni si protejati ai lui
    Luther. Reforma a cîstigat foarte putini evrei. Luther face
    afirmaţia că doi rabini au reuntat la rătăcirile lor si s-au
    botezat în fata întregii universităti din Wiltemberg. Nu ne
    spune însă ce s-a întîmplat cu ei după aceea, dar evolutia
    lui ulterioară ne face să credem că nici unul din acestia,
    asa-zisi botezati, nu a rămas fidel noii credinte.
    Asa cum Luther îi influentase pe electorii protectori să-i
    apere pe evrei, pe care spera să-i convertească în mod
    real la luteranism, tot aşa, si probabil tot prin influenta lui
    Luther, atitudinea conducătorilor de landuri se schimbă.
    Johann Frederick, elector de Saxonia, dă primul decret de
    expulzare a evreilor. După reformă, Luther nu mai spune
    nimic în apărarea celor expulzati. Dimpotrivă, într-o
    scrisoare adresată rabinului Josel von Roshelm, pe care îl
    numeste ”bunul meu prieten”, el scrie: „Evreii au comis
    asemenea fapte, încît noi, crestinii, nu mai putem fi de
    partea lor.”
    Nu stim la ce fapte se referă Luther în această scrisoare.
    Holmio Armas Kustar Ensio, autorul cărtii „Martin Luther
    friend or foe of the Jews”, sugerează că ar fi vorba de o
    anumită propagandă facută de evrei, în special în Moravia,
    prin care căutau să-i convingă pe crestini că Mesia încă nu
    a venit, că Iisus este un mesia mincinos si că legea veche
    încă nu a trecut. Concluzia era că evreii trebuie să conducă
    lumea pînă cînd adevăratul mesia va veni si că numai cei
    trecuti la mozaism vor fi mîntuiti. O serie de crestini au
    trecut la mozaism, s-au circumcis, multi dintre ei fiind din
    cei convertiti de Luther la reformă, care au crezut în
    prietenii evrei ai acestuia. Se pare că aceasta l-ar fi mîniat
    pe reformator atît de tare, încît a scris o astfel de scrisoare
    dură. Este însă posibil să fi fost fapte mult mai grave, nu
    numai simpla propagandă iudaică.
    Cert este că atitudinea lui Martin Luther, care a fost mereu
    un exagerat, se schimbă radical, acesta trecînd pe pozitii
    opuse celei dinainte, devenind un vrăjmas înversunat al
    evreilor. Într-un articol antiiudaic din această perioadă, în
    care foloseşte un limbaj violent, dar nu din cele mai
    violente, asa cum vom vedea mai tîrziu, el face apel la
    scrierile lui Nicolaus de Lyra (călugăr franciscan, 1270-
    1349, care a scris un comentariu urias la întreaga Biblie, în
    50 de volume, intitulat Postillae Perpetuae in Universam
    Sanctam Scripturam) acuzîndu-i si el pe Evrei de multe
    acte anticrestine si antiumane, numindu-i „oameni fără
    Dumnezeu si rasă arogantă”.
    Rabinatul european nu se lasă intimidat si-i răspunde lui
    Luther aproape în acelasi stil, sustinînd că a fost dovedită
    falsitatea crestinismului. Polemica aceasta dură si foarte
    dură a continuat prin atacuri si răspunsuri succesive.
    Luther folosind scrierile unor apologeti crestini ca Nicolaus
    de Lyra, Burgo, Raymond Martin etc., constituie un volum
    de 136 pagini sub titlul ‘”Despre evrei si minciunile lor”, în
    original „Von den Juden und Ihren Lugen”. După un an,
    cartea a apărut si în traducere latină si a stîrnit multă vîlvă.
    Pe de o parte, crestinii vedeau în cartea lui Luther
    confirmarea tuturor răutătilor de care erau acuzaţi evreii,
    care aduseseră nenorocirea tărilor europene, pe de alta,
    evreii vedeau în ea exprimarea unui antisemitism feroce si
    nejustificat. Polemica durează mult, inflamează spiritele de
    ambele părti, iar această conspiratie a tăcerii care a
    domnit de-a lungul secolelor pînă astăzi mi se pare
    inexplicabilă, avînd în vedere extensiunea tulburărilor
    create la vremea respectivă.
    Din nefericire, nu este aceasta singura crimă a oamenilor
    istoriei. Azi sunt sute de tratate secrete în care marile
    natiuni hotărăsc destinele popoarelor, tinînd ascunse
    deciziiie lor, chiar faţă de victimele acestor tratate. Numai
    că există o deosebire de natură între tăcerea legată de
    conflictul lui Luther cu evreii si tratatele secrete.
    Într-o succintă dare de seamă asupra continutului cărtii,
    mentionăm următoarele elemente: Luther spune că se
    astepta ca evreii să devină tot mai buni, pe măsură ce el le
    descoperea crestinismul, dar ei se dovedesc a fi tot mai
    răi, încît convertirea lor se arată imposibilă. Neamul acesta
    se laudă că sunt rasă superioară, că descind din Avraam,
    Isaac si Iacob, dar Iisus Hristos i-a numit „pui de viperă” si,
    pentru crestini, mai bine ar fi ca ei să plece în Palestina,
    tara lor veche si să lase ţările europene să trăiască în
    pace. La un moment dat violenta limbajului lui Luther
    merge atît de departe, încît cere să se dea foc sinagogilor,
    ca în focul lor Dumnezeu să vadă că noi (luteranii) nu
    putem admite adunările lor, sancţionate si de Hristos,
    adunări în care se rostesc blasfemii la adresa Mîntuitorului,
    chiar sub ochii crestinitor care stiu, dar tac si îngăduie.
    Tinerii evrei să fie pusi la muncă, la topor si la lopată, asa
    cum lucrează si tinerii crestini, nu numai să speculeze si să
    ia camătă, ca să învete si ei că hrana se cîstigă cu
    sudoarea fruntii, fiindcă Dumnezeu a blestemat, nu numai
    celelalte neamuri, ci si pe evrei. (Cf. Fac. 3:19) Stilul lui
    Luther care, în ciuda violentelor de limbaj, este foarte
    convingător, faptul că el confirma pe date biblice
    blestemul căzut peste evrei, blestem pe care ei însisi îl
    ceruseră atunci cînd l-au determinat pe Pilat să-l
    condamne pe Iisus la moarte, la care se adăugau toate
    faptele anticrestine ale comunitătii iudaice din Europa si,
    mai ales, confirmarea indirectă a tuturor legendelor care
    circulau în acel timp despre crimele rituale împotriva
    creştinilor făcute de poporul lui Israel, au creat o mare
    faimă cărtii care, în decurs de un singur an -1453 – a
    cunoscut patru editii, ceea ce însemna, pentru epoca de
    început a tiparului, un lucru extraordinar. Cîte carti astăzi,
    în conditiile tehnice de care dispunem, cunosc patru editii
    într-un an?
    În afară de acest volum, Luther mai publică încă două
    pamflete antisemite, cu acelasi caracter, dar mai putin
    violente, în care, ca si în „Minciunile evreilor”, el afirma că
    nu are deloc intentia de a-i crestina pe acestia, ceea ce
    contrazice tot ce spusese mai înainte. Se pare că, în cele
    din urmă, Luther a renunţat în mod sincer la intenţia de a-i
    crestina, fie datorită esecului total întîmpinat, fie că s-a
    convins că toate aceste crime, sau măcar parte din ele, de
    care crestinii îi acuzau pe evrei, erau adevărate.
    Ceea ce este ciudat este faptul că Luther acuza
    catolicismul de antisemitism, el constituindu-se în
    apărătorul acestui popor prigonit. În clipa în care îsi
    schimbă atitudinea faţă de acest neam, el constată că
    Biserica Romano-Catolică este vîndută evreimii. Adevărul
    este că papa Paul al III-lea (1534-1549) a luat partea
    evreilor persecutati si chiar a fondat la Roma o casă pentru
    adăpostirea evreilor convertiţi. La propunerea papei, astfel
    de case au apărut în multe orase si Evreii au putut găsi un
    refugiu împotriva persecutiilor făcute de luterani, drept
    care, în prezent, ei se străduiesc să dărîme catolicismul din
    afară, si din interior.
    Comentatorii se întreabă ce a putut determina o schimbare
    atît de dramatică în atitudinea lui Luther fată de poporul
    ales, după ce, multă vreme, el însusi afirma că evreii sunt
    superiori crestinilor si că noi trebuie să-i ridicăm ca pe un
    steag al lui Hristos. Amintesc numai fraza lui care afirma
    că, văzîndu-i pe papi si pe călugări, ar prefera să devină
    porc decît crestin.
    Unii cred că Luther avea o amumită instabilitate psihică si
    că, asa cum s-a întors împotriva ţăranilor germani, care se
    răsculaseră pentru dreptate, sub influenţa reformei lui, tot
    asa s-a întors, fără motiv evident împotriva evreilor.
    Amintesc pe scurt că tăranii au preluat libertatea crestină
    predicată de Luther si au aplicat-o în plan social, în vestul
    si în sudul Germaniei. Răscoala porneste din muntii
    Pădurea Neagră, în 1524 si se extinde în Svabia, Turingia si
    Franconia.
    Luther este atît de aprig pornit pe ţărani, încît scrie
    împotriva lor pamflete de o violentă incredibilă la un cleric,
    chiar dacă era un reformat. Citez din pamfletul lui intitulat
    „Contra bandelor ucigase si jefuitoare ale tăranilor”:
    „Arestati-i pe tărani, spînzurati-i, treceti-i prin ascutisul
    sabiei, în secret si în public. Nimic nu este mai veninos,
    mai vătămător, mai diabolic decît un răsculat. El este ca un
    cîine turbat: dacă nu-l ucizi, te ucide el si, cu tine, o tară
    întreagă.”
    Luther a semănat vînt si a cules furtună. El a uitat că era
    un răsculat împotriva unei ordini sacre. Acest pamflet nu a
    fost numai o izbucnire, ci reflexul unei convingeri pe care
    şi-a mărturisit-o în alle scrieri si scrisori. Într-o epistolă
    particulară, adresată unui prieten, el spunea:
    „Nu s-a văzut niciodată ceva mai mitocănesc decît această
    ticăloasă bandă de tărani care au mîncat si au chiuit pe
    săturate si acum se simt puternici… măgarul trebuie bătut
    si populatia trebuie condusă cu forta.” Nu mai insistăm
    asupra violentelor lui Luther. Să continuăm căutarea unor
    eventuale motive ale schimbării lui de atitudine faţă de
    evreii pe care, multă vreme, i-a socotit rasa superioară a
    lumii, i-a adulat si i-a ajutat, pentru ca, peste cîţiva ani, să-i
    declare dusmanii crestinilor si să-i trateze cu aceeasi ură
    cu care i-a tratat pe tăranii răsculati.
    Unii autori afirmă că rabinatul ar fi încercat să-l otrăvească
    pe Luther si că de aici a pornit toată ura lui împotriva lor.
    Se stie că Luther era fricos de moarte, pînă la panica cea
    mai dezordonată si nu-i ierta pe vrăjmasi. Se temea de
    diavol, care îl chinuia si încă se mai poate vedea pe
    peretele biroului lui de lucru urma cernelii din călimara cu
    care a aruncat în diavolul care îl disturba de la scrierile
    sale. Dacă acest zvon s-ar putea dovedi cît de cît, ar fi o
    explicalie suficientă a violenţei lui împotriva evreilor. Dar
    nu există nici o dovadă, este o simplă afirmatie, fară nici
    un substrat. De altfel, motivatia intrării lui în monahism a
    fost spaima care l-a cuprins cînd a fost surprins pe drum
    spre casă de o vijelie cu trăsnete si fulgere. Atunci a
    strigat: „Sfîntă Ana, dacă mă scapi cu viată, mă
    călugăresc!”.
    Nici ipoteza că instabilitatea lui psihică l-ar fi întors
    împotriva poporului iudeu asa cum l-a întors împotriva
    tăranilor nu stă în picioare. Înainte de a se fi întors
    împotriva lor, ei i-a lăudat si s-a umilit faţă de ei, punîndu-i
    în aceeasi umilinţă pe toti crestinii. Împotriva tăranilor s-a
    întors fiindcă el era sustinut de nobili si nu era de acord cu
    o răscoală care lovea în protectorii săi. Nu a fost nimic
    similar în actiunile evreilor fată de el. Este evident că
    antisemitismul lui are rădăcini religioase si nu rasiale.
    Mînia lui a pornit de la faptul că evreii nu i-au primit
    predica, nici a lui, nici a lui Hristos. Iisus nu a fost acceptat
    de evreime, profetul reformei nu a fost acceptat de rabini,
    care au lucrat pe toate căile împotriva lui. Dar nici acest
    fapt nu este suficient în explicarea mîniei lui bruste, care
    trebuie să-si fi avut rădăcinile în altă parte. Pe catolici i-a
    urît de la început. ca orice rebel care îsi reneagă originea,
    dar mereu a fost fascinat de Roma. Pînă la sfârsitul vieţii,
    s-a rugat Maicii Domnului, pe care nu a renegat-o
    niciodată, asa cum fac luteranii de azi si i-a venerat pe
    sfinti.
    Ipoteza cea mai plauzibilă pare a fi aceea că evreii au
    speculat revolta lui împotriva indulgentelor, cel mai serios
    motiv invocat de el, pe lîngă coruptia Romei, în ruperea de
    Papalitate. În acest sens, se pare că ei l-au încurajat
    promitîndu-i, prin rabinii si intelectualii pe care-i cunostea,
    că se vor creslina în masă, trecînd la luteranism, dacă el se
    rupe de Vatican.
    Numai astfel se explică brusca lui dragoste pentru evrei,
    aprecierile elogioase pe care le face la adresa lor si
    perseverenta sa în a adresa o parte a predicii sale, în mod
    special, fiilor lui Israel. Înşelarea asteptărilor sale, esecul
    ruşinos al predicării printre evrei, combaterea actiunilor lui
    de către rabinat si lepădarea de Hristos a tuturor celor care
    se botezaseră, cu una sau două exceptii, dovedindu-se că
    toate convertirile au fost mincinoase si ordonate de
    rabinat, explică ura lui vehementă şi limbajul violent care,
    de altfei, a primit o replică pe măsură si la fel de violentă
    din partea rabinilor.
    Dacă această ipoteză se adevereşte, dacă cea mai mare si
    mai larg acceptată reformă, care este a lui Luther, se
    dovedeste a nu fi nimic altceva decît actiunea de
    distrugere a unitătii crestine, prin toate mijloacele, de
    către evrei, atunci ce am mai putea crede despre
    mormoni. iehovisti, baptisti, penticostali si ceilalti care
    merg, în majoritatea lor spre fundamentalism, plasîndu-i
    pe evrei deasupra tuturor si conditionînd toate de
    convertirea lor? Sau, dimpotrivă, o parte merg spre un
    liberalism total negînd dumnezeirea lui Iisus, declarînd
    Noul Teslament o colectie de legende puerile si desfiintînd,
    în fapt, crestinismul asa cum evreii au dorit dintotdeauna.
    Aici stă cheia tuturor reformelor si sectelor. Dacă Luther a
    fost marioneta evreilor, toate sectele sunt instrumente în
    mîna lor, chiar dacă unii reformatori au fost convinsi că fac
    bine si urmasii lor de asemenea. Dumnezeu va descoperi
    adevărul la vremea cuvenită.

    Apreciază

  9. mircea.v said, on octombrie 11, 2013 at 3:37 pm

    Cu ocazia dezbaterilor din aceste zile legate de legionari, iarasi se fac auzite voci care recunosc ca Sfintii Inchisorilor au fost intr-o majoritate covarsitoare legionari, dar care spun ca Miscarea Legionara a fost cum a fost, mai mult rea decat buna, discutabila….

    Criterii de evaluare, a celor din ziua de azi, care nu au cum sa priceapa acele vremuri, pt ca nu le-au trait. Iar din auzite, stim foarte bine ce s-a intamplat cu arhivele, stim foarte bine cum se „scrie” istoria.

    Orice partdid sau organizatie poate fi evaluata prin prisma doctrinei si prin prisma calitatii oamenilor.

    Doctrina Miscarii Legionare era una crestin-nationala. Doctrinar, cred ca nici liberalii sau taranisti nu spuneau la acel moment ca vom fi rai, vom omora… In acte toata lumea e buna. Inclusiv comunistii.
    Dar, de ce tot ce auzim si citim noi acum de Sfintii Inchisorilor ca au facut parte din Miscarea Legionara si nu am auzit de unul care sa fie de la liberali sau taranisti? Si toti acesti Sfinit nu s-au lepadat de Miscare, nu s-au dezis de ea? Oare de ce crema tineretului de la acea vreme vroia sa se inscie in Fratiile de Cruce sau in organizatia tinerelor legionare, si nu la taranisti sau liberali? Ca asa respectau legionarii invatatura Sfintilor Parinti ca au facut organizatii separate, pt fete si baieti.
    Daca e asa cum zic acesti oameni cum ca puscaria i-a facut mai buni, i-a facut Sfinti, de ce nu i-a facut si pe ceilalti?
    E clar ca trebuie sa fie ceva la mijloc, nu se poate sa fii rau si dintr-o data sa te faci bun, vorbesc ca fenomen general. Exceptii normal ca exista. Si normal ca poate or fi fost Sfinti si din radul liberalilor sau taranistilor, dar nu prea am auzit.

    E clar ca Miscarea Legionara ca organizatie lumeasca nu a fost perfecta. Si parintele Calciu si parintele Arsenie Papacioc spun asta, si nu e nici un secret. Dar tot ei zic ca legionarii au fost cei mai buni romani din acele vremuri. Despre asta e vorba. Hai sa interzicem si pe liberali si pe taranisti pt crimele savarsite cu ocazia Rascoalei din 1907, ce or mai fi facut cu ocazia Crizei din ’33, ca eu zic ca au facut lucruri mult mai urate decat legionarii. De comunisti ce sa mai zicem…

    Oricat ar vrea unii sa o dea cotita, criteriul e clar , e spus de Mantuitor si o stie si un copil. Nu e absolut nici o filosofie:
    „Dupa rod cunoasteti pomul”

    Pomul este Miscarea Legionara.
    Rodul sant Sfintii Inchisorilor.
    Nu poate pomul rau sa dea rod bun, dupa cum nu poate partidul comunist sa dea sfinti.

    Inca o data, Miscarea a fost o organizatie lumeasca, si nimeni nu spune ca e mantuitoare, nimeni nu spune ca fara miscarea legionara nu exista crestinism sau daca nu esti legionar nu poti fi crestin, sfant… Adevarul a fost, este si va fi doar Iisus Hristos si Biserica Lui.

    Insa Miscarea Legionara, la acel moment, cu tot ce a insemnat, doctrina, oameni care o compuneau, a fost cea mai inalta treapta lumeasca (de tipul partidelor, organizatiilor…) pe care se putea pasi spre Dumnezeu.

    Apreciază

  10. Radu Humor said, on octombrie 11, 2013 at 6:26 pm

    Saccsiv
    Mă bucur că te-ai oprit la nişte articole ale acestei excelente ziariste Roxana Iordache!
    Ai face biine să bagi Roxania în blogroll!

    Apreciază

    • blue said, on octombrie 11, 2013 at 11:39 pm

      Pe domnişorica asta am observat-o de-a lungul timpului şi mă ia cu frig când aud că o ridică în slăvi cineva. Poate pentru că nu pricep cum naiba poate o „ziaristă” să se gudure pe lângă regele Mihai, Ion Iliescu şi Mihai Gâdea în aproximativ acelaşi timp. Ce fel de moralitate îi ghidează gândirea?

      Apreciază

    • Ioan said, on octombrie 12, 2013 at 1:06 pm

      Tocmai, ca mie mi se pare ciudat ca unul ca Saccsiv a gasit de cuviinta sa o publice pe blogul lui. Probabil, Saccsive, pt tine nu e important DUHUL. Că, persoana în cauza nu scrie „în DUH”. Stii fb ce vreau sa spun, poate altii n-or intelege, dar tu intelegi. E alegerea ta, insa. (Parerea mea? Doar valuri faci, fara un folos cu adevarat constructiv, iar eu imi traduc faptul drept… pierdere de vreme.)

      Apreciază

      • saccsiv said, on octombrie 12, 2013 at 1:53 pm

        Ioan

        Frate, e comod sa ma critici, nu-i asa?

        Ca de ce am trecut-o la Stirile zilei … Nu vroiai s-o trec deloc? Pai in conditiile in care la vremea aia (si chiar si acum) aproape toti taceau precum umerasele, nu era normal sa pun totusi macar opinia ei? Cu atat mai mult cu cat habar nu aveam de comentariile ei de prin beciurile celor ce ma atacau furibund.

        Cum adica:

        Doar valuri faci, fara un folos cu adevarat constructiv, iar eu imi traduc faptul drept… pierdere de vreme.?

        Dar ce anume vrei ca tot eu sa mai fac? Fa tu ceva si eu promovez facerea ta. Sau poate stii tu sa faci un blog perfect. Fa-l si eu iar te promovez pana urci pe culmile traficului si de acolo de sus vei putea sa impartasesti fratilor din perfectiunea ta.

        Pana atunci insa nu te mai repezi sa arati puncte negre pe un cearceaf pe care ma stradui si eu cum pot sa-l tin cat mai alb.

        Apreciază

      • Ioan said, on octombrie 12, 2013 at 11:59 pm

        Saccsive,

        1. In primul rand, coboara tonul.
        Tu n-ai inteles tonul cu care iti vorbesc eu, pt ca, din pacate, din litere nu se percepe si de-aia si apar atat de multe certuri intre… litere, p-aici si prin alte parti. Sunt sigur ca nu toata lumea care a avut un conflict, aici, l-a si determinat. S-a trezit cu el.
        Eu ti-am vorbit pe un ton impaciuitor, serios si oarecum… nelamurit.
        Cu „faci valuri” am vrut sa spun ca, in general, o persoana, atunci cand ia in calcul opinii, fapte, actiuni FARA DUH crestin in ele… isi pierde timpul (chiar daca ele pot parea o solutie). Este interpretarea mea si iti multumesc pt publicarea ei, de-aia acest blog este… liber – si felicitari pt coloana vertebrala (dreapta).
        Asadar, dincolo de critica (rautacioasa) pe care tu o percepi, eu am incercat ceva constructiv, de fapt – n-am vrut sa te demolez. N-am avut succes si s-a perceput altfel? E vina mea. Iarta-ma.
        2. Eu NU-MI PERMIT sa-ti spun ce sa faci tu. Faci ce te taie capul. Eu n-as fi publicat opinia unei persoane care mi s-a parut dubitabila si ma miram de ce tie ti s-a parut indubitabila. Probabil ca, atunci cand e seceta, cum spui, tu alegi sa uzezi de pozitii pozitive ale unor oameni care nu sunt neaparat pozitivi. Eu aleg sa nu o fac. Dar, atat. Mi-am spus parerea, fara pietre.
        3. Nu ma intereseaza perfectiunea.
        4. Nu ma intereseaza traficul.
        5. M-am repezit, de fapt, sa „lamuresc” impreuna cu tine una din petele negre (presupuse), stranduinta noastra – a AMANDURORA – fiind ca cearceaful (tau) sa fie alb.
        6. Sunt atat de obosit de greutatile (adevarate ale) acestei vieti, incat refuz sa ma contrez cu tine, considerand aceasta un act idiotesc.
        7. Apropo de FACERILE mele (noastre) ti-am scris pe mail, dar n-am primit raspuns.
        8. Te rog SA NU MAI PUBLICI comentariile care vin de la mine si care SIMTI ca te tulbura. Inseamna ca eu, avand, totusi, duh de pace, nu mi-am dat seama ca pot fi interpretate si in duh de razboi. Daca simti DUH DE RAZBOI, taie capete (cum simti – fii fidel fata de tine insuti): nu ma supar, INTELEG (SI CHIAR TE ROG SI APRECIEZ).

        Apreciază

  11. crestinul ortodox said, on octombrie 12, 2013 at 2:08 am

    atentie la lupii in chiei de oaie … mai mult numai spun
    am aratat unde sta impielitatu si cine este ,
    atat vreau sa retineti cei ce se grupeaza in jurul acestuia asteptati-va ca vor deveni antihristi de temut impotriva noastra …lupta va fi crancena impotriva acestora caci sunt inghititi de fiara si ne vom lupta cu fiara antihristica
    Insa Vom Birui
    Vom Birui in SFANTA CRUCE prin Neammul Romanesc Cel SFANT
    sa ne rugam neincetat cum a a spus unul din Preoti cu binecuvantarea acestuia Acatistul Domnului IISUS HRISTOS in genunchi , in fiece zi la ora 21.00 pentru starpirea raului a spurcaciunii celei mari de pe acest pamint si din SFANTA BISERICA , adica lupii in chiei de oaie sa fie luati in primire de DREAPTA SFANTA a lui HRISTOS
    sa ne rugam ca MAICA DOMNULUI sa ne dea putere de a lupta impotriva spurcatilor , vrajmasi ai lui HRISTOS
    si va fi starpita spurcaciunea cea mare de ne vom ruga si lant de rugaciune de vom face
    caci „fara Mine Nimic nu veti putea face ” ne spune Insasi MANTUITORUL , Domnul IISUS HRISTOS
    amin

    Apreciază

  12. mihai444 said, on octombrie 12, 2013 at 2:40 am

    blue@ minti cu nerusinare.e monarhista,da.si eu sunt 😉 da sa zici ca-l pupa-n cur pe Iliescu, asta inseamna ca esti mai viclean ca dracu in a terfeli pe cineva.

    Apreciază

  13. blue said, on octombrie 12, 2013 at 12:32 pm

    Draga Mihai ( sau Mihaela ), creştină fiind, expresia profund emoţională „minţi cu neruşinare” ar trebui inlocuită cu un eventual „nu eşti bine informat”. Când reacţionezi emoţional, de cele mai multe ori greşeşti. Sintagma cu pupatul în părţile intime este iar necreştină, mai degrabă golănească, eu n-am folosit-o, mai citeşte o dată, cuvintele mele au fost clare, verbul este „a se gudura”, ai văzut personajul din Caragiale numit Gudurău? Cam aşa.
    Interesant e că poza pe care voiam s-o arăt a dispărut de pe net şi a lăsat în urmă un fulminant error 404. Vestea bună e că „prietenii” veghează. Vestea proastă e că am salvat-o şi o pot pune la dispoziţie doritorilor emoţionali. 🙂

    Apreciază

  14. blue said, on octombrie 12, 2013 at 12:53 pm

    Putem să mai dăm un exemplu vizibil de moralitate deontologică din partea ziaristei. „Drăguţ” e că, atunci când se gudură pe lângă cineva, trebuie să denigreze pe altcineva, întâmplător saccsiv. Să-i urmărim cu atenţie tehnica:
    http://www.razbointrucuvant.ro/2013/08/07/cuvioasa-teodora-sihla-viata-tropar-cantari-predica-pestera-video/

    Primul comentariu.

    Apreciază

    • saccsiv said, on octombrie 12, 2013 at 1:37 pm

      blue

      Foarte rau.

      Eu nu i-am urmarit traiectoria. Stiam extrem de putine lucruri despre ea. E un atac habauc scris parca exact din motivul invocat de tine.

      Nu-i place blogul meu, dar iata ca ce tot strig se tot adevereste …

      Poate se va trezi cu timpul.

      Apreciază

  15. john said, on octombrie 12, 2013 at 5:03 pm

    Prabusirea sistemului de pensii,Ilie Serbanescu:
    După ce am fost furati acum ni-se spune,nu sunt bani. Intrebare ? Unde se tot duc banii din taxe,impozite etc ?

    Adio pensii, concedii plătite, servicii medicale și venit disponibil
    Regele Olandei: Modelul social european postbelic a murit
    „Din cauza evoluțiilor sociale, precum globalizarea și îmbătrânirea populației, piața noastră a muncii și serviciile publice nu mai sunt potrivite pentru necesitățile timpurilor noastre. Statul clasic al bunăstării din a doua jumătate a secolului XX evoluează încet dar sigur către ‘o societate participativă’, în care se așteaptă ca cetățenii să aibă grijă de ei înșiși sau sa creeze soluții la nivelul societății civile pentru probleme precum pensiile”, a declarat marți regele Willem-Alexander al Olandei, citind în fața parlamnentului de la Haga prezentarea făcută de guvern pentru noul buget.

    „Reformele necesare iau timp și reclamă perseverență”, a spus regele, „dar ele vor fi baza pentru crearea de locuri de muncă și pentru restabilirea încrederii”. Regele Olandei a mai spus că în această perioadă oamenii se așteaptă ”și vor să ia propriile lor decizii, să-și organizeze propriile vieți și să aibă grijă unii de ceilalți”.

    ”Tuturor celor care pot li se cere să-și asume responsabilitatea pentru propria viață și pentru cea a persoanelor apropiate”, a anunțat guvernul olandez, prin vocea regelui Willem-Alexander.

    Societatea participativă imaginată de guvernul Olandei a început deja să se creioneze în realitatea de zi cu zi: beneficii sociale precum ajutoarele de șomaj, subsidiile pentru sănătate au fost tot mai mult reduse în ultimii zece ani. Vârsta de pensionare a fost ridicată la 67 de ani și se așteaptă ca pragul sa crească. Regele a mai declarat că servicii sociale precum îngrijirea bătrânilor, ajutoarele pentru șomeri și serviciile dedicate tineretului vor fi transferate în sarcina autorităţilor locale, astfel încât costurile să fie stabilite în funcție de realitățile economico-sociale ale fiecărei regiuni.

    „Financial Times” caracterizează discursul regelui drept cel mai abrupt anunț făcut până acum în Europa cu privire la încheirea unei epoci. Oricât ar fi pus acest discurs pe seama calculelor politice interne din Olanda, unde coaliția dintre liberali și laburiști aflată la putere încearcă să nu se discrediteze total și să prezinte austeritatea drept o necesitate istorică, discursul regelui poate marca începutul unui drum pentru întreaga Europa, un drum care nu va mai duce niciodată către prosperitatea pe care statele UE au cunoscut-o înainte de 2008.

    ”Ei vorbesc despre o societate participativă. Aceasta înseamnă, de fapt, că fiecare e pe cont propriu”, spune Arnoud Boot, profesor de economie la Universitatea din Amsterdam. ”În întregul discurs nu am auzit macar o dată cuvântul ’vârstnic’. Singura dată când regele l-a pronunţat a fost cu referire la mama sa”, spune liderul partidului pensionarilor din Olanda, 50-Plus.

    Ceea ce un cap încoronat a transmis uneia dintre cele mai bogate națiuni din Europa nu este oare valabil și pentru statele mult mai putin dezvoltate ale Uniunii? De altfel, regele Olandei nu este primul care anunță încetarea contractului social dintre stat și cetățeni. A făcut-o în urmă cu doi ani președintele Băncii Centrale Europene, care, într-un interviu pentru „Wall Street Journal”, anunța că ”Modelul social european este mort”. Acest model pe care Europa şi-a bazat prosperitatea după Al Doilea Război Mondial a dispărut (“has gone”), considera Mario Draghi, amintind de formula economistului german Rudi Dornbusch: “Europenii sunt atât de bogaţi încât îşi pot permite să plătească oamenii ca să nu muncească”.

    Politicienii nu îşi permit să piardă electorat făcând asemenea declarații. Sarcina acestor anunțuri dure le revine bancherilor centrali. Este și cazul României, unde guvernatorul Mugur Isărescu anunță, printre rânduri, un viitor similar și pentru țara noastră. La fel și al său consilier Adrian Vasilescu, care arată deseori că modul de viață al românilor din urmă cu cinci ani nu va mai reveni pentru actualele generații.

    Vârsta de aur a Europei postbelice s-a încheiat, ne transmit liderii europeni.

    Ceea ce în urmă cu doar câteva generații reprezenta un imens progres (asigurările de șomaj obligatorii introduse în perioada interbelică, pensiile introduse în aceeași perioadă, alături de alocațiile familiale, accesul gratuit la servicii medicale și chiar de apariția Ministerelor Sănătății, concediile plătite care au dus la nașterea de facto a turismului) nu mai este pus acum sub semnul întrebării, ci de-a dreptul anulat.

    Treptat, liderii naţionali şi cei de la Bruxelles încearcă să pregătească cetățenii pentru o reîntoarcere la ”normalitatea secolului XIX”, cea în care o gospodărie din înaintatele țări occidentale cheltuiau mare parte din venit pe hrană, băutură și tutun, cu o proporție şi mai mare în țările mediteraneene.

    „După 1945, elementul definitoriu al relației a devenit păienjenișul de beneficii sociale și strategii economice prin care statul își servea supușii-nu invers”, scria istoricul britanic Tony Judt. „Acum însă suntem pregătiți pentru a ne întoarce către realitatea secolului XIX, când relația dintre cetățean și stat era un compromis variabil între nevoile militare și revendicările politice, iar obligaţia străveche de a-şi apăra glia contrabalansa, pentru cetățenii deveniți suverani, drepturile moderne.”

    Noile realități sunt mult mai periculoase decât par. Ele implică nu numai securitatea societală, ci și națională. ”Pentru prima dată după Al Doilea Război Mondial, contractul social european este pe cale de a se rupe. Dacă această problemă nu va fi abordată și dacă elitele nu reușesc să-și reconcilieze interesele cu cele ale alegătorilor, fundamentele politice ale UE se vor eroda”, arată o analiză Stratfor dedicată surprinzătorului mesaj regal din Olanda.

    Aceeași analiză arată că este ceasul al 12-lea pentru ca guvernele europene să mai poată decide între deschiderea dezbaterii pentru formarea unei federații europene sau continuarea actualei expectative, în speranța că economia UE își va reveni fără modificari politice majore. La fel, alegătorilor europeni li se picură în ureche că Europa se va putea întoarce la nivelul ante-criză fără reforme semnificative.

    Olanda, o națiune de negustori și navigatori, legată comercial pe uscat de Germania și pe mare de Marea Britanie și care știe că în situații delicate inacțiunea este cea mai proastă politică, este prima care deschide dezbaterea despre schimbarea radicală a UE, dar și a modului de viață a sute de milioane de oameni. Alegerile europene din 2014 sunt considerate un pas decisiv către o nouă Europă, cu partidele conservatoare asumându-şi rolul de factor al schimbării, dar uitând însă că cei zece ani ai Comisiei Barroso nu au însemnat decât sacrificarea modelului social european și folosirea acestuia din urmă pentru realizarea unei pieței unice incapabile să facă față unei crize.

    http://www.caleaeuropeana.ro/europa-regele-olandei-modelul-social-european-postbelic-a-murit/

    Apreciază


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: