SACCSIV – blog ortodox

IERTAREA si IMPACAREA in inchisoare. Sau cat de departea suntem de orice din invatatura ortodoxa, noi, teoreticienii caldicei …

Posted in inchisoare by saccsiv on septembrie 25, 2013

Fratilor, stam rau. Dar rau de tot. Stim ca mai devreme sau mai tarziu, dar nu foarte tarziu, vor veni razboiul, revoltele, foametea, lagarele, prigoana, semnul fiarei, eventual fuga, insa suntem cu totul nepregatiti. Stam si teoretizam cu burtica plina la caldurica, dar daca scoate cineva puisorul din cuibusor il papa bau – baul.

Asa ca voi incepe o serie de articole referitoare la viata din temnita, ce cred ca ar fi folositoare, caci intemnitarea poate fi si o scoala, mai dura decat viata de dupa blocurile gri si in anumite aspecte cu mult mai dura decat armata.

In inchisoare, in anumite camere, si nu putine, daca te certi dimineata cu cineva, maxim pana seara trebuie ori sa te impaci cu el, ori unul din voi sa se mute in alta camera. Caci altfel lucrurile se vor transa si asta extrem de rapid. Si se transeaza urat …

Si cum temnita nu e bulevard, treaba cu mutarea e extrem de dificila. Asa ca varianta optima e impacarea. Dar una reala, nu vorbe goale. O iertare, cu uitare.

Putini dintre detinuti sunt crestini, eventual sunt botezati dar mai mult … Si totusi, iata ca au invatat ceva esential. Evident, sunt unii care n-au apucat sa invete sau pe care orgoliul nu-i lasa sa invete si atunci auzi de cate unul ca-i scos pe patura,

Noi insa suntem plin de teorie, dar cu punerea in practica stam cat de departe putem de invatatura. Parca ne-am jurat sub blestem cumplit sa n-o aplicam. Evident, nu toti, avem si exemple remarcabile de straduitori printre noi, insa nu gresesc cand critic la modul majoritar, incluzand in aceasta majoritate si pe toti cei ce-si zic ortodocsi nationalisti, chiar daca in fapt au parasit cu mult sau foarte mult linia parintelui Justin Parvu. Dar din pacate nu-i includem doar pe ei …

Ura. A devenit cuvantul de ordine. La te miri ce contradictie deja o vezi erupand. Suntem niste mici depozite ambulante de dinamita. O scanteie si gata. Si ne tine ura asta. Iar daca cel ce ne contrazice are nefericita ispita sa ne zica un cuvant gresit e rapid inscris pe lista de dusmani, ii facem urgent un portret de maxim ticalosit iar daca am avea puterea, l-am jupui in piata publica. Dar cum nu avem aceasta putere, ne multumim a-l improsca cu noroi pe oriunde putem.

Voi mai aborda, cel mult la o luna, pe rand, si diverse alte teme precum valoarea unei felii de paine – foamea, milostenia, frigul sau caldura, intrajutorarea, prietenia pana la sacrificiu bataia, rabdarea, moartea, etc.

Cititi va rog si:

FIARA DIN OM va iesi cat de curand la suprafata …

 

Reclame

22 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Ioan Pelasgul said, on septembrie 25, 2013 at 2:50 pm

    Apreciază

  2. Muritor said, on septembrie 25, 2013 at 3:05 pm

    Clubul de la Roma de doctorul Florin Mătrescu, autorul volumelor „Holocaustul Roşu”: http://izestrea.wordpress.com/2013/09/25/clubul-de-la-roma/
    Preluat de la Bucovina profundă

    Apreciază

  3. IOAN said, on septembrie 25, 2013 at 3:10 pm

    nu stiu cati dintre noi crestinii ortodocsi vom rezista vremurilor cumplite care vin mai ales aceia care nu au trecut prin NECAZURI ale vieții…e foarte importanta IERTAREA INCLUSIV A VRAJMASILOR caci fara IERTARE nu ne este primit NIMIC LA DUMNEZEU oricate fapte bune am face…
    sa luam pilda vietile sfintilor mucenici care iertau si pe cei care ERAU CALAII LOR altfel MANTUIREA NU O PUTEM DOBANDI si ne vom pierde pentru totdeauna…

    Apreciază

  4. tataia said, on septembrie 25, 2013 at 3:44 pm

    Frumos articolul…se pare ca intr-un fel imi suna mie 🙂 . Bine…nu numai mie, dar in mare masura si mie. Iertare celor pe care i-am suparat! Ca asa este crestineste….

    Ai mare dreptate frate Vasile! Dar mai gresim si noi ca sintem oameni…

    Apreciază

  5. Andreea said, on septembrie 25, 2013 at 3:50 pm

    În legătură cu acest subiect vă recomand o carte foarte bine scrisă:

    „Between Shades of Gray de Ruta Sepetys o sa fie publicata la editura Epica.
    Publicat de Oana H. la 15:11
    Lina este o fata din Lituania ca oricare alta in anul 1941.Picteaza,deseneaza,si se indragosteste.Pana cand intr-o noapte cand ofiteri sovietici intra in casa ei,luandu-i familia din viata comfortabila pe care o stiau.Separata de tatal ei si fortata intr-un vagon murdar si aglomerat de tren,Lina,mama ei si fratele ei mai mic incet se indreapta spre nord,traversand Cercul Artic,pentru a lucra intr-o tabara in cel mai friguros loc din Siberia.Acolo sunt fortati ,sub ordinele lui Stalin,sa sape dupa sfecla si sa lupte pentru viata lor in cele mai crude conditii.

    Lina isi gaseste consolarea in arta,meticulos documentand -ceea ce era un risc foarte mare -evenimente prin desene,sperand ca aceste mesaje vor ajunge la inchisoarea unde se afla tatal ei pentru a-l anunta ca traiau.Este o calatorie sfasietoare,care se intinde pret de cativa ani si 6,500 de km,dar cu putere incredibila,iubire si speranta Lena reuseste sa supravietuiasca.Between Shades of Gray este un roman care te va face sa uiti sa respiri si iti va captura inima.”

    Cartea este scrisă după întâmplări reale. Pe mine m-a impresionat cel mai mult puterea lor de a ierta.

    Apreciază

  6. Maria said, on septembrie 25, 2013 at 5:41 pm

    Asa este , nu stim cati dintre noi vom rezista acestor vremuri cumplite , aici suntem mari si tari , insa nu cunoastem la ce vom fi supusi fiecare dintre noi , de aceea trebuie sa gandim tot timpul ca toate se vor implini dupa voia Domnului , iar iertarea celor ce ne-au gresit este vitala pt sufletul nostru .
    Trebuie sa ne obisnuim din timp cu un trai modest , cu saracia , cu mancare de post mai saracacioasa , sa rezistam in vremuri grele , daca va veni timpul sa fugim prin pustietati din calea prigonitorilor si a pecetii .
    Poate Dumnezeu ne va aduna pe toti ai Sai , daca nu rupem legatura cu El .
    In legatura cu articolul , pentru cei intemnitati , fiind si crestini si multi nevinovati , viata acolo pt ei este un calvar, nu numai pentru conditiie neomenesti ,ci si pentru ca sunt inconjurati de tot felul de indivizi periculosi , cu care trebuie sa convietuiesti si sa-i imblanzesti aducandu-i daca se poate intr-o stare normala de moralitate si credinta .

    Apreciază

  7. Mălin said, on septembrie 25, 2013 at 5:49 pm

    http://www.frontpress.ro/2011/05/volohii-romanii-care-n-au-auzit-de-romania.html
    La doar 200 de kilometri spre nord de Maramures, traieste o comunitate de romani uitata de lume. Ei insisi sunt la un nivel de saracie si de subcultura incat nu stiu ca au rude ceva mai la sud.

    Isi spun volohi si sunt o comunitate de 10.000 de suflete, in Ucraina, regiunea Transkarpatia. Sunt raspanditi in 11 localitati, dintre care cei mai numerosi sunt in Poroscovo, Vasnita si Obova.

    Sa nu va mai spunem ca autoritatile romane habar n-au avut de existenta lor… pana i-a gasit presa.

    Si daca in Romania si-n Maramures ucrainenii sunt respectati si considerati egali in drepturi, nu la fel se petrece cu volohii, carora li se spune…tigani albi. In satul Poroscovo traiesc 1600 de volohi, ce vorbesc o stranie limba romana straveche, iar dintre ei, 1250 sunt copii. Care au invatat limba lor asa… dupa ureche, pentru ca la scoala nu invata. Culmea este ca daca in Maramures, campionii absoluti ai natalitatii sunt ucrainenii din comunitatile de pe raul Ruscova, cu 5-10 copii, dincolo de granita acesti volohi au casele pline de copii, cu 6-12 copii!

    Legenda spune ca acea comunitate de romani pierduti de tara lor s-ar fi infiintat ba prin venirea unor ciobani valahi, ba in anii 1360 cand au fost stationati militari de origine valaha. Originea lor s-a pierdut in vremuri insa fie ei tigani albi sau altceva, autoritatle romanesti au o datorie sacra in a ajuta comunitatile lor sa iasa din saracie. Peste vara, satele volohilor se golesc de barbati, care pleaca la munca unde vad cu ochii.

    Apreciază

  8. gerica64 said, on septembrie 25, 2013 at 7:54 pm

    Francmasoni din Nebraska SUA fac propaganda implanturilor cu cip la copii sub pretextul protejarii lor.

    1. http://www.glne.org/CommunityPrograms/ChildIdentificationCHIP.aspx

    Apreciază

  9. Mălin said, on septembrie 25, 2013 at 8:12 pm

    Sectantii vor sa faca prozelitism printre volohi:

    Citez un fragment:
    „În secolele trecute, volohii erau înregimentaţi în detaşamentele miliare, care păzeau cetăţile din zonă, până la Sambor şi Lviv. Ei sunt pomeniţi şi în Diplomele vechi, de Cancelarie. Recent, Biserica Baptistă Română s-a arătat interesată de această comunitate şi va înălţa case de rugăciuni în zonă.”

    http://www.rgnpress.ro/rgn_13/categorii/asociatii–ambasade/8922-transcarpatia-romanii-volohi-din-poroscovo-studiai-de-austrieci.html

    Apreciază

  10. amonmiss said, on septembrie 25, 2013 at 10:04 pm

    Malin, locuitorii aceia sunt mai bogati decat noi…poate ai observat cum cel de la rotary le vorbea despre anticonceptionale, iar reactia barbatului voloh a fost clara : ESTE PACAT!

    Apreciază

  11. Ion Roman Popescu said, on septembrie 25, 2013 at 10:23 pm

    Nu stam rau, ci foarte rau. Eu am neamuri preoti care nu ne-ar cauta veac daca nu i-am cauta noi. Sunt ortodocsi formali. Marea majoritate teoreticieni si asceti ai nepracticarii. Preoti cu program si raspundere limitata.

    Crestinismul ortodox functioneaza cand oamenii isi recunosc greutatile si cauta rezolvare intru Cel de sus. Dar viata confortabila te face sa estimezi ca vei trai 90 de ani si lasi in ultimul an toate rezolvarile sufletesti.

    Ti se pare corect frate Vasile sa fii tratat la modul: ” Acum da-mi pace ca am randuiala de Sfintele Pasti si dup-aia poate ne mai socotim sau mai degraba nu”.

    Oamenii isi iau pentru ei credinta si o lipsesc de continut. Vor sa traiasca numai cu Domnul si vad lumea din jur toata decazuta si numai pe ei curati.

    Daca le arati in apropierea lor abateri, tabara cu liste negre pe care te inscriu bolduit si dublu subliniat.

    Da frate Vasile, oamenii isi duc credinta in afara lumii.

    Nu tu foame, nu tu sete, nu tu frig, nu tu lipsuri. Cand oamenii le au pe toate lasa deoparte pe Dumnezeu.

    Despre ce e lumea asta? Nu despre dracii? Nu cei care care sunt adaptatii in dracii (distractii, bani, faima, mandrie, fatarnicie) trec mai bine prin viata de pe Pamant?

    Oricat ai fi de nemultumit de oamenii de neamuri de sange, macar fata de Domnul o data sau de doua ori pe an, ii cauti, ii intrebi de sanatate. Dar unii sunt mai oameni decat altii.

    Daca unii vor sa nu fie deranjati ca au de randuit cu Domnul Dumnezeu, si nu vor sa fie deranjati… imi zice :” Voi o sa aruncati pamant pe sicriele noastre”. N-are nimic crestin. Absolut nimic. Pe mine nu ma intereseaza ca o sa-ti supravietuiesc. Pe mine ma intereseaza sa nu-ti mananci omenia cat traiesti, si sa nu te comporti ca si cand m-ai considera decedat.

    Dar de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.

    Apreciază

  12. Ion Roman Popescu said, on septembrie 25, 2013 at 10:38 pm

    ” Ura. A devenit cuvantul de ordine. La te miri ce contradictie deja o vezi erupand. Suntem niste mici depozite ambulante de dinamita. O scanteie si gata. Si ne tine ura asta. Iar daca cel ce ne contrazice are nefericita ispita sa ne zica un cuvant gresit e rapid inscris pe lista de dusmani, ii facem urgent un portret de maxim ticalosit iar daca am avea puterea, l-am jupui in piata publica. Dar cum nu avem aceasta putere, ne multumim a-l improsca cu noroi pe oriunde putem. ”

    Daca te referi la mediul virtual al Internetului, din start este un mediu viciat. Oamenii din spatele unor aliasuri pot rosti orice ca nu patesc nimic. Apoi, mediul Internetului este singurul loc si cel mai propice de a primi palme in lipsa ta. Daca comentezi undeva, te poti pomeni ca vin unii si te iau la palme de nu te vezi. Ba ca nu esti informat, ba ca ai opinie proprie diferita.

    Vedeti voi frati intru crestinism, ce tare seamana aceasta comunicare pe Internet cu discutii cu cei de pe cealalta lume? Este ca si cand am discuta cu spirite din alta lume. Majoritatea covarsitoare nu ne vom intalni niciodata in carne si oase. Suntem precum niste duhuri, unii duhuri bune, altii duhuri rele.

    Comunicare prin cuvant scris, acesta este specificul ei, poate duce mai multa rautate decat daca ar fi combatantii apropiati si vazuti.

    Apoi este si greu sa combati ortodoxie fara sa ajungi radical. Deci a deveni radical este omenesc dar este si urat, dureros.

    Apare un nou tip de ” aproape „. Si o ispita a grijii fata de aproapele cel departat/necunoscut.

    Apreciază

    • saccsiv said, on septembrie 25, 2013 at 10:47 pm

      Ion Roman Popescu

      Nu-i vorba doar de mediul virtual …

      Apreciază

      • Ion Roman Popescu said, on septembrie 26, 2013 at 7:01 am

        Oamenii in aglomerari urbane sunt mult mai ostili. Un turn Babel modern. Crestinii se lovesc de presupus necrestini iar non-crestinii se lovesc de crestini. Trai in devalmasie.

        Apreciază

  13. Ion Roman Popescu said, on septembrie 25, 2013 at 11:13 pm

    (…) ” Dreptatea lui Dumnezeu pare sa alunge iubirea, iar iubirea Lui pare sa alunge dreptatea, insa acestea doua raman vesnic impreuna, din moment ce in persoana Mantuitorului Iisus Hristos „mila si adevarul s-au intampinat, dreptatea si pacea s-au sarutat” (Psalm 84,11).

    O data Drept si de 23 de ori Milostiv !

    Parintele Nicolae Steinhardt, gandindu-se la dragostea lui Dumnezeu si la mila cu care Acesta il judeca pe om, spune: „In fiecare zi, Dumnezeu sta un ceas pe scaunul dreptatii si 23 de ceasuri pe scaunul milei.” De aici intelegem faptul ca Dumnezeu daruieste omului pacea si mila Sa cu mai multa bucurie decat dreptatea si pedeapsa. Pentru aceasta, cel ce priveste spre scaunul milei sa nu uite de scaunul dreptatii, iar cel ce priveste spre cel al dreptatii sa nu deznadajduiasca, ci sa caute spre cel al milei. ” (…)
    http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/exagerarea-iubirii-dumnezeu-140731.html

    Apreciază

  14. Instigare la Viata said, on septembrie 26, 2013 at 12:39 am

    Off topic, dar nu prea: staretul manastirii Cotmeana e in pericol sa fie cercetat pentru „inselaciune” din cauza ca unor „crestini” li s-a nascut copilul cu buza de iepure. http://instigarelaviata.blogspot.ro/2013/09/cum-arata-prigoana-impotriva-bisericii.html

    Cred ca e vremea sa ne rugam pentru altii.

    Apreciază

  15. seby said, on septembrie 26, 2013 at 2:52 pm

    foarte bun articolul . m-a readus cu picioarele pe pamant …astept cu nerabdare viitoarele articole despre valoarea unei felii de paine – foamea, milostenia, frigul sau caldura, intrajutorarea, prietenia pana la sacrificiu bataia, rabdarea, …si cred ca ar trebuie macar de doua ori pe saptamana ( miercurea si vinerea ) .ar prinde bine .. eu .chiar as avea nevoie …

    Apreciază


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: