PESCUIREA MINUNATA. Predica parintelui Ilie Cleopa
Ev. Luca 5, 1-11
1. Pe când mulţimea Îl îmbulzea, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, şi El şedea lângă lacul Ghenizaret,
2. A văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele.
3. Şi urcându-Se într-una din corăbii care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat. Şi şezând în corabie, învăţa, din ea, mulţimile.
4. Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mână la adânc, şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să pescuiţi.
5. Şi, răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele.
6. Şi făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele.
7. Şi au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se afunde,
8. Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos.
9. Căci spaima îl cuprinsese pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuitul peştilor pe care îi prinseseră.
10. Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni.
11. Şi trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El.
Cititi va rog si:
Predică la Duminica a 18-a după Rusalii – Pescuirea Minunată

Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!


Frumoasa predica ,Incredibia poezie! Esenin,legenda vie a marii culturi ruse.Sper sa-ti placa si tie Saccsiv si sa o publici.
Ne ducem toţi, câte puţin, mereu…
Ne ducem toţi, câte puţin, mereu,
Către liman de tihnă şi ‘mpăcare.
Poate curând va trebui şi eu
Bulendrele să-mi strâng pentru plecare.
O, dragi mesteceni gingaşi şi subţiri!
Şi tu pământ! Şi voi câmpii ca marea!
In preajma sorocitei adormiri
Eu unul nu-mi pot stăpâni ‘ntristarea.
Pe lumea asta am iubit nespus
Tot ce în trupuri sufletul adie.
Spun pace vouă, sălcii, ce ‘n apus
Vă oglindiţi în apa purpurie.
Atât de multe gânduri am urzit,
Am scris atâtea cântece visate
Şi pe pământul trist, sunt fericit
C’am respirat şi c’am trăit de toate.
Sunt fericit c’am sărutat femei
Şi-am lenevit pe iarba parfumată,
Iar fiarelor, ca unor fraţi ai mei,
Eu nu le-am zdrobit capul niciodată.
Acolo, ştiu, că nu foşneşte’ n zări
Cu gâturi lungi de lebădă, secara…
De asta ‘n preajma tainicei plecări
Eu mă ‘nfior şi-mi simt adânc povara.
Acolo, ştiu, că nu vor mai fi fagi
Nici holdele de aur viu pe nume…
De asta poate mi-s aşa de dragi,
Toţi oamenii cu care trec prin lume.
de Serghei Esenin
ApreciazăApreciază
Constituţiile tuturor ţărilor de pe Pământ au fost reunite de Google
Grupul Google a prezentat, luni, la New York, un nou portal care recenzează constituţiile din lumea întreagă, cu scopul de a ajuta mai ales ţările aflate în tranziţie politică, informează AFP
Privitgi si ce drapel flutura ….
ApreciazăApreciază