Mai intai va veni lepadarea de credinta …
Iata ce citim in Sfanta Scriptura.
Epistola a doua către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel, Capitolul 2:
3. Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării,
4. Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu.
5. Nu vă aduceţi aminte că, pe când eram încă la voi, vă spuneam aceste lucruri?
6. Şi acum ştiţi ce-l opreşte, ca să nu se arate decât la vremea lui.
7. Pentru că taina fărădelegii se şi lucrează, până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte.
8. Şi atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide cu suflarea gurii Sale şi-l va nimici cu strălucirea venirii Sale.
9. Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase,
10. Şi de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării, fiindcă ei n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască.
11. Şi de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni,
12. Ca să fie osândiţi toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea.
Epistola întâia către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel, Capitolul 5
1. Iar despre ani şi despre vremuri, fraţilor, nu aveţi nevoie să vă scriem,
2. Căci voi înşivă ştiţi bine că ziua Domnului vine aşa, ca un fur noaptea.
3. Atunci când vor zice: pace şi linişte, atunci, fără de veste, va veni peste ei pieirea, ca şi durerile peste cea însărcinată, şi scăpare nu vor avea.
4. Voi însă, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, ca să vă apuce ziua aceea ca un fur.
5. Căci voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei; nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului.
6. De aceea să nu dormim ca şi ceilalţi, ci să priveghem şi să fim treji.
7. Fiindcă cei ce dorm, noaptea dorm; şi cei ce se îmbată, noaptea se îmbată.
8. Dar noi, fiind ai zilei, să fim treji, îmbrăcându-ne în platoşa credinţei şi a dragostei şi punând coiful nădejdii de mântuire;
9. Că Dumnezeu nu ne-a rânduit spre mânie, ci spre dobândirea mântuirii, prin Domnul nostru Iisus Hristos,
10. Care a murit pentru noi, pentru ca noi, fie că veghem, fie că dormim, cu El împreună să vieţuim.
11. De aceea, îndemnaţi-vă şi zidiţi-vă unul pe altul, aşa precum şi faceţi.
12. Vă mai rugăm, fraţilor, să cinstiţi pe cei ce se ostenesc între voi, care sunt mai-marii voştri în Domnul şi vă povăţuiesc;
13. Şi pentru lucrarea lor, să-i socotiţi pe ei vrednici de dragoste prisositoare. Trăiţi între voi în bună pace.
14. Vă rugăm însă, fraţilor, dojeniţi pe cei fără de rânduială, îmbărbătaţi pe cei slabi la suflet, sprijiniţi pe cei neputincioşi, fiţi îndelung-răbdători faţă de toţi.
15. Luaţi seama să nu răsplătească cineva cuiva răul cu rău, ci totdeauna să urmaţi cele bune unul faţă de altul şi faţă de toţi.
16. Bucuraţi-vă pururea.
17. Rugaţi-vă neîncetat.
18. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.
19. Duhul să nu-l stingeţi.
20. Proorociile să nu le dispreţuiţi.
21. Toate să le încercaţi; ţineţi ce este bine;
22. Feriţi-vă de orice înfăţişare a răului.
23. Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească pe voi desăvârşit, şi întreg duhul vostru, şi sufletul, şi trupul să se păzească, fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos.
24. Credincios este Cel care vă cheamă. El va şi îndeplini.
Epistola a doua către Timotei a Sfântului Apostol Pavel, capitolul 3:
1. Şi aceasta să ştii că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele;
2. Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie,
3. Lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine,
4. Trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu,
5. Având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te şi de aceştia.
Daca va uitati in jur, cum vi se pare ca stam?
Text remarcabil despre ANTIHRIST
Text remarcabil despre APOCALIPSA – VIZIUNILE STARETULUI ANTONIE
PROFETIA Sfantului LAVRENTIE DE CERNIGOV despre ANTIHRIST
Skartsiuni Dimitriu: “Profetii despre antihrist”
Profetia Sfantului Moise Arapul despre CALUGARII DIN NEAMUL CEL DE PE URMA
PROFETIA Sfantului ANATOLIE al OPTINEI despre vremea cand ERETICII VOR PUNE MANA PE BISERICA …
Profetia Sfantului CALINIC de la Cernica despre 1992, inceputul SFARSITULUI LUMII …
O proorocie mai putin cunoscuta a Batranilor Pustiei pentru neamul cel de pe urma …
Parintele Dionisie de la Colciu despre ROMANII VREMURILOR DE PE URMA
Parintele PAISIE AGHIORATUL despre 666, cartele electronice, buletine electronice
Pomenirea Cuviosului NIL izvorâtorul de mir. Profetia sa despre ANTIHRIST
Sfantul EFREM SIRUL despre ANTIHRIST …
Sfantul Mucenic COSMA ETOLUL (1714 – 1779) – PROFETII
Staretul Antonie despre ANTIHRIST: „Totul se va petrece prin intermediul institutiilor bancare”
STEAUA (PENTAGRAMA) va fi un simbol extrem de important in vremea ANTIHRISTULUI …
OBLIGATORIU DE CITIT. Sfantul Ierarh Nifon: VEDENIE DESPRE INFRICOSATA JUDECATA
Text exceptional: MARSUL DISTRUGATORULUI
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
Papa Francisc transmite un mesaj musulmanilor numindu’i „dragi prieteni” cu ocazia sfarsitului Ramadanului !
http://www.lalibre.be/actu/international/le-pape-francois-envoie-un-message-personnel-aux-musulmans-51fbb2e435705d93419be7e9
Si o chestie mai veche, din martie: 5000 de jurnalisti, adunati intr-o sala la vatican, pentru ca la sfarsit sa primeascda o „binecuvantare” din partea papei. In loc sa zica „In numele Tatalui si al Fiului si al Sf Duh” si sa faca semnul crucii, nu a facut cruce, si nu a spus decat „va binecuvantez pe toti:”
http://www.riposte-catholique.fr/riposte-catholique-blog/breves/benediction-atypique-du-pape-francois-aux-journalistes#.Uf2233uP2zM
Intr-o omilie din luna mai, acelasi papa afirma raspicat ca ATEII care fac fapte bune merg in Paradis
http://grat.over-blog.com/article-les-athees-iront-egalement-au-paradis-sermont-du-pape-fran-ois-118022602.html
ApreciazăApreciază
Unul din pasii lepadarii de credinta, cred eu cu mintea mea putina, este si apropierea de eretici, in special de catolici. Acest pas a fost gandit de cateva sute de ani si a fost bine pus in aplicare. Pe aceasta “biserica” a catolicilor, condusa de un papa eretic, o numesc ierarhii nostri drept biserica sora si cu aceasta “biserica” vor sa ne uneasca si sa ne includa in Marea Religie Mondiala (a satanei, bineinteles).
Dar sa vedem ce lege a hotarat Sfantul Sinod din anul 1583:
“Către toţi creştinii adevăraţi, mădulare ale Sfintei, Catholicesti [Universale] şi Apostoleşti Biserici de Răsărit a lui Hristos din Constantinopol şi din tot locul, har, pace şi milă vouă de la Atotputernicul Dumnezeu.
Nici un pic de tulburare nu a făcut în Corabia din vechime furtuna care s-a ridicat din adâncuri. Şi dacă Domnul Dumnezeu, amintit de Noe, nu ar fi binevoit a potoli apele, nu ar fi fost nici o şansă de salvare a ei. În acelaşi chip şi împotriva Corabiei Bisericii Ortodoxe, ereticii au ridicat un război neîndurător, şi noi am socotit a fi voia lui Dumnezeu de a lăsa urmaşilor prezentul tom împotriva lor, aşa încât hotărârile cele scrise aici să fie fără doar şi poate în apărarea Ortodoxiei noastre. Dar pentru ca documentul să nu fie prea împovărător (greoi) pentru oamenii simpli, am hotărât a-l pune în opt capete lesnicioase, după cum urmează:
Din Vechea Romă au venit anumiţi oameni care au învăţat acolo să gândească latineşte. Dar cel mai rău lucru e că înainte au fost bizantini, născuţi şi crescuţi prin părţile noastre; dar nu numai că şi-au schimbat credinţa, dar au şi ridicat război Ortodoxiei şi adevăratelor dogme ale Bisericii de Răsărit şi s-au răzvrătit împotriva lui Hristos Însuşi, împotriva dumnezeieştilor Apostoli şi Sfintelor Sinoade ale Sfinţilor Părinţi care ni le-au lăsat. Drept pentru care i-am tăiat ca nişte mădulare putrede şi
HOTĂRÎM
I. Orişicine nu ar mărturisi cu inima şi cu gura că este mădular al Bisericii de Răsărit botezat ortodox şi că Sfântul Duh purcede numai de la Tatăl fiinţial şi ipostatic, aşa cum Hristos spune în Evanghelie, ci Duhul purcede de la Tatăl şi de la Fiul în acelaşi timp, unul ca acesta să fie lepădat afară de Biserică şi să fie anatema.
II. Orişicine nu ar mărturisi că în taina Sfintei Liturghii, laicii trebuie să se împărtăşească odată cu cele două sfinte părţi, a Preasfântului Trup şi a Preasfântului Sânge, ci să spună că este de ajuns a primi numai trupul pentru că sângele este inclus, chiar dacă Hristos le-a sfinţit separat şi le-a dăruit fiecăruia din Apostoli, unul ca acesta să fie anatema.
III. Orişicine ar spune că Domnul nostru Iisus Hristos la Cina cea de Taină a folosit azime ca şi evreii şi nu pâine dospită, unul ca acesta să fie departe de noi şi sub anatemă ca unul ce gândeşte ca un evreu şi vrea să introducă doctrina lui Apolinarie şi a armenilor în Biserica lui Hristos, cu a Cărui încuviinţare îl dăm de două ori anatemei.
IV. Orişicine ar spune că atunci când Hristos Dumnezeu va veni să judece lumea, El nu va veni să judece sufletele împreună cu trupurile, ci numai să hotărască asupra trupurilor, să fie anatema.
V. Orişicine ar spune că atunci când mor, sufletele creştinilor care s-au pocăit în această viaţă dar nu şi-au câştigat mântuirea merg în Purgatoriu – care este un basm grecesc – unde focul şi chinurile îi purifică, şi ei cred că nu sunt chinuri veşnice – aşa cum credea blestematul Origen – şi dau din această pricină slobozire păcatelor, pe unii ca aceştia îi dăm anatemei.
VI. Orişicine ar spune că Papa e capul Bisericii şi nu Hristos Dumnezeu, şi că Papa are autoritatea de a trimite în Rai prin scrisorile sale, şi că poate ierta păcatele prin plata indulgenţelor, unul ca acesta să fie anatema.
VII. Orişicine nu ar urma hotărârile Bisericii statuate în cele Şapte Soboare Ecumenice şi Sfintele Paşti socotite pentru a le urma, ci vrea să urmeze noua invenţie a pascaliei şi a noului calendar al astronomilor atei papişti, şi vor să răstălmăcească şi să distrugă dogmele şi tradiţia Bisericii care noi le-am moştenit de la Sfinţii Părinţi, anatema unora ca aceştia şi să fie îndepărtaţi de Biserică şi de împărtăşirea credinţei.
VIII. Rugăm pe toţi binecredincioşii ortodocşi: rămâneţi în credinţa strămoşească ce-aţi învăţat-o până acum, în care v-aţi născut şi crescut, şi când vremurile o vor cere, vărsaţi-vă sângele pentru a păstra credinţa moştenită de Sfinţii Părinţi. Luaţi aminte la cele scrise mai înainte şi credeţi că Hristos vă va ajuta să le împliniţi. Fie ca umila noastră binecuvântare să fie cu voi cu toţi. Amin.
Semnăturile ierarhilor:
† Ieremia al Constantinopolului
† Silvestru al Alexandriei
† Sofronie al Ierusalimului
dimpreună cu tot soborul episcopilor prezenţi în Sfântul Sinod
Anul 1583 de la naşterea Domnului, indictionul 12, 20 noiembrie.”
Trecerea BOR la calendarul nou s-a facut cu forta, prin intermediul Patriarhului mason din acea vreme si a inclus prigoana, arestarea, torturarea si uciderea ortodocsilor care nu vroiau sa se abata de la Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe.
Aceasta inventie, noul calendar, s-a facut cu scopul de ai apropia pe ortodocsi de catolici, protestanti, anglicani …
S-a spus si se spune in continuare ca nu e dogma si ca nu are importanta. Dar de la schimbarea calendarului, au avut loc mai multe schimbari.
BOR a sarbatorit de 3 ori Pastele cu catolicii, intr-una din dati chiar inainte de pastele evreilor, incalcand in felul acesta Canoanele Apostolice.
Dupa trecerea la calendarul papist, a fost o perioada de cativa ani in care, BOR a introdus postul papist, cu oua, lapte, branza …
Dupa trecerea la calendarul papist, postul ortodox nu mai este cel de paine si apa o singura data in zi, ci este imbuibare de mancare vegetala, incalcand din nou alte Canoane Sfintelor Sinoade.
Dupa trecerea la calendarul papist, postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel s-a scurtat, incalcand alte Canoane.
Si cate si mai cate.
Iar acum, in zilele noastre, se vede din ce in ce mai limpede ca, unicul scop al inventarii calendarului papist, a fost cursa diavolului de a distruge ortodoxia si a include credinciosii in “biserica” sa, denumita “Marea Religie Mondiala”.
Cu mintea mea pacatoasa, ma gandesc ca, poate ar fi bine daca BOR ar hotara intoarcerea la calendarul vechi, calendarul Sfintilor Apostoli si al Sfintilor nostri Parinti.
In felul acesta ne-am intoarce la vietuirea dupa Legile date de Sfintele Sinoade ale Bisericii lui Hristos.
ApreciazăApreciază
calendarul poate fi privit in 2 feluri: ca unitate de masura si/sau ca randuiala sarbatorilor. in Biserica Ortodoxa sunt folosite ambele cazuri, dar nu foloseste randuiala calendarul catolic, care este alta. Biserica Ortodoxa nu si-a schimbat randuiala calendaristica ci doar unitatea de masura.
nu sunt sigur ca Pastele ortodox se masoara dupa pastele evreiesc. stiu ca se masoara dupa echinoctiu. anul acesta Pastele ortodox (dupa calendarul nou) s-a tinut la o luna distanta fata de cel catolic. nu vad apropierea aici.
am senzatia ca aici se interpreteaza gresit ceva. nu sunt stapan pe dogme si raduielile bisericesti, dar ceva nu se leaga. daca e asa cum zici tu, si cum interpretezi tu, atunci noi nu mai avem sfinti de la data schimbarii calendarului, deci nici harul Duhului Sfant ceea ce mi se pare stramb. Sf. Ioan Iacob Hozevitul, Sf Ilie Lacatusu (cu moaste intregi), Sf Justin Parvu, Sf Valeriu Gafencu, toti au fost marturisori ai dreptei credinte, nu a unui calendar.
calugarii de la Muntele Athos (unde se foloseste calendarul vechi) nu au rupt comuniunea cu BOR, ci mai mult de atat nu sunt recunoscuti si nu sunt in comuniune cu „stilistii” (pe stil vechi) care sunt rupti de trupul Bisericii si sunt considerati eretici. cred ca te avanti in afirmatii aiurite, deci cu alte cuvinte, leapada-te de cuvintele tale ca sa nu pici tu in ANATEMA.
http://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2013/02/05/sigilionul-ortodoxiei-de-la-1583/
http://acvila30.ro/sigilionul-ortodoxiei-de-la-1583/
„VIII. Rugăm pe toţi binecredincioşii ortodocşi: rămâneţi în credinţa strămoşească ce-aţi învăţat-o până acum, în care v-aţi născut şi crescut, şi când vremurile o vor cere, vărsaţi-vă sângele pentru a păstra credinţa moştenită de Sfinţii Părinţi. Luaţi aminte la cele scrise mai înainte şi credeţi că Hristos vă va ajuta să le împliniţi. Fie ca umila noastră binecuvântare să fie cu voi cu toţi. Amin.”
Poti fi un mare eretic si pe calendar vechi fara nici o problema.
Doamne-ajuta si mantuire!
ApreciazăApreciază
Sluga netrebnica
Sfanta Lumina la cine vine?Vine la stilisti?
ApreciazăApreciază
Armata europeană comună, iluzie sau realitate?
http://adevarul.ro/international/europa/armata-europeana-comuna-iluziesau-realitatet-1_51fe0c80c7b855ff56a292de/index.html
ApreciazăApreciază
Consider că este necesar să amintesc aici ş idouă minuni doveditoare, asupra faptului că Tainele săvârşite de nou-calendarişti sunt valide şi că pe om nu-l mântuiesc calendarele, ci-l mântuiesc pocăinţa, spovedania, credinţa, dragostea, faptele bune, Dumnezeu.
În satul lui Partenie era un tânăr oarecare pe care câţiva vechi calendarişti, în Paros, l-au convins să nu meargă la Biserică, să nu se spovedească, să nu se împărtăşească cu preacuratele Taine, pentru că va merge în iad, pentru că prin noul calendar nu există Liturghie, nici Taine. Câţi merg la Biserică după noul calendar, se spovedesc şi se împărtăşesc, toţi sunt ai iadului. Îngrozit, tânărul s-a îndepărtat de Biserică şi de Sfânta Împărtăşanie şi a păţit nefericitul ceea ce zice Sfântul Chiril: „Cei ce se îndepărtează pe ei înşişi de Biserică şi de Sfintele Taine se fac vrăjmaşi ai lui Dumnezeu şi prieteni ai diavolului”. Însă înduratul Dumnezeu nu l-a lăsat să se piardă, pentru că din simplitate a fost rătăcit de către vechii calendarişti. Şi atunci când s-a îmbolnăvit şi s-a apropiat de moarte, într-o zi, a intrat in camera sa o mulţime de demoni, îl îmbrăţişau şi-i spuneau: Am venit să te luăm, eşti al nostru. În prezenţa şi la vederea necuraţilor demoni, tânărul s-a îngrozit şi a strigat cu glas mare: Ajutor! Ajutor! Scoateţi-i pe aceşti negri care au venit să mă ia! Părinţii alergară îngroziţi, la fel şi vecinii, şi-l întrebară ce a păţit. Acesta mai tare striga: Scoateţi-i pe negrii care au venit să mă ia!
Părinţii şi cei care veniseră în grabă nu vedeau pe nimeni şi încercau să-l mângâiem dar el tremura continuu, plângea şi striga să-i scoată afară. După ce a văzut că niciun ajutor nu i-au dat, a spus către părinţii săi: Aduceţi-mi-l pe preotul Filotei ca să mă spovedesc! Şi pentru că i-au spus că lipseşte, le-a zis: Aduceţi-l pe preotul Manole. I-au zis: Este nou-calendarist, iar tu nu ai fost niciodată la Biserică, pentru că era nou-calendarist şi nici nu-l salutai. Cum îl convingi acum să vină? Am greşit, am greşit! Aduceţi-l ca să mă spovedesc.
I-au adus la cunoştinţă, a venit, iar tânărul s-a spovedit. Când a intrat insa preotul, demonii au ieşit şi stăteau la uşă. Iar când preotul i-a citit rugăciunea de iertare, negrii şi urâţii demoni au fugit plângând, şi intrând câţiva tineri frumoşi, minunaţi la înfăţişare, l-au îmbrăţişat şi i-au spus: Pentru că te-ai spovedit curat, am venit în ajutorul tău. Tânărul a încetat să mai plângă, să se mai teamă şi cu glasuri de mulţumire, cu faţa luminoasă şi liniştită, îi chema pe părinţi şi pe vecini ca să vadă strălucirea şi frumuseţea acelor tineri, dar ca nişte nevrednici aceia nu-i vedeau.După trei zile a spus părinţilor săi: Aduceţi-i la cunoştinţă părintelui Manole ca mâine la orele 9 să vină să mă împărtăşească, pentru că tinerii care mi-au vorbit, mi-au spus că mă vor lua cu ei. Astfel s-a şi întâmplat şi a plecat zâmbind şi cu nădejdi bune în Ierusalimul cel de sus.
În Syros erau doi ieromonahi-duhovnici fanatici şi zelotişti, foarte râvnitori ai calendarului vechi, care îi sfătuiau şi îi învăţau pe oameni, pe creştini, să nu se mai ducă la Biserică, să nu se mai împărtăşească cu Preacuratele Taine. În loc să se împărtăşească, să prefere să umple un pahar de vin şi să afunde în el o felie de pâine şi să mănânce, aceasta ar fi mai de preferat. De asemenea, copiilor lor, în loc să-i boteze preoţii nou-calendarişti, să prefere să le facă o baie în mare sau să pună într-o vană apă şi să-i spele. Iar unul mai fanatic spunea că împărtăşania nou-calendariştilor o pune jos şi o calcă în picioare şi spunea şi un cuvânt ruşinos.Şi aveau între ei atâta ură, invidie şi răutate încât nu se ocupau cu nimic altceva, cât de mult îi preocupa să meargă la oamenii cunoscuţi lor şi la cei necunoscuţi, să se judece unul pe altul, cu judecăţi înfricoşătoare şi cu clevetiri groaznice. Se făcuse o mare sminteală în oraşul Syros.
Câţiva oameni cuminţi şi cu frică de Dumnezeu mă roagă să-i împac. Am încercat să-i conving că sunt datori ca creştini şi, mai mult, ca ieromonahi şi duhovnici, să se ierte, să se împace, să zădărnicească invidia şi duşmănia, ca să nu moară în duşmănie. A fost însă imposibil. Pe unul prin multe pilde şi învăţături din Evanghelie, l-am convins să se ierte. Celălalt a fost imposibil de înduplecat, de aceea i-am spus: Dacă nu-l ierţi, să nu mai liturghiseşti, pentru că Hristos spune: Mai întâi să te împaci cu vrăjmaşul tău şi atunci să-ţi aduci darul şi jertfa ta. Eu, îmi spune, voi liturghisi… Dar în loc să liturghisească, după puţine zile după ce i-am spus să nu liturghisească, a luat un cuţit şi s-a dus să junghie pe nepotul unui negustor pentru că îi luase banii. Şi pentru că poliţistul l-a închis pentru câteva zile şi l-a ameninţat să nu se mai atingă vreodată de nepotul aceluia, pentru că îl va pedepsi, s-a dus ca un alt Iuda şi a luat o funie şi şi-a făcut un ştreang ca să se sugrume. Dar în clipa aceea l-a văzut o femeie care a strigat şi au alergat de i-au tăiat funia şi a fost salvat.
Dar pentru că hulea, l-au închis la azil. Şi când s-a apropiat de moarte şi s-a dus preotul să-l împărtăşească, l-a găsit că-şi mânca necurăţiile! Şi astfel a murit neîmpărtăşit, el care zicea că Împărtăşania nou-calendariştilor o pune jos şi o calcă în picioare şi o amestecă în necurăţii. Iar când l-au dezgropat l-au găsit neputrezit. Cadavrul lui era negru, răspândea un miros greu, gura îi era deschisă şi limba îi atârna în afara gurii. Acestea sunt isprăvile vechilor calendarişti fanatici care au îndepărtat iubirea şi ţin strâns vechiul calendar ca să nu-l piardă.
Dacă aş vrea să număr rătăcirile şi ereziile vechilor calendarişti în care au căzut o dată cu introducerea noului calendar, nu-mi va ajunge timpul. În afara rebotezării, a mirungerii din nou, a îndrăznelii unora de a nu intra în Bisericile creştinilor nou-calendarişti, a nu se închina la sfintele icoane, a trece pe lângă Biserici şi a nu-şi face semnul Crucii şi a spune că bisericile s-au catolicizat, icoanele s-au întinat. Iar atunci când bat clopotele bisericilor pentru sărbătoarea vreunui sfânt, unii vechi-calendarişti spuneau că este sărbătoarea sfinţilor catolici.
O călugăriţă vechi-calendaristă de la mănăstirea de maici din Tynos, trecând pe dinaintea uşilor Bisericii Mănăstirii în Marea Vineri şi văzându-l pe Hristos răstignit pe lemn în mijlocul bisericii s-a întors cu spatele la Hristos. La observaţiile unei alte călugăriţe vechi-calendariste cum de nu îi este ruşine, a răspuns cu impertinenţă şi fără evlavie: Acest Hristos nu este al nostru, este al catolicilor. Mă opresc, nu mai spun altceva. Spun doar atât: „Părinte, iartă-le lor căci nu ştiu ce fac”, nici ce zic.
Îţi scriu acestea ca să nu fii înşelat şi ca să nu crezi că le zic întru apărarea noului calendar. De la început am fost, sunt şi voi fi împotriva introducerii noului calendar în mod imprudent, anticanonic şi ilegal. M-am luptat, mă lupt şi voi lupta până la sfârşit pentru revenirea la vechiul calendar, nu pentru că accept calendarul, că doar el mă va mântui. Mă lupt pentru un singur gând (înţelegere), pentru unitatea şi pacea Bisericii în afara cărora şi neamul şi Biserica vor naufragia…
Ia aminte, să-L iubeşti pe Dumnezeu şi să fii întotdeauna lângă El.
Cu iubire părintească şi rugăciuni din inimă
Arhimandritul Filotheos”
(Preluat de pe http://www.impantokratoros.gr/5C53DEB4.el.aspx şi tradus din greceşte de Leontie monahul)
elimage12.jpg
ApreciazăApreciază
daca citim mai atente articolul
VII. Orişicine nu ar urma hotărârile Bisericii statuate în cele Şapte Soboare Ecumenice şi Sfintele Paşti socotite pentru a le urma, ci vrea să urmeze noua invenţie a pascaliei şi a noului calendar al astronomilor atei papişti, şi vor să răstălmăcească şi să distrugă dogmele şi tradiţia Bisericii care noi le-am moştenit de la Sfinţii Părinţi, anatema unora ca aceştia şi să fie îndepărtaţi de Biserică şi de împărtăşirea credinţei.
vom vedea ca schimbarea calendarului cu cel papistas in vederea rastalmacirii si distrugerii dogmelor si traditiei Bisericii Ortodoxe poate fi erezie, insa schimbarea calendarului ca unitate de masura (a timpului, asa cum decurge el corect si natural), fara schimbarea dogmelor si traditiei, nu si-a implinit scopul. asa ca, ar fi bine sa citesti ce trebuie, nu ce-ti convine, si daca e din greseala, ar fi mai bine sa te documentezi inainte de a ascrie prostii. nu mai fa pe smeritul precum fariseii.
ApreciazăApreciază
Intr-adevar, daca privim la situatia Bisericii Ortodoxe din Grecia, putem vedea ca miscarea ecumenica a provocat o reactie ce a devenit deseori excesiva, si uneori aproape la fel de rea ca boala pe care cauta sa o vindece. Gruparile mai moderate ale vechilor calendaristi greci au o pozitie similara cu cea a Bisericii noastre Ruse de peste granite; dar au avut loc schisme dupa schisme intre vechii calendaristi asupra chestiunii „strictetei”. Acum cativa ani, unul din aceste grupuri a rupt comuniunea cu biserica noastra, deoarece episcopii au refuzat sa declare ca toate celelalte Biserici Ortodoxe sunt lipsite de har; acest grup afirma acum ca e unicul ce poseda harul, ca este singurul ortodox. De curand, a atras niste convertiti din biserica noastra, si trebuie sa fim constienti ca aceasta atitudine este un pericol pentru unii din convertitii americani si europeni: cu mintile noastre calculate, rationaliste, este foarte usor sa credem ca suntem plini de ravna si de strictete, pe cand in realitate ne lasam, mai ales, in voia patimii noastre pentru dreptatea sinelui.
Un episcop vechi-calendarist grec ne-a scris ce rau nemasurat a fost facut Bisericii Ortodoxe din Grecia de ceea ce el numeste „boala corectitudinii”, atunci cand oamenii citeaza canoane, Parinti, tipicul bisericesc, spre a dovedi ca au „dreptate” si ca toti ceilalti se inseala. Corectitudinea poate deveni cu adevarat o „boala” atunci cand este administrata fara dragoste, toleranta si fara constientizarea propriei intelegeri imperfecte, a cuiva. O astfel de „corectitudine” va produce mereu numai schisme, si in cele din urma ajuta numai miscarea ecumenica, reducand numarul celor ce marturisesc Ortodoxia.
Vadit printre ortodocsii de astazi – si cu siguranta ne va insoti si in anii ’80 – este duhul lumesc, prin care Ortodoxia isi pierde din savoarea sa, ce se manifesta in miscarea ecumenica, impreuna cu reactia impotriva acesteia, care este deseori exagerata, exact din cauza aceluiasi duh lumesc ce se gaseste intr-insa.
Trebuie sa ne straduim ca marturia misionara pe care o dam sa ajute la plamadirea nu a unor experti in litera legii, reci, calculati, “corecti”, ci a unor crestini calzi, iubitori, simpli – macar pe cat ne va ingadui aroganta noastra fire apuseana.
Viata si invatatura noastra crestina trebuie sa fie in asa fel incat sa ne dea putinta de a-l sti pe adevaratul Hristos si de a-l recunoaste pe Hristosul cel mincinos (Antihristul) cand va veni. Nu cunoasterea teoretica sau “corectitudinea” ne vor da aceasta cunoastere. Vladimir Soloviev, in parabola sa asupra Antihristului, are o introspectie valoroasa, scriind ca Antihristul va zidi pentru ortodocsi un muzeu al tuturor antichitatilor bizantine posibile, numai sa i se supuna lui. Astfel ca si prea multa “corectitudine” in Ortodoxie, fara o inima crestina iubitoare, nu ii va putea rezista Antihristului; cel care il va recunoaste si ii va rezista cu tarie o va face indeosebi prin inima si nu prin minte. Trebuie sa ne dezvoltam launtric simtamintele si instinctele crestine drepte, si sa lasam deoparte toata fascinatia asupra “satisfactiilor duhovnicesti” (“conforturi spirituale”) ale modului de viata ortodox, caci altfel vom fi – precum nota un observator plin de discernamant al convertitilor din ziua de astazi – “ortodocsi, dar nu si crestini”.
Este de o importanta vitala ca vocea Ortodoxiei sa fie una adevarata, adica patristica. Din nefericire, se intampla uneori, indeosebi in focul disputei, ca pozitii fundamental Ortodoxe sa fie exagerate de o parte, si intelese gresit de cealalta, si astfel o impresie cu totul inselatoare se creeaza in unele minti ca cauza adevaratei Ortodoxii astazi este un fel de “extremism”, un fel de “replica de extrema-dreapta” la cursul de “aripa-stanga” urmat de unii ierarhi ai Bisericilor Ortodoxe. O astfel de viziune politica a luptei pentru Ortodoxie este complet falsa. Aceasta lupta, din contra, are forma unei intoarceri la calea moderatiei, a intelegerii intre extreme; este ceea ce Sfintii Parinti numesc CALEA IMPARATEASCA.
Aplicand aceasta invatatura situatiei noastre, putem spune: „calea imparateasca” a Ortodoxiei de astazi este o intelegere intre extremele reformismului si ecumenismului pe de o parte, si a “ravnei, dar fara cunostiinta” (Romani 10,2) pe de alta. Ortodoxia nu merge „in pas cu vremurile” pe de o parte, nici nu face din „strictete”, „corectitudine” ori „canonicitate” (bune in sine) o scuza pentru o auto-satisfactie fariseica, exclusivism si neincredere, pe de alta.
Un soi de duritate s-a strecurat in viata ortodoxa de azi: „Acest om e un eretic; nu te apropia de el”; „acela e ortodox, aparent, dar nu poti fi sigur cu adevarat”; „cel de acolo e cu siguranta un spion”. Nimeni nu neaga ca Biserica este astazi inconjurata de dusmani, sau ca sunt unii ce se vor injosi sa profite de increderea si confidenta noastra. Dar asa a fost de pe vremea apostolilor, si viata crestina a fost intotdeauna oarecum riscanta in acest fel practic. Chiar daca se profita uneori de pe urma noastra si trebuie sa aratam o oarecare precautie in aceasta privinta, tot nu putem renunta la atitudinea noastra primara de dragoste si de incredere fara de care vom pierde una din temeliile vietii noastre crestine. Lumea, care nu il are pe Hristos, trebuie sa fie neincrezatoare si rece, dar crestinii, din contra, trebuie sa fie plini de dragoste si deschidere, sau altfel vom pierde esenta lui Hristos din noi si vom deveni la fel ca si lumea, buni de aruncat si de calcat in picioare. Un pic de smerenie cand privim la noi insine ne-ar ajuta sa fim mai darnici si iertatori cu greselile altora.
“…parintii au fost tulburati de cuvintele si actiunile factiunii <> din Biserica noastra, care incearca sa impuna tuturor o corectitudine rigida, care este in mod evident produsul logicii omenesti, si nu al Traditiei vii a Bisericii. Marii nostri episcopi si teologi rusi sunt priviti de sus, pentru ca ei nu sunt intotdeauna <> in acest sens partinic, si chiar nevointele noastre de aici, din pustie, par sa fie puse la indoiala: vorbim si noi despre <>, dar aceasta pare sa ajute la formarea unei <> extremiste in Biserica ; iar idealul nostru de a lasa la o parte interesele lumesti si partinice si de a ne lasa insuflati de pustie si de sfintii ei nu pare a fi inteles de multi; totodata, se pare ca nu ne incadram in <> obisnuit al unor oameni folositori <>, doritori sa umple Biserica si sa ocupe parohiile vacante. Duhovniceste, ne simtim oarecum singuri, chiar daca sunt destui care asteapta de la noi calauzire…”
“La inceput s-a simtit stanjenit, dar apoi s-a inspaimantat de-a dreptul de lipsa vadita de dragoste din partea asa-zisilor ‘zeloti’. El insusi era un ‘zelot’, dar nu unul lipsit de dragoste. Odata, spre sfarsitul vietii sale, mi-a spus: „Regret acum multe din articolele „pro-zelotiste” pe care le-am publicat in Cuvantul Ortodox in anii de inceput: am contribuit la crearea unui monstru, si pentru aceasta ma caiesc!” Si o spunea cu toata seriozitatea. […] (…) In general, in aceasta problema, am sentimentul ca Parintele Serafim, desi respecta legiuirile si randuielile din afara, cauta mereu sa patrunda <> launtric. Inca de la inceputul anilor `70 (daca imi amintesc eu bine), ii era din ce in ce mai clar ca trebuie sa ne ridicam mai presus de deosebirile jurisdictionale, si aceasta nu din spirit de inovatie sau de tradare, ci pentru a izbavi cat mai multe suflete cu putinta, aflate in cautarea <> (dupa cum ii placea sa spuna). Astfel, desi evita sa dea pricina de sminteala si nu cauta sa provoace pe nimeni in nici un fel, isi arunca navodul cat mai departe cu putinta. Si, dupa cum stim, a prins o multime de <>“.
…incercarile psihologice ale vietuitorilor din vremurile de pe urma vor egala incercarile fizice ale mucenicilor. Dar pentru a rezista acestor incercari trebuie sa traim in alta lume.
sursele: Ne vorbeste Parintele Serafim (Rose). Extrase din scrierile sale; Perspectiva ortodoxa asupra lumii; Parintele Serafim Rose – singuratate si indoieli pe calea cea stramta, imparateasca
ApreciazăApreciază
Viata Sfantului Ioan Maximovici
ApreciazăApreciază
@AlexandruA si gerica64
Eu nu am interpretat nimic, iar ceea ce am redat din Sfantul Sinod Ortodox din anul 1583 nu are nici-o legatura cu stilisti.
Pentru o mai buna intelegere a lucrurilor, ar trebui sa va intrebati duhovnicii. Nu exista Paste sarbatorit dupa calendarul nou.
Noi, toti cei care suntem ortodocsi si tinem calendarul nou, sarbatorim Pastele la data calculata dupa calendarul vechi. Nu are nici-o legatura cu stilistii.
Sfantul Munte Athos tine calendarul vechi, Patriarhia ortodoxa a Ierusalimului tine calendarul vechi, Patriarhia ortodoxa a Rusiei tine calendarul vechi … si inca multi altii.
Noi, in care ma includ si pe mine, ortodocsii care tinem calendarul nou, suntem minoritari. Majoritari sunt ortodocsii care nu au primit calendarul papist.
Pastele nu se poate tine dupa calendarul nou, pentru ca nu vine Lumina Sfanta. S-a incercat o data si ne-am facut de rasul lumii.
De aceea s-a hotarat ca si noi, ortodocsii pe stil nou, sa tinem Sarbatoarea Pascala la aceeasi data cu ortodocsii pe stil vechi.
Deci Pastele, nu il sarbatorim la o data calculata dupa calendarul nou, ci il sarbatorim la o data care se calculeaza intotdeauna dupa calendarul vechi. Pentru ca numai la acea data vine Lumina Sfanta la Ierusalim. Iar Sfanta Slujba de Inviere, la care vine Lumina Sfanta, este tinuta de Patriarhul ortodox al Ierusalimului, patriarh care tine calendarul vechi.
Ortodocsii pe stil vechi sunt fratii nostri, ai ortodocsilor pe stil nou si Patriarhiile sunt in comuniune.
Stilistii sunt altceva.
ApreciazăApreciază
Sa inchei ca vad ca nu pricepeti.Mantuirea voastra a stilistilor (care sunteti si agresivi in a convinge) nu o sa vina ca faceti atata propaganda vechiului calendar ,Urmati-va convingerile si lasati-ne in pace!In mintea voastra aveti idea ca ca lucrati cu mare ravna voia Domnului si ca convertiti eretici adica noi astia de pe nou la adevarata credinta.Eu zic ca va agonisiti pedeapsa mai ales aia care va atras in neascultare.Cu cat insistati mai mult cu atat produceti mai mult dezgust si respingere fata de crestini de pe nou.Am mai remarcat ca aveti majoritatea un aer de superioritate care nu stiu pe ce baza il afisati ,acesta se vede de la o posta si este foarte respingator.Smerenia e falsa si asta se simte, asa ca bine ar fi sa va vedeti de pacatele personale ca nu calendarul te mantuieste.
ApreciazăApreciază
Harul Dumnezeiesc este si la noi, cei pe calendar nou si la ei, cei pe calendarul vechi, iar Patriarhiile noastre, ale celor pe nou si ale celor pe vechi, sunt in comuniune.
Stilistii sau zelotii sunt altceva.
Dar, asa cum am mai spus, pentru o mai buna intelegere a lucrurilor, ar fi bine sa va intrebati preotii duhovnici.
ApreciazăApreciază
zelotii sunt cei din Muntele Athos care nu-l pomnesc pe patriarhul ecumenic pentru ecumenismul lui, dar nu au o problema cu calendarul in sine. deci este o diferenta intre zeloti si stilisti. asta din ce stiu si eu.
si apoi, ce sens mai are discutia despre calendar, daca harul exista, comuniunea intre Bisericile locale exista, sarbatorim Pastele la data care trebuie, Pastele oricum se sarbatoreste in functie de configuratia cereasca la acea vreme – si am zis-o de la primul comentariu. de ce o sucesti iar? ce atata deranj din partea ta? vad ca le cam sucesti dupa bunul plac si ma pui la banuieli. in rest. se poate detalia si discuta. duhovicul poate fi intrebat, dar poate e bine sa facem ce face duhovnicul, iar eu nu am auzit nici unul dintre marii duhovnici afirmand ca schimbarea calendarului e un fel de apostazie prin ecumenism si nu am vazut duhovnici care sa vrea trecerea la calendarul vechi. sau daca sunt, prezentati-mi si mie, ca nu le stiu, sa vad ce concluzie pot sa trag.
iarta-ma, dar ceva nu e inregula in abordarea ta, oricat ai vrea sa o dregi. probabil ca nu stapanesti subiectul suficient de bine si faci afirmatii contradictorii.
Toate cele bune si multa multa santate.
ApreciazăApreciază
rectific: „ziloti” nu zeloti.
ApreciazăApreciază
O sa se clarifice problema calendarului pentru totdeauna.Asta dupa razboiul asta mondial care bate la usa.Papa va fi dat jos se va stabili un patriarh ortodox iar intreaga lume va fi crestin ortodoxa.Atunci se va stabili si calendarul pentru toti.Nu suntem tampiti stim si noi cum au aparut doua calendare din cauza masonilor infiltrati in Biserica si influentelor patriarhilor ecumenisti masoni pe unii chiar I-au ingropat cu sortuletele pe ei.
ApreciazăApreciază
In loc sa discutam chestii care ard, ne-am oprit acum la calendar. Se pregateste mai mult decat un ecumenism, un sincretism al tuturor religiilor, amestecate in ceva dracesc. Dovada pozitiile acestui papa. Ma gandeam la celebra si mediatizata profetie a sfantului (cu sau fara ghilimele) irlandez Malachie. Acest Francisc nici nu este papa, este un demon. Probabil cand demonismele lui vor fi evidente, se va rupe o parte dintre catolici de vaticanul oficial. Pe un forum catolic, am vazut o discutie in care unul dintre ei spunea ca Francisc este demon si mincinos (din cauza apropierii de islam) iar ceilalti il contraziceau. Respectivul era scandalizat ca Francisc a afirmat ca musulmanii cred intr-un Dumnezeu „unic, milostiv” (exista aceasta afirmatie a lui) in timp ce nu stiu care papi din evul mediu au spus ca islamul este ceva demonic iar Mahomed un fals profet. Este posibil ca acest Francisc sa fie profetul mincinos din Apocalipsa. De aia s-au si grabit sa il puna, in locul lui Benedict, care probabil nu voia sau nu putea sa mearga atat de departe pe drumul demonismului.
ApreciazăApreciază
Initial au zis ca-l vor adopta si ceilalti dar au amanat trecerea.Si in amanare sunt si acum.
ApreciazăApreciază
Alte pozitii sincretiste ale acestui papa:
„Religiile trebuie sa coopereze”:
http://www.catholicnews.com/data/stories/cns/1301295.htm
„Musulmanii se inchina unui Dumnezeu unic si milostiv”
http://www.catholic.com/blog/todd-aglialoro/christians-muslims-and-the-one-god
Felicita pe mahomedani:
http://www.catholicculture.org/news/headlines/index.cfm?storyid=18652
ApreciazăApreciază
„Va avea coarne ca ale mielului, dar va grai ca un balaur”
ApreciazăApreciază
Adevar Graiesti
cine are ochi sa vada , VEDE
si urechi sa auda , AUDE
ApreciazăApreciază
http://prosistemhaha.wordpress.com/2013/08/01/profetii-despre-razboaiele-ce-au-fostsunt-si-vor-urma/
ApreciazăApreciază
PROFETIA Sfantului ANATOLIE al OPTINEI despre vremea cand ERETICII VOR PUNE MANA PE BISERICA …
Posted in EREZIE, PROFETII, Sfantul ANATOLIE al OPTINEI by saccsiv on septembrie 11, 2010
“Fiul meu, să ştii că în zilele de pe urmă vor veni vremuri grele, după cum spune Apostolul vei vedea că din pricina împuţinării credinţei, rătăcirile şi dezbinările vor apărea în biserici şi, cum mai dinainte au spus Sfinţii Părinţi, pe scaunele ierarhilor şi în mânăstiri nu va mai fi atunci niciun bărbat încercat în viaţa duhovnicească. Din care pricină, rătăcirile se vor răspândi pretutindeni şi pe mulţi vor înşela. Vrăjmaşul neamului omenesc va lucra cu pricepere, ducând în rătăcire, de e cu putinţă, şi pe cei aleşi. Nu va începe prin lepădarea dogmelor despre Sfânta Treime, Dumnezeirea lui Iisus Hristos sau Născătoarea de Dumnezeu ci pe nesimţite va începe a strâmba învăţăturile Sfinţilor Părinţi primite de la Duhul Sfânt- însăşi învăţătura Bisericii. Viclenia vrăjmaşului şi uneltirile lui vor fi îndreptate împotriva unui număr foarte mic, al celor încercaţi în viaţa duhovnicească. Ereticii vor pune mâna pe Biserică, îşi vor numi peste tot slugile, iar viaţa religioasă va fi lepădată. Însă Domnul nu lăsa pe robii Săi fără apărare şi întru neştiinţa. El a spus: „După roadele lor îi veţi cunoaşte“ (Matei 7, 16-20). Şi sârguieşte-te să-i osebeşti de păstorii adevăraţi; acei furi de cele ale Duhului, care sfâşie turma duhovnicească, „nu intră pe uşă în staul, ci sar pe aiurea“, după cum a spus-o Domnul, adică vor intra nelegiuit, nimicind cu dea sila dumnezeiasca orânduială- pe acestia Mantuitorul îi numeste „talhari” (Ioan 10, 1).
După lucrare, adevărata lor slujire este prigonirea adevăraţilor păstori, întemniţarea lor, căci fără această slujire, turma duhovnicească ar putea să nu fie prinsă. Drept aceea, fiul meu, când vei vedea în biserică batjocorindu-se lucrarea dumnezeiască, învăţăturile Părinţilor şi orânduirea lăsată de Dumnezeu, să ştii că ereticii au şi apărut, chiar dacă pentru o vreme s-ar putea să-şi tăinuiască relele voiri sau vor strâmba pe nesimţite credinţa dumnezeiască pentru a izbuti mai bine, înşelându-i pe cei neiscusiţi.
Îi vor prigoni nu doar pe păstori, ci şi pe slujitorii lui Dumnezeu, căci diavolul, care ocârmuieşte rătăcirea, nu poate suferi vieţuirea după rânduiala lui Dumnezeu. Asemenea lupilor în piei de oaie, vor fi cunoscuţi după firea lor îngâmfată, iubirea de desfătări şi pofta de putere- aceia vor fi trădători care vor pricinui ură şi răutate pretutindeni; şi de aceea a spus Domnul că se vor cunoaşte „după roade” (Luca 6, 43-45). Adevăraţii slujitori ai lui Dumnezeu sunt supuşi, iubitori de fraţi şi ascultători de Biserică.
În vremea aceea, monahii vor îndura mari strâmtorări din partea ereticilor, iar viaţa monahală va fi luată în batjocură. Obştile monahale vor fi sărăcite, numărul monahilor se va împuţina. Cei rămaşi vor îndura silnicii.
Aceşti urâtori ai vieţii monahale, care au numai înfăţişarea credinţei, se vor nevoi să-i atragă pe monahi de partea lor, făgăduindu-le ocrotire şi înlesniri lumeşti, dar ameninţându-i cu exilul pe cei care nu se supun. Din pricina acestor ameninţări, cei împuţinaţi cu sufletul vor fi foarte umiliţi, chinuiţi de propria neputinţă.
De vei trăi să vezi acel veac, bucură-te, căci în vremea aceea cei credincioşi care nu au alte virtuţi, vor primi cununi numai pentru stăruinţa în credinţă, după cuvântul Domnului: „Oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, mărturisi-l-voi şi Eu înaintea Tatălui Meu celui Ceresc” (Matei 10,32).
Să ai frica lui Dumnezeu, fiul meu! Nu pierde cununa primită, ca să nu fii lepădat de Hristos în întunericul cel cumplit şi în veşnicul chin.
Stai tare în credinţă şi, dacă e nevoie, îndură cu bucurie prigonirile şi alte necazuri, căci atunci Domnul îţi va ajuta ţie; iar Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori vor privi cu bucurie la lupta ta.
Însă, în acele zile, vai monahilor legaţi de averi şi bogăţii şi care de dragul celor materialnice se învoiesc ca înşişi să se robească ereticilor. Îşi vor adormi conştiinţa spunând: „Vom cruţa mănăstirea, iar Domnul ne va ierta“. Nenorociţi şi orbi, ei nici nu gândesc că prin rătăciri (erezii) şi rătăciţi, diavolul va intra în mănăstire şi că apoi nu va mai fi o sfântă mănăstire, ci ziduri goale din care harul va pleca pe veci.
Dar Dumnezeu este mai puternic decât diavolul şi nu-i va părăsi niciodată pe robii Săi. Vor exista mereu creştini adevăraţi, până la sfârşitul veacurilor, dar ei vor alege locuri singuratice şi pustii. Nu te teme de necazuri, ci teme-te de primejdioasa rătăcire, căci ea izgoneşte harul şi desparte de Hristos; din care pricină, Domnul a poruncit ca în aşa fel să-l socoteşti pe eretic, încât „să-ţi fie ca un păgân şi un vameş” (Matei 18, 17).
Şi aşa, întăreşte-te, fiul meu, în harul lui Iisus Hristos. Cu bucurie grăbeşte-te la mărturisire şi la îndurarea suferinţei ca bun ostaş al lui Iisus Hristos, Care a spus: „Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii“ (Apocalipsa 2, 10) Acestuia, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, cinste şi slavă în vecii vecilor. Amin”.
Au Inceput sa Se Implineasca si sa Le Traim Aceste vremuri
MARGARITARELE Sunt Date in Gurile porcilor iar porcii se intorc si sfasie totul
INSA
BISERICA Lui HRISTOS Vie va fi ca portile iadului in veci nu o vor birui
amin!
ApreciazăApreciază
iar Lupta noastra sa fie impotriva ecumenismului si a ecumenistilor ca acestia sunt slujitori ai diavolului ai balaurului din adancuri ca acestia ne indeamna spre lepadarea de CREDINTA prin inchinare la fiara
Insa
SFANTA CRUCE le Va Sta Impotriva si cu foc va curata locul spurcat unde a stat spurcaciune
Sfanta CRUCE pe Care S-a Rastignit Insasi HRISTOS din Biserica Vie cea Luptatoare , Biserica Lui HRISTOS va da pe fata spurcaciunea cea mare si Biruinta va fi in SFANTA CRUCE
„In Acest SEMN Veti Birui ”
Bucura-te Cinstita CRUCE de Lemn Lavra Pecerska ,pazitoarea crestinilor ortodocsi
amin!
ApreciazăApreciază
Sper ca multi catolici se vor dezice de acest papa. [sper eu] . , si se vor indrepta catre preotii din Grecia , Romania , Rusia.
Nici un Papa nu a fost asa de „deschis” catre cele lumesti , care nu au nicio legatura cu cele sfinte , ale Sfintilor Parinti.
ApreciazăApreciază
Preoti Ortodocsi
ApreciazăApreciază
La un moment dat papa Fracisc va parea ca moare nu stiu din ce cauza probabil un atentat sau boala.Dar apoi, ca și cum un miracol ar fi avut loc, falsul profet va părea că învie din morți. Vor zice că el este binecuvântat din Cer cu mari puteri supranaturale și vor cădea cu fața la pământ înaintea lui în venerare.Acum mai recent cica ar fi exorcizat un copil dar vezi chestie ca nu ar fi urmarit asta a spus o simpla rugaciune se prefac ca dezmint cei de la Vatican care se ocupa cu imaginea lui.
ApreciazăApreciază
Presa străină atacă România: La fiecare trei zile, o biserică este construită
http://www.pesurse.ro/2013/08/04/presa-strin-atac-romnia-la-fiecare-trei-zile-o-bis.html
ApreciazăApreciază