A MURIT BOB MARLEY ORTODOX? Nu, ci monofizit. Iar MONOFIZITII NU SUNT ORTODOCSI, ci eretici

Foto: http://www.mrdowling.com/710-rastafarians.html

   Iata comentariul fratelui Laurențiu Dumitru postat la articolul MISCAREA RASTAFARI – Jah te iubeste. O cumplita ratacire ce s-a raspandit pe plan mondial mai ales prin BOB MARLEY si muzica REGGAE. Adeptii fumeaza canabis si vor o lume perfecta – ZION:

E bine de precizat că Bob Marley până la urmă a renunțat la Rastafari pentru Hristos și s-a botezat în The Ethiopian Orthodox Tewahedo Church, mai precis la eterodocșii copți. Nu ajunsese la adevăr, dar e o altă măsură decât Rasta.
http://beginningandend.com/bob-marley-rasta-believer-jesus-christ/
http://www.rastafarispeaks.com/cgi-bin/forum/archive1/config.pl?noframes;read=47421

   Iar Iones a completat:

Bob Marley: Orthodox Christian
http://journeytoorthodoxy.com/2010/06/03/bob-marley-orthodox-christian/

Bob Marley despre illuminati:

 

   Le multumesc.

   Cum bine spunea insa Laurentiu, a trecut la monofiziti: 

http://en.wikipedia.org/wiki/Ethiopian_Orthodox_Tewahedo_Church

   Asadar, voi aborda in acest articol doua chestiuni:

1)     Pe motiv ca a trecut la „ortodoxie”, unii sustin ca muzica sa ar fi in consecinta buna. Fundamental fals. Cumplita ratacire rastafari s-a raspandit pe plan mondial si prin Bob Marley si muzica raggae. Asta e un fapt incontestabil. Deci mesajul ei nu este bun.

2)     Sa vedem ce-i cu coptii acestia. Voi relua in acest sens ceea ce am scris intr-un articol mai vechi:

   Coptii sunt monofiziti. Din cauza aparitiei acestei erezii, a fost necesar:

Al patrulea Sinod ecumenic de la Calcedon

Actualmente exista Bisericile Ortodoxe Orientale, care recunosc doar primele trei Sinoade Ecumenice ale Bisericii Ortodoxe, fiind numite din această cauză şi “necalcedoniene” sau “anticalcedoniene”. Deşi se intitulează oficial astfel, în ciuda denumirii asemănătoare, ele se deosebesc de Bisericile Ortodoxe Răsăritene. Refuzand să accepte Sinodul al IV-lea Ecumenic şi celelalte Sinoade Ecumenice care au urmat, comuniunea euharistică  cu Bisericile Ortodoxe Răsăritene nu există.

Comuniunea Vechi-Orientală este un grup de Biserici necalcedoniene care sunt în comuniune euharistică deplină între ele. Conform ortodoxwiki, comuniunea include:

• Biserica Armeniei (Biserica Apostolică Armeană)
• Biserica din Alexandria (Coptă)
• Biserica Antiohiei (Siriacă) (Vechii-Orientali Siriaci, Biserica „Iacobită”)
  • Biserica Siriacă Iacobită Malankara, o ramură şi parte integrantă a Bisericii Siriace Vechi-Orientale, sub conducerea Patriarhului Vechi-Oriental al Antiohiei.
  • Biserică Coptă Britanică, parte canonică a Bisericii Britanice a Alexandriei din 1994
• Biserica Etiopiei (Biserica Tewahedo)
• Biserica Eritreei (Biserica Tewahedo)
• Biserica Indiei (Malankara, Biserica Siriană a Răsăritului)

La polul opus este Biserica Asiriană a Răsăritului ce nu este în comuniune cu Bisericile Vechi-Orientale şi are o hristologie nestoriană (o alta erezie), diferită de dogmele stabilite la Sinodul de la Calcedon, dar într-un mod total opus monofizitilor. Această Biserică era deja separată de Biserica Ortodoxă în vremea controversei monofizite; aceasta nu recunoaşte nici Al Treilea Sinod Ecumenic, fiind astfel nu doar necalcedoniană, ci şi “ne-efesiană”:

Pomenirea Sfinţilor Părinţilor celor ce s-au adunat în EFES la SFANTUL si a toata lumea AL TREILEA SINOD şi au caterisit pe necredinciosul NESTORIE

Din pacate, s-ar parea ca exista un acord intre unii ierarhi ai BOR si monofiziti…

Cititi va rog si:

PS SOFRONIE, Episcopul Oradiei, si-a luat DOCTORATUL ca specialist in MONOFIZITI: „în vederea apropierii dintre Biserica Ortodoxă şi Bisericile necalcedoniene” … Sa ne amintim ca tot el a sfintit AGHEASMA MARE impreuna cu un EPISCOP GRECO-CATOLIC

Iata si un dialog intre Ioan Marin Malinas si Monahul FILOTEU de la Manastirea Petru Voda, postat in articolul “Copţii sunt de o sută de ori mai buni ortodocşi decât românii”de pe site-ul fratilor de la AXA:

Mare poate fi prostia omeneasca, iar cea romineasca este fara masura!

In Germania si America se fac Liturghii in bisericile protestante si nimanui nu i-a dat prin cap sa protesteze.

La noi, la catolici, dar si la Vechii Catolici si la Anglicani se pun ortodocsilor biserici la dispozitie, pentru a sluji alternativ (acestia din urma neavind biserici proprii), fara ca sa-si fi pus nimeni problema ca s-ar comite un sacrilegiu.

Preotul romin ortodox din Constantinopol slujeste in biserica armeana (tot monofizita sau miafizita), fara sa-i fie teama ca se spurca. S-au gasit doi destepti sa protesteze, ca bietii copti au facut Liturghia in Biserica Sf. Ecaterina din Bucuresti, iar acum trebuie spalata si tirnosita Biserica, parca ar fi fost intinata de pagini.

La Damasc, in fosta catedrala rum-ortodoxa, devenita in sec. 8 Moscheia Omeazilor, slujeau in mod alternativ ortodocsii, iar dupa ei ori inaintea lor se tinea Marea Rugaciune in ritul islamic, fara sa fi fost gaura in cer. Moastele Sf. Ioan Botezatorul se afla inca acolo in aceasta moscheie, fosta Biserica. Eu le-am vazut, cind am fost in Damasc.

La Sf. Ecaterina din Sinai, din sec. 10 exista o moscheie in fosta trapeza a manastirii, cu minaret, iar abatele arhiepiscop titular de Raith si Pharan este instanta suprema, pentru beduinii musulmani, din jurul manastirii (potrivit shariei), si care ajuta si pazesc pe calugari si Sfinta Manastire de la poalele Muntelui Revelatiei.

Patriarhii Constantinopolului au fost toti monofiziti, pina la imparatul Justinian I, in conformitate cu dispozitiile Henoticonului, din 482, care ignora Calcedonul. Adoptarea Henoticonului era conditia pe care le-o punea imparatul romeu, inainte de-a-i confirma in scaun. Cu toate acestea nu sunt scosi din diptice. Exemplele le pot continua, dar ma opresc aici.

Si acum, se face taraboi pentru un gest de ecumenism, de ajutor fratzesc, oferit de Sf. Patriarhie din Bucuresti, bietilor copti. Un lucru pot sa spun, Christologia copta este destul de diaphiza in continutul ei, chiar daca nu este formulata in terminologia calcedoniana.

Ca nu amesteca vinul cu apa, ei spun ca vinul contine si asa apa, deci nu trebuie amestecat. Pe greceste “vin” se spune KRAZI, care insemneaza etimologic SPRITZ, adica vin amestecat cu apa. Existind acest termen grecesc deja pentru vin, miafizitii n-au mai considerat necesara forma ritualistica de amestecare a vinului cu apa, simbol al firii divine si umane.

Pot sa mai spun ca in realitate, coptii sunt mai buni ortodocsi decit rominii si decit multi alti “calcedonieni”: ei postesc, merg la biserica, fac asceza si mai ales au rezistat 1400 de ani pericolului islamic, cu mai multa dirzenie si cu mai multa demnitate decit clerul si vladicii BOR in cei 40 de ani de comunism.

Domnisorii respectivi, clerul si tot crestinul din Romania au numai de invatzat de la coptii din Egipt, de la sirieni, de la armeni, de la etiopieni, abesinieni si nubieni.

Eu am celebrat Sf. Liturghie in ritul copt si cu clerul acestei Biserici Sfinte, dupa cum am celebrat si cu fratii ortodocsi si uniti, fara sa-mi fac probleme de constiintza ori sa ma tem ca n-o sa ma mai pot mintui. He, he, alte probleme si abateri intineaza Bisericile: preotii ghicitori, vrajitori si deschizatori de pravila, tradarea secretului marturisirii sau aluziile privitoare la pacatele penitentului, lacomia de bani a vladicilor si preotilor, lipsa lor de activitate, redusa la lalaitul de dumineca, cu silirea duhului spre racnire, pomenile, sarindarele, caldarusa, mesele copioase la boteze sunt mai mari pacate decit ca un cleric copt a slujit Sf. Liturghie in Biserica Sf. Ecaterina din Bucuresti.

Prea Fericitul Parinte Daniel I ar putea sa-i pedepseasca aspru pe acesti instigatori si provocatori de zizanie, neliniste, nesigurantza si dusmanie in Biserica. Coptii cred in Sfinta Treime, au sapte Taine, au succesiune apostolica, au ierarhie sacramentala, deci nu le lipseste nimica, in afara de “erezia” monofizita.

Numai ca si aici se cuvin citeva precizari:

1. Monofizitii au respins formal Calcedonul.

2. Ortodocsii au acceptat formal Calcedonul, dar, in realitate, au pus si pun accentul pe firea Divina a Lui Iisus Hristos. De aici sfintii slabi si spiritualizati, aversiunea fata de trup, scrupulozitatea excesiva fata de pacat, stilpnicii, Cuminecatura, ca o coroana a vietii spirituale, fapt care a dus la situatia ca la ortodocsi nu se mai cumineca nimeni, iar dumineca si de sarbatori, preotii cumineca doar pruncii si citeva babe, care aduc prescura si implinesc toate epitimiile si canoanele cerute de cler, dar pe care clerul insusi nu le mai respecta. Le pretinde doar de la credinciosi, ascunzindu-se dupa deget.

3. Latinii au acceptat formal Calcedonul, dar au pus si pun accentul pe firea umana a Lui Iisus Hristos. De aici sfintii grasi si bine hraniti, ghiftuiti chiar, statuile, apoi accentul mai mare pe Craciun si nu pe Sfintele Pasti (adica pe Nastere si nu pe Inviere) etc.

Atit pentru azi si-ti doresc noapte buna.

Sper ca Prea Fericitul Parinte Patriarh Daniel I va face ordine si-i va pune la punct pe acesti oameni de izgaga, cu nivel teologic de doi lei.

Dumnezeu sa fie cu noi si sa ne binecuvinteze,

Ioan Marin Malinas

Iata si raspunsul Monahului FILOTEU:

Faptul că BOR nu s-a zbătut să-şi cumpere sau construiască propriile biserici în diasporă înseamnă:
1. că politica externă a BOR este foarte prost concepută
2. că BOR este singura (dacă nu cumva printre puţinele – deşi nu mai ştiu alte cazuri) Biserică Ortodoxă care face acest lucru
In Germania si America se fac Liturghii in bisericile protestante si nimanui nu i-a dat prin cap sa protesteze.La noi, la catolici,
aha… e bună precizarea asta; pentru că dincolo de aceste cuvinte tot ce se scrie are altă culoare şi cu atît mai mult va fi extrem de simplu să nu amestecăm merele cu perele
dar si la Vechii Catolici si la Anglicani se pun ortodocsilor  biserici la dispozitie, pentru a sluji alternativ (acestia din urma neavind biserici proprii), fara ca sa-si fi pus nimeni problema ca s-ar comite un sacrilegiu.
Preotul romin ortodox din Constantinopol slujeste in biserica armeana (tot monofizita sau miafizita), fara sa-i fie teama ca se spurca.
Ruşine, deci, încă o dată. Şi grecilor, că pe teritoriul lor canonic îngăduie astfel de rătăciri.
S-au gasit doi destepti sa protesteze, ca bietii copti au facut Liturghia in Biserica Sf. Ecaterina din Bucuresti, iar acum trebuie spalata si tirnosita Biserica, parca ar fi fost intinata de pagini.
La Damasc, in fosta catedrala rum-ortodoxa, devenita in sec. 8 Moscheia Omeazilor, slujeau in mod alternativ ortodocsii, iar dupa ei ori inaintea lor se tinea Marea Rugaciune in ritul islamic, fara sa fi fost gaura in cer. Moastele Sf. Ioan Botezatorul se afla inca acolo in aceasta moscheie, fosta Biserica. Eu le-am vazut, cind am fost in Damasc.
Dacă vreodată s-a întîmplat aşa, nu ştiu, pentru că nu cunosc. Dar un lucru este cert, anume că astăzi fosta bazilică e doar moschee.
La Sf. Ecaterina din Sinai, din sec. 10 exista o moscheie in fosta trapeza a manastirii, cu minaret, iar abatele arhiepiscop titular de Raith si Pharan este instanta suprema, pentru beduinii musulmani, din jurul manastirii (potrivit shariei), si care ajuta si pazesc pe calugari si Sfinta Manastire de la poalele Muntelui Revelatiei.
Beduinii din Sinai sînt foşti creştini ortodocşi şi ei ştiu lucrul acesta. Ultimul care a murit şi a fost îngropat cu cruce la cap a fost o femeie, pe la anul 1750. Mai mult, ei sînt vlahi, aduşi de Sfîntul Împărat Iustinian din Balcani în Sinai. Şi ei ştiu asta, şi spun despre ei înşişi “noi sîntem din ţara Llah”. Mai mult, recomand înveninatului papistaş care se bagă unde nu-i fierbe oala să meargă în Sinai şi să-i vadă pe beduini cum dorm pe jos, în uşa mănăstirii, ca să nu poată nimeni să intre noaptea în mănăstire, ori să urce noaptea pe vîrful Muntelui Sinai şi să-i vadă pe foştii creştini vlahi cum se nevoiesc dormind pe piatră la peste 1000 de metri altitudine, cu urechile ciulite să nu treacă cineva pe lîngă ei fără să-l ajute, gata să îţi ofere un ceai cald sau altceva (cum nimeni între musulmani nu face). Nu am întîlnit în toată lumea arabă beduini atît de nobili, de blînzi şi de serioşi cum sînt aceştia. Nu este legendă faptul că cineva şi-a pierdut noaptea un portofel cu 1000$ şi a doua zi l-a găsit la şeicul beduinilor.
Afirmaţia că moscheea e construită în secolul 10 nu se susţine prin nimic. Poate vrea să spună că trapeza a fost construită în secolul 10, iar shimbarea destinaţiei ei s-a făcut mai tîrziu, sub stăpînirea otomană, cînd beduinii musulmani, sustrăgîndu-se de la biruri, au devenit la fel de oprimaţi ca şi creştinii, şi era firesc să li se dea un colţ de rugăciune în spatele zidurilor, unde micile grupuri înarmate şi tîlharii de toate felurile nu puteau pătrunde, ci doar expediţiile militare oranizate puteau vătăma mănăstirea. Dar, atenţie, şi aici e vorba de ceva: trapeza e trapeză, biserica e biserică, şi acestea două nu s-au amestecat niciodată.
Patriarhii Constantinopolului au fost toti monofiziti, pina la imparatul Justinian I, in conformitate cu dispozitiile Henoticonului, din 482, care ignora Calcedonul.
Sfîntul Iustinian a ajuns împărat la anul 527.
Între 518-520 a fost patriarh Sfîntul Ioan  Capadocianul, pe care Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte la 25 august, împreună cu ceilalţi patriarhi ortodocşi: Ghenadie (+471), Mina (+552) şi Epifanie (+535) care s-au luptat cu erezia monofizită. Oare prezenţa Sfîntului Ioan Patriarhul pe scaunul Constantinopolei, adus de împăratul ortodox Iustin I este suficientă, sau nu pentru a demonta afirmaţia rătăcită?
Adoptarea Henoticonului era conditia pe care le-o punea imparatul romeu, inainte de-a-i confirma in scaun. Cu toate acestea nu sunt scosi din diptice. Exemplele le pot continua, dar ma opresc aici.
Si acum, se face taraboi pentru un gest de ecumenism, de ajutor fratzesc, oferit de Sf. Patriarhie din Bucuresti, bietilor copti. Un lucru pot sa spun, Christologia copta este destul de diaphiza in continutul ei, chiar daca nu este formulata in terminologia calcedoniana.
Păi nu putem vorbi despre mai adevărat şi mai puţin adevărat, mai mincinos şi mai puţin mincinos. “Destul de diafizită” este o expresie pentru cine stă prost cu categoriile. În materie de dogme eşti ortodox sau nu, eşti eretic sau nu. Eşti diofizit sau nu. Miafizit, aşa cum se mint pe sine că mărturisesc ei, înseamnă altceva decît diafizit. În modul de raţiune al papistaşului cîrtitor, Filioque nu ar fi un adaus la Crez, o erezie, nu-i aşa?
Ca nu amesteca vinul cu apa, ei spun ca vinul contine si asa apa, deci nu trebuie amestecat. Pe greceste “vin” se spune KRAZI, care insemneaza etimologic SPRITZ, adica vin amestecat cu apa. Existind acest termen grecesc deja pentru vin, miafizitii n-au mai considerat necesara forma ritualistica de amestecare a vinului cu apa, simbol al firii divine si umane.
Vin se spune OINOS în tot Noul Testament. Papistaşul furios are halucinaţii de la şpriţul nemţesc, de cînd nu mai găseşte un vin bun, românesc, fie şi pentru a-l bea la masă cu familia. Bun ar fi dosarul acela al unirii BOR cu monofiziţii, să cităm un pic şi din afirmaţiile iniţiale ale fostului decan Necula, care spune că, din păcate, diferenţele de cult între ortodocşi şi monofiziţi sînt uriaşe şi poate dintre toate, aceasta, împreună slujirea, va fi cea mai mare problemă. Ciudat că peste foarte puţin timp, 2 sau 3 ani, acelaşi liturgist ecumenist spune că putem închide ochii la ceea ce ne desparte şi putem căuta ceea ce ne apropie.
Pot sa mai spun ca in realitate, coptii sunt mai buni ortodocsi decit rominii si decit multi alti “calcedonieni”: ei postesc, merg la biserica, fac asceza si mai ales au rezistat 1400 de ani pericolului islamic, cu mai multa dirzenie si cu mai multa demnitate decit clerul si vladicii BOR in cei 40 de ani de comunism.Domnisorii respectivi, clerul si tot crestinul din Romania au numai de invatzat de la coptii din Egipt, de la sirieni, de la armeni, de la etiopieni, abesinieni si nubieni.
Aşadar, faptul că după 1000 de ani de invazii migratoare păgîne, aproape 500 de ani de vasalitate faţă de turcii musulmani, pe de o parte, şi robie faţă de ungurii şi nemţii papistaşi, pe de altă parte, România ortodoxă a rămas ţara din Balcani cu cel mai mare procent de creştini ortodocşi, cu cel mai mare număr de biserici, cu cel mai mare număr de mănăstiri, cu cel mai mare număr de călugări, este sau nu este un ghimpe în ochii uniatului apostat?
Dacă musulmanii nu au construit o singură moschee în satele româneşti din Dobrogea, ca să nu mai vorbim de nordul Dunării, iar papistaşii eretici au ras cu tunurile mai mult de 90 de mănăstiri şi au omorît sute şi mii de ortodocşi care nu voiau să primească erezia lor cui aduce mai multă cinste? Turcului, sau ereticului?
Iar dacă în faţa Islamului monofiziţii cu greu s-au menţinut la un procent de 10% din populaţia de astăzi (în Syria, Liban, Egipt), asta ce înseamnă? Că monofiziţii sau ortodocşii au rezistat mai cu bărbăţie în faţa prigoanelor de tot felul? Despre ce dîrzenie şi demnitate e vorba? Aceea a creionului chimic care însemnează Crucea pe frunţile femeilor, ca să se scîrbească de ele musulmanii?
Apropo de comunism: Faptul că 20 de ierarhi ai sinodului BOR au fost înlăturaţi din scaune şi pensionaţi forţat, din care 7 au murit otrăviţi şi 2 au făcut închisoare înseamnă sau nu înseamnă ceva? Sau numai reclama făcută episcopilor uniţi are valoare?
Eu am celebrat Sf. Liturghie in ritul copt si cu clerul acestei Biserici Sfinte, dupa cum am celebrat si cu fratii ortodocsi si uniti, fara sa-mi fac probleme de constiintza ori sa ma tem ca n-o sa ma mai pot mintui.
Iată că se dă de gol că îi plac alunecările dogmatice şi canonice ale Vaticanului…
He, he, alte probleme si abateri intineaza Bisericile: preotii ghicitori, vrajitori si deschizatori de pravila, tradarea secretului marturisirii sau aluziile privitoare la pacatele penitentului, lacomia de bani a vladicilor si preotilor, lipsa lor de activitate, redusa la lalaitul de dumineca, cu silirea duhului spre racnire, pomenile, sarindarele, caldarusa, mesele copioase la boteze sunt mai mari pacate decit ca un cleric copt a slujit Sf. Liturghie in Biserica Sf. Ecaterina din Bucuresti.
Ereticul papistaş nu ştie că păcatele personale capătă mai uşor iertare decît erezia, care desparte omul de Dumnezeu. Păcatele de orice fel se spală prin Sfînta Spovedanie. Dar întoarcerea unui fost ortodox (cum nu e cazul lui) de la erezii cere nu doar Sfînta Taină a Spovedaniei, ci Sfînta Taină a Mirungerii, adică putinţa şi nădejdea mîntuirii, pentru că Mirungerea aduce pe Duhul Sfînt în inima omului.
Iar ereticii care vor să vină la Ortodoxie se primesc prin Sfîntul Botez, după toate canoanele Bisericii, de vreme ce nu putem recunoaşte drept validă întreita afundare făcută de cei ce nu cred la fel cu noi.
Şi că tot am ajuns aici: Ştie cumva domnul doctor (în ce ştiinţă scolastică) papistaş ce înseamnă verbul BAPTIZO în ellineşte? Cumva “mă scufund, mă afund”? Iar dacă asta înseamnă, de ce nu face şi el nişte demersuri ca Vaticanul şi toate slugile sale să nu mai vorbească de Taina Botezului, ci de taina stropirii ori, taina turnării, ori taina împroşcării cu apă cu sare?
Prea Fericitul Parinte Daniel I ar putea sa-i pedepseasca aspru pe acesti instigatori si provocatori de zizanie, neliniste, nesigurantza si dusmanie in Biserica.
Sigur că prezenţa actualului patriarh, cumincior, în rînd cu alţi sateliţi ai curiei romane la aşa-zisele rugăciuni organizate de Vatican înseamnă pentru papistaşi un pic de speranţă.
Dar, cum zice poetul, “Nu spera şi nu ai teamă, Ce e val ca valul trece; De te-ndeamnă, de te cheamă, Tu rămîi la toate rece.”
Au fost unii preoţi ortodocşi care l-au aşteptat cu mare nădejde pe actualul patriarh să ajungă şeful sinodului BOR. Interesant este că printre primele măsuri luate a fost tocmai să se debaraseze de ei. Deh, ce să-i faci, nu e pentru cine se pregăteşte, pentru că situaţia de pe teren, oricît ne-am strădui noi să o organizăm, nu e în mîinile noastre.
Coptii cred in Sfinta Treime, au sapte Taine, au succesiune apostolica, au ierarhie sacramentala, deci nu le lipseste nimica, in afara de “erezia” monofizita.
Superbă exprimare! Să ne trăiţi, domnul doctor. Deci ziceţi că le lipseşte erezia, fie ea şi cu ghilimele, nu?
Numai ca si aici se cuvin citeva precizari:
1. Monofizitii au respins formal Calcedonul.
Monofiziţii nu au respins formal Sinodul 4 Ecumenic, pentru că dincolo de el s-au constituit într-o sinagogă a satanei şi i-au prigonit cît au putut pe ortodocşi. De sinodul tîlhăresc de la Efes (449), cu doi ani înainte de Halchidon, a auzit ereticul simpatizant de eretici?
Iată aici o mică pildă din Limonariu (s-a auzit la Blaj despre această carte?):
Spunea  Avva  Polihronie  despre  Avva  Ilie,  arhiepiscopul  Ierusalimului,  ca  nu  bea  vin  cand  era  monah  si  a  pastrat  aceasta  randuiala  si  cand  a  ajuns  patriarh.  Se  spunea  despre  Ilie ,  arhiepiscopul  Ierusalimului  si  despre  Flavian  arhiepiscopul Antiohiei, urmatoarele:
Imparatul  Anastasie  (monofizit) i-a  exilat   pe  amandoi  pentru  sinodul  de la  Calcedon.  Pe  Ilie  l-a  exilat in  Alia,  iar  pe  Flavian  in Petra.  Intr-o  zi  patriarhii  si-au  facut  cunoscut  unul  altuia: Anastasie  a  murit  astazi.  Sa  mergem  si  noi  ca  sa  ne  judecam  cu  el. Si  dupa  doua  zile  au  plecat  catre  Domnul.
2. Ortodocsii au acceptat formal Calcedonul, dar, in realitate, au pus si pun accentul pe firea Divina a Lui Iisus Hristos.
Minciuni. Nu e nevoie să spunem de ce. Sau poate cred papistaşii că Praznicile Împărăteşti, ale Triodului (cu Săptămîna Patimilor şi Învierea Domnului) şi Penticostarul sînt semne ale vreunei rătăciri? Noi sîntem Ortodocşi, domnule, şi credem în cele două firi, două voinţe şi două lucrări, dumnezeieşti şi omeneşti, ale Mîntuitorului Hristos.
De aici sfintii slabi si spiritualizati, aversiunea fata de trup, scrupulozitatea excesiva fata de pacat, stilpnicii, Cuminecatura, ca o coroana a vietii spirituale, fapt care a dus la situatia ca la ortodocsi nu se mai cumineca nimeni, iar dumineca si de sarbatori, preotii cumineca doar pruncii si citeva  babe, care aduc prescura si implinesc toate epitimiile si canoanele cerute de cler, dar pe care clerul insusi nu le mai respecta.
Iată de unde a sărit iepurele iubitor de canoane!… Eu ştiam că pe la Vatican au trecut cam 1000 de ani de cînd nu s-a mai auzit de Sfintele Canoane, ci doar de bulele papale.
Le pretinde doar de la credinciosi, ascunzindu-se dupa deget.
Domnule papistaş, iată ce spune Mărturisirea de credinţă a Bisericii de la 1848: “la noi nici Patriarhii, nici Sinoadele nu au putut vreodată a aduce lucruri noi, căci păzitorul Credinţei este însuşi trupul Bisericii, adică poporul însuşi, care voieşte ca veşnic neschimbată să-i fie credinţa, şi la fel cu a Părinţilor săi, cum au experiat în fapt după schismă mulţi dintre Papi şi dintre Patriarhii cu cugetul latinilor, nimic izbândind în încercările lor”. Deci la noi cler şi popor una sînt în faţa Canoanelor Bisericii.
3. Latinii au acceptat formal Calcedonul, dar au pus si pun accentul pe firea umana a Lui Iisus Hristos. De aici sfintii grasi si bine hraniti, ghiftuiti chiar, statuile, apoi  accentul mai mare pe Craciun si nu pe Sfintele Pasti (adica pe Nastere si nu pe Inviere) etc.
Tîlharii… tîlharii… Dumnezeu să-i ierte. De parcă la Înviere Mîntuitorul a înviat cu altceva decît cu firea omenească… Oricum, sinceritatea nu îi strică celui ce dă de gol lipsa de bună-credinţă a ereticilor.
Atit pentru azi si-ti doresc noapte buna.
Sper ca Prea Fericitul Parinte Patriarh Daniel I va face ordine si-i va pune la punct pe acesti oameni de izgaga, cu nivel teologic de doi lei.
Dumnezeu sa fie cu noi si sa ne binecuvinteze,
Ioan Marin Malinas
Cum ziceam mai sus, nu e pentru cine se pregăteşte.
Domnule Mălinaş, nu eu, ci Sfîntul Petru are să-ţi spună cîteva cuvinte:
“Pocăieşte-te drept aceea de răutatea ta aceasta, şi te roagă lui Dumnezeu, doar ţi s-ar ierta ţie cugetul inimii tale. Pentru că întru amărăciune a fierei, şi întru legătură a nedreptăţii te văd că eşti.” (Fapte 8:22-23)
Dumnezeu să vă ierte, pe voi, cei căzuţi din Adevăr, din Ortodoxie. Noi vă vedem, vă cunoaştem, ştim cine sînteţi, şi ştim de ce nu aveţi pace în sufletele voastre. Şi pentru aceea ne este milă de voi şi rugăm pe Toţi Sfinţii ortodocşi din apusul Europei să vă pomenească şi să vă înţelepţească şi să vă lumineze, ca să vă dea Domnul cuget smerit şi să vă recunoaşteţi greşeala apostaziei, dezbinării şi inovaţionismului.
Iar cu noi Domnul să facă mare mila Sa, cu milele şi îndurările Sale cele bogate.

Pentru a intelege si mai bine ce si cum cu coptii, preiau integral si articolul Intrebari si raspunsuri despre monofiziti si copti scris de Ioan Vladuca si publicat in revista Atitudini, nr. 10:

Care este cea mai importanta hotarare dogmatica a Sinodului de la Calcedon?

Sfintii Parinti, luminati de harul Preasfantului Duh, au hotarat: Urmand asadar Sfintilor Parinti, noi invatam intr-un glas si marturisim pe Unul si acelasi Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, Insusi desavarsit intru Dumnezeire cat si intru omenitate, Insusi Dumnezeu adevarat si om adevarat din suflet rational si din trup, de-o-fiinta cu Tatal dupa Dumnezeire si de-o-fiinta cu noi dupa omenitate, intru toate asemenea noua afara de pacat, nascut din Tatal mai inainte de veci dupa Dumnezeire si, la plinirea vremii, Acelasi nascut pentru noi si pentru a noastra mantuire din Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, dupa omenitate, Unul si Acelasi Hristos, Fiul, Domnul, Unul Nascut, cunoscandu-se in doua firi, fara amestecare, fara schimbare, fara impartire, fara despartire, deosebirea firilor nefiind nicidecum stricata din pricina unimii, ci mai degraba pastrandu-se insusirile fiecarei firi intr-o singura Persoana si intr-un singur Ipostas, nu impartindu-se sau despartindu-se in doua fete, ci Unul si Acelasi Fiu, Unul Nascut, Dumnezeu Cuvantul, Domnul Iisus Hristos, precum au vestit de la inceput proorocii, precum El Insusi ne-a invatat despre Sine si precum ne-a predanisit noua Crezul Parintilor[1].

Unii considera ca la Sinodul al IV-lea de la Calcedon a fost o neintelegere de termeni. De aceea, hotararile nu au fost primite de catre Dioscor si de cei impreuna cu el. Este adevarat?

Asa spun cei care vor sa micsoreze importanta Sfantului Sinod de la Calcedon. In realitate, tocmai pentru a se depasi dificultatile terminologice, Dumnezeu a aratat in chip minunat care este invatatura cea adevarata: si s-au adunat sase sute treizeci de Episcopi, si alcatuind si o parte si alta, adica dreptcredinciosii si ereticii, doua tomuri, si deschizand racla Sfintei Mucenite Eufimia, le-au pecetluit si le-au pus pe pieptul ei, si peste putine zile facand rugaciune si, deschizand, au vazut si s-au spaimantat; pentru ca au vazut tomul ereticilor lepadat sub picioarele Sfintei, iara al dreptcredinciosilor tinandu-l in cinstitele sale maini. Aceasta facandu-se s-au ingrozit toti, vazand o minune ca aceasta. Si intorcandu-se mai vartos spre credinta, au slavit pe Dumnezeu Cel ce face in toate zilele minunate, si peste fire lucruri, spre intoarcerea si folosul celor multi[2].

Se zice ca actualii copti nu mai sunt monofiziti si ca ei accepta acum cele doua firi ale lui Hristos. In aceste conditii este posibila unirea cu acestia?

Actualii copti nu sunt monofiziti eutihieni, ci monofiziti severieni. De aceea il cinstesc pe ereticul Sever ca sfant[3]. Ei spun ca accepta cele doua firi ale Domnului nostru Iisus Hristos, dar le considera amestecate intr-o noua fire. Ei considera ca unitatea celor doua firi poate fi numita o fire[4]. In plus, nu accepta hotararile celui de-al patrulea Sfant Sinod Ecumenic de la Calcedon[5].

Patriarhul monofizit Shenouda al III-lea al coptilor a declarat in 1979 la intalnirea de la Chambesy: In ceea ce priveste Sinoadele Ecumenice, noi nu acceptam decat pe primele trei []. Noi refuzam Sinodul de la Calcedon. []. Pot sa spun foarte deschis, nicio Biserica din Orient nu poate sa primeasca Sinodul de la Calcedon[6]. Este gresit sa vorbim despre unirea cu coptii. Se poate vorbi insa de venirea coptilor la Ortodoxie. Iar aceasta se poate realiza numai intr-un singur mod: sa anatematizeze monofizismul si pe sustinatorii lui (Eutihie, Dioscor, Sever si ceilalti de un cuget cu ei), sa accepte Hotararile Sfintelor Sinoade Ecumenice IV-VII, sa cinsteasca dupa cuviinta pe Sfintii Parinti de la cel de-al patrulea Sfant Sinod Ecumenic de la Calcedon (451) si pe Sfanta Mare Mucenita Eufimia, sa primeasca invatatura Sfantului Maxim Marturisitorul, a Sfantului Ioan Damaschin si a Sfantului Ierarh Grigorie Palama; sa accepte si Sinodiconul Ortodoxiei. Apoi sa primeasca Sfantul Botez Ortodox.

Pentru primirea in Ortodoxie, monofizitilor li se pun mai multe conditii. N-ar fi bine sa fim mai ingaduitori cu ei ca sa-i ajutam sa vina la Ortodoxie?

Aceasta este singura cale de tamaduire a celui bolnav de erezie: sa anatematizeze ereziile, sa accepte hotararile Sfintelor Sinoade Ecumenice si intreaga invatatura ortodoxa; apoi sa primeasca Sfantul Botez Ortodox (daca nu il are deja).

Iata ce gasim scris in Proloage pe data de 3 decembrie despre Sfantul Ierarh Ioan Sihastrul Episcopul Coloniei (+558): In al patrulea an al imparatiei lui Marcian (450-457), dreptcredinciosul imparat, adica in anii 454, s-a nascut acest Sfant, Parintele nostru Ioan, in Nicopolea Armeniei. Si, invatand Sfintele Scripturi, dupa ce au murit parintii sai, si-a impartit averea la saraci si, zidind o biserica cu hramul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, traia in liniste acolo, impreuna cu alti zece monahi. Si pentru ca s-a facut vestit pentru fapta sa buna, a fost hirotonit Episcop al Coloniei. Iar dupa ce, timp de noua ani, si-a asezat lucrurile eparhiei sale, si a savarsit cele ce avea in gandul sau, a trecut marea, catre Ierusalim, si ajungand la Sfintele locuri si, inchinandu-se, s-a dus in Lavra Sfantului Sava.

Iar Sfantul Sava l-a primit pe el fara a-l cunoaste cine este, fiindca nu i-a descoperit Dumnezeu, si vrand ca sa cerce ascultarea si rabdarea lui, l-a pus pe el mai intai la arhondaric, iar dupa aceea la bucatarie. Si, fiindca la amandoua aceste ascultari s-a aratat vrednic, pentru aceasta i-a poruncit lui ca, in celelalte cinci zile ale saptamanii, sa traiasca in liniste, intr-o chilie osebita, fara sa-l vada cineva si fara sa manance sau sa bea ceva. Iar sambata si Duminica l-a oranduit pe el sa mearga la obstestile slujbe ca sa cante impreuna si sa manance impreuna cu ceilalti frati.

Vazandu-l pe el marele Sava ca sporeste dupa Dumnezeu, s-a dus impreuna cu el la Preasfintitul Patriarh al Ierusalimului, Ilie, rugandu-l sa-l cinsteasca pe Ioan cu vrednicia preotiei. Iar Ioan a zis catre patriarh: Lasa putin, Stapane, ca trebuie mai intai sa cunosti faptele mele si, dupa aceea, de voi fi vrednic de preotie, fa ceea ce ti se va parea tie.

Si, mergand amandoi deosebi, s-a aruncat pe sine Cuviosul la picioarele patriarhului, rugandu-l pe el ca sa nu arate nimanui ceea ce ii va spune. Iar patriarhul s-a invoit cu aceasta, socotind ca are sa auda vreo fapta necuvioasa. Iar, dupa ce a auzit ca el a fost Episcop al Coloniei, s-a inspaimantat si a zis catre fericitul Sava: Nu-l supara pe el mai mult, pentru preotie, ca Ioan nu se face preot.

Acest Cuvios, umbland odata pe cale si ostenind, a lesinat. Dupa aceea, facand rugaciune, a fost rapit in vazduh si s-a aflat in chilia sa, care era la cinci mile departare de locul acela.

Candva au venit persii si au surpat chiliile celorlalti monahi; apoi mergand si la chilia Cuviosului acestuia, ca sa faca asemenea, s-a aratat acolo pe neasteptate un leu, care a gonit pe barbari si chilia Cuviosului s-a pazit nevatamata.

Un crestin dreptslavitor a mers candva la Sfantul, luand cu sine si pe un altul raucredincios, adica pe un monofizit si, cerand crestinul ca sa dea Cuviosul binecuvantare amandurora, a zis Cuviosul: Tie, ca unui dreptcredincios, iti dau blagoslovenia mea, iar celuilalt nu-i dau blagoslovenia mea pana nu se va intoarce de la eresul lui Sever. Acestea auzindu-le dreptslavitorul acela s-a inspaimantat de darul Sfantului de mai-nainte cunostinta. Iar monofizitul cel raucredincios a cazut jos si a lesinat. Apoi, tarziu, viindu-si in sine, a cazut la picioarele Cuviosului, rugandu-l sa-l invete ce sa faca. Iar Sfantul, ridicandu-l pe el si invatandu-l cele cuvenite, l-a induplecat sa dea anatemii toate felurile de eresuri si pe acesta al lui Sever monofizitul, de care era stapanit, si sa se apropie de Soborniceasca Biserica si inaintea tuturor sa faca aceasta anatematizare si, asa, sa ramana nedespartit de Biserica lui Hristos. Iar dupa ce a zis acestea, i-a binecuvantat pe amandoi, si sarutandu-i cu sarutare sfanta si facand rugaciune pentru ei, i-a trimis pe amandoi la casele lor, bucurandu-se.

Preacuviosul Ioan a fost sfintit Episcop, cand era de doua zeci si opt de ani si pe scaunul sau a stralucit zece ani. Iar in pustiul Ruva a facut nevointa sase ani, in lavra Sfantului Sava, doisprezece ani, iar in pustie ani patruzeci si opt. Deci, toti anii vietii sale au fost o suta patru. Si asa a adormit in Domnul, de trei ori fericitul.

Ce s-ar fi intamplat daca Sfantul ar fi fost ingaduitor cu ereticul si i-ar fi dat blagoslovenie ca sa nu-l supere? Este clar ca acela ar fi ramas in erezia lui Sever monofizitul. Dar acest text este important si pentru un alt motiv: arata ca Dumnezeu a descoperit in chip minunat Sfantului Ioan Sihastrul faptul ca acel om era stapanit de erezia lui Sever. De unde se vede ca Sever era eretic monofizit, nu cum spun acum ecumenistii, ca era ortodox.

In Patericul Lavrei Pesterilor de la Kiev gasim scris si despre Cuviosul Agapie, doctorul fara de arginti. Pentru tamaduirile sale minunate acesta ajunsese foarte vestit. De aceea, era invidiat de un medic monofizit care cauta orice mijloc prin care sa-l discrediteze in fata oamenilor. Astfel, monofizitul, dand otrava unui om, l-a trimis la Cuviosul Agapie pentru a pune pe seama lui moartea aceluia. Dar prin rugaciunile Cuviosului omul a fost salvat. Mai tarziu, a ingaduit Dumnezeu ca insusi Cuviosul sa se imbolnaveasca foarte grav. Cu aceasta ocazie veni in vizita la el medicul monofizit, prefacandu-se ca se intereseaza de sanatatea sa. Atunci ii spuse Cuviosului ca nu mai are mai mult de trei zile de trait. La care Cuviosul ii raspunse ca are instiintare de la Dumnezeu ca il va lua langa Dansul peste trei luni. Iar medicul a fagaduit ca, de va fi asa, el se va face monah. Dar cand a aflat Cuviosul ca medicul este monofizit, a strigat catre el cu manie sfanta: Si cum ai indraznit, tradatorule al Ortodoxiei, sa intri aici inauntru? Cum ai indraznit sa-mi intinezi chilia cu prezenta ta eretica si sa ma atingi? Pleaca de aici, nerusinatule si ereticule! Atunci medicul pleca rusinat.

Dupa cum vedem, Cuviosul Agapie nu l-a invitat pe monofizit la un dialog ecumenist, ci l-a mustrat pentru erezie. Dupa trei luni Cuviosul a trecut catre Domnul si i-a aparut in chip minunat monofizitului, spunandu-i: Ai promis ca te vei lepada de erezia ta si ca te vei face monah. Daca acum nu vei respecta aceasta promisiune iti vei pierde sufletul! Dumnezeu nu se lasa inselat! A doua zi medicul se infatisa cu pocainta la Cuviosul Staret de la Lavra Pesterilor povestind cele intamplate si marturisind ca vrea sa imbratiseze Sfanta Ortodoxie, singura credinta adevarata si sa devina monah. Si intr-adevar medicul a trecut la Ortodoxie si a devenit monah.

Cartile de cult ortodoxe mai contin si alte texte care arata clar ca Eutihie, Dioscor si Sever sunt eretici?

Da. Exista mai multe texte de acest fel. Asezamanturilor apostolesti osarduitori pazitori ati fost Sfinti Parinti, caci o fiinta a Sfintei Treime a fi, cu dreapta credinta invatand, hula lui Arie soborniceste ati surpat; cu carele impreuna si pre Machedonie luptatorul impotriva Duhului biruindu-l, ati defaimat pre Nestorie, pre Eutihie si pre Dioscor, pre Savelie si pre Sever cel fara de cap. De a carora amagire rugati-va sa ne izbavim noi, ca viata noastra nespurcata intru credinta sa se pazeasca, rugamu-va[7].

Cela ce nu propovaduieste in doua firi si lucrari pre Hristos Cuvantul Tatalui, sa ia anatema. Ca Sinodul al patrulea al Sfintilor Parinti intelepteste asa a asezat, deci toti sa-i fericim pre dansii[8].

Cei ce va faliti fara rusine cu cuvintele lui Sever cele pline de otrava de moarte aducatoare, rusinati-va pururea, departandu-va toti de Biserica, ca niste lupi si caini rapitori. Adunarile si credinciosii, pre Atotfacatorul si Mantuitorul in doua firi nedespartite, si in doua voi si lucrari il cinstim. Pentru aceasta inselaciunea lui Sever de tot o lepadam.

Veniti sa lepadam aratat inselaciunea lui Sever, a lui Eutihie si a lui Iacov, a lui Teodor si a lui Dioscor impreuna cu acestia. Iara Sinodul al patrulea al drept slavitorilor Parinti sa-l laudam cu cantari dumnezeiesti[9].

Spune noua, nebune Severe si zadarnicule, cum sa fie o fire impreunata lumina cea fara de inceput, Cuvantul si Fiul Tatalui? Ca de zici asa, si alta fire ai insemnat; ca trupul si Cuvantul nu este o fiinta, ci doua sunt, nesocotitule[10].

O, Severe! Firile lui Hristos nu le amesteca rau, calcatorule de lege, pentru ca cei ce s-au adunat, si toti prea fericitii invatatori, in doua firi, si intr-o fata pre Hristos tuturor vestindu-l, au asezat[11].

Chiril pre Hristos propovaduieste in doua firi, si in doua lucrari, eresul lui Sever celui fara minte biruind. Pentru aceasta toti intru invataturile lui sa ramanem[12].

In doua firi, si in doua lucrari marturisind pre Hristos neamestecat, si neschimbat, inselaciunea lui Sever o biruim[13].

Invataturile eresului lui Sever, celui cu credinta rea, le-a surpat dumnezeiescul Dometian; iara credinta cea nevatamata si dreapta o a vestit cu dumnezeiasca cuviinta, propovaduind pe Dumnezeu cel laudat si preaslavit[14].

[1] Hotararile Sfintelor Sinoade Ecumenice, Ed. Sfantul Nectarie, Bucuresti 2003, p. 27.

[2] Sinaxar, Slujba Sfintilor Parinti celor din Halkidon cari s-au adunat la Sfantul si a toata lumea al patrulea Sobor, Mineiul pe iulie, Tipografia Cartilor Bisericesti, Bucuresti, 1930.

[3] cf. Diacon Lector I. Pulpea, Posibilitatea intoarcerii Bisericilor monofizite la Ortodoxie, Ortodoxia, anul III, nr 4, oct-dec, 1951, p 599.

[4] cf. Vestitorul Ortodoxiei, 30 noiembrie 1994, p. 5.

[5]cf. Arhimandrit Gheorghios Staretul Sfintei Manastiri Grigoriu – Athos, Scrieri athonite pe teme contemporane, Ed. Sfantul Nectarie, 2003, p. 70.

[6] cf. Ion Gradincea, Relatiile dintre Biserica Ortodoxa si Bisericile Vechi Orientale din anul 1964 pana in anul 2001, Ed. Sitech, Craiova, 2004, p. 214.

[7] Mineiul lunii iulie, Slujba Sfintilor Parinti celor din Halkidon (Calcedon) care s-au adunat la Sfantul si a toata lumea al patrulea Sobor, la Stihoavna.

[8] ibidem, la Utrenie, Cantarea I.

[9] ibidem, la Utrenie, Cantarea a III-a.

[10] ibidem, la Utrenie, Cantarea a IV-a.

[11] ibidem, la Utrenie, Cantarea a V-a.

[12] ibidem, la Utrenie, Cantarea a VI-a.

[13] ibidem, la Utrenie, Cantarea a VII-a.

[14] 10 ianuarie, la Utrenie, Cantarea VII, Canonul Sfantului Ierarh Dometian Episcopul Meletinei.

(articol de Ioan Vladuca, publicat in revista Atitudini, nr. 10)

Comentariu saccsiv:

   Asadar, consider ca e clar ca acei copti sunt eretici. Deci nu putem sa-i numim ortodocsi. Cititi va rog si:

Prof. Ioan Vlăducă ne explică pericolul unirii cu monofiziții

Analiza mesajului plin de erezii al Patriarhului Daniel la vestea mortii patriarhului coptilor (monofiziti)