VIDEO: Poate un echipaj uman trece de Centura de radiatii Van Allen? Si daca trece, poate rezista la radiatiile din spatiu? NASA zice ca deocamdata nu, dar atunci cum au aselenizat?

   Iata si ce putem citi in articolul Misiunea către Marte, aproape imposibilă. Cele mai mari riscuri la care s-ar expune astronauţii:

Cel mai nociv pentru organismul uman este efectul radiaţiilor. Agenţia spaţială a analizat datele adunate de roverul Curiosity în zborul său către Planeta Roşie şi a ajuns la concluzia că spaţiul interplanetar este un mediu foarte ostil. Spaţiul nu este gol, ci saturat cu particule încărcate. Unele provin de la ejecţiile coronariene de masă sau de la furtunile solare şi altele sunt produse de supernove, şi se numesc radiaţii cosmice galactice. Acestea au efecte diferite asupra corpului uman. Un astronaut s-ar simţi foarte rău dacă ar fi lovit de un val de particule solare şi nu ar purta costumul special. În interiorul navei spaţiale, riscul ca aceste particule să-i afecteze pe oameni este redus considerabil. Razele cosmice galactice, fiind rezultatul exploziei unei stele, lovesc cu o energie mult mai mare şi pot penetra scuturile metalice ale navei. Ele sunt aproape imposibile de oprit. Efectele radiaţiilor interplanetare asupra corpului uman nu sunt încă foarte bine cunoscute. Până de curând, oamenii de ştiinţă aveau informaţii puţine despre cât de multe radiaţii pot trece de învelişul navei în timpul unei călătorii.  Roverul Curiosity a schimbat acest lucru. Maşinăria de 2 tone este dotată cu un număr uriaş de senzori şi, timp de 235 de zile, cât a durat drumul către Marte, a înregistrat nivelul de radiaţii. Nava în care roverul a zburat către Planeta Roşie este similară celei care va fi construită pentru misiunile cu pasageri umani. În medie, a fost înregistrat un nivel de radiaţie de 1,8 millisierveţi pe zi. Pe Terra, corpul uman este supus la numai 3 miliseverţi într-un an. Într-un drum dus-întors către Marte, astronauţii şi-ar petrece aproape 360 de zile pe navă. Potrivit acestui cercetătorilor, corpul uman ar fi supus la 662 de miliseverţi de radiaţie în această perioadă. Unele agenţii spaţiale le permit astronauţilor să se expună la 1.000 de miliseverţi pe parcursul întregii cariere. Standardele NASA variază în funcţie de fiecare persoană în parte şi limitele sunt impuse după vârstă şi gen. Agenţia americană nu o creştere a riscului de cancer mai mare de 3%. „Nivelul de radiaţii la care ar fi expuşi oamenii într-o călătorie spre Marte nu ar fi letal. Inducerea cancerului şi vătămarea sistemului nervos central sunt cele mai mari riscuri“, a declarat Cary Zeitlin, a doctor la Southwest Research Institute din Colorado. Dezvoltarea unor scuturi anti-radiaţie mai eficiente ar ajuta, dar numai până într-un punct. Apa şi alte materiale care conţin mult hidrogen protejează împotriva radiaţilor dar, „chiar şi cele mai bune scuturi ar ameliora problema cu 20-25%“, a mai zis Zeitler.

   Comentariu saccsiv:

   Asadar, nu doar Centura Van Allen e problematica, ci chiar spatiul de dincolo de ea. Desigur. Marte e mai departe decat Luna, raman insa intrebarile: cum au trecut cosmonautii de Centura si cum au rezistat in spatiu, fara a fi in vreun fel afectati in conditiile in care protectia de care beneficiau era minima?

   Cititi va rog si:

VIDEO: 16-24 iulie, 42 de ani de la expeditia Apolo 11 de cucerire a Lunii. Dar oare au pasit intr-adevar oamenii pe Luna?