Saccsiv – Weblog

Care este PROCEDURA DE CANONIZARE a Sfintilor in Biserica Ortodoxa? CONDITIE OBLIGATORIE: evlavia populara, sa vrea si sa ceara poporul …

Posted in canonizare by saccsiv on Iunie 17, 2013

   PS Iustinian Chira:

   „Unul dintre argumente de care ține cont Biserica Ortodoxă: un sfânt nu este declarat că așa vrea vlădicu’ sau că așa vrea patriarhu’ sau că așa vrea papa. Nu! Un sfânt în Biserica Ortodoxă este declarat Sfânt, dacă vrea poporul, dacă cere poporul, dacă-l crede (sfânt)… Dacă poporul zice: ăsta-i Sfânt, poporul nu greșește!”

   Studiati va rog si:

Pr. prof. Gheorghe Metallinos – „Sfinţenia mărturisită de Dumnezeu”. Despre criteriile de canonizare ale sfinților (inclusiv ale mucenicilor, care pot fi cinstiți înainte de canonizare) şi care resping moaştele apusene, negând totodată existenţa sfinţeniei adevărate în Occident, la eterodocşi

   Preot profesor doctor Nicolae Necula, decanul Fa­cultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti:
„Există un întreg ritual în ceea ce priveşte canonizarea. Aceasta se produce după ce se înregistrează o evlavie popu­lară, lumea îşi creează o imagine despre acel om, ştie că a dus o viaţă sfântă, a fost un om curat sufleteşte, că a făcut nişte lucruri minunate în viaţă, creân­du-se un ade­vărat cult, o evlavie deo­sebită.”

   Iata ce putem citi in articolul Ritualul unei canonizări:

Pentru ca o persoană să fie trecută în ca­lendarul bise­ricesc trebuie să fie respectată o anumită procedură, bazată pe canoane şi tradiţie. La întrebările privind procesul de ca­nonizare a răspuns preotul profesor doctor Nicolae Necula, decanul Fa­cultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti.
Jurnalul Naţional: Ce înseamnă canonizarea unui sfânt?
Pr. prof. Nicolae Necula: Cano­nizarea este un act foarte important pe care îl săvârşeşte biserica, de trecere a persoa­nelor cu viaţă îmbunătăţită în rândul sfinţilor. Cuvântul vine de la „canon”, care are o mulţime de sensuri printre care şi acela de listă sau catalog. Cano­nizarea înseamnă înscrierea cuiva în acest catalog al sfinţilor. Încă din vechime, de la începuturile creşti­nismului, bisericile locale scriau în liste sfinţii lor, locali, cu timpul aceşti sfinţi au fost veneraţi în toate bisericile, devenind sfinţi ai întregii bise­rici. La început, în aceste liste sau canoane de sfinţi se treceau martirii sau cei care mureau pentru Hristos în persecuţii pentru mărtu­risirea credinţei. Listele au purtat numele de „Martirologii”. După aceea s-a generalizat la „Sinaxar”, care cuprinde viaţa unui sfânt, după aceea la „Minologii”, care înseamnă viaţa sfinţilor dintr-o lună, şi toate cărţile, dicţionarele, colecţiile acestea despre vieţile sfinţilor.
Condiţiile de fond
Care sunt regulile canonizării?
Pentru ca o persoană să fie trecută în rândul sfinţilor trebuie ca acea persoană să fi mărturisit credinţa cea adevărată în Hristos, ortodoxă. Apoi, acea persoană să fi mărturisit pe Hristos cu orice preţ, dacă a fost cazul, chiar cu preţul vieţii. În al treilea rând, se adaugă mora­litatea ireproşabilă, dovedită prin viaţă deosebită, plină de sfinţenie. Apoi se adaugă câ­teva lucruri prin care se vede că Dumnezeu prea­mă­reşte aceste virtuţi ale persoa­nei respective: darul de a face mi­nuni, neputrezirea trupului, adică rămânerea trupului sub formă de moaşte. La con­diţiile menţionate putem adăuga mirosul de bună mi­reasmă pe care îl răs­pân­deşte corpul celui care nu a putrezit.
Apărarea credinţei, calitate de sfânt
Marea majoritate a domnitorilor canonizaţi în biserica noastră, dar şi în cea cea rusă, bulgară şi sârbă a apă­rat credinţa împotriva celor de alt neam şi, mai ales, de altă credinţă, islamul. Şi aceasta este o calitate ce recomandă la canonizare. Apoi, ceea ce este esenţial la tru­pu­rile neputrezite este ca ele să facă minuni pentru a fi consi­derate moaşte de sfinţi. Trebuie să fie înregistrate cazuri de minuni mari, o înviere din morţi, o tămăduire dintr-o boală incurabilă.
Care este procedura de cano­nizare?
Există un întreg ritual în ceea ce priveşte canonizarea. Aceasta se produce după ce se înregistrează o evlavie popu­lară, lumea îşi creează o imagine despre acel om, ştie că a dus o viaţă sfântă, a fost un om curat sufleteşte, că a făcut nişte lucruri minunate în viaţă, creân­du-se un ade­vărat cult, o evlavie deo­sebită. Dar biserica trebuie să verifice înde­pli­nirea tuturor acelor condiţii de fond de care amin­team. Cineva, de regulă un ierarh, face propunerea de canonizare, Sfântul Sinod instituie o co­mi­sie specială, se cerce­tea­ză viaţa celui propus să fie trecut în rândul sfinţilor, se cer­ce­tează toate condiţiile de fond, după aceea se aprobă sau nu ca el să fie ca­nonizat. Dacă se aprobă cano­nizarea, atunci se întocmeşte slujba acelui sfânt, acatistul, se pic­tează icoana, toate cu aprobarea bisericii. După ce se în­cheie toată această cercetare se face un act de proclamare de către Sfântul Sinod, un To­mos sinodal, după aceea se aduc ose­mintele dacă au ră­mas, se spală şi se ung cu sfân­tul mir, se face o ultimă sluj­­bă de pomenire, după aceea, împreună cu osemin­te­le, se aduce icoana sa pictată în biserică, se săvârşeşte pri­ve­­gherea cu o seară înainte, se face litur­ghia solemnă în du­­minica sau sărbă­toarea în ca­re se face proclamarea ca­no­­nizării, se citeşte actul sinodal, deci se proclamă canoni­zarea. Se publică tomosul si­no­dal, se înştiinţează şi alte bi­serici orotodoxe despre existenţa noului sfânt. Nu este obli­gatoriu ca aceste biserici să-l treacă în calendare, dar de obicei îl trec. Dacă o biseri­că s-a pronunţat, se consideră că s-a pronunţat corect. Ziua de prăznuire se alege a fi data la care a murit sfântul respectiv.
În timpurile noastre se mai nasc sfinţi?
Biserica este o Cinzecime care odrăsleşte mereu sfinţi. Sfinţenia nu ţine cont de cla­sa socială, de oameni mai mult sau mai puţin culţi, de sta­­rea politică, ci de posibili­tatea de a îndeplini porunci­le lui Dumnezeu. Pot exista şi în zilele noastre sfinţi. Atât timp cât putem crede în Mân­tuitorul Iisus Hristos, în în­vă­ţătura lui şi trăim credinţa dreaptă putem crede că exis­tă şi oameni care duc o viaţă demnă de numele de sfânt. Suntem o biserică veche de 2.000 de ani, o bise­rică născută o dată cu poporul român şi poate de aceea şi sentimentul religios este atât de pu­ter­nic. Şi este de aşteptat ca din neamul nostru să se mai ridice sfinţi.
Fie că-i descoperim pe cei din trecut pe care n-am reuşit încă să-i trecem în rândul sfinţilor, fie pe alţii care tră­iesc printre noi. Dar important este să treacă în viaţa cealaltă. Noi nu canoni­zăm niciodată pe cineva care este în viaţă, pentru că omul poate păcătui şi în ultima clipă a vieţii lui. (Daniela Şontică)
Nu orice trup neputrezit e sfânt
Despre neputrezirea trupurilor, părintele profesor Nicolae Necula a atras atenţia: „Găsirea unui trup neputrezit nu înseamnă neapărat că este un atribut al sfinţeniei. În primul rând, trupul acela poate fi găsit neputrezit ca urmare a unui blestem, se şi citeşte rugăciunea de dezlegare de blestem dacă se întâmplă să se găsească un astfel de trup. Nu este niciodată o grabă în canonizarea unei persoane tocmai pentru a nu greşi cumva. În momentul în care am declarat pe cineva sfânt trebuie să fim convinşi că respectivul merită această calitate. Nu trebuie să ne jucăm de-a canonizarea”.
Canonizarea se face uneori după secole
„Condiţiile absolut necesare sunt: dreapta credinţă, sfinţenia vieţii şi mărturisirea credinţei, cu preţul vieţii dacă este posibil şi dacă este cazul”, a spus preot profesor doctor Nicolae Necula, decanul Fa­cultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti. „Ceea ce trebuie să avem în vedere absolut obligatoriu este faptul că numai Sfântul Sinod declară canonizarea sfinţilor pentru că este un act de mare respon­sabilitate şi autoritate. A spune despre cineva că este sfânt, a-l proclama sfânt nu este un lucru simplu. De aceea se aşteaptă uneori ani de zile. De exemplu, la noi, în cazul canoni­zărilor recent făcute, s-a aşteptat sute de ani. Este cazul lui Ştefan cel Mare, care avea un cult imediat după moarte şi care a persistat atâtea sute de ani. Biserica a considerat abia după 500 de ani că el trebuie trecut în rândul sfinţilor ca mare apărător al credinţei ortodoxe. Marea lui calitate este că, asemenea lui Constantin cel Mare, a fost un mare apărător şi luptător pentru creştinătatea ortodoxă”, a adăugat părintele decan, subliniind că, deşi unii domnitori au putut să mai săvârşească unele greşeli, apărarea credinţei neamului, ctitoria de biserici şi mănăstiri îi pot recomanda la sfinţenie.

Sfinţenia se arată miraculos
Deshumarea care se face la şapte ani nu este ceva obligatoriu, ba chiar, spune părintele decan, nu ar trebui să o facem
„Sfinţenia unui om se arată în mod minunat. Să ne gândim că aşa s-a întâmplat cu Sfânta Cuvioasă Parascheva, cu Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou şi cu alţii. Deshumarea la şapte ani nu este o practică creştină corectă. Un trup de creştin se înmormântează pentru totdeauna. Mi-aduc aminte de când eram copil, cum că preotul spunea: «Se pecetluieşte mormântul acesta până la a doua venire a lui Hristos»”.

   Comentariu saccsiv:

   Iata doar cativa, in cazul carora conditia obligatorie este indeplinita. Unii chiar cu moaste facatoare de minuni:

   Valeriu Gafencu

VIDEO – Parintele IUSTIN PARVU despre canonizarea mucenicului VALERIU GAFENCU: „Sfintii nu au hotare! Ca-l canonizeaza rusul sau sarbul pentru mine e bun…”

   Ilie Lacatusu

22 iulie: Sfantul ILIE LACATUSUL, cu moaste intregi si facator de minuni (cimitirul Adormirea Maicii Domnului din cartierul Giulesti, Bucuresti)

   Mihai Viteazul

Domnitorul Mihai Viteazu ESTE SFANT. Si s-ar parea ca i s-au gasit si SFINTELE MOASTE

   Consider ca in aceasta lista va fi cat de curand inclus si:

   Cuviosul JUSTIN PARVU

Anunțuri
Tagged with:

23 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. danielheeei said, on Iunie 17, 2013 at 5:49 pm

    Nu m-as mira ca parintele sa ramana intreg si nestricat la fel ca pr Ilie Lacatusu. Da Doamne!
    Saccsiv, e adevarat ca parintele ti-a prezis ca vei sta numai un an in inchisoare?

    Apreciază

    • saccsiv said, on Iunie 17, 2013 at 6:22 pm

      danielheeei

      „numai un an” e fundamental gresit spus. Am scris si in primul articol dupa revenire: era vorba de o simpla contopire a unor fapte de acum 15 ani si trebuia sa stau maxim o luna. Am vazut ca s-au tot postat pe net mandatele mele. Dusmanii daca se oboseau oleaca, rugau un avocat sa-si arunce ochii si in 20 de secunde le explica. Dar ei au preferat sa se lanseze in lungi si nauce teorii. Un singur avocat a scris si a scris ticalos, cum ca ar fi fapte din … 2011.

      Am stat un an, adica enorm pentru motivul dat, un record in sistemul penitenciar romanesc actual, din cauza activitatii acestui blog. Am atins acest aspect si in respectivul articol.

      Da, parintele a spus cat voi sta …

      Apreciază

      • Ioan Pelasgul said, on Iunie 17, 2013 at 8:07 pm

        Nu vreau sa fiu nesimtit dar…:

        „Dacă poporul zice: ăsta-i Sfânt, poporul nu greșește!”

        Sunteti siguri?

        Apreciază

      • saccsiv said, on Iunie 17, 2013 at 9:21 pm

        Ioan Pelasgul

        Tu chiar n-ai inteles nimic …

        Apreciază

      • danielheeei said, on Iunie 17, 2013 at 11:09 pm

        Noi auzisem ca vei sta vreo 5. Sa-mi fie cu iertare, n-am inteles precis despre ce a fost vorbrba.. Pai in cazul asta ar trebui sa-i dai in judecata pe cei responsabili si sa ceri daune…

        Apreciază

      • saccsiv said, on Iunie 17, 2013 at 11:34 pm

        danielheeei

        N-am pe cine. Pe mine m-au lungit dandu-mi multe si extrem de lungi termene. Adica, mi-au fixat prima instanta dupa circa 4 luni de la arestare, iar la acea data, n-am ramas in pronuntare, ci au fixat o alta data. Apoi o alta si o alta … Iar in penitenciar s-a opus eliberarii mele acel personaj de care aminteam in acel articol. Am contestat dar am mai stat inca 3 luni cu termene de judecata pana am fost pus in stare de libertate. S-a facut totul legal …

        Apreciază

      • G-man said, on Iunie 18, 2013 at 9:57 am

        saccsiv, eu zic ca trebuie sa ii ierti .. pe toti , nu intamplator cred ca ai iesit , desi mai tarziu decat trebuia , dar totusi inainte de plecarea parintelui Iustin, cred ca parintele ti-ar fi zis sa ii ierti , nu sa ii dai in judecata.

        Apreciază

    • mircea.v said, on Iunie 18, 2013 at 12:51 am

      saccsiv,
      Nu a fost rau intentionat @danielheeei. Si eu stiam de 5 ani. Pe aici nu s-a spus nimic de 1 luna. A mai intrebat lumea ce, cat, cum, dar raspunsuri nu au prea fost. Poate a fost mai bine asa. Sau nu am vazut eu. Si eu ma gandeam ca mai e timp lung…

      Apreciază

      • saccsiv said, on Iunie 18, 2013 at 1:06 am

        mircea.v

        Probabil ca nu e rau intentionat. E trist sa constat ce-mi zici. De vina sunt intrusii si dusmanii ortodoxiei, ce au fost extrem de activi in raspandirea de minciuni.

        Cercul apropiat de frati stiau. Si au aflat si putinii care mi-au scris. Dar toti acestia n-au fost activi …

        Apreciază

      • mircea.v said, on Iunie 18, 2013 at 9:41 am

        Poate era bine sa fie si un pic mai activi. Ca multi s-au bucurat si au dat in tine, tu neavand posibilitatea sa te aperi, si multi s-ar fi bucurat de inchiderea blogului. Cu atat mai mult ar fi trebuit sa fie activi. Dar, le aranjeaza Dumnezeu pe toate, si uite ca lucrurile nu s-au oprit.

        Apreciază

  2. Saul said, on Iunie 17, 2013 at 9:08 pm

    Daca ar fi dupa cum vrea poporul,am avea multi sfinti ai inchisorilor canonizati deja,dar nu e chiar asa… Cui ii pasa de ce vrea poporul? Prea Sfintitul,un om duhovnicesc spune ca asa ar fi canonic,doar ca nu e si „politic corect”,deci nu se poate. Mai marii zilei au alte pareri,singurele care conteaza.

    Apreciază

  3. STOP RFID 666 said, on Iunie 17, 2013 at 9:11 pm

    Apreciază

    • Cezar said, on Iunie 17, 2013 at 10:14 pm

      Foarte interesant! Acesta este principiul fundamental al capitalismului: sa se fabrice mult si prost

      Apreciază

  4. Flavian said, on Iunie 17, 2013 at 9:18 pm

    Da, aveti dreptate, evlavia populara a fost inca din timpul viatii la Parintele Justin, nu cred ca sunt multi din cei ce l-au cunoscut sa nu zica „UN SFANT IN VIATA”

    Apreciază

  5. Maria said, on Iunie 17, 2013 at 11:41 pm

    Mare lucru este sa fii sfant , cred ca singurul Dumnezeu stie cu adevarat , cine este sfant , pt ca acela este ales inca dinainte de a se naste ,”Nu voi M-ati vrut pe Mine , ci Eu V-am vrut pe voi „(despre sfinti )

    Apreciază

  6. […] Care este PROCEDURA DE CANONIZARE a Sfintilor in Biserica Ortodoxa? CONDITIE OBLIGATORIE: evlavia po… […]

    Apreciază

  7. Laurențiu said, on Iunie 18, 2013 at 12:55 pm

    Evlavia populară în sine nu este o chezăşie a sfinţeniei cuiva – au existat şi cazuri de „evlavie mincinoasă”, către cineva care nu era sfânt (vezi, de pildă, în România, cazul părintelui Inochentie de la Balta, Basarabia – sec. XIX). Chezăşia sfinţeniei se întăreşte prin viaţa dusă de acela, de starea sa în dreapta credinţă (ortodoxie), de eventualele minuni săvârşite în timpul vieţii şi după moarte, de eventuala nestricare a trupului său (ultimele două nu sunt însă condiţii obligatorii). Şi, îndeobşte, sfinţenia este un lucru de care se încredinţează ucenicii încă din vremea vieţii (cum este, de pildă, în cazul Părintelui Sofronie de la Essex).

    Apreciază

  8. Irina said, on Iunie 19, 2013 at 11:07 am

    Eu din cate stiu evlavia poporului este ultimul argument al sfinteniei, pt ca au mai fost cazuri cand poporul a cinstit un om care avea unele greseli dogmatice chiar. Cele mai importnate criterii sunt dreapta credinta si viata curata si apoi evlavia poporului. NU ma indoiesc ca Pr Iustin a dus o viata de sfant si ca a avut o viata curata, nu mai zic de dreapta credinta pe care a aparat-o cu propria viata. Dar sunt cazuri chiar si in ziua de azi cand oamenii cinstesc un om mai mult sau mai putin indoielnic. Este vorba, daca stiti de pr Nicu Gabriel care atrage sute chiar mii de oameni la mormantul sau si care se pare ca are anumite aspecte gresite in invatatura sa. Sa nu uitam ca pr Iustin Parvu, a carei binecuvantare era trecuta pe cartea despre minunile Pr Gabriel, un o indumnezeit prin har” era falsa, pr Iustin chiar oprind oamenii de a citi aceea carte si nu numai el a spus asta ci si pr Nicolae Tanase care a fost si el temporar caterisit pt asa zisa binecuvantare data pt aceeasi carte cu pr Gabriel, ba mai mult nici IPS Calinic nu si-a dat binecuvantare pt aceea carte. Deci vedem cum evlavia poporului este un criteriu dar neaparat insotita de dreapta credinta si viata sfanta a celui propus pt canonizare. De aceea ultimul cuvant intr-o canonizare il are Biserica prin ierarhii ei, care chiar daca sunt pacatosi Duhul Sfant inca mai lucreaza prin ei. Iar faptul ca ei nu vor canonizarea Sfintilor din temnitele comuniste, constransi fiind poate de factorul politic, totusi daca Dumnezeu vrea mai devreme sau mai tarziu ei tot vor fi canonizati, mai ales ca am auzit episcopi vorbind despre sfintenia celor ce au patimit in holocaustul comunist.

    Apreciază

    • G-man said, on Iunie 19, 2013 at 11:58 am

      Irina, ce mai faci ? nu ne-am mai „vazut de mult :).
      hai sa vorbim , deci, parintele Gabriel , prietenul copilariei mele , daca e sau nu sfant stie Dumnezeu , eu am pierdut legatura cu el , cand am crescut si am preferat orasul mai mult decat zona linistita a copilariei., dar stiu urmatoarele : ca el aduna multime mare de oameni la maslu , ca era foarte invidiat de preotii din comune vecine. Ca a explicat si combatut foarte bine curentul yoga ,care lua amploare dupa revolutie. Apoi stiu ca a plecat din sat si a murit destul de tanar la 42 de ani.
      Cartea:”un o indumnezeit prin har” nu e scrisa de el , a fost scrisa de ucenicii din satul cel nou unde a plecat. Acolo unde i s-a facut si sait . Cartea intradevar a fost criticata de parintele Iustin.
      Eu sper sa nu fi cazut acest parinte deosebit in erezie , si cred ca sunt mai mult exagerarile celor de acolo.
      Sunt multe cazuri unde cei care inconjoara un om bun , nu ii fac acestuia decat rau. Ca si in multe biserici cu preoti buni , sunt niste babe la lumanari de iti vine sa fugi ce ideii au… si ce sfaturi dau.

      Apreciază

      • Irina said, on Iunie 24, 2013 at 4:36 pm

        Nu vreau sa-l judec pe pr Gabriel, dar asta nu inseamna ca trebuie sa cred orbeste in cineva. Nadajduiesc sa fie acolo sus printre drepti.

        Apreciază

  9. […] Care este PROCEDURA DE CANONIZARE a Sfintilor in Biserica Ortodoxa? CONDITIE OBLIGATORIE: evlavia po… […]

    Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: