SACCSIV – blog ortodox

A FOST MIRCEA ELIADE UN RATACIT? Incinerat, ceremonie funerara la Capela Rockefeller, serviciul divin condus de un eretic. Asta a dorit in testament …

Posted in incinerare, MIRCEA ELIADE, ROCKEFELLER, ROCKEFELLER FOUNDATION by saccsiv on iunie 17, 2013

mircea_eliade_2p

   Iata un fragment din INTERVIU CU STELIAN PLESOIU:

– Aţi fost prezent la înmormântarea sa, în 1986? Cum s-a desfăşurat ceremonia funerară?
– Ceremonia funerară a lui Eliade a avut loc în Chicago, în anul 1986, la Capela David Rockefeller din incinta campusului Universităţii de Chicago. Capela a fost arhiplină înăuntru, dar şi în afara ei erau mulţi. Serviciul divin a fost condus de reverendul Brown, rectorul capelei, urmat de ceilalţi invitaţi şi oficiali. A fost rostit Tatăl Nostru în româneşte de către Gheorghe Pavel, preotul ortodox al parohiei Naşterea Domnului din Chicago. După care a urmat cuvântul de rămas-bun al lui Saul Bellow, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, un foarte apropiat al casei Eliade. El a vorbit chiar şi în româneşte. A urmat Ioan Petru Culianu cu o rugă inspirată din filosofia indiană. Au urmat cuvintele de rămas-bun ale câtorva profesori şi colegi apropiaţi, după care serviciul divin a fost încheiat de un pastor neoprotestant (negru) care era şi Arhiepiscopul de Cantembury, fost student de-al lui Eliade. Cuvântarea acestuia a fost magistrală, el reuşind să aducă mulţimea de îndoliaţi de la plâns la râs, la regrete şi păreri de rău. În rugăciunile sale, de multe ori se uita în tavanul înalt al capelei având un dialog direct cu Maestrul lui care-l privea cu ochiul exigent pe discipol, urmărindu-i nepăsător văicărelile şi rugăciunile; în tot acest timp Arhiepiscopul îşi cerea iertare pentru întreaga lume care îşi exprimase ignoranţa şi lipsa de interes la cursuri, la înţelegerea religiilor, la iubirea dintre oameni. „Noi ştim acum, Mircea, că tu eşti undeva sus, deasupra noastră, te uiţi la noi şi râzi de micimea şi de ignoranţa noastră”… avea să încheie Arhiepiscopul de Cantembury.
Pe prima bancă din incinta capelei s-au aflat Christinel Eliade, Gisella Tătărescu (fata din prima căsătorie a lui Eliade), Hanna Grey (preşedintele Univ. de Chicago, originară din Germania Democrată, evreică şi fostă studentă a Maestrului), şi alţi apropiaţi pe linie profesională cu Mircea Eliade.

– De ce credeţi că ambii soţi Eliade au voit, prin testament, să fie incineraţi şi nu îngropaţi, după obiceiul creştin-ortodox?
– Soţii Eliade au fost incineraţi în urma dorinţei lor confirmată prin testament. Dragostea şi respectul lui Eliade pentru cultura indiană şi tradiţia în care indienii se incinerează a câştigat tot mai mult teren în faţa situaţiei imposibile de a se întoarce acasă, oripilat la gândul ca şi-ar putea îngropa corpul într-un pământ străin din care ar fi fost mutat sau abandonat cândva, plus costul extraordinar de menţinere a unui mormânt şi, în final, neavând nici un fel de moştenitori, toate acestea nu au făcut decât să-l convingă pe Eliade sa ia o decizie foarte practică, poate unica de acest fel din viaţa lui: aceea de a fi incinerat şi de a rămâne pe veci sub formă de cenuşă în incinta cimitirului Universităţii de Chicago. Acest cimitir este „perpetuu”, adică va fi pentru eternitate. Placa funerară a lui Eliade este acolo pentru veşnicie. Este aşezată la intrarea în cimitir, nu departe de plăcile funerare ale lui Enrico Fermi şi a fostului primar al oraşului Chicago, Harold Washington, negru şi fost student de-al lui Eliade.

– Era Eliade un bun creştin?
– Eliade a fost un creştin-ortodox convins. Iubea şi respecta religia ortodoxă din care se trăgea, atât el, cât şi părinţii lui. Avea să cunoască de-a lungul vieţii lui mulţi preoţi şi slujitori ai religiei ortodoxe. În perioada lui de vârf avea să fie îndrumătorul şi profesorul a mii de studenţi în teologie, filosofie, religie etc. Prezenţa lui în Biserica Ortodoxă era nelipsită. Avea întotdeauna grijă să facă donaţii şi să susţină biserica prin plata tuturor taxelor şi prin alte cheltuieli. A ajutat mult Biserica şi oamenii ei aflaţi la ananghie. Vedeţi cazul preotului Calciu Dumitreasa.

        Vă amintiţi ce scria în testamentul lui Eliade?

– Testamentul lui Eliade spune cam aşa: 1. După moartea mea, doresc să fiu incinerat. 2. Vreau să fiu slujit de un preot neoprotestant şi de culoare neagră. 3. Manuscrisele să fie lăsate lui Culianu.”

   Comentariu saccsiv: 

   Universitatea din Chicago a fost facuta cu banii lui John D. Rockefeller. Dar n-a dat bani si a uitat-o. In timpul marii crize Rockefeller Foundation a pompat sume consistente pentru a o ajuta sa supravietuiasca.

   Universitatea a avut o contributie importanta si in Proiectul Manhattan:

BOMBA ATOMICA, o afacere a elitei EVREIESTI?

   Capela Rockefeller s-a dorit a fi de catre John D. Rockefeller elementul central si dominant al campusului.

photo-chicago-university-of-chicago-aerial-rockefeller-chapel-in-foreground-1947

    Detalii despre familia asta sinistra gasiti la:

Familia ROCKEFELLER , NOUA ORDINE MONDIALA si GUVERNUL MONDIAL (partea 1)

Familia ROCKEFELLER , NOUA ORDINE MONDIALA si GUVERNUL MONDIAL (partea 2)

Consiliul National al Bisericilor lui Hristos din SUA finantat de … ROCKEFELLER

   Conform Wikipedia, După cultura italiană, filozofia indiană devine a doua pasiune a lui Mircea Eliade. Obținând o bursă particulară, începe să studieze limba sanscrităși Yoga cu Surendranath Dasgupta, în Calcutta. Întors la București (locuiește între 1934-1940 în imobilul aflat pe Bd.Dacia la nr. 141), își dă doctoratul în filozofie cu o dizertație despre Yoga. În 1933 capătă mare popularitate romanul Maitreyi, bazat pe experiența din India și pe date autobiografice. Între 1932 și 1943 publică mai multe volume de proză literară, eseuri și lucrări științifice.

De la mijlocul anilor ’30, Eliade, aparținând de grupa din jurul lui Nae Ionescu a îmbrățișat ideologia Mișcării Legionare, în cadrul căreia devine un activist cunoscut. Acest lucru s-a manifestat în mai multe articole pe care le-a scris pentru diferite publicații, printre care și ziarul oficial al Mișcării, „Buna Vestire”, dar și prin campania electorală pentru alegerile din decembrie 1937.

Eliade a fost arestat pe data de 14 iulie 1938 în timpul unei campanii împotriva Gărzii de Fier, campanie autorizată de regele Carol II. La vremea arestării tocmai publicase Provincia și legionarismul în Vremea, ministrul de interne, Armand Călinescu, considerând că Eliade ar fi autor de propagandă legionară.[10]

Eliade a fost ținut timp de trei săptămâni în arest la sediul Siguranței Statului de la Malmaison, unde s-a încercat a-l convinge să semneze o declarație de disociere de Garda de Fier, dar el a refuzat să o facă.[11] În prima săptămână a lunii august a fost transferat la un lagăr provizoriu din Miercurea-Ciuc. Când Eliade a început să scuipe sânge în octombrie 1938 a fost dus la un sanatoriu din Moroeni.[12] A fost eliberat pe 12 noiembrie 1938.[13]

Eliade s-a distanțat ulterior de această atitudine, însă a evitat mereu să se refere la această perioadă critică din tinerețea sa. În timp ce scria articole antisemite [14] a luat poziție fața de expatrierea unor mari intelectuali evrei și și-a menținut amiciția cu evrei ca Mihail Sebastian. Anumiți exegeți ai operei sale au comentat faptul că Eliade, de fapt, nu s-a dezis niciodată de ideologia legionară, preferând să nege ulterior că ar fi autorul unora dintre articolele care i-au purtat semnătura [15],[16]și că unele idei de factură mistic-totalitară sau antisemite ar fi regăsibile în operele sale științifice,[necesită citare]. În ceea ce privește opera literară, drama Iphigenia a fost interpretată de unii comentatori, în frunte cu Mihail Sebastian, a fi o alegorie a morții lui Codreanu [17].

   Iata ce scrie Laurentiu Dumitru in articolul sau despre Mircea Eliade:

Mircea Eliade si desfrânatii hippy

Miscarea hippy (flower-power) din anii ’60 a fost propovăduitoarea libertătii sexuale („viata în comun”). Sexul exprimă viata trăită într-o deplină libertate, departe de tiparele conservatoare, totul mergând până la refuzul unei minime moralităti, spuneau acestia.
Fanii hippy din România aduc deseori în apărarea lor cuvintele lui Mircea Eliade (aflat la Chicago, unde era profesor titular la Catedra de Istoria Religiilor), care, la începutul anului 1968, fascinat de fenomenul hippy, atunci în mare vogă, îsi găseste timp pentru a discuta cu câteva zeci de tineri studenti adepti ai acestei miscării. Concluziile discutiilor cu acestia le notează în Jurnal, vol. I, în 26 ianuarie si 3 martie 1968: „Fac dragoste liberă, dar nici o promiscuitate ; nimic orgiastic, dimpotrivă, spun ei, nudismul fetelor si femeilor ajută camaraderia” .
O pledoarie pro-hippy găsim si în lucrarea sa Încercarea labirintului (carte-interviu), 1990. Aici autorul e mult mai vehement afirmând: „Eu protestez împotriva acelora care consideră că tendinta spre sexualitate si orgie a tinerilor hippy face parte din miscarea de eliberare sexuală ce are loc în întreaga lume. În cazul lor, e vorba mai ales de ceea ce s-ar putea numi nuditatea paradisiacă si unirea sexuală înteleasă ca ritual. Ei au descoperit sensul profund, religios al vietii. În urma acestei experiente, s-au descătusat de toate superstitiile religioase, filosofice si sociologice. Sunt liberi. Au regăsit dimensiunea sacralitătii cosmice, experientă de mult tăgăduită, de pe vremea Vechiului Testament” .
Ne vedem obligati a preciza că din punctul de vedere al învătăturii lui Hristos, desfrâul este încălcarea Poruncii a VII-a din Decalog : Să nu fii desfrânat (Iesirea 20, 14).
Cum să vedem în desfrâu „nici o promiscuitate”?
Adică nimic necuviincios, nimic imoral!
Despre acest mare păcat al desfrâului, Sf. Apostol Pavel spune: Fugiti de desfrânare ! Orice păcat pe care-l va săvârsi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieste în însusi trupul său. Sau nu stiti că trupul vostru este templul al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-l aveti de la Dumnezeu, si că voi nu sunteti ai vostri ? (I Corinteni 6, 18-19).
Mai precizăm aici că Mircea Eliade admira chiar si pe heroinomanul, bisexualul si satanistul Aleister Crowley . La Eliade admiratia se năstea atunci când întâlnea persoane care trăiau, redescopereau asa zise aspecte arhaice ale sacralitătii. Admiratiile lui Eliade nu tin de moralitate, deci nu sunt normative pentru viata crestină. Putem spune că avea un alt sistem axiologic, propriu nu crestinului, ci istoricului religiilor. Asa că poate nu gresim dacă dăm dreptate unui coleg de-al său de generatie care-l numeste „un fost credincios, un spirit religios fără religie” .

Teologia ortodoxă si Mircea Eliade

J.M. Velasco, cunoscut autor celor interesati de Istoria Religiilor, desi încearcă să aducă argumente în favoarea ortodoxiei lui Eliade un text de Jurnal, datat 1963, delimitează într-unul din eseurile sale Teologia de Istoria Religiilor spunând: „Mircea Eliade este istoric al religiilor. Opera sa nu este teologică si nu poate fi utilizată în scopuri apologetice de vreuna din confesiuni. De origine crestin ortodox, el este extraordinar de discret în aluziile la pozitia religioasă personală” . Pe de altă parte, „Thomas J.J. Altizer (Universitatea din Atlanta) afirmă că teologia actuală trece printr-o criză a cărei solutie nu e decât însusirea si asimilarea sacrului preconizată de Eliade” . Acelasi profesor citat de Ionel Jianu consideră că „religia crestină va muri (!!! n.n.) dacă va continua să rămână legată de o istorie si de o civilizatie pe cale de disparitie… M.E. este omul cel mai calificat pentru a initia teologia contemporană în misterul si realitatea lumii sacre” . După cum se observă în această privintă lucrurile nu sunt foarte lămurite existând păreri pro si contra folosului scrierilor stiintifice eliadesti din perspectivă teologică. Mai mult decât atât, profesorul Altizer avansează nebuneasca idee că Eliade e singurul în stare să „initieze” teologia crestină actuală!!
În Biserica noastră, după câte stim, singurul teolog care critică virulent opera marelui savant este Nichifor Crainic. Există o serie de trei articole publicate în epocă  (1963) ale teologului nostru la adresa lui Eliade, articole adunate acum prin grija lui # Mircea Handoca sub denumirea generică de Dosarul Eliade, care va număra, se pare, 25 de volume, din care au apărut abia sase. În aceste articole Nichifor Crainic îl numeste pe Eliade: „erudit în obscuritătile sibiline din descântecele tuturor babelor de pe glob”, „satelit al lui Nae Ionescu, astru fără lumină proprie”, „sexolog maniac”, „pornograf maniac”. Acelasi Nichifor Crainic afirmă despre Eliade: „M.E. nu are nici un aport personal. El e o prodigioasă aparitie livrescă. A devorat tot ce a găsit prin biblioteci despre superstitiile omenirii primitive si acest conglomerat îl trece în cărti proprii care fie că se numesc Istoria religiilor, Yoga, Mitul eternei reîntoarceri sau Făurari si alchimisti (aceasta din urmă lucrare având în editiile franceză si engleză ilustratii cu stranii reproduceri pornografice scoase din alchimia medievală); toate au acelasi continut acumulat si interpretat cu o perseverentă demonică în sensul unui sexualism universal. M. E. e un sexolog maniac. Maniac fiindcă este obsedat de una si aceeasi temă, fortificată mereu cu aberatii culese din superstitiile preistorice ale omenirii, pentru a clădi pe temeiul lor o vedenie pansexuală a universului. Aderând la această vedenie, el refuză să o numească primitivă, calificând-o mai prestigios cu termenul de arhaică” .
În acelasi articol Nichifor Crainic spune: „Pentru a-si demonstra această teză (anume că tot universul e rodul unui pansexualism, -freudism înainte de Freud- , care se reflectă ca arhetip cosmogonic în pansexualismul terestru) Mircea Eliade îngrămădeste cu o eruditie mai mult decât normală toate aberatiile erotomaniei culese care vorbesc despre practicile si riturile obscene chineze, hinduse, arabe, egiptene, eline si medieval-europene, însirate în milionimi de citate” . Marele nostru teolog e oripilat si de studiu compilat (#n. N. Crainic) despre yoga hindusă unde „e un capitol uluitor de detalii scabroase, în care cu o plăcere nestăpânită, dă lista numelor proprii în toate dialectele orientale ale organelor si actiunilor erotice naturale si mai ales contra firii… această nomenclatură anatomică de dictionar obscen nu dovedeste decât gustul morbid al autorului” . De altfel debutul literar al lui Eliade e un faimos eseu, „o confesiune sexuală de un cinism dezgustător” , e vorba de „Litanii pentru fecioară” (martie 1928), urmat de „Glorii pentru mascul” (aprilie 1928) apărute la Pământul din Botosani si reproduse sub titlul generic „Apologia virilitătii” în volumul omagial Eliadiana, Polirom, pp. 9-11 (n.n.).

Alte acuze de pornografie
S-au scris adevărate apologii la adresa literaturii eliadesti, dar si acuzele si criticile virulente au fost parcă la fel de numeroase si de justificate. Unii au trecut cu vederea scăpările si erotismul exagerat, se pare, fiind fascinati de eruditia tânărului Eliade. Dacă operele stiintifice au fost criticate pe motiv de pornografie, beletristicii lui Eliade i s-au adus mult mai multe critici. Romanul Isabel si apele diavolului (1930) a născut vii controverse, Serban Cioculescu se exprimă hâtru la adresa lui Isabel…: „Nu garantez moralitatea romanului său. De altfel cred că ideea moralitătii în artă nu se pune (!! n.n.). Ideea moralitătii ar putea fi pusă de spiritualistii mai mult sau mai putin mistici si ortodocsi de la Gândirea, de unde a purces M.E. Îi las să se adune în conciliu, laic, sau ecumenic, pentru a discuta, sub ocrotirea Sfântului Duh, despre ortodoxia acestui roman” . Nichifor Crainic numea romanul Isabel… „o apologie neobrăzată a pederastiei” . Nici marele critic literar G. Călinescu nu-i laudă acest prim roman. El spune: „romanul e pueril, totusi cu o notă de personalitate de pe acum fixată…Amestecul acesta de sexualitate si aspiratie la eruditie, de viată mondenă si esoterism încântă intelectul” . Romanul Maitreyi (1932), această carte de căpătâi a îndrăgostitilor de dragoste, a fost primit mult mai bine de critică. Perpessicius îl laudă. Serban Cioculescu de asemenea, însă tine să precizeze că: „…e o simfonie a dragostei trupesti, o Kamasutra sublimată, chintesentială” . Povestea e exotică si atât de caldă, de firească. Traditia hindusă nu îngăduie apropierea a doi îndrăgostiti apartinând unor lumi diferite, însă Eliade, exagerând si chiar inventând (îmbinând autobiografia cu „imaginatia”) va contura o imagine-mit a eroinei care însă o va defavoriza si-i va face mult rău. În romanul replică scris după 42 de ani de către Maitreyi Devi It does not die, apărut la noi cu titlul Dragostea nu moare, eroina neagă cu străsnicie întâlnirile nocturne din camera lui Mircea: „Cum m-ai putut compromite în fata lumii – cartea ta a ajuns la 20 de editii – asta e dragoste?” . Exegetul american al operei lui Eliade, Mac L. Ricketts, îi mărturiseste si el lui M. Handoca într-o convorbire că: „Maitreyi nu poate uita marea dragoste pe care a avut-o fată de el (de Eliade n.n.). Asta nu a împiedicat-o să fie nervoasă si foarte supărată din cauza unor pasaje compromitătoare din cartea lui Eliade” , lucru confirmat si de Chabu, sora mai mică a lui Maitreyi, care a dat prin 1990 un interviu Televiziunii Române.
În Întoarcerea din rai (1934), următorul roman, desi autorul nu renuntase la erotism, nu a mai făcut subiectul polemicilor atât de vehemente. El este considerat de G. Călinescu „un roman inexistent în planul creatiei fiind interesant doar ca document al unei mentalităti”. S. Cioculescu găseste de cuviintă să laude lucrarea – „foarte interesantă, vioaie, cerebrală”- , însă însiruie greselile de acord, confuziile de cuvinte si alte greseli de limbă.
Romanul Huliganii (1935) redeschide subiectul pornografiei eliadesti. G. Călinescu îi critică cu asprime „apucătura” afirmând că : „frecventa reprezentărilor lascive, uneori de tot puerile, strică seriozitatea operei, satisfăcând ieftin pe cititorul comun” . Tot astfel, ca si în Întoarcerea din rai, în Huliganii „eroii sunt munciti de sexualitate si metafizică: două stigmate proprii vârstei tinere de azi” afirma Perpessicius . Scandalul e în floare, „conservatorii s-au revoltat împotriva imoralitătii ei, în special împotriva descrierilor, considerate prea generoase, de scene erotice…” . Nuvela Domnisoara Christina (1936) avea să pună capac la toate. M. Eliade în această nuvelă vampirico-erotică descrie cu o lascivitate rară cum o fetită de 10 ani (diabolică si degenerată) seduce un bărbat cu care se va împreuna într-o scabroasă si perversă scenă sado-masochistă. George Călinescu, iesind parcă din linia criticilor anterioare, admiră justetea în parte a viziunii nuvelei, dar i se pare că „Egor se abandonează prea mult dezmierdărilor, Egor adică autorul. E un crunt incestuos aici, care sperie” . În Istoria… sa acelasi G. Călinescu afirmă că: „…
în toate romanele lui M.E. eroul posedă pe toate femeile practicabile din familie. Lucrurile decurg cu o mare impuritate. E de ajuns a spune că nuvela e stăpânită de trei experiente sexuale: dorinta de împerechere cu o moartă, dorinta de împerechere cu un copil si dorinta de copulare cu o bolnavă (la accidentul calendaristic)” .
Mihail Sebastian, bunul său prieten, scria în Jurnal cum a fost boicotată, pe bună dreptate (n.n.), cartea Domnisoara Christina: „Mircea e revoltat, librarii îl persecută, …editorii îl lucrează, Ocneanu e ironic cu el, Misu de la Cartea Românească e perfid… Ciornei nu i-a pus cartea în vitrină, Alcalay a pus-o dar nu se vede, Cartea Românească îl sabotează” . Mai târziu, în 1968, în nuvela Pe strada Mântuleasa, scriere fantastică în care îmbină mitologicul cu politicul, va oripila din nou cititorii cu o scenă de orgie (sex în grup) dintre o femeie mare, uriasă si niste bieti ciobani, iar mai apoi aceeasi femeie este înfătisată de Mircea Eliade într-o scenă zoofilică alături de un taur…
De altfel, femeia e privită ca un simplu mijloc de folosintă sexuală si repudiată cu un egoism dur, în mai toate scrierile sale, exceptie făcând Maitreyi – avea să spună Călinescu.
Mă opresc aici cu exemplificările si asa prea numeroase, făcute însă spre lămurirea tinerilor lui fani si profani care poate ar fi crezut că „scenele” sunt doar întâmplătoare si nu o constantă a operei eliadesti. Valurile făcute în jurul său au dus la destituirea sa (în 1937) din functia de asistent universitar onorific pe care o avea pe lângă Nae Ionescu pe motiv de „pornografie literară”. Prietenii apropiati au găsit că destituirea e nedreaptă, că miroase a răzbunare si i-au luat apărarea (Constantin Noica, Emil Cioran, Arsavir Acterian, chiar si Alexandru Mironescu).
Sper să-mi fie iertată „obrăznicia juvenilă”, dar „mi-e prieten Platon, dar mai prieten mi-e adevărul” sau parafrazând „Mi-e drag Eliade, dar lui Hristos vreau să-mi închin viata”. Multe putem cunoaste, dar nu toate ne sunt de folos. Sunt lucruri detestabile din perspectivă crestină în scrierile eliadesti si le-am numit în mare parte aici, dar si lucruri de admirat: interesantele articole si conferinte radiofonice despre Ortodoxie , nuvela O fotografie veche de 14 ani -„textul poate cel mai profund credincios si ortodox scris vreodată în limba română” , excelentul studiu „Comentariu la Legenda Mesterului Manole” etc.
Avem de învătat de la M.E. vointa dârză, efortul urias, severa disciplină a muncii… Să nu facem însă din opera lui Eliade ce nu e…
Opera sa are o mare însemnătate în cultura noastră si în cultura lumii, dar să-l admirăm pe savant pentru ce e, nu pentru ce nu e. Eliade nu trebuie luat ca reper în ceea ce priveste moralitatea. Eliade e mare, e vast, dar nu e mântuitor. Si când mă gândesc că un pseudo-isihast, Vasile Andru, cerea în urmă cu ceva ani canonizarea ca sfânt a marelui savant …
Să avem totusi discernământ…

   Cititi va rog si:

Aleister Crowley si REVOLUTIA SATANISTA (rock, sexualitate, droguri) – video si completari necesare

33 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. ioan said, on iunie 17, 2013 at 11:37 am

    si eu sunt”crestin ortodox”convins, dar vreau sa ma ardeti si sa-mi tina spici-ul un popă negru. pa si pe toti va pup dulce pe frunte, pardon, pe cenuşa. PS. poate ma treceti in randul sfintilor si pe mine. de ce ? pt. ca merit. pt. ca sunt liber. apropo, sa veniti si la moastele mele – le gasiti in urna cu nr. 666 va urez – unitate in diversitate !

    Apreciază

    • Maria said, on iunie 17, 2013 at 3:30 pm

      Felul cum sfarsesti si cum esti inmormantat , explica foarte bine cui ai slujit o viata si ce fel de „crestin-ortodox”ai fost , alte explicatii si justificari , nu-si au rostul .
      Se vede treaba ca a fost parasit de Dumnezeu , la sfarsitul vietii lui .
      Ce inseamna ca a fost o intelegere intre sotia lui sa fie incinerat ???Acesta nu-i un argument .
      Trebuia sa ceara sa fie spovedit si impartasit , dar nu reiese acest lucru , se intelege ca era cat se poate de departe de Crestinismul Ortodox .
      A fost inmormantat ca un caine , de catre pagani .La ce i-a folosit lui slava lumii si aceasta lucrare „Istoria Religiilor ” , daca pana la urma nu a stiut nimic despre Adevar ?

      Apreciază

    • valentin said, on iunie 17, 2013 at 8:44 pm

      cred ca M. Eliade a fost atras fara vointa lui intr-un complot asa cum rezuma parintele Calciu la final, si pare explicabil in ideea ca „intunecatii” vor sa compromita toate valorile umane ca sa-i prezinte ca pe niste confrati.

      Apreciază

  2. gerica64 said, on iunie 17, 2013 at 12:17 pm

    In mod sigur a fost ratacit.Eliade era foarte bun pentru Religia Universala de se omoara illuminati sa o introduca prin prefacutul asta de papa Francisc.Bine ca nu sa sincronizat perioada vietii lui cu evenimentele de acum.

    Apreciază

  3. ioan said, on iunie 17, 2013 at 1:00 pm

    Vasile frate! ce ti-au facut ăştia acolo? te-au resetat? daca scriu ceva pt. cei ce au trecut de lapte si au ajuns sa „poata manca carne” nu publici. de ce? nu intelegi? daca scriu in spirit de gluma,dar incercand sa moralizez, tot nu publici. de ce? tot nu intelegi? ce sa inteleg ? Hristos zice-fiti intelepti ca serpii, nu zice fiti prosti. vremurile care vin nu sunt pt.”caldicei”care bajbaie ortodoxia. nu-mi ramane decat sa ne luam la revedere. Doamne ajuta si-ti doresc sa te mantuiesti.

    Apreciază

    • saccsiv said, on iunie 18, 2013 at 3:24 am

      ioan

      Aia nu e gluma. L-am scos de la moderare, poate ceilalti frati considera ca e o gluma.

      Apreciază

      • cosminml said, on iunie 18, 2013 at 8:13 am

        Nu e gluma ci e sinistra.

        Apreciază

      • Maria said, on iunie 18, 2013 at 6:46 pm

        Nu este o gluma , cu asa ceva nu se glumeste , intr-adevar e sinistru ce ai scris acolo si nu te mai scuza , ai gresit scriid asemenea bazaconii .

        Apreciază

    • Alex Popa said, on iunie 18, 2013 at 12:44 pm

      Macar daca scriai corect 😀

      Apreciază

  4. Bogdan said, on iunie 17, 2013 at 1:04 pm

    Cred ca acum avem nevoie cel mai mult discernamant (din cauza ca ne cam lipseste) in problema nationalismului si al eroilor nationali, si asta din cauza ca multi dintre noi ajung sa confunde natiunea cu Biserica Ortodoxa, si eroii nationali cu eroii Ortodoxiei (sfintii). Asta cred ca e si cauza pentru care cred eu ca apar propuneri de canonizare pentru Mircea Eliade, Mihai Eminescu, etc…

    Fratilor, natiunea (romana si nu numai) e o organizatie mai mult omeneasca, iar eroii ei (in mare parte) sunt eroi omenesti (ca sa nu spun chiar lumesti). Biserica este o organizatie divino-umana, iar eroii ei sunt eroi duhovnicesti, nu lumesti.

    Exista si cazuri in care eroii nationali au fost si eroi ai credintei (Sf. Stefan cel Mare, de exemplu), dar nu cred ca au fost prea multi asa.

    Cam cati sfinti si cuviosi parinti nationalisti ati gasit in Sfanta Scriptura, Vietile Sfintilor, Pateric, Scara si alte carti duhovnicesti din trecut? Dar nationalismul l-ati gasit mentionat in vreuna din cartile astea?

    E bine sa fii patriot, sa aperi valorile nationale, sa cumperi produse romanesti chiar daca uneori sunt ceva mai scumpe, etc. Dar trebuie si putin discernamant. In comparatie cu Biserica Ortodoxa (mama noastra), natiunea e o institutie cu mult mai putin importanta.

    Bogdan.

    Apreciază

    • Ioan Pelasgul said, on iunie 17, 2013 at 3:38 pm

      Patriotismul si nationalismul nu-s tot una, in plus a fi nationalist nu inseamna sa cumperi produse romanesti( facute in Romania) ci sa le cumperi de la Romani, facute de Romani pentru Romani. In Romania in general se cumpara produse „romanesti” de la biznitari tigani facute de romani sau de turci….

      Apreciază

    • Mălin said, on iunie 18, 2013 at 10:55 am

      Sa zicem ca Eminescu a fost o exceptie care s-a trezit pe ultima suta de metri si s-a pocait.
      Poezii ca Luceafarul (cu o tenta cam luciferica) si altele de genul vadesc ratacirile lui de mai inainte, dar cu toate astea, are si poezii bune, cum este de exemplu, poezia scrisa in cinstea Maicii Domnului. Ca ziarist are si multe articole bune in presa scrisa din perioada in care a trait.

      Apreciază

  5. IOAN said, on iunie 17, 2013 at 2:18 pm

    MIRCEA ELIADE a fost din pacate un ratacit…prin cartile lui a ratacit si rataceste in continuare multe suflete din inreaga lume…nici nu vreau sa ma gandesc cat RAU a facut si face in lume cartile lui si mai ales ce pedeapsa grea o avea in IAD….de aceea noi crestinii ortodocsi sa fim atenti SA NU LASAM RAUL SA CURGA DIN VINA NOASTRA si cu CONTRIBUTIA NOASTRA caci foarte greu se mai poate repara TRECUTUL.Acest proces poate fi IREVERSIBIL iar efectele sale IREMEDIABILE…

    Apreciază

  6. danutza said, on iunie 17, 2013 at 2:48 pm

    http://adevarul.ro/economie/business-international/g8-1_51bed287c7b855ff569d0984/index.html
    Recomandările specialiştilor pentru liderii G8: impozit unic pe profit în UE şi reformă fiscală la nivel mondial

    Apreciază

  7. pongogonzo said, on iunie 17, 2013 at 4:07 pm

    Reblogged this on pongogonzo.

    Apreciază

  8. Mălin said, on iunie 17, 2013 at 4:16 pm

    Da cu siguranta a fost.
    In aceeasi categorie poate fi trecut si Emil Cioran pe care multi, inclusiv din mediile ortodoxe, il recomanda acuma ca pe ceva nemaipomenit
    Adevaratele valori la noi, care sa ne reprezinte cultural nu sunt scoase in fata.
    Sunt promovati tot soiul de plagiatori ale diferitelor curente si ideologii fie ca sunt din orient, fie ca sunt occidentale si asa mai departe.

    Apreciază

    • Marius Barbu said, on iunie 18, 2013 at 12:25 am

      „Foarte frumos!” asta înseamnă că dacă o să strig: România nu’i sodoma ! o să
      Îmi dea amendă şi dacă nu am cu ce plăti fac puşcărie … Cum
      era o profeţie prin Sf. Tradiţie că: îi vor scoate afară din puşcărie pe infractori şi îi vor băga pe creştini în locul lor.

      Apreciază

      • tataia said, on iunie 18, 2013 at 7:23 am

        Deci se vede clar cit de rauvoitoare este uniunea europeana in privinta tarii noastre si a poporului roman. Ne interzic sa facem vreo disociere (discriminare) intre romani si tigani…sintem 100% raspunzatori pentru actiunile acestora (ale tiganilor) atita timp cit acestia au CETATENIE romana…ca originea etnica si geografica sint cu totul altele nu conteaza…atita timp cit au cetatenie romana se numesc romani si daca merg la furat in anglia sau spania tot noi rapundem pentru faptele lor. Asta s-a dorit de la bun inceput…mai intii cu introducerea cuvintului rom, apoi cu introducerea limbii romani, limba care NU EXISTA…acum cu amenzi daca cineva pronunta cuvintul tigan…ei uite eu o sa continui sa il folosesc. In schimb vin frantujii si se declara nemultumiti de politica de la Bucuresti si anume aceea prin care statul roman continua sa isi exporte cetatenii cei mai saraci, cei mai defavorizati in tarile vestice, cetateni care se dedau la cersetorie, furturi, etc. Nici un cuvint despre faptul ca acei cetateni sint de fapt TIGANI si nu romani! Pentru ei este acelasi lucru…si asta se doreste demult sa fim bagati in aceeasi oala cu tiganii!

        Apreciază

  9. mircea.v said, on iunie 17, 2013 at 4:33 pm

    Eliade sminteste pe multi cu scrierile lui. Dupa rod cunoastem pomul. Rodul lui Eliade nu e un rod bun. Vorba lui gerica, ar fi fost bun in aceste vremuri (in sens rau)

    Apreciază

  10. mircea.v said, on iunie 17, 2013 at 6:39 pm

    Referitor strict la articolul parintelui Calciu:
    In incercarea parintelui de a-l scoate oarecum basma curata pe Eliade in privinta incinerarii, exista un punct slab. Ca istoric al religiilor, Eliade trebuia sa stie ca Adevarul este doar in Ortodoxie si ca celelalte sant minciuni. Atunci, daca avea o credinta simpla de taran, de ce discipolii lui Eliade erau cu orientalisme si nu erau ortodocsi? Cum adica esti ortodox, da ai discipoli in ratacirile orientale? Asta e rodul care il tradeaza pe Eliade in aceasta situatie: discipolii.
    De ce a fost ars Eliade? Pentru ca discipolii lui erau rataciti. Iar daca discipolii sant rataciti si profesorul nu face nimic sa-i indrepte, inseamna ca si profesorul e ratacit. Daca discipolii ar fi fost ortodocsi, Eliade nu ar fi fost incinerat.

    Faptul ca Eliade parea sincer cand a zis ca are credinta simpla de taran poate fi adevarat. Doar ca pt Eliade aceasta afirmatie putea sa nu insemne ce ar insemna in mod normal pentru un crestin ortodox. De aici provin multe neintelegeri, unul zice ceva si acel ceva are o semnificatie in capul lui, iar pentru celalalt, acel ceva are alta semnificatie.

    Apreciază

  11. Neddih said, on iunie 17, 2013 at 9:01 pm

    Intr-adevar, Eliade avea cateva ‘dubiosenii’. Majoritatea cartilor lui contineau elemente sexuale. Imi amintesc de ‘La Tiganci’, care desi se vrea a fi ceva abstract, foloseste elemente impudice si imoralitati care nu-l pun intr-o lumina ortodoxa. In alte parti stiu ca scria despre experientele lui narcotice, iarasi un lucru imoral.
    Totusi, cu putina mea minte, nu m-as gandi sa-i ghicesc locul odihnei de veci.
    Ca personalitate laica insa, tot respectul.

    Apreciază

  12. Mălin said, on iunie 17, 2013 at 10:26 pm

    „personalitate laica” zici ?
    poate pentru laici pagani, laic nu inseamna om fara credinta si „laicii” romani sunt majoritari ortodocsi !
    laic ca termen termen imprumutat de prin alte zone, si se vrea o definire mincinoasa a lui prin separarea oamenilor de biserica…

    Apreciază

  13. tataia said, on iunie 18, 2013 at 7:33 am

    Mda..din pacate Eliade a fost cam ratacit..Se vede si din scrierile lui…Sint 100% convins ca nu a fost rau intentionat dar din pacate dracul pe multi ii amageste cu yoga, cu esoterisme cu fel de fel. Am citit si eu din scrierile lui (ceea ce era obligatoriu la scoala) si nu am priceput absolut nimic…poate tocmai pentru ca erau prea esoterice pentru gustul meu…Dumnezeu sa aiba mila de sufletul lui, ca eu sint convins ca n-a fost rau intentionat…doar ca amagit de cel rau a gresit calea. Nu acelasi lucru pot spune insa despre Nicolaescu care era de o mindrie si ingimfare rar intilnite.

    Apreciază

    • mircea.v said, on iunie 18, 2013 at 10:26 am

      tataia,

      imi vine greu sa cred ca un om „asa mare si tare si cu o minte care sa patrunda acolo unde alte minti nu au acces” nu si-a dat seama ca in toate ratacirile orientale nu exista conceptul iubire-iertare. Si de aici pleaca totul. Asa ne invata Iisus. Dar, cei mandri si orgoliosi sant gadilati de aceste religii care sant exact opusul ortodoxiei in privinta smereniei. In ratacirile astea ideea centrala este „eu, eu, eu…”. „tu prin propriile puteri poti deveni dumnezeu”
      Daca avea credinta simpla de taran ar fi trebuit sa zica: fratilor, eu va zic de toate religiile astea, dar una singura este cea adevarata, Ortodoxia.
      Cine vrea sa il gaseasca pe Dumnezeu, il gaseste. Dumnezeu nu-l lasa ratacit, mai ales daca este nascut ortodox. Daca esti nascut ortodox e cel mai nasol ca nu mai ai scuze (circumstante atenuante – cum zice parintele Paisie).
      Asa, a facut o zapaceala generala, dupa cum descrie si parintele Calciu atmosfera de la inmormantare si de la el de acasa.
      El a ales aceste rataciri si Dumnezeu l-a lasat in voia lui, sa se dea cu capul de pereti. Si lumea a zis ca aceasta dare a lui cu capul de pereti, vai ce mare realizare reprezinta. Cand il ai pe Iisus, s-a terminat cu orice filosofie, cu orice alta religie. Nu mai e nimic altceva de spus, nu mai e nimic de adaugat.

      Apreciază

      • tataia said, on iunie 18, 2013 at 1:41 pm

        Da, asa este. AI dreptate!

        Apreciază

  14. timosciuc said, on iunie 18, 2013 at 7:31 pm

    eliade nu a fost doar un teoretician ci a facut yoga cu tot sufletul si s a vazut si prin testamentul sau ce a iubit mai mult,in cartile lui il slaveste pe antihrist ,treaba lui si a celor care l au ca idol ,e prea ciudat ca un om normal sa nu aiba alta treaba decat sa l citeasca

    Apreciază

  15. Marius Barbu said, on iunie 18, 2013 at 11:21 pm

    ce scrie prin cartile alea seamana a ecumenism cu ritualuri masonice

    Apreciază

  16. luigi said, on ianuarie 29, 2014 at 3:23 pm

    pe blogul Saccsiv la categoria” incinerare” prin testament, nu e adaugat Sigmund Freud, părintele psihanalizei, a murit în 1939 şi a fost incinerat la Londra.

    Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/urna-cu-cenusa-lui-sigmund-freud-deteriorata-in-timpul-unei-tentative-de-furt_1359035.html#ixzz2rnEzV4vA
    Follow us: @realitatea on Twitter

    Apreciază

  17. Radu said, on noiembrie 20, 2014 at 7:23 pm

    Asta e o fata nevazuta si nestiuta de multi chiar profesori sau critici literari, pun pariu pe asta…
    Sunt dezamagit de Eliade nu am crezut sa fie chiar asa!

    Informatiile astea nu le gasesti la ora de limba romana sau la literatura…

    Pacat de el ca s-a lasat sedus sau stapanit de ceea ce a citit prin literatura orientala…
    Asta inseamna uneori cand citesti fara sa ai un „firewall” adica un zid de protectie de discernamant sa judeci ce e bine si ce e rau si sa filtrezi informatia…

    Multi fac greseala asta cand citesc ceva nu judeca nu sunt critici si atenti si constienti de ceea ce citesc…
    Pentru acestia unele carti e mai bine sa nu le ajunga pe mana ca e foarte posibil sa ii duca pe cai gresite…
    Nu cred ca exagerez cand zic ca probabil dupa moartea sa pe Eliade la luat in primire pe lumea cealalta un loc la foc si la smoala fierbinte sau alta pedeapsa…

    Dumnezeu sa il ierte !

    Apreciază

  18. […] A FOST MIRCEA ELIADE UN RATACIT? Incinerat, ceremonie funerara la Capela Rockefeller, serviciul divi… […]

    Apreciază


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: