În Bihor, PS Sofronie Drincec impune preoților o dictatură “conform regulamentului BOR”

Am primit pe mail urmatoarea stire, care arata tendintele foarte grave ale dictaturii din biserica institutionalizata din Romania

Toate binecuvântările și pogorămintele la nivelul eparhiei se fac în funcție de convingerile și plăcerile personale ale PS Sofronie. Preoților li se amintește mereu de supunerea ce trebuie să o aibă față de ierarhul locului dar nu li se spune nimic despre respectarea și apărarea învățăturii de credință a Bisericii Ortodoxe.

BOR nu se mai conduce după canoanele Sfinților Părinți ci după noi regulamente votate în sinod și aplicate după bunul plac. Toate acestea sub pretextul unei reorganizări a posturilor clericale, care, în viziunea noastră, schimbă cursul lucrurilor. Pe aceeași linie, cu ceva timp în urmă, mai exact la două luni după trecerea în veșnicie a patriarhului Teoctist Arăpașu, PS Sofronie spunea că a venit momentul să se pună rânduială în Biserică.

După instalarea în scaunul episcopal de la Oradea, PS Sofronie Drincec a debutat în slujirea arhierească din județul Bihor cu o serie de scandaluri. Unele pornind de la ambiții personale și dorința de a dovedi că “eu sunt șeful”, iar altele de la compromisuri care au dus la pierderea de biserici, încălcarea canoanelor bisericești și a moralei creștine, o parte din ele fiind relatate și în presa locală (scrisă și on line).

Viața “duhovnicească” a capului eparhiei orădene a lăsat o puternică amprentă asupra zonei pe care Sinodul BOR i-a dat-o în pastorație. Mutarea unor preoți după bunul plac, fără a ține seama de realizările acestora și dorința credincioșilor, alungarea unora din parohiile și mănăstirile unde au slujit, mesele îmbelșugate și luxul exagerat (în timp ce credincioșii o duc tot mai greu), aroganța și disprețul față de cei în necazuri, modul dictatorial de a conduce eparhia, nepotismele, nesinceritatea și multe altele au făcut ca tulburările credincioșilor și nemulțumirile clerului inferior să crească pe zi ce trece. Ca o consecință a scăderii vieții duhovnicești la nivel de eparhie, mulți credincioși au ales să își caute duhovnici în alte eparhii.

Pentru a pune situația sub făgașul “normalității” PS Sofronie s-a gândit să aducă noi “rânduieli” în eparhia sa. În acest scop preoților li s-a impus o serie de reguli care dacă nu sunt respectate aceștia riscă să rămână fără parohie sau să fie caterisiți. Noile “rânduieli” au fost făcute astfel încât să nu se încalce regulamentul BOR – chiar folosindu-se de acesta – dar, în schimb, să condiționeze activitatea misionară a clerului din Bihor de convingerile personale ale PS Sofronie. Astfel, preoții care au altfel de convingeri decât ale preasfinției sale trebuie să le schimbe sau măcar să le țină sub tăcere. Duhovnicii sau preoții din alte eparhii, cu alte convingeri despre modul de gândire și viețuire ortodoxă, decât cel al PS Sofronie, nu au voie să slujească, să predice sau să susțină conferințe pe teritoriul canonic al acestuia. Împiedicarea acestor activități duhovnicești au ca temei o atitudine și un mod de gândire de genul: “Nu au binecuvântarea preasfințitului nostru. E suficient ca ei (credincioșii-n.n.) să știe doar ce îi învățăm noi” după cum susține un consilier eparhial de la Oradea.

Pornind de la cele prezentate mai sus, preoților din Bihor li se interzice să anunțe în biserici sau să afișeze programe cu activități ortodoxe care nu au convingerile preasfinției sale. Cu alte cuvinte dacă preoții susțin și încurajează activități antiecumeniste sau împotriva îndosarierii electronice (actele cu cip), cateheze (canoane, dogme) tradiționaliste, învățături ale Sfinților Părinți referitoare la problemele sensibile cu care se confruntă Biserica în momentul de față etc., riscă să fie suspendați sau mutați într-o parohie săracă. O sancțiune poate veni cu ușurință asupra preoților care propovăduiesc înfrânarea trupească, smerenia sau sărăcia clerului ca nu cumva să se interpreteze că aceasta ar fi avut vreo referire în mod special la cei (cel) în cauză, etc.

Pentru a-și impune „autoritatea” față de „subordonați”, PS Sofronie a găsit de cuviință să „aplice” regulamentul BOR, în mod special articolele care fac referire la subordonarea preoților față de ierarh. Au fost folosite în acest sens articolele: 43, 48 (1), 49 (1-3), 51 (2), 88 (n,o,x,a1) si 123 (2,3,7) – vezi anexa. Acestea nu ar fi o problemă dacă preotul ar avea încredere în conducătorul său, dar știind linia pe care ierarhul bihorean a pornit în activitatea sa pastorală putem să deducem cu ușurință care este scopul acestei reorganizări a fișei postului fiecărui preot din subordinea sa.

În art.123 al.7 din Statutul de funcționare al BOR scrie că “personalul bisericesc primește din partea chiriarhului o decizie prin care se reglementează drepturile și îndatoririle ce-i vor reveni”. Această decizie se dă fiecărui preot la angajarea pe post. Pentru a putea “reînoi” decizia dată fiecărui preot la angajare, PS Sofronie s-a gândit să facă o reangajare a preoților pe aceleași posturi astfel încât, cu prilejul noii numiri pe post, preoții din cuprinsul eparhiei să semneze noua DECIZIE. La prima vedere se pare a fi o simplă formalitate fără sens. Scopul real al acestei “manevre” este asigurarea tăcerii si supunerii clerului inferior față de ierarhul locului.

Conform primului articol din decizia chiriarhală: preotul paroh este numit pe post “pe o perioadă nedeterminată sau până la revocarea din funcție de către chiriarh”. În al treilea articol se specifică subordonarea directă față de protopop.

Art.5 menționează că preotul paroh nu poate pleca în străinătate fără aprobare de la chiriarh. Ieșirile din țară nu ar fi o problema atâta timp cât plecarea la mănăstirile din Rusia, Ucraina, Ierusalim, Athos etc nu ar fi o îngrijorare pentru ierarhii ecumeniști. Aceștia consideră că mănăstirile tradiționaliste, din țările sus menționate, unde mulți preoți  bihoreni fac pelerinaje, influențează modul de a gândi în ce privește problemele mai sensibile cu care se confruntă ortodoxia românească în momentul de față.

Art.8 al deciziei spune clar și răspicat că preotul “trebuie să se subordoneze controlului ierarhic”, iar în articolul 10 al aceluiași document prevede că raportul dintre clerul inferior (preoți și diaconi) și centrul eparhial este unul de slujire liber asumată.

Până aici se vede clar că scopul DECIZIEI chiriarhale urmărește supunerea față de chiriarh. În următorul articol (art.11) se spune că preotul nu are voie să acționeze în instanță nici o decizie a ierarhului său. Astfel, orice abuz în funcție poate fi luat drept ascultare, situație față de care preotul trebuie să se supună necondiționat, fără drept de a se apăra în instanțele laice.

Art.12 menționează că preotul paroh “poate fi oricând revocat într-o ședință de lucru a Permanenței Consiliului Eparhial, pentru activitate necorespunzătoare sau alte abateri disciplinare“. Din păcate sunt multe cazuri de abateri grave ale unor fețe bisericești ce nu au fost sancționate de conducerea eparhială a Oradiei (prăvilari, mită, spălare de bani, trafic de influiență, corupție etc.) în timp ce, pentru înlăturarea preoților sau monahilor incomozi, s-au căutat astfel de articole pentru ca TOTUL SA FIE REGULAMENTAR.

Ultimul articol (art.13) al deciziei spune că demisia clericului poate fi anunțată cu 30 de zile înainte, iar “chiriarhul poate renunța oricând la preaviz” aceasta aplicându-se practic atunci când preotului i se cere să își pună demisia pe loc. Astfel de cazuri au existat în Bihor.

Se observă destul de clar că DECIZIA chiriarhală are un scop bine determinat, punctat pe etape. Felul în care a fost alcătuită (astfel încât totul să fie conform regulamentelor BOR) dovedește că undeva există o dorință de control și subjugare a clerului. Un preot care dorește să-și păstreze postul trebuie să fie foarte atent la ce va spune de acum încolo. În felul acesta manipularea credincioșilor la nivel de eparhie se va face cu ușurință de la “cap” prin “subordonați”. Pe de altă parte, și o spunem cu regret, în nici unul din articolele deciziei chiriarhale și nici în fișa postului nu se specifică cât de puțin despre datoria preoților de a respecta și apăra dogmele și canoanele Bisericii Ortodoxe.

Cele menționate mai sus – cuprinse în decizia chiriarhală – sunt atașate contractului de reangajare iar în punctul 13 din Atribuții (atașat la fișa postului) se menționează că preotul nu poate face public nimic “decât cu binecuvântarea chiriarhului”.

La punctul 1 al atribuțiilor preotului se menționează că învățătura pe care trebuie să o transmită preotul să fie făcută doar în funcție de îndrumările chiriarhului: “…catehizează copii, tineri și adulți conform îndrumărilor Centrului eparhial”. Formularea este corectă din punct de vedere al regulamentului de funcționare al BOR, dar îndrumările centrului eparhial al Oradiei nu sunt în conformitate cu învățăturile Sfinților Părinți ai Bisericii. Astfel, în foarte multe parohii botezul se face prin stropire sau turnare, se admit rugăciuni împreună cu ereticii, se crează un laxism față de secte și catolicism, se admit cununii mixte, se scurtează slujbele etc.

Mai menționăm un aspect care nu trebuie neglijat. După trecerea la cele veșnice a patriarhului BOR, PS Sofronie a făcut următoarea afirmație: “Gata, s-a terminat cu Teoctist. Acum a venit vremea să punem rânduială în Biserică!”, iar după plecarea dintre noi a mitropolitului Bartolomeu Anania spunea (fără nici o reținere) apropiaților săi că se simte un om liber, la puțin timp după aceea trecând sub jurisdicția Mitropoliei Sibiului. Când PS Sofronie era propus pentru caterisire în sinodul BOR a adunat cu umilință semnături de susținere de la preoții din eparhia sa. După “iertarea” pe care membrii sinodului i-au dat-o, PS Sofronie a redevenit repede omul dinainte, iar acum – drept mulțumire pentru semnăturile subalternilor săi – s-a gândit să le dea noi reguli prin care să-i constrângă.

 Victor Nedelcu

Maricica Mocanu

 OBS. Pentru siguranța preoților care ne-au pus la dispoziție documentele doveditoare nu facem public nr. Deciziei chiriarhale despre care se pomenește mai sus și nici localitățile în care aceștia slujesc. Deocamdată cunoaștem cazul din Bihor, dar indiferent de loc, aceasta nu se poate face fără acordul (măcar tacit) al superiorilor ierarhici la nivel de sinod mitropolitan sau patriarhie.

 A N E X A – cuprinde articole din Statutul de funcționare și organizare al BOR invocate în “decizia chiriarhală” pe care preoții din Bihor au fost nevoiți să o semneze în urmă cu aproximativ o lună.

Art. 43 – Parohia este comunitatea crestinilor ortodocsi, clerici si mireni, situatã pe un anume teritoriu si subordonatã centrului eparhial din punct de vedere canonic, juridic, administrativ si patrimonial, condusã de un preot paroh numit de chiriarhul (arhiepiscopul sau episcopul) eparhiei respective.

Art. 48 – (1) Pe durata activitãtii lor în parohie, preotii si diaconii sunt datori a locui în parohie, în case parohiale, acolo unde acestea existã, sau în case închiriate, si au dreptul de folosintã gratuitã a unei anumite suprafete de teren, proprietatea parohiei, aprobatã de Centrul eparhial.

Art. 49 – (1) Preotul paroh, ca delegat al chiriarhului, este pãstorul sufletesc al credinciosilor dintr-o parohie, iar în activitatea administrativã este conducãtorul administratiei parohiale si presedinte al Adunãrii parohiale, al Consiliului parohial si al Comitetului parohial.

(2) Numirea sau revocarea din oficiul de paroh se face de chiriarh într-o sedintã a Permanentei Consiliului eparhial, având în vedere calitatea activitãtii desfãsurate.

(3) Din motive administrative, misionare sau disciplinare, oficiul parohial se poate încredinta de cãtre chiriarh si celorlalti preoti slujitori, într-o sedintã a Permanentei Consiliului eparhial.

Art. 51 – (2) Parohul, preotii si diaconii slujitori, precum si personalul bisericesc neclerical sunt datori sã locuiascã în parohie.

Art. 88 – Chiriarhul (arhiepiscopul sau episcopul) exercitã urmãtoarele atributii:

n) numeste, transferã si revocã personalul bisericesc clerical si neclerical în sedinte ale Permanentei Consiliului eparhial, cu respectarea normelor bisericesti în vigoare;

o) conferã distinctii si ranguri bisericesti preotilor si diaconilor din eparhie, precum si personalului monahal, cu respectarea prevederilor statutare si regulamentare bisericesti;

x) în cazuri de vinovãtie gravã poate opri de la sãvârsirea celor sfinte personalul clerical din eparhia sa si dispune, fãrã întârziere, cercetarea cazului;

Art. 123 – (2) Preotii si diaconii sunt numiti la parohie de chiriarh, într-o sedintã a Permanentei Consiliului eparhial, cu respectarea prevederilor statutare si regulamentare bisericesti.

(3) Numirea si transferarea preotilor si a diaconilor la parohii se fac prin concurs, cu exceptiile prevãzute la art. 39, alin. (1), art. 105, alin. (2), art. 124, alin. (4) si art. 125, alin. (3).

(7) Raportul între personalul clerical si Centrul eparhial este unul de slujire si misiune liber asumatã, conform mãrturisirii (declaratiei) solemne publice rostite si semnate de cãtre fiecare candidat înaintea hirotoniei întru preot. La începerea activitãtii pastorale în unitatea pentru care a fost numit, personalul bisericesc primeste din partea chiriarhului o decizie prin care se reglementeazã drepturile si îndatoririle ce-i vor reveni.