SACCSIV – blog ortodox

STUDIU: Internetul ne face să înnebunim? [Partea a II-a]

Posted in internet by saccsiv on septembrie 9, 2012

Citez integral articolul Internetul ne face să înnebunim? [Partea a II-a]

Continuarea la Studiu: Internetul ne face să înnebunim?

În același an doi psihiatri din Taiwan  au făcut vâlvă cu ideea unei noi tulburări: dependența de iPhone. Au documentat două cazuri: unul viza un pacient adolescent care a fost internat în cele din urmă la azil după ce ajunsese să folosească iPhone-ul 24 de ore pe zi. Cel de-al doilea studiu viza o vânzătoare de 31 de ani care își folosea telefonul în timpul șofatului. Ambele cazuri ar fi fost luate în derâdere dacă n-ar fi fost lansat în aceeași perioadă și studiul de 200 de pagini de la Stanford despre obiceiurile legate de iPhone. Acesta descoperea că 1 din 10 utilizatori se simt „complet dependenți” de telefon. 94% din intervievați au recunoscut că se simt într-o măsură mai mică sau mai mare constrânși în timp ce 3% nu permit nimănui să se atingă de telefonul lor.

În cei doi ani care s-au scurs de atunci îngrijorarea pentru atracția patologică cauzată de internet a crescut. În aprilie doctorii au atras atenția asupra unei creșteri a „dependenței de Facebook” în revistei The Times of India. Cele mai noi detalii despre obsesia americană pentru internet se află în noua carte a lui Larry Rosen iDisorder care, în ciuda titlului ludic, a fost publicat la cea mai mare editură medicală din lume. Echipa lui a intervievat 750 de persoane, o proporție de adolescenți și adulți reprezentativi pentru recensământul Californiei de Sud și care le-au detaliat obiceiurile tehnologice, sentimentele față de acele obiceiuri și rezultatele la o serie standard de teste de tulburări psihiatrice. Autorul a descoperit că cei mai mulți intervievați, exceptându-i pe cei peste 50 de ani, își verifică mesajele, email-ul sau rețelele de socializare „tot timpul” sau o dată la 15 minute. Mai îngrijorătoare e descoperirea că cei care petrec mai mult timp online aveau mai multe „trăsături compulsive de personalitate.”

Nu e suprinzător poate că cei care își doresc mai mult timp online se simt constrânși să și-l procure. Însă, de fapt, acești utilizatori nu-și doresc să fie conectați. Nu e chiar liberul arbitru care îi îndeamnă pe cei mai mulți tineri angajați (sub 45 de ani) să își țină BlackBerry-urile lângă pat când dorm conform unui studiu din 2011 și nici pe 80% dintre cei care pleacă în concediu să-și ia laptop-uri sau smartphone-uri cu ei pentru a ține legătura cu serviciul, conform unui alt studiu din 2011 și nici să-și verifice smartphone-urile înainte de culcare, în mijlocul nopții dacă se trezesc și la câteva minute după ce se trezesc.

Ni se poate părea că alegem să folosim această tehnologie, dar suntem, de fapt, atrași de potențialele recompense de termen scurt. Orice ping poate fi o oportunitate socială, sexuală sau profesională și primim o minirecompensă, o fărâmă de dopamină dacă răspundem la sunet. „Recompensele acționează ca niște impulsuri de energie care încarcă motorul compulsiv precum frisonul unui jucător de cărți când primește o nouă carte. Cumulativ, efectul este puternic și greu de refuzat.” A declarat recent cercetătoarea din domeniul media de la MIT Judit Donath pentru Scientific American.

A devenit de curând posibil să urmărim cum folosirea internetului ne modifică funcționarea creierului. În 2008 Gary Small, directorul centrului UCLA pentru Memorie și Îmbătrânire a fost primul care a documentat schimbările la nivelul creierului  produse de folosirea moderată a internetului. A strâns 24 de persoane dintre care jumătate erau utilizatori experimentați de internet și jumătate de-abia începuseră și le-a făcut tuturor tomografii. Diferența era uimitoare: utilizatorii de internet prezentau modificări ale contexului prefrontal. Ceea ce s-a întâmplat apoi a fost și mai surprinzător.Timp de o săptămână li s-a cerut începătorilor să petreacă un total de 5 ore online și apoi să se întoarcă pentru o altă tomografie. „Utilizatorii începători prezentau deja modificări la nivelul funcționării creierului” a scris mai târziu reflectând asupra consecințelor pe care le putem resimți când petrecem mai mult timp online.

Creierul unui dependent de internet arată la fel ca cel al unui dependent de droguri sau alcool. Într-un studiu publicat în luna ianuarie cercetători chinezi au descoperit „un nivel anormal de materie albă” – in esență celule nervoase în plus create pentru viteză – în zonele însărcinate cu atenție, control și funcție executivă. Un studiu paralel a găsit schimbări similare în creierele dependenților de jocuri video. Ambele studii vin pe linia altor studii efectuate de chinezi care leagă dependența de internet de „anormalități structurale în materia cenușie”, anume scăderea de 10-20% în zona responsabilă pentru precesarea vorbirii, memoriei, controlului motor, emoției și alte informații. Mai rău, scăderea nu se oprește niciodată – cu cât petrecem mai mult timp online, cu atât creierul prezintă mai multe semne de „atrofie”.

Deși tomografele nu dezvăluie ce a fost mai întâi, abuzul sau schimbările din creierele noastre, mulți medici înclină spre confirmarea propriilor observații. „Nu ne putem îndoi că devenim mai impulsivi” spune Aboujaoude de la Stanford, iar unul din motive îl constituie folosirea tehnologiei.  El subliniază creșterea diagnosticelor de tulburare obsesiv-compulsivă și ADHD, ultimul ajungând la un procentaj de 66% în ultima decadă. „Există o cauză și un efect.”

Nu-ți fura singur căciula, diferența dintre un dependent de internet și utilizatorul care-și asumă identitatea reală nu există. Una din trăsăturile timpurii ale dependenței de net era petrecerea a peste 38 de ore pe saptămână online. După această definiție cu toții suntem acum dependenți, mulți ajungând până miercuri la 38 de ore sau chiar marți dacă avem o săptămână încărcată. Noile teste de depistare a dependenței sunt calitative și vizează o plajă mai mare, inclusiv persoanele care admit că se simt neliniștiți, secretoși sau preocupați de internet și că au încercat fără succes să reducă din timpul petrecut astfel. Dar dacă e nesănătos, atunci e clar că mulți dintre americani nu doresc să fie sănătoși.

Ca și în cazul dependenței, la început s-a făcut haz de legătura dintre mediul digital și depresie și anxietate. Un studiu din 1998 de la Carnegie Mellon a decoperit că folosirea internetului timp de mai mult de doi ani avea legătură cu stări melancolice, singurătate și pierderea prietenilor reali. Însă criticii au remarcat că toți subiecții trăiau în Pittsburgh. În plus, poate că netul nu-ți aduce supă de pui, dar pune capăt singurătății, îți aduce un întreg oraș de prieteni de pe mapamond, prieteni pe care nu îi cunoști încă. Sigur, câțiva ani mai târziu când Carnegie Mellon a contactat din nou participanții, aceștia erau mai fericiți ca niciodată.

Încertitudinea a apărut însă din nou. În ultimii cinci ani numeroase studii au înmulțit rezultatele originale de la Carnegie Mellon și le-au dezvoltat, demonstrând astfel că pe cât de mult timp petrece o persoană în mediul virtual, pe atât e mai probabil să se simtă rău. Folosirea internetului dereglează deseori somnul, exercițiul fizic și schimburile față în față, iar toate acestea pot afecta până și cea mai veselă persoană. Iar impactul mediului digital se poate prelungi nu doar asupra câtorva zile, ci chiar a mai multor ani. Un studiu american recent având ca bază de pornire date despre cum foloseau adolescenții internetul în anii ’90 a găsit o legătură între timpul online și tulburările comportamentale la tinerii adulți. Cercetătorii chinezi au găsit „un efect direct” asemănător între folosirea intensivă a internetului și evoluția depresiei în timp ce cercetătorii de la Case Western Reserve University au făcut asocierea dintre trimiterea intensivă de mesaje și folosirea mediei sociale cu stresul, depresia și gânduri suicidale.

Un articol din ziarul Pediatrics a răspuns acestor studii observând creșterea unui nou fenomen numit „depresia Facebook”  și explicând că „intensitatea lumii online poate declanșa depresie.” Conform raportului publicat de Academia Americană de Pediatri, doctorii ar trebui să includă întrebări despre folosirea internetului în analizele anuale.

Rose, autorul cărții iDisorder, subliniază existența a numeroase studii care arată „legătura dintre folosirea internetului, mesageria instantă, emailing, chatting și depresia din rândul adolescenților” dar și „conexiunile strânse dintre jocurile video și depresie”. Iar problema constă și în calitate, nu doar în cantitate: experiențele interpresonale eșuate, foarte comune în mediul online, pot duce la potențiale spirale de disperare. Psihologul MIT Sherry Turkle a intervievat peste 450 de persoane pentru cartea Alone Together , majoritatea adolescenți și tineri de până în 30 de ani, despre viața online. Deși e autoarea a două alte cărți „tech-pozitive” și a ajuns pe coperta revistei Wired, dezvăluie acum lumea unor oameni triști și extrem de stresați, murdari de chipsuri și captivi într-o relație distopică cu aparatele lor.

Oamenii i-au spus că telefoanele și laptop-urile sunt „locurile speranței” în viețile lor, locul in care „simt bunătate .” Copiii simt lipsa legăturii cu părinții la un nivel mai profund, aceștia fiind prezenți fizic, dar, de fapt, absenți. „Astăzi mamele dau mesaje în timp ce își hrănesc bebelușii” a spus Asociației Americane de Psihologic vara trecută. „O mamă nervoasă din cauza unor mesaje va fi simțită astfel și de copil. Iar acel copil devine vulnerabil și înclinat să creadă că tensiunea provine din relația cu mama. Trebuie să urmărim îndeaproape acest fenomen. Tehnologia ne poate face să uităm lucruri importante pe care le cunoaștem despre viață.”

Evaporarea eului real apare și în rândul adolescenților de liceu și facultate. Ei se luptau cu identitățile virtuale atunci când identitatea reală era încă neclară. Un tânăr i-a pus lui Turkle: „Ceea ce am învîțat la liceu a fost profile, profile, profile, cum să fabric un eu.” Viața este trăită astfel în public cu o cameră mereu ațintită spre tine care înregistrează și face publică orice greșeală pentru care vei fi batjocorit până când apare ceva și mai ridicol. Un alt tânăr se întreba cât timp trebuie să mai facă asta în timp ce se pregătea să răspundă la 100 de mesaje noi pe telefon.

La întrebările despre deprinderile web lansate anul trecut de MTV pentru utilizatorii între 13 și 30 de ani cei mai mulți au simțit că ceea ce postează îi „defnește”, s-au simțit „epuizați” de efortul de a fi mereu activi online și complet incapabili să se desprindă din teama de a rata ceva. Poemul Urlet de Allen Ginsberg începe astfel „Am văzut cele mai bune minţi ale generaţiei mele distruse de nebunie, flămânzind isterice goale(…)” cu oameni care „se târau la apus” în căutarea „unei doze furioase”. Nu e dificil să ne imaginăm alternativa de azi.

Ultimul studiu  despre internet și depresie ne aduce cea mai tristă veste. Missouri State University a urmărit, cu acordul subiecților, activitatea virtuală a 216 copii dintre care 30% prezentau semne de depresie. Rezultatele publicate arată că cei deprimați utilizau cel mai des internetul, petrecânt cele mai multe ore pe email, chat, jocuri video și file sharing. Tot ei deschideau, închideau și schimbau ferestrele de browser cel mai des – ne închipuim că în căutarea a ceva ce doreau să găsească.

Fiecare dintre ei se poate asemăna cu Doug, student la Midwestern College, care folosește patru avataruri, ține patru ferestre virtuale deschise împreună cu îndatoririle pentru școală, emailul și jocurile preferate. I-a spus lui Turkle că viața lui reală „e doar o altă fereastră” și, „de obicei, nu e cea mai bună”. Autoarea se întreabă încotro ne îndreptăm; asta e, de fapt, cea mai înfricoșătoare întrebare.

Cercetătorii au început recent să sugereze că lumea digitalizată poate naște chiar forme mai grave de boli psihice. Dr. Aboujaoude de la Stanford cercetează dacă anumite forme digitale ale sinelui pot fi considerate un alter-ego patologic precum cele documentate în cazurile persoanelor ce suferă de personalitate multiplă (acum numită tulburare disociativă de identitate). Pentru a-și testa teoria l-a supus pe unul din pacienții săi, Richard –un HR executive calm cu o deprindere pentru Web poker- testului oficial pentru tulburare de identitate. Rezultatul a fost neașteptat: scorul a fost de pacient zero. „Puteam la fel de bine să dau chestionarul lui Sybil Dorsett!” scrie Aboujaoude.

Frații Gold – Joel, psihiatru la New York University și Ian, filozof și psihiatru la McGill Univeristy- investighează potențialul tehnologiei de a desprinde oamenii de realitate prin încărcarea cu halucinații, iluzii și psihoze, așa cum s-a întâmplat cu producătorul filmului Kony 2012, Jason Russell. Ideea este că viața online seamănă cu viața în cel mai mare oraș, lipit și conectat de cabluri și modemuri, dar nu mai puțin real mental (sau costisitor) ca New York sau Hong Kong. „Datele susțin concluzia clară că o persoană care trăiește într-un oraș mare este mai susceptibil la psihoze decât o persoană care trăiește într-un sat. Dacă internetul este un fel de oraș imaginar, poate avea același impact psihologic” scrie Ian Gold.

O echipă de cercetători de la Tel Aviv University urmărește o perspectivă asemănătoare. La sfârșitul anului trecut au publicat ceea ce consideră a fi premele cazuri documentate de „psihoze cauzate de internet”. Autorii avertizează comunitatea medicală asupra calităților comunicării online ce pot genera „reale fenomene psihotice”. „Utilizarea din ce în ce mai intensă a internetului și implicarea potențială în psihopatologie sunt consecințe noi ale timpurilor noastre.”

Ce poate fi făcut deci? Unii ar spune nimic fiindcă nici cea mai elocventă cercetare nu a putut stabili ce vine mai întâi: mediul este cel care distorsionează oamenii normali prin prezența sa continuă, prin distragerea atenției și amenințarea de a fi ridiculizat public sau el atrage doar suflete deja înfrânte?

Într-un sens, nici măcar nu contează dacă uzul intens al lumii digitale cauzează boli mentale sau doar le încurajează pe cele existente atâta timp cât oamenii suferă. Dacă suntem copleșiți de viteza vieților noastre, recurgem la medicamente, lucru care explică de ce America funcționează cu Xanax (și de ce internările la reabilitare cauzate de benzodiazepină, ingredientul din Xanax și alte medicamente anti-anxietate, s-au triplat din 1990). Căutăm ajutor și navigând, ceea ce reduce atenția chiar și când calculatorul este stins. Încă de la începutul relației cu internetul, l-am acceptat așa cum este, fără să ne gândim prea serios la cum am vrea să fie sau ce ar trebui să evităm. Acele zile de complezență ar trebui să se încheie. Încă mai putem schimba internetul așa cum dorim. Miza o constituie chiar sănătatea noastră psihică.

Traducere pentru Familia Ortodoxa de Aura Mircea, dupa http://www.thedailybeast.com

Reclame

13 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Raluca said, on septembrie 9, 2012 at 7:42 am

    Excelent articol!Multumesc!

    Apreciază

  2. Cezar said, on septembrie 9, 2012 at 10:03 am

    Eu am auzit ceva despre iphone: conform unui studiu 40% dintre detinatorii de aceste telefoane performante sustin ca ar renunta la spalatul pe dinti dar nu la telefon. Eu stau si ma gandesc ca acum 50 de ani strabunicii mei cand n-aveau ce face mai citeau cate o carte. Acuma din pacate cartea a fost inlocuita cu televizor , calculator, telefon etc. , care ne tampesc. Dar asta nu inseamna ca nu e bine sa le folosim caci ne folosesc la informare etc. Doar ca noi trebuie sa nu exageram cu ele. de exemplu daca te uiti prea mult la TV te doare capul. E bine sa ne ocupam de multe lucruri care nu implica aceste tehnologii caci e mai bine asa

    Apreciază

  3. STOP RFID 666 said, on septembrie 9, 2012 at 11:38 am

    http://piatza.net/medicamente-care-pot-ucide/

    Apreciază

  4. STOP RFID 666 said, on septembrie 9, 2012 at 12:32 pm

    LA SANTA MUERTE ( SFANTA MOARTE ) – UN CULT CU 2 MILIOANE DE ADEPTI IN MEXIC – SE ACCEPTA DROGURI SI TOT TACAMUL – CUM POTI SA SARBATORESTI MOARTEA CAND HRISTOS A INVINS-O?

    Apreciază

  5. STOP RFID 666 said, on septembrie 9, 2012 at 1:03 pm

    CERCETATORII BRITANICI MAI PROSTI DECAT PROSTII

    http://www.gandul.info/magazin/studiu-efectul-surprinzator-pe-care-il-au-jocurile-video-violente-10039327

    Apreciază

  6. konstantinopolitanoviceskovici said, on septembrie 9, 2012 at 5:47 pm

    Mi se par exagerate concluziile acestor cercetatori. Internetul mai produce uneori stari de nervozitate, e adevarat dar nu cred ca se poate ajunge la depresie.

    Apreciază

  7. octavpelin said, on februarie 10, 2018 at 10:19 am

    A republicat asta pe Octavpelin's Weblog.

    Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: