SACCSIV – blog ortodox

Interviu cu Parintele Iustin Parvu: Despre sinodul pan-ortodox ce se pregateste de catre ecumenisti

Posted in Parintele Iustin Parvu by saccsiv on august 23, 2012

se urmărește convocarea unui mare Sinod Ecumenic, prin care ierarhii ecumeniști să își întemeieze cu canoane mincinoase faptele lor neortodoxe. Deja sunt divergențe între Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I și mai mulți ierarhi necompromiși din Sinodul Greciei pe această temă.

În cazul acesta e bine că la ei sunt divergențe, asta înseamnă că mai ai dreptul la opinie, la noi cine să protesteze dintre episcopi? La noi se supun cuminți. Aici e liniște, nu cumva să vorbească cineva de vreo problemă internă a Bisericii. Noi nu ne amestecăm și rămânem mai bine dezinteresați în „pace”. Se vrea distrugerea Bisericii Ortodoxe, singura forță care mai ține omenirea. Au început cu Iugoslavia, pe care au fărâmițat-o, au trecut în Grecia, tot ortodocși, unde au creat anarhie și criză economică, urmăm noi. Prin aceste măsuri anarhice pe care le vedem luate la nivelul țării noastre, se urmărește distruge­rea României și a Ortodoxiei, după modelul iugoslav. Tot o intenție de distrugere a Ortodoxiei este și ecumenismul, una mai subtilă, din interior, prin care i se distrug bazele și principiile canonice, fără de care Biserica nu poate exista. Dar ea va exista prin episcopii și păsto­rii care vor alege adevărul. Ecumeniștii au falsa impresie că vor putea aduce ceva nou în Biserica lui Hristos. Să nu uităm că Biserica este trupul al cărui cap este Hristos. Nu o poți rupe de la Hristos, care este calea, adevărul și viața. Ecumeniștii nu vor reuși nimic. Reali­tatea nu o poți schimba în funcție de interesele omenești. Realita­tea dumnezeiască rămâne aceeași în orice veac. Acest sinod care se urmărește nu are scopuri și intenții bune. Dacă ar avea un scop bun ar ține cont de celelalte si­noade ecumenice statornicite de Sfinții Părinți și care au rostit anateme împotriva celor ce nu le vor respecta. În numele cărui sfânt și al cărui duh vin ei acum să schimbe ceva în dogmele Bi­sericii? Și cine să schimbe? Niște oameni erodați în nedreptate? Duhul Sfânt grăiește prin gurile purtătorilor de Dumnezeu, nu purtătorilor de interese omenești. Cum au ei îndrăzneala să mo­difice hotărârile Sfinților Părinți?

Cititi tot interviul pe site-ul Atitudini.

Preot Ilarion V. Felea: Despre importanța ecteniei catehumenilor

Posted in catehism by saccsiv on august 21, 2012

Preiau integral articolul: Preot Ilarion V. Felea: Despre importanța ecteniei catehumenilor

De ce nu ar trebui să se scoată ectenia catatehumenilor din Liturghiere [1]

Cine sunt catehumenii? La începutul Bisericii și de atunci până astăzi, toți păgânii care se pregăteau să primească taina Sf. Botez erau datori să învețe mai întâi catehismul, să cunoască învățăturile de temelie ale Evangheliei și ale Bisericii. De la data când începeau să învețe adevărurile și să cunoască tainele religiei creștine și până în clipa Botezului, toți catehumenii sau chemații la Sf. Botez, spre deosebire de credincioșii care erau membri botezați ai Bisericii – aveau dreptul să asculte învățăturile religiei și să se roage împreună cu credincioșii Bisericii, să meargă la Biserică și să asculte rugăciunile, cântările și citirile din Biserică, dar numai până la ectenia rânduită pentru ei. Din îndemnul apostolesc și din îndatorirea frățească de a ne ruga unii pentru alții (Iac. 5:16), Biserica a rânduit pentru catehumeni o ectenie specială, o rugăciune obștească așezată în Sf. Liturghie la vremea când trebuiau să părăsească Biserica.
Ectenia începe prin invitarea lor la rugăciune: „Rugați-vă cei chemați Domnului”, apoi se continuă prin invitarea celor credincioși, să se roage pentru catehumeni: „Cei credincioși, pentru cei chemați să ne rugăm”, ca Domnul să-i miluiască, să-i învețe cuvântul adevărului, să le descopere Evanghelia dreptății, să-i unească pe dânșii cu Biserica și să-i mântuiască prin harul Său. Apoi din nou, preotul se adresează catehumenilor și-i invită la plecarea capetelor: „Cei chemați, capetele voastre Domnului să le plecați” și în timp ce credincioșii cu strana răspund lung: „Ție Doamne” – preotul se roagă pentru catehumeni ca Dumnezeu să-i învrednicească de baia nașterii de a doua, adică de veșmântul nestricăciunii, de unire cu Biserica și cu turma ei cea aleasă. Apoi încheie: „Ca și aceștia -adică cei chemați, catehumenii- împreună cu noi să mărească prea cinstitul și de mare cuviință” numele lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. După răspunsul „amin” din partea tuturor, catehumenii sunt poftiți să părăsească îndată Biserica, prin cuvintele: „Câți sunteți chemați, ieșiți, cei chemați ieșiți, ca nimeni din cei chemați”, se subînțelege – să nu rămână în Biserică.
Împreună cu catehumenii erau obligați să iasă din Biserică și toți cei ce se făcuseră vinovați de păcate grele, pentru care trebuiau să se pocăiască. Aceștia erau împărțiți în patru grupe și anume: plângătorii, care tot timpul ascultau până aici Sf. Liturghie plângând în afară de biserică și rugând pe cei ce intrau în biserică să se roage pentru iertarea lor, îngenunchetorii, care tot timpul ascultau sf. slujbă în genunchi; ascultătorii, care aveau dreptul să asculte Sf. Liturghie, dar numai până la predică și împreună șezătorii care puteau aduce daruri la Sf. Biserică și nu se puteau împărtăși. (more…)

Mesaj de la fratele Vasile: Indemn de-ai ajuta pe cei din inchisori

Posted in saccsiv in arest by saccsiv on august 20, 2012

Fratilor, sunt multi amarati pe aici. Multumita bunului Dumnezeu incerc sa ajut pe cat mai multi. Printr-un fel de troc, achizitionez lenjerie, prosoape, haine pentru cei ce n-au nici cu se imbraca. Iar mancare dau din ce mi se aduce si mie. Putini insa fac lucrul acesta in puscarie.

Fratii mei cititori, voi puteti face insa de afara. Caci oriunde in tara s-ar afla, exista un penitenciar la cel mult 100 km de voi. Indraznesc sa va rog sa va deplasati acolo, sa-i cotactati pe sefii de la reeducare si pe preotii bisericilor din inchisori, care sa va indice 1-2-3 detinuti crestini si saraci. Apoi sa-i vizitati pe acestia, sa vedeti ce nevoi au, sa le scrieti… dupa posibilitatile fiecaruia dintre voi.

Ereticii fac acest lucru si sunt foarte activi. Sa dovedim ca si noi ortodocsii suntem in stare sa facem fapte de milostenie. Sunt destui pe aici care-l cauta pe bunul Dumnezeu. Din pacate sunt pescuiti de sectanti care ii vor duce in fundul iadului.

Multumesc tuturor cititorilor care mi-ati scris. Randurile voastre mi-au facut mult bine.

Va imbratisez cu drag,
fratele vostru, Vasile

Ierom. Spiridon ROŞU: Pericolul scurtării slujbelor bisericeşti

Posted in Uncategorized by saccsiv on august 20, 2012

Cultul divin al Bisericii Ortodoxe cuprinde în sine întreaga spiritualitate, toată dogmatica şi întreaga iconomie a mântuirii expuse într-o mare bogăţie de rugăciuni şi lecturi oferite credincioşilor angajaţi pe calea mântuirii. Trebuie remarcat că în timp ce Sfânta Scriptură este interpretabilă şi că există riscuri, în ceea ce priveşte valorificarea adevăratului ei conţinut, învăţătura Bisericii este clară, definitivă şi neinterpretabilă, aşa încât ea trebuie cunoscută şi acceptată în totalitate de către orice credincios care doreşte mântuirea. În acest sens cea mai completă şi mai accesibilă expunere a învăţăturii Bisericii o găsim în sfintele slujbe ortodoxe.
Sfântul Ioan de Kronştadt îşi exprima admiraţia faţă de frumuseţea slujbelor spunând: „Cultul divin este vieţuire în rai, împreună şedere cu Dumnezeu şi cu sfinţii, mulţumire şi doxologie aduse Domnului cu buze nevrednice şi început al doxologiei veşnice cu buze duhovniceşti împreună cu îngerii, în trup transfigurat şi slăvit [1]”. Una dintre trăsăturile importante ale cultului creştin ortodox este uniformitatea şi stabilitatea acestuia [2]. Aceasta înseamnă că, aşa după cum învăţătura Bisericii este unică, şi conţinutul sfintelor slujbe este identic de-a lungul timpului, aşa cum reiese din textele cărţilor sfintelor slujbe. Există diferenţe în ceea ce priveşte cultul sfinţilor, care sunt diferiţi de la o Biserică Ortodoxă naţională la alta, dar în Ortodoxie principul uniformităţii cultului contribuie la păstrarea şi întărirea unităţii de credinţă şi slujire între membri diferitelor Biserici Ortodoxe naţionale (care folosesc limbaje liturgice diferite) şi care sunt astfel comunităţi rugătoare insuflate de acelaşi Duh Sfânt.

Aşa cum în natură există un ciclu temporal zilnic de 24 de ore, format dintr-o zi şi o noapte, şi Biserica a închinat lui Dumnezeu şi sfinţilor 7 Sfinte Laude: Vecernia, Pavecerniţa, Miezonoptica, Utrenia cu Ceasul 1, apoi ceasurile 3,6,9. Iar încununarea tuturor celor şapte laude bisericeşti este Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie. Prin bogăţia, varietatea şi frumuseţea alcătuirilor de la sfintele slujbe, Biserica îi învaţă pe creştini cum să se roage, să-L laude şi să-I mulţumească lui Dumnezeu, cum să-i cinstească şi să-i urmeze pe Sfinţii Bisericii, cum să-şi împodobească viaţa cu virtuţi. (more…)

Duminica a XI-a după Rusalii – Pilda datornicului nemilostiv

Posted in Duminica a XI-a după Rusalii by saccsiv on august 19, 2012

23. De aceea, asemănatu-s-a împărăţia cerurilor omului împărat care a voit să se socotească cu slugile sale.
24. Şi, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi.
25. Dar neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia şi copii şi pe toate câte le are, ca să se plătească.
26. Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Doamne, îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti ţie tot.
27. Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul şi i-a iertat şi datoria.
28. Dar, ieşind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el şi care-i datora o sută de dinari. Şi punând mâna pe el, îl sugruma zicând: Plăteşte-mi ce eşti dator.
29. Deci, căzând cel ce era slugă ca şi el, îl ruga zicând: Îngăduieşte-mă şi îţi voi plăti.
30. Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare, până ce va plăti datoria.
31. Iar celelalte slugi, văzând deci cele petrecute, s-au întristat foarte şi, venind, au spus stăpânului toate cele întâmplate.
32. Atunci, chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat.
33. Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine? (more…)

A apărut nr. 24 al revistei ATITUDINI

Posted in ATITUDINI by saccsiv on august 19, 2012
  • Sfinții Martiri Brâncoveni – Model de domnie și pildă de viețuire creștinească
  • Domnia Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu
  • Mărturisirile de credință ale fiilor lui Constantin Brâncoveanu
    Din panegiricul alcătuit de Ștefan Brâncoveanu în cinstea Adormirii Maicii Domnului, dedicat mamei sale, Doamna Maria.
  • Constantin Brâncoveanu – Basaraba – Erou martir al Unității și Independenței naționale
  • Crima politică din 1714, de conf. univ. dr. G.D. Iscru
  • Cine să ridice piatra de pe Mormântul neamului nostru?
    Interviu cu Părintele Justin Pârvu, realizat de Monahia Fotini
  • Din  pătimirile martirilor anticomuniști din lagărul de la Canal
    de Stănescu Mirel Marin, fost deținut politic
  • Mărturii despre asasinatele asupra românilor în perioada hortystă
  • Câteva date arheologice cu privire la viața spirituală din secolele VIII–XI, de Dr. Emilia Corbu
  • Despre compromis și lașitate de Ioan Vlăducă
  • Mărturisire exemplară împotriva ecumenismului
  • Despre importanța ecteniei catehumenilor. De ce nu ar trebui să se scoată ectenia catehumenilor din  liturghiere
    de Preot Ilarion V.Felea
  • Ecumenismul nostru cel de toate zilele… De la euro-omul la euro-călugărul, de Monahia Ecaterina Fermo
  • Big Bang – Ce este experimentul de la cern și ce se ascunde în spatele marii explozii (Big Bang) de P.S. Porfirie, Episcop-Vicar de Martirupolis

Și alte articole.

Pentru comenzi apăsați aici.

Poziţiile Sfinţilor Părinţi şi ale Sfintei Scripturi despre sinucidere

Posted in sinucidere by saccsiv on august 18, 2012

Citez integral articolul ABSURDUL SINUCIDERILOR – Poziţiile Sfinţilor Părinţi şi ale Sfintei Scripturi despre această chestiune

ABSURDUL SINUCIDERILOR

Poziţiile Sfinţilor Părinţi şi ale Sfintei Scripturi despre această chestiune.

În ziarul „Peloponnisos” din Patra s-a publicat pe 13 mai ac. un articol foarte interesant al predicatorului Sfintei Mitropolii a Patrelor, Arhimandritul Chiril Kostopoulos – un fervent apologet anticatolic –, articol în care pune în lumină absurdul sinuciderilor. Vă prezentăm mai jos articolul predicatorului, care este doctor în Teologie şi profesor la Universitatea Deschisă Elenă:

„Este o constatare de fiecare zi că mai cu seamă omul contemporan trăieşte haosul nonsensului vieţii. Una gândeşte, alta crede, alta spune, alta face. Se adevereşte spusa lui Albert Camus că ne aflăm într-un «teatru al absurdului».
Şi asta pentru că în epoca noastră toate valorile umane au fost răsturnate. Valori morale, adevăruri religioase, convingeri ştiinţifice şi sociologice – care altădată erau fundamentul activităţii umane – devin toate obiect de zeflemisire şi de critică acidă. Cu adevărat trăim «teatrul absurdului»…
Dacă sentimentul absurdului poate fi definit drept conştientizarea «non-sensului» acţiunilor umane, atunci toate în viaţă sunt în afara raţiunii şi, astfel, sunt lipsite de scop. Din acest motiv, urmarea «logică» a «lipsei de scop» a acestei vieţi este – potrivit nihilistului Schopenhauer – sinuciderea. Sinuciderea în zilele noastre tinde să devină o modă având ca justificare criza economică. Cu toate acestea, problema sinuciderii este veche. A intrat în existenţa omului din clipa în care el a crezut că este stăpânul vieţii sale şi prin urmare poate să îi pună capăt când vrea şi când judecă el că este necesar. Mulţi filosofi din antichitate prezintă sinuciderea ca act de eroism şi nu de laşitate, precum stoicii, Hegesias din Cyrene şi alţii. Dar şi filosofi contemporani sunt susţinători ai poziţiei de mai sus şi promotori ai sinuciderii. Menţionăm pe câţiva, precum Hume, Voltaire, Schopenhauer, Morselli.
În paralel, sunt mulţi filosofi – atât din antichitate, cât şi moderni – care au dezaprobat acest act disperat ca fiind nelegiuit; astfel sunt orficii şi pitagoreicii, dar şi Kant, Fichte, Heger şi alţii. Platon spune în acest sens: «Îşi nedreptăţeşte sufletul cel care se grăbeşte să pună capăt vieţii sale de timpuriu, împiedicând astfel ca sufletul să se îmbunătăţească. Obligat fiind sufletul să părăsească forţat trupul înainte de a se curăţi deplin de răutate,  nu poate să fie primit într-un loc curat de  răutăţi» (Theaitetos 177a.3). Potrivit aceluiaşi filosof, omul este dator să nu se grăbească să iasă din viaţă, ci să rabde, «dacă se află în sărăcie, dacă se află în boli sau în altele din cele considerate rele, totuşi acestea reprezintă un bine faţă de sfârşitul vieţii şi de moarte» (Politeia 613a.5).
Aristotel, la rândul lui, dezaprobă şi el sinuciderea ca act fiind un act de laşitate, iar nu de bărbăţie. Subliniază: «A-ţi lua zilele pentru a fugi de sărăcie sau de [nefericirea în] dragoste sau de orice altceva aduce mâhnire nu este o faptă de bărbăţie, ci mai degrabă de laşitate, e o slăbiciune să fugi de cele dureroase» (Etica Nicomahică 1116a.12). Şi în altă parte: «Oamenii de nimic dintre muritori spun că e mai bine să mori, decât să suferi» (Etica Nicomahică, 1230a1). (more…)

Sfintii Martiri Brancoveni – Sfanta familie a ultimilor conducatori romani, cu adevarat crestini

Posted in CONSTANTIN BRANCOVEANU, Sfintii martiri Brancoveni by saccsiv on august 16, 2012

Sfintii Brancoveni sunt Domnitorii Tarii Romanesti, ce si-au aratat Credinta Crestina in Credinciosia de Neam si Pamant Stramosesc, intr-un moment de “rascruce a vremurilor”, cand Rasaritul si Apusul se luptau pentru suprematie. Prin martirajul acestor Sfinti, se dovedeste ca si Tara Romaneasca are cu adevarat “Chipul cel crestin”, pe o “Temelie” de neclintit. Nu numai “poporul roman ” este Credincios, ci si “Stapanirea” sa. Iata o dovada de “Fiintialitate romaneasca”.

Sfintii martiri Brancoveni, Constantin Voda cu cei patru fii ai sai, Constantin, Stefan, Radu, Matei si Sfetnicul Ianache – praznuiti la 16 august, s-au invrednicit a suferi moarte muceniceasca pentru dreapta credinta si pentru neamul romanesc din care au fost odrasliti. Sfantul martir Constantin Voda Brancoveanu, care cu crestineasca intelepciune a carmuit Tara Romaneasca vreme de 25 de ani (1688 -1714), a stralucit ca un mare ocrotitor de cultura si arta romaneasca, ridicand, innoind si inzestrand numeroase biserici, manastiri si alte asezaminte, miluind pe cei saraci si ajutand cu prisosinta celelalte Biserici Ortodoxe surori aflate atunci la grea cumpana.

Scos din scaunul de domnie, Sfantul Constantin Voda Brancoveanu a suferit chinuri impreuna cu fiii si sfetnicul sau, la Constantinopol, invrednicindu-se cu totii sa-si incununeze fruntea cu coroana sfanta a muceniciei pentru credinta ortodoxa pe care au aparat-o si au marturisit-o cu pretul vietii.

Numele voievodului a intrat in legenda, fiind cinstit si plans in balade si cantece populare care se incheiau cu cuvintele: “Asa a murit crestinul Brancoveanu Constantin “.

In iunie 1992, Biserica Ortodoxa Romana l-a canonizat impreuna cu fiii sai si sfetnicul Ianache.

15 august: Adormirea Maicii Domnului. Sf. Teodor Studitul: Sa praznuim duhovniceste si sa dorim Imparatia Cerurilor

Posted in ADORMIREA MAICII DOMNULUI by saccsiv on august 15, 2012

Fraţilor şi părinţilor, târguri se fac în multe părţi după vremi, cum se fac acum în Nicomidia. Oamenii se duc la acestea ca să vândă şi să cumpere, şi apoi se risipeşte adunarea şi se strică târgul în puţină vreme. Tot aşa şi viaţa fiecărui om este vremelnică. Dar bâlciul sufletesc unul şi nestricat este, iar neguţătoria nu se face cu aur, cu argint, cu haine şi cu alte lucruri pământeşti, ci cu mântuirea sufletului, cu viaţa veşnică, cu împărăţia cerească. Pentru acesta s-ar cădea să avem mai multă grijă, fiind marea noastră datorie, însă oamenii puţin grijesc de aceasta, ci se îndeletnicesc cu toată osârdia de cele trecătoare şi vremelnice ale lumii şi îşi cheltuiesc toată viaţa fără de folos. Dar noi, fraţilor, să nu pierdem neguţătoria cea bună, adică mântuirea sufletului, ci auzind pe Domnul zicând: „că împărăţia cerurilor este în inima voastră „, să ne nevoim în toate zilele ca să o câştigăm. Nu cu argint sau cu aur, ci cu credinţă dreaptă şi cu viaţă curată, cu ascultare şi cu răbdare, cu smerenie şi cu blândeţe şi peste toate, cu dragostea care adună şi leagă toate gândurile într-o unime desăvârşită. Acest lucru L-a zis Hristos în Evanghelie: „Că asemenea este împărăţia cerurilor cu omul neguţător, care căutând mărgăritare bune şi aflând un mărgăritar de mult preţ, a mers de şi-a vândut toată avuţia sa şi a cumpărat acel mărgăritar nepreţuit”. Deci, fraţilor, pricepeţi bine, că voi sunteţi neguţătorii buni, care aţi lăsat toate lucrurile voastre, bucuria lumii şi toate celelalte din lume şi în locul lor aţi cumpărat binele nepreţuit, mărgăritarul de mult preţ, pe Iisus Hristos Dumnezeul nostru, fiindcă aţi primit crucea şi aţi venit pe urma Lui, în sfinţenie şi dreptate.
Deci, fiindcă la orice ţară se face bucurie şi veselie, să fim şi noi veseli, treji, cu priveghere la acest praznic dumnezeiesc, agoni sind mântuirea noastră. Iar neguţătorul iscusit toate le dă pentru mântuire şi niciodată nu se îndărătniceşte. Bunul cumpărător primeşte necinstea în locul laudei. Bun câştig are cel care face acest lăudat schimb, adică dă sângele său şi primeşte Duh dumnezeiesc prin răbdare şi prin supunere. Dar fiind cuvântul nostru pentru slujbe, vă sfătuiesc să nu ne arătăm cu nebăgare de seamă către fraţii care se află în slujba bucătăriei, că mult se ostenesc, nici să mâhnim cumva pe ceilalţi care poartă greutatea altora, ci întocmai cu noi să-i socotim şi astfel împlinind legea lui Hristos prin dragoste, să mângâiem şi pe cei ce grijesc de cele trebuincioase mânăstirii, socotindu-i ca nişte buni iconomi în Domnul, încă să cinstim şi pe cei ce se ostenesc, cu smerenie, la cântările bisericii, că au plată mai multă decât toţi.
Aţi văzut şi aţi priceput ce este viaţa călugărească, neguţătoria fericită, cu care au neguţătorit sfinţii noştri părinţi cu multă bucurie. Şi noi neguţătorind bine, cu bucurie ne vom întoarce la locaşul nostru, precum cântă fericitul David: „întoarce-te suflete al meu la odihna ta, că Domnul te-a miluit”. Acest glas, toţi să ne învrednicim a-l zice la ceasul morţii şi să câştigăm viaţă veşnică în Hristos Iisus Domnul nostru, a Căruia este slava şi puterea împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt acum, şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

(din Cuvantari duhovnicesti – Sf.Teodor Studitul)

Referendumul sub ancheta SUA. Ce cauta americanii in treburile interne ale Romaniei?

Posted in REFERENDUM by saccsiv on august 14, 2012
Citez integral articolul: Philip Gordon: Ingrijorarile  Departamentului de Stat sunt legate de suspiciunea ca la referendum au avut loc fraude de amploare, de procesul de reactualizare a listelor si de presiunile asupra CCR

 
Principalele ingrijorari ale Departamentului american de Stat sunt determinate de suspiciunea ca la referendum au avut loc fraude de amploare, de procesul de reactualizare a listelor electorale si de presiunile exercitate asupra Curtii Constitutionale, a declarat luni Philip Gordon, asistentul secretarului de stat Hillary Clinton, intr-o intalnire cu cativa reprezentanti ai presei.

Gordon a insistat, dupa ce s-a intalnit cu principalii actori politici din Romania, asupra procesului de reactualizare a listelor cu precizarea ca nu este firesc intr-o democratie ca rezultatul votului sa fie schimbat prin renumararea alegatorilor dupa ce referendumul s-a incheiat. Oficialul american spune ca a primit „raspunsuri corecte” din partea premierului Ponta si presedintelui interimar, Crin Antonescu.UDPATE 21.05: Mesajele importante transmise de Philip Gordon:

  • Am venit pentru a intilni liderii-cheie din Romania si pentru a impartasi citeva mesaje de la Washington
  • Am venit pentru ca urmarim evenimentele de aici foarte atent
  • Datorita faptului ca ne pasa de Romania sintem ingrijorati in legatura cu anumite dezvoltari legate de referendum si de procesul prin care este revizuit rezultatul (more…)
%d blogeri au apreciat asta: