SACCSIV – blog ortodox

Comentariul zilei (20.07.2012): Noul Liturghier contine slujbe mai scurte si are cuvinte inlocuite?

Posted in Modificarea textelor religioase, NEW AGE by saccsiv on iulie 20, 2012

Iata ce ne zice fratele Daniel la articolulul 20 iulie: Sf. Proroc Ilie Tesviteanu. Sa ne rugam pentru ploaie!

Am o propunere de dezbatere si de articol in acelas timp. Am observat de ceva vreme ca in biserici, in Bucuresti dar si in unele manastiri si biserici din tara, s-a scurtat prima parte a Liturghiei, cea numita a catehumenilor. Mai exact, s-au scos din Sfanta Liturghie ecteniile care fac referire la cei chemati (”Cei chemati iesiti…„ si uneori si celelalte de dinaintea acestei ectenii). M-am gandit ca poate au fost scoase pentru motivul ca sunt considerate inutile, dat fiind faptul ca nu mai exista catehumeni care se pregatesc pentru a fi botezati. Insa acest argument nu prea sta in picioare pentru ca oricand pot exista catehumeni, chiar si in zilele noastre. Oricand cineva poate sa vina la ortodoxie si poate participa la Liturghie ca si catehumen. Apoi cineva a venit cu alt motiv si anume ca e posibil sa fi fost scoase din cauza unor presiuni externe… ceva de genul: Eliminati discriminarea din Biserica.
Cred ca ar fi folositor sa dezbatem acest subiect si eventual sa si reactionam atentionand ierarhii asupra acestui abuz de a cenzura Sfanta Liturghie.

Si sora Aurora ne-a semnalat ceva asemanator la articolul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel: Cununa Apostolilor – Omilia Sf. Grigorie Palama

„Nouvorba” e prezenta peste tot, inclusiv in textele liturgice. Am observat ca la majoritatea bisericilor din centrul Capitalei s-au modificat unele cuvinte, de exemplu in rugaciunea de binecuvantare de la sfarsitul slujbei . In loc de “plinirea bisericii Tale o pazeste, sfinteste pe cei ce iubesc podoaba casei Tale…” se spune , confom diortosirii mai noi “plinatatea bisericii” si “frumusetea casei Tale”, ceea ce mie mi se pare suparator pentru ca aceste cuvinte suna redundant, adica incarca fraza, dar nici nu redau sensul initial, nu sunt sinonime cu primele. Eu cred ca “diortositorii” sunt tot din tagma zidarilor cu echer si compas. Daca stie cineva ce sens au aceste lucruri, il rog sa-mi explice si mie, dar eu ma tem ca e vorba de aggiornamentare si aliniere la gandirea apuseana.

Comentariu saccsiv2:

Stim ca textele liturgice sunt supuse de cativa ani unei epurari lingvistice dupa criterii ecumeniste si politic corecte. Toata lumea stie de cenzura asupra Prohodului, de textele modificate din Filocalii, chiar si din rugaciunile obisnuite.

Avem rugamintea catre cei care ne pot trimite mai multe exemple de modificari din noul Liturghier scos de Patriarhie anul acesta, care mai este si impus! Si sa gasim solutii de unde se pot procura vechile Liturghiere si poate o petitie din partea telogilor catre Sinodul BOR. Cred ca vor merge mai departe, pana cand le va place si adeptilor new-age liturghia „ortodoxa”.

Legat de Liturghia catehumenilor, iata ce ne spune Parintele teolog Dumitru Staniloae:

Noi socotim că nu numai considerații istorice pledează pentru menținerea acestei rugăciuni de ieșire a celor chemați, în Liturghie, ci și unele întemeiate pe realități cu totul obiective. Cei chemați încep să devină și astăzi o categorie reală. Au apărut din nou persoane care n-au fost botezate ca mici copii, dar care, trăind alături de credincioșii care frecventează biserica, intră și ei uneori în ea, și aceasta îi poate determina cu vremea să se boteze. S-au înmulțit apoi indiferenții de diferite grade care intrând uneori la o Liturghie se trezesc la credință, dar încă nu sunt pregătiți pentru Sfânta Împărtășanie. Desigur, prin aceste cuvinte nu li se mai cere nici acestora o ieșire propriu-zisă din biserică în acest moment, căci e bine ca ei să cunoască până la sfârșit ceea ce se săvârșește în Sfânta Liturghie. Dar ei încep din acest moment o separare lăuntrică de cei ce vor înțelege și vor primi cu inima cele ce se vor săvârși în continuare.
Într-un fel oarecare acești ,,chemați” ,,ies” din râul vieții liturgice care-i conduce pe cei credincioși până la unirea cu Hristos prin Sfânta Împărtășanie, deși în alt fel ei rămân și privesc, până la un grad, care poate deveni tot mai accentuat, participă la el.
Apoi, cuvântul ,,cei chemați, ieșiți” poate răsuna ca un avertisment pentru o mare parte din toți participanții la Sfânta Liturghie.
Mulți se pot întreba: e bine să rămân eu în această stare de nevrednicie de a mă împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului? Oare am ajuns eu destul de departe, ca se nu fiu în realitate unul dintre cei ce se despart de cei mai înaintați în Hristos? Conștiința trezită în ei, că sunt încă în categoria celor ce ar trebui să iasă, sau că sunt vrednici să se împărtășească, îi poate face să intre în miezul misterului liturgic. ,,Anumite texte biblice se referă la importanța ce se acordă dintotdeauna intrărilor. Cel ce știe să intre și să iasă ,cu vrednicie’ este capabil să țină în mâinile sale destinația sa și a lumii”. A nu fi conștient că nu ești vrednic să te afli undeva, înseamnă a nu fi în stare să-ți simți lipsurile, deci să te străduiești spre depășirea lor.
Astfel, într-un anumit sens, fiecare participant la Sfânta Liturghie se poate simți un ,chemat’ și un ,îndemnat’ la o ,ieșire’ din pretenția că e un credincios deplin. Dar, pe de altă parte, toți cei ce sunt botezați și nu sunt opriți de duhovnic să se împărtășească, pot înainta la acest final, iar ceilalți pot asista numai până la sfârșitul Sfintei Liturghii, simțindu-se încă numai chemați, deci datori ,,să iasă” din categoria celor ce se pot împărtăși. Unii sunt astfel numai în stare de chemați, alții de chemați – credincioși, alții de credincioși, deși subiectiv și cei din urmă se pot simți credincioși – chemați. Dumnezeu are înălțimi nesfârșite. Chiar cei uniți cu El se simt chemați să urce și mai sus, sau încă incapabili de a urca mai sus, cum a arătat Sfântul Grigorie de Nyssa. Într-un fel, și credincioșii se pot simți încă în stare de catehumeni, în sens larg: în faza de învățătură.
Pr. Prof. Dumitru Stăniloae – ,,Spiritualitate și comuniune în Liturghia Ortodoxă”, p. 350-352

362 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Pr. Claudiu said, on iulie 23, 2012 at 8:56 pm

    ,,O altă problemă legată de deasa împărtăşire este cea a postului. Într-adevăr, mulţi Sfinţi Părinţi leagă împărtăşirea de post, pentru că prin acesta se intensifică starea de pocăinţă şi efortul ascetic de dezrobire a patimilor, atât de necesare celui care vrea să se unească cu Hristos, deşi, chiar şi în această ordine de idei, există suficiente argumente pentru a observa că valoarea şi mai ales formele postului, în special pentru mireni, au fost uneori exagerate, datorită unor influenţe (chiar dacă palide) ale gnosticismului şi neoplatonismului asupra asceticii creştine. Nu putem însă nega faptul că postul ajută la înălţarea mai uşoară a minţii şi la lucrarea mai cu spor a virtuţilor, odată cu reducerea la minimum a preocupărilor faţă de trup. Cu toate acestea, postul nu este perioada exclusivă în care noi lucrăm cele duhovniceşti, ci intervalul de timp în care noi doar intensificăm lucrarea duhovnicească, subînţelegându-se prin acesta că în restul timpului noi suntem la fel de responsabili de mântuirea noastră.
    Nu se poate însă nicidecum afirma că împărtăşirea este legată exclusiv de post. Dacă da, atunci Sfinţii Părinţi ar fi recurs la una din două soluţii: ori ar fi rânduit şi ar fi ţinut post anul întreg – de fapt, lucrul acesta l-ar fi rânduit încă apostolii, întrucât se împărtăşeau în fiecare zi (Fapte 2:46) –, ori, o soluţie mai „simplă”, ar fi făcut Liturghie numai de câteva ori pe an, mai ales că Postul Adormirii Maicii Domnului şi cel al Sfinţilor Apostoli au fost generalizate abia la începutul celui de-al II-lea mileniu creştin. Vedem deci o dată în plus absurditatea aşa-zisei „reguli” care permite împărtăşirea numai în post sau măcar după o săptămână de post. Nimeni nu poate fi oprit să postească şi două săptămâni la rând (în afara celor patru posturi), dar nu se poate face din aceasta o regulă obligatorie pentru toţi, inclusiv pentru bolnavi, mai ales că ea nu are nici un suport teologic sau canonic.
    Dacă, admiţând un calcul matematic, am aduna toate zilele de miercuri şi vineri (iar la monahi şi ziua de luni) cu zilele posturilor propriu-zise şi plus alte zile de post rânduite de Biserică, ele depăşesc zilele în care se mănâncă de dulce, numai că Sfinţii Părinţi, printr-o pedagogie înaltă şi luminaţi de Duhul Sfânt, au aşezat astfel posturile, încât să nu fie prea ostenitoare pentru trup. Nu ştiu dacă cineva îi poate cere, fie chiar şi celui mai bun creştin (mai ales familist), să postească mai mult decât aceste posturi pentru a se împărtăşi. Iar dacă Biserica nu a aşezat, de exemplu, între 15 august şi 15 noiembrie (exact 3 luni) vreun post de durată, asta nu înseamnă că nimeni atunci nu se poate împărtăşi.
    Vedem însă că cei mai mulţi preoţi din zilele noastre cer creştinilor să postească o săptămână înainte de a se împărtăşi sau cel puţin trei zile la rând care până la urmă se fac patru (joi, vineri şi sâmbătă + miercuri, înainte de joi) sau chiar cinci (+ duminică, ziua în care te-ai împărtăşit, după unii). Deci creştinii care doresc să se împărtăşească în fiecare duminică n-au decât să postească tot anul (ironic vorbind)! Ce să mai zicem de Canonul 55 Trulan, care interzice postul în zi de sâmbătă (cu excepţia celor din perioada posturilor şi chiar atunci fără a ajuna decât în Sâmbăta Mare). Dacă preoţii noştri s-ar spovedi şi ar posti aşa cum cer mirenilor, „ar fi raiul pe pământ”. Dar, de fapt, ce se întâmplă? Preotul are voie (şi chiar îşi permite) să mănânce (inclusiv) carne sâmbătă seara până la 23.55, iar mireanul nicidecum. Şi aceasta pentru că „preotul este obligat să slujească de fiecare dată (de parcă nu s-ar şi împărtăşi), iar mireanul o mai poate amâna cu împărtăşania, că… nu-i nici post şi nu-i nici pe moarte!” Nici nu ştii: să râzi sau să plângi?!”
    Ierom Petru Pruteanu

    Apreciază

  2. Pr. Claudiu said, on iulie 23, 2012 at 8:58 pm

    După părerea celor mai mulţi teologi, astăzi în Biserica noastră, mai ales printre monahi, se confundă Taina Spovedaniei, la care se dă dezlegarea preotului-duhovnic, cu ceea ce numeşte tradiţia monastică „descoperirea gândurilor şi faptelor părintelui duhovnicesc – ava”. Tradiţia identifică acest avă cu „naşul” luat la călugărie, care, cel puţin în trecut (mai ales în epoca Patericului), nici măcar nu era hirotonit, ci era un simplu monah (în cazul maicilor – o monahie), desigur îmbunătăţit duhovniceşte şi care, uneori, avea şi unele harisme. Cel care făcea o mărturisire în faţa unui asemenea avă nu venea pentru a primi iertarea păcatelor, ci pentru a cere sfaturi în legătură cu gândurile şi patimile care îl asaltau. Acest „al doilea fel de spovedanie” este recomandat în special monahilor şi trebuie făcut zilnic sau cel puţin săptămânal, având un efect strict terapeutic şi pedagogic. Iertarea păcatelor pe care toţi o caută nu se datorează în acest caz unei dezlegări harice, ci rugăciunii părintelui (pentru fiu) şi rugăciunilor sale personale, căci acesta şi este rolul rugăciunii şi al „pravilei”. Dacă am spune că iertarea păcatelor se dă numai prin Taina Spovedaniei, atunci rugăciunile zilnice, în care înşiruim tot felul de păcate făcute peste zi şi pentru care cerem iertare, reiese că nu au nici un rost?! Consider acest mod de a privi lucrurile ca fiind greşit şi străin de optimismul şi realismul ortodox. Nu se poate ca Dumnezeu să treacă cu vederea pocăinţa noastră făcută în afara Tainei Pocăinţei (ca rit liturgic), căci în felul acesta nu se justifică acest strigăt neîncetat al Bisericii şi al fiecărui om în parte: „Doamne miluieşte.” Tradiţia Bisericii arată că şi acest fel de pocăinţă este perfect valabil pentru a ne împărtăşi, fără a exclude Sfânta Taină a Spovedaniei, mai ales pentru cazurile grave. Unii exegeţi spun chiar că „cercetarea de sine” pe care o cere Sfântul Pavel înainte de Împărtăşanie (I Corinteni 11, 28) s-ar referi la efortul duhovnicesc de a-ţi vedea păcatele şi de a cere iertare pentru ele, dar nu la mărturisirea ca Taină sacramentală, care în Sfânta Scriptură este numită chiar „mărturisire” şi nu „cercetare” sau altfel (Fapte 19:18 şi Iacov 5:16).
    Nu dorim să diminuăm în nici un fel Taina Spovedaniei instituită de Însuşi Mântuitorul Hristos (Ioan 20:22-23), dar cert este că în trecut Spovedania nu era cerută înainte de fiecare împărtăşire, ci numai în cazul unor păcate grave, numite „de moarte (duhovnicească – n.n.)” şi care erau considerate de Sfinţii Părinţi ca fiind despărţitoare de Biserică. Pentru aceste păcate se dădea obligatoriu un „canon”/epitimie, după îndeplinirea căruia penitentul era primit să asculte Sfânta Liturghie până la capăt şi, desigur, să se împărtăşească. Pentru a fi mai convingător, voi aduce următoarele argumente:
    1. Practic, niciodată preoţii, oricărei perioade istorice ar fi aparţinut ei, nu ar fi putut să spovedească toată comunitatea care, aşa cum se ştie, se împărtăşea la fiecare Liturghie. Gândiţi-vă cum ar fi putut un preot să spovedească un sat întreg, cât de mic ar fi, zilnic sau chiar şi o dată pe săptămână.
    2. Într-o rugăciune de la Spovedanie (a III-a), preotul se roagă ca Hristos „să-l împace şi să-l unească (pe cel venit la mărturisire) cu Sfânta Sa Biserică”; iar rupţi de Biserică sunt consideraţi doar cei ce au făcut păcate de moarte, păcate strigătoare la cer şi păcate împotriva Duhului Sfânt. Deosebirea între cei cu păcate mici şi cei cu păcate mari o face şi Sfântul Ioan Evanghelistul în I-a sa Epistolă (cap. 5:16-17) şi deci are suport biblic.
    3. Toate Canoanele date de Sfinţii Părinţi referitor la cantitatea şi calitatea actului de penitenţă (epitimia) se referă doar la păcate mari. Nu există, de exemplu, vreun canon care să prevadă epitimie pentru somnul peste măsură şi nici pentru mândrie, care este cea mai mare patimă. Şi mai interesant e că în lista de păcate de care-l poate întreba duhovnicul pe penitent (din Molitfelnic) lipsesc o mulţime de „păcate uşoare” – lucru care arată că păcatele mici nu s-au spus vreodată la Spovedanie, căci ele ţin de un război ascetic personal, pentru care credinciosul primea doar sfaturi de la preot sau de la un creştin mai îmbunătăţit, monah de regulă. Astăzi ce se întâmplă? Noi spovedim aceste păcate (mai mici), preotul duhovnic nu dă şi nici nu are vreun temei pentru a da canon pentru aceste păcate; apoi nici noi nu facem nimic pentru a ni se ierta, întrucât credem (cum de fapt este şi normal) în dezlegarea dată la Spovedanie, şi reiese că degeaba mai cerem iertare în fiecare dimineaţă şi seară pentru păcatul mândriei, căci până la urmă, tot printr-un „act formal”, s-a dat iertarea. L-am numit act formal întrucât, în cazul acestor păcate, nu se dă altceva afară de dezlegare şi deci penitentul nu este angajat în nici un fel.
    4. Neobligativitatea Spovedaniei înainte de fiecare împărtăşire s-a menţinut şi astăzi în cazul clericilor. Deşi Sfântul Ioan Gură de Aur spune că preoţii au nevoie de aceeaşi pregătire pentru împărtăşire ca şi mirenii, căci în această privinţă nu este nici o deosebire între ei, preoţii în zilele noastre se spovedesc foarte rar (mai ales cei de mir). Cu toate acestea, fără „a se uita în oglindă”, pretind de la mireni să se spovedească înainte de fiecare împărtăşire. Deşi mulţi preoţi recunosc că sunt unii mireni care duc o viaţă mai sfântă decât ei, aceştia nu se ruşinează să impună spovedania acelora, chiar dacă sfinţiile lor se spovedesc o singură dată pe an, dar se împărtăşesc cel puţin o dată pe săptămână. Nici nu ştiu de unde se inventează asemenea „reguli” şi „canoane” – şi ce este mai grav – cu standard dublu.
    Se plângea cineva că odată s-a spovedit într-o vineri şi s-a împărtăşit duminica; nu a fost nici o problemă. Peste o săptămână iar s-a spovedit vineri, sâmbătă s-a împărtăşit şi a vrut să se împărtăşească şi duminică. Pe lângă faptul că preotul a încercat să îl amâne (fără să existe vreun motiv canonic plauzibil), în cele din urmă i-a spus persoanei respective că trebuie să se mai spovedească o dată, că „aşa-i regula”. Vai, ce hulă! Săracul preot nu ştie că Sfintele Taine care i le-a dat tot el în ziua aceea i s-au dat tocmai „spre iertarea păcatelor”. Pentru sfinţia sa, ca cineva să se împărtăşească cu vrednicie, trebuie să se mai spovedească o dată; altfel s-ar înţelege că este fără vrednicie. Nu ştim însă de ce, pentru sfinţia sa, există o „altă regulă”! „Toţi trebuie să ne spovedim, spune Sfântul Simeon al Thesalonicului, şi mireni, şi călugări, şi preoţi, şi arhierei…” atunci când simţim că ne apasă păcate grele. Nu se precizează însă nici un termen sau perioadă care să arate cât de des trebuie să se facă aceasta. Cert este însă că, dacă cineva se spovedeşte o dată pe săptămână şi vrea să se împărtăşească în fiecare zi, nu greşeşte cu nimic şi nici nu încalcă vreo rânduială a Sfinţilor Părinţi. Preoţii care nu sunt de acord cu aceasta ar trebui să facă mai întâi ei astfel!
    Pentru a demonstra că cele spuse de noi mai sus sunt adevărate, vom cita din cel mai autoritar Sfânt Părinte care a scris despre Sfânta Liturghie – Sfântul Nicolae Cabasila. În Erminia sa el spune astfel: Cât timp suntem uniţi şi păstrăm legătura cu Hristos, trăim viaţă sfântă, sorbind izvor de sfinţenie prin Sfintele Taine; dar dacă ne despărţim de Biserică – Trupul tainic al Său –, în zadar vom gusta din Sfintele Taine, căci seva de viaţă nu mai curge prin mădularele moarte şi tăiate. Şi cine desparte mădularele de Trup? „Păcatele voastre stau ca un zid despărţitor între Mine şi voi”, zice Domnul. Dar oare orice păcat ucide pe om? Nicidecum! Ci numai păcatul de moarte. Tocmai de aceea se şi numeşte de moarte; căci există păcate care nu sunt spre moarte, spune Sfântul Ioan (I Ioan 5,17). Prin urmare credincioşii care n-au săvârşit păcate de moarte nu sunt întru nimic opriţi să se împărtăşească cu Sfintele Taine şi să devină părtaşi la sfinţire, ca unii ce sunt încă mădulare vii, pentru că păstrează unitatea cu Capul (Hristos). Mai mult decât atât, în tratatul său Despre viaţa în Hristos, Nicolae Cabasila face o afirmaţie şi mai directă spunând: pe cât este de nedrept să te împărtăşeşti din Sfintele Daruri dacă ai săvârşit păcat de moarte şi nu te-ai spovedit, tot pe atât de mare greşeală ar fi să fugi de această „Pâine”când n-ai greşit de moarte!
    Pentru a clarifica şi mai mult lucrurile, dorim să arătăm care sunt aceste păcate de moarte pentru care Sfinţii Părinţi opresc de la Împărtăşanie. Povăţuirile de la sfârşitul Liturghierului opresc de la Împărtăşanie pentru următoarele păcate: trufia, iubirea de argint, desfrânarea (sub orice formă: malahie, adulter, sodomie, gomorie etc.), mânia şi răzbunarea, lăcomia, zavistia şi lenevirea spre faptele cele bune. La acestea se adaugă o altă categorie de păcate la fel de grave (sau chiar mai grave unele dintre ele) şi care, de asemenea, opresc automat de la Împărtăşanie. Acestea sunt: minciuna şi mărturia falsă, descântecul şi vrăjitoria (atât cel care face, cât şi cel căruia i se face), furtul sau orice alt fel de nedreptate socială, bătaia şi omorul (inclusiv avortul), răspândirea sau simpla aderenţă la o idee sectară (eretică) sau antieclesială, furtul de cele sfinte şi nerespectarea rânduielilor bisericeşti (suprimarea samovolnică a posturilor, afară de motiv de boală; comuniunea euharistică cu eterodocşii; încălcarea gravă a Canoanelor bisericeşti etc.), hula împotriva lui Dumnezeu şi negarea existenţei Lui, fie prin ateism, fie prin sincretism (creştinism + yoga, credinţa în reîncarnare, meditaţia transcendentală etc.). Toate aceste păcate (şi altele înrudite cu ele) sunt grave sau deosebit de grave şi de aceea nici un duhovnic nu le poate dezlega fără a da vreun canon (epitimie), cât de mic, dar şi în aceste cazuri se pot admite şi excepţii. Iar creştinii care au făcut măcar unul dintre aceste păcate (indiferent de treapta ierarhică) trebuie să meargă neapărat la duhovnic să se spovedească, să-şi facă canonul şi abia după aceea să îndrăznească să se apropie de Sfintele Taine.

    Ierom. Petru Pruteanu

    Apreciază

    • maria said, on mai 15, 2015 at 3:11 am

      E si mai limpede pr Claudiu ca te ascunzi in spatele pr Haralambie care il sustine pe ierom Pruteanu.

      Apreciază

  3. G-man said, on iulie 23, 2012 at 9:00 pm

    Da o problema care vroiam sa o discutam , dragi frati si parinti , ca tot ati adus in discutie acele superstitii ale credinciosilor si devierea asta de credinta , tot la aceasta categorie intra dupa parerea mea , (dar astept parerile preotilor ca pe ceva avizat si autoritar ) si aceasta mare frica a credinciosilor de blestemul preotului , si chiar si aici in online s-au folosit oarece aceste presiuni pentru a se inchide gura unora sau a face admninu precum dorea unul din comentatori .
    intrebari :
    -poate face un de blesteme un preot ? daca da , in ce situatie ?
    -de cine sa ne temem mai mult de Dumnezeu , sau de blesteme ? (o intrebare prosteasca , dar au fost cazuri de acest fel de frica )
    – se cade a blestema de catre oricine , pe cineva ,, asta intre crestini ?

    uitati ce zice SFANTUL IOAN GURA DE AUR :

    „Te întreb: Ce vrea să însemne cuvântul acesta pe care-1 spui: Să fie anatema! ? Ştii oare ce spui? Îţi dai seama ce grăieşti? Cunoşti puterea acestui cuvânt?
    Vei găsi, într-adevăr, în Scriptura cea de Dumnezeu insuflată rostindu-se “anatema” peste Ierihon: Şi toată cetatea aceasta îi va fi anatema (va fi pusă deoparte) Domnului Dumnezeului tău . Şi până în ziua de azi este printre noi acest obicei, să se spună: “Cutare a făcut aceasta, a făcut anatemă (ofrandă) în acest loc”. Oare aceasta să fie anatema pe care tu o rosteşti? Nu! Căci prin această anatemă se înţelege o faptă bună, un dar făcut lui Dumnezeu. Tu însă ce vrei să spui când rosteşti: “anatema!”? Iată ce vrei să spui!: “Să fie dat diavolului, să nu mai aibă parte de mântuire, să ajungă străin de Hristos!”
    3. Cine eşti tu, de ţi-ai luat această stăpânire şi această mare putere? La ziua judecăţii, Fiul lui Dumnezeu va sta pe scaunul de judecată şi va pune oile de-a dreapta Sa, şi caprele de-a stânga . Pentru ce ţi-ai luat o râvnă atât de mare, cu care a fost învrednicită numai ceata Apostolilor şi cei care au fost, cu adevărat, după toată rânduiala, urmaşii lor, plini de har şi de putere? Aceştia, păzind cu toată luarea-aminte porunca lui Hristos, ca şi cum şi-ar fi scos ochiul cel drept , aşa alungau pe eretici din Biserică. Aceasta arată marea lor milă şi durere, căci se taie un mădular de seamă. Pentru aceea 1-a şi numit Hristos “ochiul cel drept”, pentru a arăta mila celor care-1 alungau pe cel potrivnic dreptei-credinţe. De aceea Apostolii şi urmaşii lor au fost şi în această privinţă, ca şi în toate faptele lor, cu multă luare-aminte: condamnau şi alungau ereziile, dar nu aduceau pe niciunul dintre eretici sub blestem. Se pare că Apostolul Pavel a fost silit numai în două împrejurări să rostească anatema; dar n-a dat anatemei pe cineva anume: o dată în Epistola către Corinteni, spunând: Dacă cineva nu-L iubeşte pe Domnul nostru Iisus Hristos, să fie anatema! , şi altă dată în Epistola către Galateni: Dacă cineva vă propovăduieşte altceva decât ceea ce aţi primit, să fie anatema!
    Cu ce te-mpotriveşti? Ceea ce nimeni din cei ce au primit această putere n-a făcut şi nici n-a îndrăznit să facă, aceea îndrăzneşti să faci tu, lucrând împotriva tainei iconomiei întrupării şi a pătimirii mântuitoare a Domnului şi luând-o înaintea judecăţii Împăratului?
    Vreţi să aflaţi ce a grăit un sfânt, unul de mai înainte de noi, un urmaş al Apostolilor, care a fost învrednicit şi de mucenicie? Acest sfânt, ca să arate cât de greu este cuvântul: “Să fie anatema!”, s-a folosit pentru aceasta de o pildă. “După cum un om de rând care se îmbracă în purpură împărătească – spune el – este ucis ca uzurpator, şi el, şi cei ce 1-au ajutat, tot astfel şi cei ce, slujindu-se de poruncile Domnului aduc sub blestemul Bisericii pe un om, aduc asupra lor cea mai mare pierzanie, pentru că răpesc dreptul de judecător al Fiului”. Socotiţi oare că este o faptă fără însemnătate a osândi pe cineva cu o astfel de sentinţă, înainte de vremea judecăţii şi înainte de Judecător? Cuvântul acesta, anatema, prin înţelesul pe care-1 are, ne separă cu totul de Hristos.
    Dar oamenii, care sunt într-atât de păcătoşi, ce-şi spun? “Acela este un eretic, spun ei, în el îşi are sălaş diavolul, grăieşte nedreptate împotriva lui Dumnezeu, iar prin cuvintele lui ademenitoare şi prin înşelăciunea lui deşartă a dus pe mulţi în prăpastia pierzaniei. Pentru aceasta a fost izgonit de Sfinţii Părinţi dascălul lui, care a tăiat din trupul Bisericii”, înţelegând prin aceasta fie pe Paulin , fie pe Apolinarie .
    Apostolul spune: Să dea învăţătură, certând cu blândeţe pe cei ce stau împotrivă, ca doar le va da lor Dumnezeu pocăinţă spre cunoaşterea adevărului, şi ei să scape din cursa diavolului, de care sunt prinşi pentru a-i face voia . Întinde mreaja dragostei nu ca să cadă cel neputincios, ci, dimpotrivă, ca să se vindece! Arată că din toată inima ta vrei să faci ca binele (pe care 1-ai primit tu) să fie binele tuturora! Aruncă undiţa cea plăcută a dragostei, şi astfel, cercetând cu ea cele ascunse, scoate din prăpastia pierzării pe cel pe care îl îneacă gândurile sale. Păruta lui învăţătură bună vine sau din prejudecată, sau din neştiinţă. Arată-i că învăţătura lui e străină de învăţătura încredinţată de Hristos Sfinţilor Apostoli. Iar dacă omul care s-a abătut din calea cea dreaptă va voi să primească sfatul tău, el, după cuvântul proorocului, cu viaţă va vieţui , iar tu îţi vei izbăvi sufletul tău. Dar dacă nu vrea, ci stăruie în îndărătnicia lui, tu, ca să nu te acoperi de vină, mărturiseşte-ţi numai credinţa ta, cu îndelungă răbdare şi bunătate, ca să nu-ţi ceară Judecătorul din mâna ta sufletul lui. Nu fi cu ură, nu-i întoarce spatele, nu-1 prigoni! Dimpotrivă, arată-i dragoste curată şi adevărată. Câştigă-i dragostea! De n-ai avea alt folos, acesta este marele folos, acesta-i marele câştig, că vă iubiţi unul pe altul, că aţi învăţat să fiţi ucenici ai lui Hristos. Căci spune Hristos: Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, de veţi avea dragoste unii faţă de alţii! Apostolul a arătat că, dacă nu e dragoste, nimic nu foloseşte: nici cunoaşterea tainelor dumnezeieşti, nici credinţa, ori darul proorociei, ori sărăcia de bună voie, nici mucenicia pentru Hristos. Că spune Apostolul: De-aş avea toate tainele şi toată ştiinţa şi credinţă încât să mut şi munţii, dar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Şi de-aş grăi în limbi îngereşti şi de-aş împărţi toată avuţia mea şi de-aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Dragostea îndelung rabdă, nu se semeţeşte, nu caută ale sale, toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă .
    4. Nimeni dintre voi, mult iubiţilor, n-a avut atâta dragoste pentru Hristos câtă a avut sfântul suflet al lui Pavel! Nimeni dintre oameni, afară numai de el, n-a fost cu îndrăznire a rosti asemenea cuvinte; îi ardea sufletul spunând: Împlinesc lipsurile necazurilor lui Hristos în trupul meu ; şi: Că aş fi dorit eu însumi a fi anatema de la Hristos pentru fraţii mei! ; şi iarăşi: Cine este slab şi eu să nu fiu slab? A avut atâta dragoste pentru Hristos! Cu toate acestea, n-a ocărât pe nimeni, n-a silit pe nimeni, n-a dat anatemei pe nimeni. De-ar fi făcut aceasta, n-ar fi adus lui Dumnezeu atât de multe neamuri şi atâtea cetăţi întregi! Dimpotrivă, făcea acestea vorbind frumos, rugând, îndemnând, deşi era umilit, lovit, pălmuit şi luat în râs de toţi.”

    PS: poate ar trebuii un nou articol despre asta.

    Apreciază

  4. Pr. Claudiu said, on iulie 23, 2012 at 9:04 pm

    Unii, mişcaţi de frica de Dumnezeu, socotesc erezie deasa împărtăşire, zicând că aşa cum cei ce se botează în afară de Tradiţia Bisericii sunt eretici, tot aşa şi cei care se împărtăşesc des sunt eretici.

    Faţă de aceste îndrăzneţe cuvinte, noi cu adevărat ne minunăm ce să răspundem. Aceasta numai o spunem că după această părere, urmează că sunt eretici toţi sfinţii, nu numai cei ce îndeamnă pe credincioşi la Dumnezeeasca împărtăşire, ci şi cei ce primesc cuvintele lor. Si toţi preoţii care slujesc în fiecare zi şi se împărtăşesc (vai ce hulă!) şi mai ales Sfântul Apolos, care era vestit cu sfinţenia şi avea cinci mii de ucenici în ascultarea lui; despre care scrie dumnezeescul Ieronim că s-a dus şi l-a găsit, că, zice „după ce am făcut rugăciune, spălându-ne picioarele şi punându-ne masă, ne-a ospătat sufleteşte şi trupeşte, adică ne-am împărtăşit cu dânşii cu Dumnezeeştile Taine, precum fac în fiecare zi.
    Apoi, după masă, noi ne-am odihnit, iar ei mergând în pustie, se rugau făcând metanii până a doua zi, la ceasul adunării. Si după ceasul al noulea şi vecernie se împărtăşeau. După împărtăşire, unii rămâneau de mâncau, iar alţii mai râvnitori, mergeau şi se linişteau, trăind numai cu puterea Sfintei împărtăşanii. Si ne spunea nouă pururea pomenitul acela multe povestiri folositoare de suflet şi îndeosebi să ne împărtăşim în fiecare zi cu Dumnezeeştile Taine şi să primim pe cei străini ca pe îngerii lui Dumnezeu, ca Avraam, Lot şi mulţi alţii, Pentru că de aceste două porunci atârnă toată Legea şi Proorocii”.
    Deci pentru că toată ceata Dumnezeeştilor Părinţi cu adevărat sunt sfinţi şi adevăraţi slujitori ai lui Hristos, urmează dimpotrivă, că cei ce spun acestea sunt protivnici si Sfinţilor Apostoli şi sfintelor Sinoade ecumenice şi locale şi Sfinţilor locali. Dar nu numai acestora, ci şi însăşi Domnului, Care zice: „Cine mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viată veşnică”; şi iarăşi: „Aceasta să o face şi întru pomenirea Mea” (Ioan 6,54). Adică în fiecare zi şi totdeauna, precum o tâlcueşte Dumnezeescul Gură de Aur, precum am zis mai înainte.
    Sfântul Timotei al Alexandriei primeşte şi pe îndrăciţi să se împărtăşească în fiecare duminică, dacă nu hulesc Dumnezeeştile Daruri, zicând: „Si credinciosul, care este îndrăcit, dacă nu îngână Taina şi nu huleşte, să fie împărtăşit; dar nu în fiecare zi, ci ajunge numai Duminica” (Canonul 3).
    Deci Sfinţii Părinţi, nu numai pe cei sănătoşi, ci şi pe cei îndrăciţi îi primesc des la împărtăşirea Dumnezeeştilor Taine, iar aceşti binecuvântaţi nici pe cei întregi la minte nu-i primesc, ci caută să se arate mai legişti decât legea.

    Sfântul Nicodim Aghioritul

    Apreciază

  5. Pr. Claudiu said, on iulie 23, 2012 at 9:08 pm

    Iarăşi spun unii că iată şi cuvioasa Maria Egipteanca şi mulţi alţi pustnici şi asceţi numai odată s-au împărtăşit în toată viaţa lor şi această întârziere nu i-a împiedicat să se sfinţească.

    Cătră aceştia răspundem că nici pustnicii nu conduc Biserica şi nici Biserica nu a făcut canoanele pentru pustnici, precum zice Apostolul. „Legea nu este pusă pentru cel drept” (I Tim. 10,9), iar dumnezeescul Hrisostom zice: „Toţi cei ce au iubit filosofia şi petrecerea Noului Aşezământ al Evangheliei, n-au făcut-o de frica muncilor, ori de pedeapsă şi ameninţare, ci numai din dragoste şi din dumnezeescul dor. Pentru că acestora nu le-a trebuit nici porunci, nici legi ca să iubească virtutea şi să fugă de răutate; ci ca fii aleşi şi liberi, fiindcă au cunoscut bunul neam al firii lor, fără vreo oare care frică sau teamă de pedeapsă, s-au pornit de la sine spre virtute şi au săvârşit-o.
    Dar şi aceşti pustnici, dacă au avut putinţa şi nu s-au împărtăşit, se osândesc ca nişte călcători ai sfintelor canoane şi ca nesocotitori ai Sfintelor Taine. Iar dacă nu au avut, sunt nevinovaţi, după cum zice sfinţitul Cabasila: „Dacă sufletele celor adormiţi sunt pregătite pentru împărtăşire, iar Domnul totdeauna voeşte şi iubeşte să sfinţească şi să se dea pe sine pentru fiecare, ce lucru poate să-l despartă de împărtăşire? Desigur, nici unul.
    Dar poate va zice cineva: „Dacă un creştin viu, având această pregătire în sufletul său, nu va merge să se împărtăşească, oare poate şi el să se bucure de sfinţirea dela Sfintele Taine, asemenea celor adormiţi? Nu poate fiecare să o dobândească, ci numai cel ce nu poate trupeşte să meargă să se împărtăşească. Aşa cum de pildă sunt sufletele celor adormiţi şi cei ce locuesc şi se sălăşluesc în pustietăţi, în munţi, în peşteri şi în crăpăturile pământului, în apropierea cărora nu se află Jertfelnic şi Biserică şi nici nu este cu putinţă să vadă preot; pe aceşti anahoreţi şi pustnici, Hristos nevăzut îi sfinţeşte cu sfinţenia Tainelor.
    Iar dacă cineva, putând să meargă să se împărtăşească, nu merge, aceluia cu totul îi este cu neputinţă să primească sfinţirea Tainelor. Nu, simplu, Pentru că nu a mers, ci Pentru că putând să meargă, s-a lenevit şi nu a mers. De aci se vede că sufletul său este pustiu de acele bunătăţi, care se cuvine să le aibă pentru Împărtăşire. Căci cum poate avea dragoste şi râvnă pentru împărtăşire, cel care putând să meargă să se împărtăşească, dar nu vrea? Si cum poate avea credinţă faţă de Dumnezeu, cel ce nu se teme deloc de teribila ameninţare pe care o face Domnul împotriva celor ce nesocotesc această Cină? Si cum va crede cineva că el iubeşte Tainele, pe care, putând să le primească, nu le primeşte?

    Sfântul Nicodim Aghioritul

    Apreciază

  6. G-man said, on iulie 23, 2012 at 10:00 pm

    daca parintele Iustin i-ar blestema pe cei ce si-au batut joc de el pe alte bloguri , cum ar fi ? daca fiecare ne-am blestema pe fiecare cum ar fi ? asta vreti sa ajunga crestinismul ?

    eu vorbesc fara frica, ca am inima deschisa si din inima am zis mereu ce am zis , nu sunt suparat pe cei ce ma ataca pe mine ,.dar sunt suparat pe cei ce ne ataca duhovnicii ..

    nu va mai lasati manipulati asa usor. de persoane care nu scapa din ochi acest blog .

    Frica mi-a de Domnul si de noaptea care vine , sa nu ceara Domnul sufletul meu acum , caci nepregatit sunt de a pleca .
    si ca si crestin sa nu vrei sa te impartasesti cu trupul si sangele Domnului , trebuie sa nu fii in toate mintile.
    e cea mai mare dorinta a mea .. pururea.

    Apreciază

  7. mircea.v said, on iulie 23, 2012 at 10:42 pm

    Un mica sugestie pt cei ce citesc acest blog:
    Sant necesare criterii clare si simple in judecata noastra.
    Abundenta de informatie, abundenta detaliilor care le da cineva, nu dovedeste nimic.
    Si Vadim Tudor cand vorbea, stia toate datele istorice, stia orice, totul, totul… Dar, caracter mic si viclean si care se preta la lucruri de 2 lei.
    Parintii cunoscuti raman reperul de baza. Paisie, Calciu, Arsenie Papacioc, Justin Parvu, Adrian Fageteanu, Arsenie Boca…
    Multe asemanari, si grele, in privinta Parintelui Paisie si Arsenie Boca. De la scrieri, titluri de capitole, la harisme.

    Apreciază

  8. G-man said, on iulie 24, 2012 at 1:36 am

    marianexnorvegia,
    poti sa folosesti orce nick name , poti sa folosesti orce proxi server, poti sa folosesti ce vrei tu(inclusiv Tor ..asta parca era un zeu nu ?) , voi sti ca esti tu . propunerea mea fii ,sincer si semneaza marianexnorvegia , daca nu poti sta fara noi , dar inainte de asta cere-ti scuze fratilor si parintilor pe care i-ai jicnit , acolo unde ai vorbit porcos. Mie nu trebuie sa imi ceri scuze , eu sunt doar coleric ma enervez pe moment nu tin dusmanie si ura. Dar raman suparat pe cei ce jicnesc duhovnicii nostrii . Duhovnici care nici nu au avut pretentia ca se ridica la nivelul Sfintilor Parinti .. va amintesc o vorba „mosu putregai”. Dar nu putem arunca cu noroi in ei ca nu sunt la nivelul Sfintilor Parinti ..Sa il lasam pe Domnul sa hotarasca asta.

    Apreciază

  9. Maria said, on iulie 24, 2012 at 2:13 am

    saccsiv2,
    Atata timp cat pr Timotei va posta pe acest blog si va sminti lumea intunecand-o cu asemenea aberatii ecumeniste ,ma voi retrage ca si ceilalti cititori ,pt ca asemenea blasfemii ,cum ca trebuie sa te impartasesti zilnic, fara post si fara spovedanie ,nu am auzit in viata mea !!!!!!!!!!
    Sunt indemnuri la necredinta si la a necinsti aceste doua sfinte taine ale Bisericii ,Spovedania si Impartasania !!!Este de neacceptat ,ca si alti doi preoti s-au alaturat acestei idei ,interpretand scrierile unor sfinti si aceste taine inca de la inceputul crestinismului ,cand Ortodoxia era in formare si inca neimplinita ,asa cum pe parcurs ,sfintii au ajustat-o prin reguli stricte ,interpretand canoanele dupa invatatura Mantuitorului Iisus Hristos !!!

    Apreciază

    • maria said, on mai 15, 2015 at 3:30 am

      Maria,
      ca se impartasesc in fiecare zi sa zicem ca e si nu e ,ca daca nu ai pacate opritoare de la Sf Imapartasanie……….,dar ce zici tu de acesti indrazneti care DEZLEAGA PACATE OPRITOARE SI II IMPARTASEC….ca sa aiba pe cine Impartasi,ca in zilele noastre de azi poti sa-i numeri pe degete pe acei crestini care se pot impartasi conform Sfintilor Parintii,si ei continua sa cheme la….. ,auzi?!!…deasa impartasanie,fara sa vada ca aproape ca nu are pe cine chema nici la deasa nici la rara…..si ei bat apa-n piua…cand destrabalarea nu mai are margini si majoritatea crestinilor sant PRINSI DE PACATE OPRITOARE,care pentru ani buni nu se pot impartasi,ei ei continua sa cheme?pe cine?

      Apreciază

  10. G-man said, on iulie 24, 2012 at 9:17 am

    admin , nu vrei sa faci un articol separat despre superstii si vrajitorii , si blesteme?. Ca zic ,e necesar mai ales daca intra sa comenteze si cativa preoti. Sa spulberam odata prostia asta ca fieacare face ce vrea cu puterea Domnului . De parca Domnul ar fi duhul din lampa lui aladin si vine cand il cheama oricine vrea raul altuia si se duce si darama castele .Doamne iarta-ma !pentru aceasta aberatie pe care nici sa o scriu nu merita.
    Pai dam Salva Domnului , sau dam ordine? , asa cred unii ca sta treaba ? vai de ei! , singurele blesteme sunt cele care si la face omu singur , si care de multe ori sunt din incalcarea canoanelor, sau din intoarcerea urii revarsate pe semeni .
    ………aa daca vorbiti de vraji si vrajitorii , apai e altceva , si e altceva tot fara rost impotriva omului credincios , pe care il apara ingerul de la botez , sfantul de nume , sfintii la care se roaga , Maica Domnului , Si IISUS HRISTOS. intreb pe oricine , pot ei a se pune oare cu Hristos . Pai ne impartasim din aceasi cupa , dar ne blestemam separat ? oare asa stau lucrurie, adica preotul te impartaseste , apoi daca nu zici -da sa traiti in fata lui , te blesteama si mori ? chiar asa o fi ?
    e nevoie de mai multe raspunsuri pentru acestia manipulatori . si nu atat pentru ei , ca ei daca aveau aceasta frica nu jicneau parintii mari ai tarii , dar e nevoie de explicatii pentru cei ce citesc si petru cei ce intradevar vad Biserica si Sfintii cu superstitii prostesti . de aia si freaca portofele de Sfinte Moaste…si mlte altele
    ………….bine nici sa cadem in partea cealalta , care se vede la postacii din ziare , care fac preotii in fel si chip .. aia e cealalta extrema..

    Apreciază

  11. G-man said, on iulie 24, 2012 at 10:28 am

    ascultati si plangeti , inainte sa va umpleti de pacate blestamandu-va unii pe altii .

    Apreciază

  12. G-man said, on iulie 24, 2012 at 10:40 am

    iar pentru cine citeste aceasta pagina acum sau in viitor si cade in dezandejde din cauza ca aude de canoane il rog sa asculte si ce zice un mare parinte al neamului .

    Apreciază

    • ticalin said, on iulie 24, 2012 at 11:46 am

      Mare dreptate are Preacuviosul Parinte: „tipic, tipic si la inima NIMIC”.

      Dumnezeu sa-l odihneasca cu dreptii!

      Apreciază

  13. Pr Timotei said, on iulie 24, 2012 at 11:43 am

    Biserica nu este numai cladirea din caramizi ci este in tot locul unde sunt crestini ortodocsi

    Apreciază

    • G-man said, on iulie 24, 2012 at 11:49 am

      dar canonul la ce se refera ? aici suntem cum ar fi in casa lui saccsiv , blogul lui .. sa nu mai lasam femeile sa vorbesca nicaieri ..ce facem le coasem la gura.? parinte va rog mult militati pentru pace ,asta vrea Hristos , cereti-va scuze si sorei danutza , pe care ati acuzat-o in repetate mesaje. iar de va gresi in postari intervenim nu e bai , dar pacea trebuie sa ramana. Ce ar zice Hristos ?

      Apreciază

      • maria said, on mai 15, 2015 at 1:20 pm

        G-man
        Opreste femile sa taca ca habar nu are de menirea si datoria fiecarui crestin,apoi habar nu are cine au fost si ce au facut Sfintele mironosite care au murit ca martire marturisindu-l pe Hristios…cui s-a aratat prima data Mantuitorul?….apoi ce faceau diaconitele inainte?….si multe altele care s-ar putea combate cele spuse de unul ca pr Timotei si ca el multi altii…adevarat ca spune Apostolul Pavel ca femeile sa taca in biserica ca erau f galagioase,insa nu sa taca a-l marturisi pe Hristos ….si multe alte care s-ar putea spune de menirea femeii in Sf Biserica.Insusi Apostolul Pavel lauda anume crestine pentru devotiunea lor de a contribui la cele duhovnicesti….la fel si Sf Ioan Gura de Aur apreciaza femeile,care spune ca sa nu vorbeasca femeile de la amvon cin in discutiile particulare poate sfatui si ajuta …..dar se pare ca pr Timotei habar nu are de asa ceva ,dar stie sa improaste cu noroi si opreasca pe altii de la a-L marturisi pe Hristos,de fapt osandindu-se pe sine singur facand asta,ca nu stie ce inseamana a opri ope cineva de la a-L marturisi,….ce mare osanda il asteapta pe el….asta esta plata mandriei lor,care se cred numai ca ei detin adevarul….

        Apreciază

  14. ticalin said, on iulie 24, 2012 at 5:21 pm

    Pana la urma poate sa ne spuna cineva, care este scopul Sfintei Liturghii? Trebuie sa fie un scop. Nu? Pentru ca aici vad ca sunt o multitudine de pareri. Oare nu ar trebui sa fie doar UNA singura, cu care sa fim toti deacord? Fiind mai multe… inseamna ca nu am inteles nimic. Cel putin eu sunt in aceasta situatie

    Rog ajutor!

    Doamne ajuta.

    Apreciază

  15. ticalin said, on iulie 24, 2012 at 5:22 pm

    Pana la urma poate sa ne spuna cineva, care este scopul Sfintei Liturghii? Trebuie sa fie un scop. Nu? Pentru ca aici vad ca sunt o multitudine de pareri. Oare nu ar trebui sa fie doar UNA singura, cu care sa fim toti deacord? Fiind mai multe… inseamna ca nu am inteles nimic. Cel putin eu sunt in aceasta situatie

    Rog ajutor!

    Doamne ajuta.

    Apreciază

  16. Pr Timotei said, on iulie 24, 2012 at 6:20 pm

    Pana o sa iti ceri iertare pentru cuvintele pline de rautate la adresa preotilor si a credinciosilor si a mea te leg sa nu te mai impartasesti cu Trupul si cu Sangele lui Hristos, pana iti vei reveni la normal, in numele lui Iisus Hristos Domnul nostru. Amin,

    Apreciază

  17. Pr Timotei said, on iulie 24, 2012 at 10:42 pm

    Cred ca mesajul nu sa inteles, deci nu pana imi faci mie rechizitoriu ci pana iti ceri iertare sincer si sa nu mai judeci in viata vietii tale preotul si sa umbli cu barfulite ieftine de mahala, pentru ca dovedesti ca nu esti crestina, ce sa mai zic de alte aspecte….

    Apreciază

    • saccsiv2 said, on iulie 24, 2012 at 10:51 pm

      auzi, deocamdata aici pe blog esti un simplu comentator si eu te privesc din privinta asta
      nu te judec ca preot, caci nu te-am vazut slujind in vreun fel, dupa care sa te judec
      sunt pus sa administrez acest blog, asa ca nu pot permite certuri la infinit, oricine ar fi
      eu mi-am cerut iertare sincer, asta mi-a fost datoria… e treaba dumitale daca nu ierti.. vei da raspuns pentru asta
      cat despre M Stanciu, intereseaza-te mai bine si intreaba-l de ce accepta sa slujeasca Sf. Liturghie fara ectenia catehumenilor
      acest MS a bagat zazanie intre p Arsenie, p Adrian Fageteanu si p Iustin si va da socoteala enorma in fata lui Hristos
      cam atat a fost dialogul nostru, Pr. Timotei
      blagosloviti si iertati!

      Apreciază

      • Pr Timotei said, on iulie 24, 2012 at 11:15 pm

        esti tu sigura de ceea ce spui? Si daca nu e asa sa te bata Dumnezeu? Ma refer la barfele legate de Pr M. S. Esti sigura ca nu a fost o lamurire si nu o zazanie? Si restul presupunerilor ce sunt? De unde le scoti?
        Parintele Arsenie a zis ca se face prea mut tam tam si afla dusmanul, apoi intalnirea de la Petru Voda anticip a fost un bluf securistic condus de fratiii roncea. Deci unde e zazania? Si il crezi pe parintele Papacioc atat de prost in cat sa cada in curse, daca ar fi asa? Nu vezi ca aberezi incontinuare?
        Poti spune asa: Parintele x a gresit in privinta aceasta si aceasta, dar sa spui ca parintele x urmareste nusitu ce, e barfulita ieftina si Dumnezeu nu te va intreba ce urmareste Parintele MS dar te va intreba de ce judeci preotul Meu?
        Eu te iert si te dezleg de afurisania de a nu te Impartasi cu Trupul Domnului Hristos In numele tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin,. Dar daca mai aud pe acest blog o singura data ca judeci si barfesti preotii nu te mai dezleg in veac.
        Sa iti ceri iertare in pe acest site si fata de parintele M. S. despre care faci presupuneri de doi bani si barfe si sa stergi referirile de barfa la el, pe care le-ai postat cu nonsalanta pe blog.

        Apreciază

  18. Pr Timotei said, on iulie 24, 2012 at 10:48 pm

    Ramai incontinuare legata pana iti ceri iertare. Nu ne jucam cu mantuirea si cu vorbele, indiferent ca sunt scrise pe net sau prin viu grai sau la TV. Pentru fiecare cuvant va da omul socoteala.

    Apreciază

  19. Pr Timotei said, on iulie 24, 2012 at 11:00 pm

    Nu am nevoie de rechizitoriul tau. Ai inteles ca nu ai voie sa umbli cu barfulite de mahala ieftine fata de preoti?
    Sau nu ai priceput, ca se pare ca nu. Ai de gand sa iti ceri iertare?
    Pana nu iti ceri iertare nu esti dezlegata. Nu am ce sa iti fac. Stii ca e foarte grav si vom da socoteala pentru fiecare vorbulita aruncata in vant (chiar daca zici tu ca il aperi pe Pr Iustin Parvu, tu omori in numele lui ca si inchizitia in numele lui Hristos, tu omori cu vorba) . Fata de Pr. M S ti-ai cerut iertare? ( tu nu faci deosebirea intre a contrazice civilizat intr-un anumit subiect unde cineva poate gresi si a da cu parul in cineva- una e sa spui ca parintele X e inselat si alta e sa spui ca in privinta subiectului X se insala, iar spusele mele legate de pietismul romanesc sunt o constatare cu durere a realitatilor pe care le traiesc )

    Apreciază

  20. Pr Timotei said, on iulie 24, 2012 at 11:23 pm

    in cazul incare in acest blog nu se face diferenta intre preoti si credincosi, ci toti sunt comentatori, insemna ca ma aflu intr-un blog pagan! Spuneti de la inceput ca nu sunteti crestini ortodocsi ca sa stiu si eu pe ce blog am scris.

    Apreciază

  21. Pr. Adrian said, on iulie 25, 2012 at 2:58 am

    Of, mai, credeam ca nu mai termin! Ajunge zilei rautatea ei.
    Dumnezeu sa ne ierte pe toti.

    Doamne ajuta!

    Apreciază

  22. crestinul ortodox said, on iulie 25, 2012 at 12:14 pm

    ha ! ma uimesc , cu cat inversunare lupta cel rau , prin gura celui care ‘este smintit ‘ !
    cuvantul nostru este acesta de mai jos”…” !
    iar referitor la Cuviosul Paisie Ahioritul , nu te mai lega prin neadevaruri si minciuna de acest Cuvios In fapta si cuvant !
    mai bine I-afi Ascultat al sau Cuvant !de fapt nu al sau cuvant , AL LUI DUMNEZEU CUVANT si nu ai mai fi indemnat si smintit atatia oameni cu al tau cuvant ‘pr timotei’ care semeni neghina , pe linga graul curat !
    si inca ceva Cuviosul Paisie Aghioritul a fost Clar si raspicat in privinta actelor cu cipuri si a cipurilor , AL SAU CUVANT SA TE JUDECE SI MUSTRE , in veci !
    aici nu ne jucam cu cuvintele , Ele sunt scrise undeva si aratate candva , pe fata DE CINE TREBUIE , adica DREPTUL JUDECATOR !
    te inseli amarnic , daca crezi ca SFINTII PARINTI NU MAI SUNT si astfel dracul isi poate face de cap ! NU !
    Sfintii Parinti sunt prezenti oriunde, oricand si PESTE TOT , atat in viu grai cat si in verba scriptum cu ale lor SFINTE CUVINTE ! DUMNEZEU NU TACE si sfatul unui crestin ortodox , nu-ti pune in gura vicleana , Cuvintele Sfintilor , ci mai degraba caieste-te si ia aminte ,sa nu regreti amarnic acest fapt de a MINTI PE DUMNEZEU !
    pe DUMNEZEU NICIODATA nu-L poate MINTI nimeni si nimic !

    “Astfel, într-un anumit sens, fiecare participant la Sfânta Liturghie se poate simți un ,chemat’ și un ,îndemnat’ la o ,ieșire’ din pretenția că e un credincios deplin. Dar, pe de altă parte, toți cei ce sunt botezați și nu sunt opriți de duhovnic să se împărtășească, pot înainta la acest final, iar ceilalți pot asista numai până la sfârșitul Sfintei Liturghii, simțindu-se încă numai chemați, deci datori ,,să iasă” din categoria celor ce se pot împărtăși. Unii sunt astfel numai în stare de chemați, alții de chemați – credincioși, alții de credincioși, deși subiectiv și cei din urmă se pot simți credincioși – chemați. Dumnezeu are înălțimi nesfârșite. Chiar cei uniți cu El se simt chemați să urce și mai sus, sau încă incapabili de a urca mai sus, cum a arătat Sfântul Grigorie de Nyssa. Într-un fel, și credincioșii se pot simți încă în stare de catehumeni, în sens larg: în faza de învățătură.
    Pr. Prof. Dumitru Stăniloae – ,,Spiritualitate și comuniune în Liturghia Ortodoxă”, p. 350-352
    pe mine n-ai cum sa ma smintesti intrucat stiu cine este PASTORUL ADEVARAT si CUNOSC CHEMAREA SI GLASUL ACESTUIA !
    si in loc de concluzie
    „Doamne , Iarta-i ca nu stiu ce zic si ce fac !”
    AMIN!

    Apreciază

  23. Pr Timotei said, on iulie 25, 2012 at 4:12 pm

    Unii se revolta pe fleacuri si nimicuri dar nu va revoltati pe faptul ca nu auziti cuvintele spuse de preot in altar, sau ca credinciosii nu se impartasesc toti. Fleacurile conteaza, lucrurile esentiale reglementate de canoane nu ma conteaza. (ma refer la acea categorie care desi nu cunoaste se revolta fara discernamant si atunci cand i se spune cum e corect nu baga in sema ci continua in propria ignoranta).
    Ce legatura are Ectenia catehumenilor cu vorbele murdare de barfa ieftina la adresa unui ieromonah?
    Parca ti-am zis sa stergi comentariile de barfa la adrea Pr. M. S. De ce nu le-ai sters? Poti lasa doar Pr. M. S, nu cieste ectenia catehumenilor. Celelalte cuvinte vei da socoteala de ele in fata Judecatorului, perete varuit!

    Apreciază

  24. saccsiv2 said, on iulie 25, 2012 at 5:50 pm

    @Pr Timotei
    Din pacate sunt nevoit sa te trec la SPAM pentru o perioada indelungata. Aceasta este decizia mai multor persoane vechi pe acest blog si decat sa-i indepartezi pe toti, mai bine ne lasi in pace.
    Dumnezeu sa te ierte!

    Apreciază

    • cineva said, on iulie 25, 2012 at 7:34 pm

      @saccsiv2

      Slava lui Dumnezeu!

      Apreciază

      • crestinul ortodox said, on iulie 26, 2012 at 6:04 am

        in sfarsit ,
        SE FACE LUMINA !
        amin!

        Apreciază

    • STOP RFID 666 said, on iulie 25, 2012 at 9:50 pm

      saccsiv2

      Frate, cred ca aici in primul rand nu au ce cauta cei PRO-CIP si cei PRO-ECUMENISM.

      Daca persoana trece testul asta, mai vedem.

      Apreciază

    • daniel said, on iulie 26, 2012 at 7:26 pm

      Ia te uita ca pr Timotei s-a sucit! Sa ma ierte D-zeu, ca cica e preot, dar nu se poate avea incredere in el! Odata zice una, alta data alta. Daca ma uit in orice carte care contine SFANTA LITURGHIE, ecteniile pentru catehumeni sunt trecute ca si rugaciuni fixe. Ecteniile pentru ploaie si pentru diferite nevoi se adauga dupa cum se impune situatia. Catehumenii pot aparea oricand in orice biserica si poate chiar sunt unii de fata, fara ca preotul ce slujeste sa stie aceasta. Apoi, una din ecteniile pt catehumeni zice asa: ”Sa-i uneasca pe dansii cu sfanta Sa, soborniceasca si apostoleasca Biserica.„ Foarte important! Preotul se roaga si credinciosii impreuna cu el, ca cei chemati sa fie impreuna cu noi in Biserica. Cred ca nu degeaba au fost introduse aceste rugaciuni in Liturhie. Au stiut sfintii parinti ce au facut, cu binecuvantarea Domnului…

      Apreciază

      • saccsiv2 said, on iulie 26, 2012 at 10:13 pm

        Faceti referinta la subiect, dar nu mai pomeniti de Pr Timotei ca sa nu zica ca nu-i dam dreptul sa se apere.. Pacat ca nu s-a putut purta un dialog….

        Apreciază

      • Maria said, on iulie 26, 2012 at 11:49 pm

        daniel ,
        Trebuie sa cumparam un Liturghier vechi si sa ne documentam ,dar avem si logica in tot ce afirmam
        care rezulta din invataturile Sf Parinti ai Bisericii ,care au alcatuit aceasta Dumnezeiasca slujba ,dar
        ecumenismul isi baga coada aici si vor sa schimbe slujbele Bisericii !!!
        Credinciosii trebuie sa sara ca si arsi ,cand constatam asa o indrazneala de neiertat !!!
        Aici trebuie sa fim fermi si sa atacam aceste schimbari chiar cu pretul vietii !!!

        Apreciază

      • daniel said, on iulie 27, 2012 at 3:23 pm

        Sigur, trebuie sa ne informam mai temeinic in aceasta privinta si sa reactionam. Ar trebui, totusi intrebati si marii duhovnici despre acest atac, caci pot sa-i zic si atac, asupra textului Sfintei Liturghii. Parintele Iustin Parvu oare ce zice despre asta?

        Apreciază

  25. Maria said, on iulie 26, 2012 at 1:48 pm

    Cu sectarii si ecumenistii ,nu trebuie sa ne purtam „cu manusi „ci trebuie sa aparam principiile ortodoxe ,chiar cu pretul vietii ,cu atat mai mult ,nu trebuie sa regretam intr-atat niste raspunsuri date unora , care calca pe alaturi de dreapta credinta si in plus se zice ca sunt si ortodocsi !!!
    Cel putin de la cei ce se nasc in erezie ,pretentiile sunt mai mici ,dar cei botezati si cunoscatori ,care se afiliaza acestora ,sunt de condamnat !!!

    Apreciază

  26. Pr.Gabriel said, on iulie 26, 2012 at 4:04 pm

    Daca s-ar tine intr-adevar post de cel putin 3 zile si in randul preotilor slujitori, atunci lucrurile sunt grave.Caci duhovnicul meu, fiind din ‘cetate mare”, unde savarseste miercuri, vineri, sambata si duminica Sf.Liturghie , ar trebui sa tina post complet 7 ile e sapt./ 365 zile pe an. Pe cand, ele are foarte multi copii si mananca si de dulce in afara zilelor de post.
    Eu, unul, ca preot, tot nu inteleg de ce se face diferenta in fata Sf.Potir intre slujitor si credincios. E mai diferita Sf.impartasanie la slujitor decat la credincios? Nu e Acelasi Hristos in Sf.Potir?
    Poate ca la manastire, unde macarea de dulce poate fi limitata, datorita ascetismului impus prin regulile monahale, se poate realiza acest post de 3 zile, insa in parohiile de mir, nu cred ca vreun preot casatorit va tine 3 zile de post obligatoriu inainte de impartasire. Eu, unul, nu am intalnit un astfel de preot, si cunosc zeci dintre ei.
    Cred ca multi crestini de-ai nostri, miscati de o evlavie manastireasca, vor sa aduca in parohii acest duh, care este foarte greu de tinut.
    Pt. cei care nu sunt preoti de parohii, nu cred ca ca pot intelege cu adevarat problemele reale ale unei comunitati de tara. Postul ar fi ultima spita la roata in astfel de parohii.Sunt lucruri mult mai grele deca acestea cu care se confrunta preotul.
    Intr-adevar, la preotul de mir, din practica, trebuie 24 ore oprire de la relatiile trupesti inainte de Sf.Liturghie.Dar in situatia in care se savarseste Liturghie mierucir, vineri, sambata si duminica, lucrurile nu pot fi la fel. Ar insemna ca sa inlocuim preotii de mir cu ieromonahi.
    E bine sa nu generalizam..
    De ex., ce spunea G-man citandu-l pe Parintele Cleopa cu cele 3 zile de post si la clerici, arunca in aer familiile preotesti.NU se poate aplica. Si va spun din practica…
    Asta va insemna ca Hristos ii va judeca pe acesti preoti dupa cuvintele Pr.Cleopa?
    NICIDECUM.

    Fratilor, va indemn sa aveti mult discernamant duhovnicesc, deoarece in parohii, lucrurile stau altfel, si numai preotii slujitori stiu ce intampina la fata locului.

    Apreciază

    • Maria said, on iulie 26, 2012 at 6:48 pm

      Pr Gabriel ,
      Eu cred ca numai noi mirenii trebuie sa ne conformam acestei randuieli de post inainte de impartasanie ,pt ca
      oricum mirenii sunt totdeauna „mai mici „decat un slujitor al altarului care se pare ca s-ar potrivi cu cuvintele Mantuitorului care zice ca „acum cat sunt cu Mine (apostolii )nu postesc ,dar cand voi pleca de la ei ,vor posti „adica acum cat sunt preoti asa cum si apostolii erau atunci ,deci preotii ,slujind tot timpul ,nu cred ca au nevoie de post tot timpul (in afara posturilor randuite )
      Cat despre infranarea trupeasca ,nu incape vorba ,pt ca preotii de mir ,nu slujesc zilnic ca si cei din manastiri si se pot infrana in zilele de post si inainte de a sluji ,cu trei zile ,se spune !
      Deci un preot cunoscand bine legea ,se abtine mai mult de la pacate ,dar mirenii ,sunt mai expusi la a
      pacatui in fiecare minut ,mai ales cat de rea s-a facut acum lumea si de aceea cred ca trebuie o pregatire mai aspra pt a primi pe Dumnezeu in trupul nostru !!!

      Apreciază

    • cineva said, on iulie 26, 2012 at 11:45 pm

      @Pr. Gabriel

      „E mai diferita Sf.impartasanie la slujitor decat la credincios? Nu e Acelasi Hristos in Sf.Potir?”

      Parinte,

      Acelasi este Hristos si acelasi Sfantul Potir, dar vrednicia este alta. Preotul este slujitor al altarului si apropiat al lui Dumnezeu caruia totdeauna Ii slujeste (sau asa ar trebuie sa fie) in timp ce mireanul isi vede de treburile si necazurile lui cea mai mare parte din timp. Un mirean obisnuit (practicant) se impartaseste de maxim patru ori pe an iar unul imbunatatit la doua-trei saptamani. Are deci timp din destul sa tina macar trei zile de post de mancare si sa se abtina de la impreunare. Nu am nici cel mai mic dubiu ca necesitatea acestor trei zile de post se impune mirenilor. Ia socotiti si sfinia voastra, cum altfel sa indraznim sa ne apropiem de Sfantul Potir dupa ce (in cazul cel mai fericit) doua sau trei saptamani ne-am desfatat si imbuibat cu toate ale lumii? Nu ca cele trei zile de post ne-ar face vrednici de impartasire, nimic nu ne poate face vrednici de asemenea Taina, dar cel putin vrand-nevrand ne stapanim de la cele mai rele apucaturi (imbuibarea, curvia, betia, injuraturile, barfele etc. ) si putem pune inceput de pocainta.
      In cazul preotilor insa, eu ca mirean nu am de unde sa stiu cum este. Dar sunt convins ca exista asezaminte si pogoraminte ca altfel am cadea in extreme precum catolicii si s-ar interzice preotilor casatoria. Sa nu fie! Probabil in biserica trebuie sa slujeasca macar doi preoti care sa savrseasca sfanta jertfa si sa se impartaseasca prin rotatie. Nu stiu.
      Insa abtinerea de la legatura trupeasca cu 24 de ore inainte de Sfanta Impartasanie cred ca este valabila oricand. Nu cunosc canoanele in amanunt dar cunosc invataturile sfintilor. Iata spre exemplu ce zice in Viaţa Sfîntului Epifanie Episcopul Constanţianei Ciprului sarbatorit in biserica ortodoxa la 12 mai:

      „Fericitul Epifanie păzea şi aceasta: în ceasul aducerii de jertfă, niciodată nu săvîrşea sfînta jertfă, pînă ce nu vedea vedenia, adică pogorîrea Sfîntului Duh peste Sfintele Daruri. Deci, odată, zicînd de trei ori cuvîntul, nu s-a făcut vedenia. Plîngînd el şi rugîndu-se să i se vestească pricina, întîi a căutat la diaconul cel din stînga, care ţinea ripida, şi cum s-a uitat la el, a văzut pe fruntea lui lepră. Aceasta era arătată tuturor, că acel diacon era vinovat cu ceva. Deci, Epifanie a întins mîna şi a luat ripida din mîna diaconului, zicînd către dînsul cu blîndeţe: „Du-te la casa ta şi să nu te împărtăşeşti acum de dumnezeieştile Taine”. El îndată a ieşit şi s-a dus la casa lui. Iar Epifanie a dat ripida altui diacon. După aceea, începînd a zice dumnezeieştile cuvinte cu frică şi cu lacrimi, îndată a văzut vedenia.
      Apoi, după terminarea Sfintei Liturghii, Epifanie a chemat şi l-a întrebat pe diacon, voind să ştie pricina. El a spus că în noaptea aceea s-a culcat lîngă femeia sa.”

      Apreciază


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: