ELITELE AU FACUT BANI GREI DIN DROGURI IN TRECUT. Credeti ca au renuntat? DE CE SISTEMUL DOAR SE FACE CA DUCE LUPTA ANTI DROG? Studiu columbian: Mari banci occidentale se imbogatesc din traficul cu cocaina

   Iata ce aflam din articolul Studiu columbian: Mari banci occidentale se îmbogatesc din traficul cu cocaina:

În timp ce producţia și consumul de cocaină fac ravagii în ţări din America Centrală, consumatorii drogului din SUA şi Europa ajută economiile dezvoltate să se îmbogăţească din profituri, susţine un studiu realizat de doi economişti de la Universitatea din Bogota. Cercetarea este parte a unei iniţiative a guvernului columbian de revizuire a politicii globale privind drogurile şi de focalizare asupra spălării banilor de către mari bănci din SUA şi Europa, informează cotidianul britanic The Guardian, citat de Agerpres.

„Societatea columbiană nu a avut aproape niciun avantaj economic de pe urma traficului de droguri, în timp ce profituri uriaşe sunt obţinute de reţelele criminale de distribuţie din ţările consumatoare şi reciclate de către bănci care operează fără a fi împiedicate cu nimic de restricţii similare celor la care este supus sistemul bancar al Columbiei”, a declarat unul dintre autorii studiului, Alejandro Gaviria. Co-autorul studiului, Daniel Mejia, a adăugat: „Întregul sistem operat de către autorităţile din ţările consumatoare se bazează pe identificarea traficanţilor mărunţi, cea mai slabă verigă din lanţ, şi niciodată pe urmărirea marilor afaceri sau a sistemelor financiare unde se află grosul banilor”.

Conform Agerpres, analiza cea mai cuprinzătoare şi detaliată până în prezent a „economiei drogurilor” dintr-o ţară – în acest caz, Columbia – arată că 2,6% din valoarea totală a cocainei vândute în stradă rămâne în ţară, în timp ce un procent de 97,4% din profituri este colectat de sindicate criminale şi spălat de bănci din ţările occidentale consumatoare. Profiturile imense realizate din producţia şi traficul de droguri sunt valorificate în principal în Europa şi SUA, mai degrabă decât în state „producătoare” marcate de conflicte, cum ar fi Columbia şi Mexic. Autorii studiului susţin că autorităţile de reglementare financiară din Occident sunt reticente să urmărească în băncile occidentale suma masivă de bani proveniţi din droguri, spălaţi prin sistemele acestora.

Gaviria şi Mejia au evaluat că valoarea cea mai mică posibilă obţinută din comercializarea în stradă (100 de dolari pe gram) de „cocaină netă, după interzicere” produsă în Columbia în anul studiat (2008) se ridică la 300 miliarde dolari. Dar, din această sumă doar 7,8 miliarde rămân în ţară. Mecanismele spălării de bani proveniţi din droguri au fost evidenţiate de cotidianul britanic The Observer anul trecut, după o reglementare rară în Miami, SUA, între autorităţile federale şi banca Wachovia, care a recunoscut transferul de 110 milioane dolari proveniţi din droguri în SUA, dar care nu a monitorizat în mod corespunzător suma de 376 miliarde dolari transferaţi în bancă prin case de schimb valutar mici din Mexic, pe parcursul a peste patru ani.

În contextul în care Marea Britanie a depăşit SUA şi Spania în calitate de cel mai mare consumator mondial de cocaină pe cap de locuitor, ancheta privind banca Wachovia a arătat că o mare parte din banii proveniţi din droguri sunt spălaţi şi prin instituții financiare britanice.

Comentariu saccsiv:

   Sa ne amintim si de:

Generalul Mahmut Gareev afirma ca traficul afgan de droguri aduce Statelor Unite 50 de miliarde de dolari anual

ELITELE au facut in trecut bani grei din traficul de droguri. Pe fata insa. Iata doua interesante articole:

Traficul comerţului cu opium al casei regale engleze în secolul al XVIII-lea

Înainte de a descrie câteva aspecte din Anglia, trebuie să clarificăm câteva situaţii şi noţiuni.

Regina Angliei este capul familiei regale engleze şi a impe­riului colonial englez. Capitala este Londra, unde se află sediul primului ministru şi al cabinetului său de miniştri. În Londra există însă un stat independent, „City”-ul, la fel ca statul Vatican de la Roma. City-ul, care este socotit ca cel mai bo­gat areal din lume, ocupă în inima Londrei 2,7 kilometri pătraţi.

Guvernul City-ului se numeşte „Coroana”, compus din 13 bărbaţi, iar regele Coroanei este „Lordul Mayor”. Aici se află cele mai bogate şi cele mai influente instituţii economice din lume ca: Banca Angliei controlată de Rotschild, Societatea londoneză Lloyd, Bursa de acţiuni din Londra, birourile concernelor de comerţ, „Fleet Street „-ul, inima lumii ziarelor şi a editurilor etc. City-ul nu aparţine Angliei. El nu este subordonat monarhiei engleze, nici parlamentului, nici guvernului englez. City-ul este adevăratul guvern englez, regina şi primul ministru sunt subordonaţi „Lordului Mayor” de care ascultă. La suprafaţă, guvernul englez se străduieşte să lase impresia că el este suveran, dar în realitate este numai marioneta City-ului. Dacă regina face o vizită în City, Lordul Mayor o întâmpină la „Temple Bar”, poarta simbolică a City-ului. Regina se înclină şi cere permisiu­nea Lordului Mayor de a intra pe teritoriul „statului” lui suve­ran. El îi dă această permisiune înmânându-i spada statului. Lordul Mayor străluceşte în roba sa, poartă şi un lanţ şi păşeşte înainte iar regina îl urmează la o distanţă de doi paşi.

Banca Angliei a luat fiinţă datorită unui agent al lui Rot­schild, William Paterson. Ea este şi astăzi controlată de impe­riul Rotschild.

Aici, în City, în fiecare dimineaţă se fixează preţurile pen­tru toate bursele din lume la: cacao, cafea, aur, diamante, bumbac, cânepă, porumb şi absolut tot felul de mărfuri.

În Anglia au existat două imperii separate: unul era impe­riul colonial britanic sub stăpânirea casei regale, al doilea, imperiul sub stăpânirea „Coroanei” (City-ul) (Denumirea de „Coroana” s-a dat cu scopul de a induce în eroare lăsând impresia că este vorba de casa regală). Toate coloniile cu popoare de rasă albă (Africa de Sud, Australia, Noua Zeelanda, Canada) erau supuse autorităţii guvernului englez. Ce­lelalte colonii (India, Egipt, Bermude, Malta, Singapur, Hong-Kong, Gibraltar, coloniile Africii Centrale) erau coloniile „Coroanei”, erau proprietatea City-ului.

Aceasta nu înseamnă că nu a existat o cooperare. East India Merchant Company (BEIMC) a adunat o avere fabuloasă din comerţul cu opium. BEIMC a înfiinţat „Misiunea Inland” a cărei funcţiune a fost să angajeze mâna de lucru ieftină din China. Aceşti muncitori chinezi, consumatori de opium, au creat astfel societăţii o piaţă de desfacere a acestui stupefiant. Casa regală engleză era atât de activă în acest comerţ cu opium încât a înfiinţat un impozit aplicat producătorilor de opium din India. Imense cantităţi de opium au fost transportate pe vasul „China Tea Clippers”, din India spre China. Aceste transporturi au format 13% din venitul naţional al In­diei şi s-au efectuat toate sub controlul „Coroanei” în colabo­rare cu casa regală. Veniturile au fost astronomice, rezultate din vânzarea opiumului bengal în China. Bineînţeles, casa regală engleză nu dorea publicitate în această afacere, de aceea au mobilizat Serviciul secret englez pe „British Military Intelligence Department” şi pe „Secret Intelligence Service”.

Din anul 1791 până în 1894 au crescut plantaţiile de opium de la 87 la 663, toate concesionate de „Coroană”. Anual se produceau în India 6.358.495{milioane) kilograme opium din care 6.144.132. (milioane) exportate în China. Acest trafic a durat un secol. In 1843 guvernul chinez a interzis importul de opium, ceea ce a dus la războiul cunoscut sub numele de „războiul opiumului”.

În 1729, BEIMC a înfiinţat „Comitetul celor 300″. Astăzi această organizaţie este una din cele mai influente din lume şi are ca scop tot formarea unui „guvern mondial”, este aşa-zisa „elita City-ului”.

Imperiul bancar Rotschild şi băncile aliate au fost toate im­plicate în comerţul cu opium: Banca Hong-Kong şi Shanghai, The British Bank of the Middle East, Midland Bank, Natio­nal and Westminster Bank, Barclays Bank, The Royal Bank of Canada şi Baring Brothers Bank. Toate aceste bănci sunt în „Comitetul celor 300″. Mâna de lucru ieftină din China a fost folosită la construirea căii ferate Harriman care a făcut legătu­ra între California şi Coasta de Est a Americii. Aceşti lucră­tori chinezi erau consumatori de opium în America. Imperiul feroviar Harriman a fost finanţat de N.M. Rotschild & Sons Bank din Londra.

Rotschild şi plutonul de execuţie

De-a lungul istoriei, regii şi dictatorii au avut faima de a cheltui mai mult decât puteau să ia supuşilor prin impozite. De aceea, banii de care aveau nevoie erau împrumutaţi de la bănci. Prin ce mijloace însă banca percepea banii de la dator­nici dacă aceştia nu voiau sau nu puteau să plătească?

Metoda era războiul! Finanţarea unui guvern funcţionează ca şi finanţarea unei persoane pentru a-şi cumpăra un automo­bil. Dacă clientul nu-şi poate plăti ratele lunare, banca îi ia maşina, remorcându-i-o. Cu ce se remorchează o maşină? Cu o altă maşină. La finanţarea guvernelor este acelaşi lucru. Nu se finanţează numai un guvern, ci se dau bani şi altor guverne. Debitorul are grijă ca ambele ţări să fie la fel de puternice, ine­galitatea fiind produsă numai prin finanţare. Dacă o ţară nu-şi plăteşte datoriile va fi ameninţată de o altă ţară cu război.

De 160 ani lucrează Rotschild după acest principiu.

Nathan şi fraţii lui au început în Europa acest joc după profitul rezultat din războaiele lui Napoleon. In acest timp s-a instaurat în Europa aşa-numitul „echilibru între puteri” sau „echilibrul de forţe”. Pentru a-şi consolida poziţia de stăpân din umbră, Rotschild a trebuit să clădească două grupări de putere în Europa cam de acelaşi calibru. El trebuia să fie sigur că regii „A” puteau fi ameninţaţi de regii „B”. Bineînţeles, şi A şi B erau finanţaţi de el. Dar, mai trebuia o a treia putere, ca o „poliţă de asigurare”, dacă unele naţiuni nu se aliniază. Aceas­tă a treia putere era Anglia lui Nathan. Anglia avea suprema­ţia în Europa. Şansele unei părţi în război erau măsurate de partea cui se află Anglia. Anglia se afla totdeauna de partea celui ce câştiga războiul. Puterea casei Rotschild prin eficienţa acestei politici a crescut aşa de mult încât la începutul acestui secol controla jumătate din averea întregii lumi.

Razboiul Opiumului

Un exemplu istoric referitor la legaturile intime dintre interesele lumii traficului de droguri si guverne il reprezinta razboaiele opiumului din secolul al XIX-lea, in care s-au confruntat chinezii si britanicii. In secolul al XVI-lea,arabii au adus in China obiceiul folosirii opiumului „ca mijloc de recreere”. Pana atunci, in tara galbena, macul se folosise mereu in scopuri terapeutice. Obiceiul de a fuma opiu a devenit atat de popular incat importurile mari de opiu au dus la distrugerea balantei de plati chineze. In anul 1729, imparatul a promulgat un edict prin care interzicea importul de opiu, dar acest fapt a dus la aparitia comertului ilegal. Ne aflam in fata inceputurilor traficului de droguri asa cum este inteles acesta in prezent. Puternica si celebra Companie a Indiilor Orientale din Marea Britanie, care detinea monopolul exclusiv al plantatiilor de mac in Orient, s-a vazut obligata sa mareasca traficul de opiu din cauza problemelor sale contabile, fapt care a provocat intrarea unor mari cantitati in China. In 1796, printr-un al doilea edict al imparatului, cotrabandistii si patronii fumoarelor erau condamnati la moarte, dar chiar si asa, cantitatile de opiu care intrau anual in China nu se reduceau. Opiumul care ajungea pe coastele chineze transportat de Compania Indiilor Orientale se comercializa in schimbul lingourilor de aur si de argint sau al operelor de arta care apoi se vindeau in Europa. In 1880, ajungeau in China circa 6500 tone de opiu pe an, iar numarul dependentilor depasea 15 milioane.

In 1839, in fata ravagiilor pe care drogul le cauza in sanul a milioane de familii,imparatul a trimis o scrisoare reginei Victoria a Angliei, rugand-o sa ordone interzicerea traficului de opiu in China. Scrisoarea este citita in Camera Comunelor, care printr-o motiune aprobata cu majoritate absoluta respinge solicitarile imparatului chinez, argumentand ca „este inoportuna abandonarea unei surse de venituri atat de importante precum cele generate de monopolul Companiei Indiilor Orientale in materie de opiu.”
Cand imparatul a aflat raspunsul britanicilor, a ordonat inceperea unei operatiuni indreptate impotriva traficului. Cei mai importanti comercianti de opiu au fost prinsi si condamnati la moarte, iar mari cantitati de marfa au fost retinute.
Ca raspuns la arestarea comerciantilor englezi de opiu, Parlamentul britanic se reuneste de urgenta si hotareste sa declare razboi Chinei. In data de 29 august 1842, dupa aproape 3 ani de razboi, se semneaza Tratatul de la Nanjing, in virtutea careia se declara incheiat Primul Razboi al Opiumului. Prin acest Tratat, Anglia obtine cesiunea asupra Hong Kong-ului si deschiderea a cinci orase chineze pentru comert englez. Al Doilea Razboi al Opiumului (1859-1860) a avut loc din cauza refuzului Chinei de a legaliza opiumul si s-a sfarsit prin semnarea unor noi acorduri cu britanicii, care in cele din urma includeau si legalizarea comertului cu opiu.

Sursa:
Miguel Pedrero  – Coruptia marilor puteri – Strategii si minciuni in politica mondiala.

   Comentariu saccsiv:

Alt apropiat al ELITELOR, implicat la greu in comertul cu opiu, a fost si evreul mason John Jacob Astor (1763 – 1848), nascut Johann Jacob Astor, primul membru proeminent al Astor family, primul multimilionar oficial si primul creator de trust din SUA. Interesant este ca la batranete a ars toate actele si registrele afacerilor sale. Ce a incercat sa ascunda?

Ei bine, daca se ocupau in trecut cu macul, credeti oare ca i-a lovit brusc facerea de bine in folosul umanitatii in perioada moderna? Lasau ei oare din mana o asa gasca cu oua de aur? Nu cumva doar s-au pitit si nu-i mai vedem noi?

Intr-o epoca in care ELITELE schimba guvernele dupa bunul lor plac, in care tot ce este important este monitorizat, supravegheat si analizat, cu satelitii si dronele, prin telefon, internet, spioni, cand mai e un pic si ne vor pune cipuri si in pantofi, credeti ca era o atat de mare inginerie sa fie depistati greii traficanti de droguri? Traseul unor sume atat de mari erau atat de greu de observat, in conditiile in care sistemul financiar bancar este stapanit de papusari?

Ei doar sifoneaza niste sume colosale in asa zisul razboi impotriva drogurilor, in fapt bagand ani grei dupa gratii niste amarati si din cand in cand cate o plevusca mai mare.

Cititi va rog si:

Cetateanul trebuie sa se obisnuiasca cu uniformele pe strazi: In numele razboiului impotriva drogurilor, GARDA NATIONALA se implica din ce in ce mai mult in ARESTARI … in timp ce armata SUA protejeaza campurile de mac din Afganistan

De ce pe masura ce se interzice fumatul tutunului, se promoveaza tot mai intens legalizarea drogurilor? Pentru ca ELITELE schimba marfa …

VIDEO (si transcriptul): CIA INCA TESTEAZA DROGURI PE OAMENI. Interviu cu H.P. Albarelli Jr, autorul cartii „O greseala teribila: Uciderea lui Frank Olson si Experimentele Secrete ale CIA din Razboiul Rece”