Sa fie clar: HOMEOPATIA ADUCE BLASFEMIE ORTODOXIEI. Iata ce spun Ioan Vladuca si Parintii Paisie Aghioritul si Damaschin Grigoriatul

   Preiau integral articolul Homeopatia se bazează pe principii eretice – daoiste și aduce blasfemie Ortodoxiei prin principiile sale de pe blogul fratelui Apologeticum:

Homeopații susțin că folosesc „principiul similitudinii”. Ce afirmă acest principiu?

Ipoteza similitudinii, numită și „principiul similitudinii” afirmă că simptomele unui bolnav pot fi tratate cu doze foarte mici ale acelor substanțe care, în doze mari, produc acele simptome. În lipsa bazei științifice, homeopații se străduiesc să acrediteze acest „principiu” prin analogii superficiale și sentimentaliste: „cel care seara face abuz de alcool, dimineaţa «se drege» tot cu alcool (dar în doză mult mai mică), dragostea nefericită se vindecă cu o nouă iubire… Cum spune înţelepciunea populară: «cui pe cui se scoate!»”[1].

Aceste analogii superficiale sunt greşite din punct de vedere logic, deoarece nu îndeplinesc condiţia de izomorfism. De exemplu, faptul că „dragostea nefericită se vindecă cu o nouă iubire” nu are nicio legătură cu încercarea homeopaților de a vindeca boli prin doze foarte mici de substanțe. Noua iubire trebuie să fie adevărată și puternică, nu diluată în stil homeopatic.

Văzând că nu reuşesc să argumenteze ştiinţific această ipoteză, unii homeopaţi au recurs la o măsură disperată: au îndrăznit să afirme că Hristos a întemeiat „principiul similitudinii”, „cu moartea pe moarte călcând”. Însă este o blasfemie a folosi Jertfa pe Cruce a Domnului nostru Iisus Hristos pentru a justifica homeopatia.

Unii medici homeopați din țara noastră afirmă că medicamentele homeopatice nu au efecte secundare, deoarece diluțiile sunt infinitezimale (extrem de mici). Este corect argumentul?

Nu este corect. Chiar homeopații susțin că diluțiile infinitezimale au efecte puternice. Atunci când vor să dovedească faptul că medicamentele homeopatice au efect, homeopații dau exemplul alergiilor, arătând că acestea se declanșează chiar și la concentrații foarte mici ale substanțelor. Prin urmare, homeopații își schimbă părerile în funcție de interes. Atunci când vor să arate că medicamentele lor sunt active, folosesc exemplul alergiei declanșate de doze extrem de mici. Iar atunci când vor să arate că sunt lipsite de efecte adverse, afirmă că dozele extrem de mici nu pot produce efecte adverse.

Faptul că medicamentele homeopatice au și efecte adverse este recunoscut chiar de Hahnemann: „cu cât medicamentul este mai homeopatic și potența mai înaltă, cu atât mai mult rău face”.[2] Iar despre diluțiile foarte înalte, Hahnemann spune: „Nu de puține ori, ele pun în pericol viața pacientului sau îi fac boala aproape incurabilă”.[3]

Se spune că homeopatia acționează asupra cauzelor bolii, nu elimină doar simptomele. Este adevărat?

Nu este adevărat. Homeopatia încearcă să elimine doar simptomele. Ea este lipsită de Etiologie (știința care studiază cauzele). Hahnemann recunoaște aceasta: „Totalitatea simptomelor trebuie să fie principala preocupare a medicului, singurul obiect al atenției sale, singurul lucru care trebuie înlăturat prin intervenția sa pentru a vindeca, adică pentru a transforma boala în sănătate”.[4]

Homeopatia se bazează pe Fiziopatologie?

Nu. Homeopatia ignoră Fiziopatologia, fapt care este deosebit de grav. În absența Fiziopatologiei, homeopații nu înțeleg mecanismele bolilor. Hahnemann spune foarte clar: „Cum se întâmplă că forța vitală determină organismul să producă simptome, cu alte cuvinte cum produce ea boala? Asemenea întrebări nu sunt importante pentru medic. Răspunsurile îi vor fi totdeauna ascunse”.[5] Evident, aceste afirmații au caracter anti-științific.

Ignorând Etiologia și Fiziopatologia, homeopatia nu poate fi considerată o ramură a Științelor Medicale.

Ce spun homeopații despre „forța vitală”?

Hahnemann afirmă că „în absența forței vitale, organismul material nu este capabil să simtă, să acționeze sau să se întrețină. Numai datorită acestei existențe imateriale (principiu vital, forță vitală) care îl însuflețește în starea de sănătate și de boală, el poate să simtă și să-și mențină funcțiile vitale”.[6] Prin urmare, Hahnemann consideră că „forța vitală” este o existență imaterială. Asupra acestei existențe imateriale încearcă homeopatia să acționeze.

Unii homeopați din România afirmă că homeopatia actuală nu merge pe linia lui Hahnemann. Este adevărat?

Nu este adevărat. Dr. Constantin Săraru, Președintele Ligii de Homeopatie Clasică din România afirmă că lucrarea lui Hahnemann, „Organonul Medicinei reprezintă cea mai importantă sursă de cunoaștere în homeopatie și prima carte citită de orice medic care face primii pași în practicarea ei”.[7] Traducătorul cărții, dr. Marius Radu, scrie: „Organonul Medicinei este, fără îndoială, cartea de temelie pentru oricine dorește să înțeleagă și să practice corect homeopatia. Tot ceea ce este important legat de teoria și practica homeopată este prezentat concis de Hahnemann pe parcursul a 291 paragrafe”.[8]

Iată ce declară un alt homeopat: „Cu toţii ştim că informaţiile fundamentale în acest domeniu au fost, sunt şi vor rămâne cele pe care homeopatia le datorează creatorului ei SAMUEL HAHNEMANN, iar ca lucrare de bază, Organon-ul.”[9]

Jost Kűnzli, Alain Naudé și Peter Pendleton scriau, în ediția engleză a Organonului Medicinei: „Lucrarea a rămas până în zilele noastre piatra de temelie în homeopatie, autoritatea supremă în ceea ce privește doctrina și practica homeopată. Tot ceea ce s-a scris ulterior are rădăcinile în această carte”.[10]

Homeopații români care se declară ortodocși spun că se bazează pe scrierile medicului homeopat grec Gheorghios Vithoulkas; acesta fiind ortodox, scrierile sale sunt compatibile cu învățătura Bisericii Ortodoxe. Este adevărat?

Este adevărat că unii homeopați se bazează pe scrierile lui Vithoulkas, însă învățătura acestui homeopat grec nu este compatibilă cu Ortodoxia.

Vithoulkas vorbește despre „giganții spirituali” Ramana Maharishi și Ramakrishna, promotori ai doctrinelor extrem-orientale. Concepția sa despre sănătate este incompatibilă cu Ortodoxia. În spirit extrem-oriental, el afirmă că „starea de sănătate reprezintă independența față de durere la nivel fizic, realizând starea de bine interior, independența de dorințe și obsesii la nivel emoțional, realizând starea de bucurie și calm interior și independența față de egoism la nivel mental, realizând uniunea perfectă cu Adevărul și Dumnezeu”.[11] Definind sănătatea prin aceste trei non-dependențe, Vithoulkas dovedește în mod clar o înclinație către budism și daoism.

În cartea Dao de Jing, Lao Zi (sec. IV î.Hr.) își îndemna discipolii: „Fiți cu totul fără de dorințe și mențineți-vă într-o pace beatifică profundă”.[12] Iar un principiu budist afirmă că „originea suferinței e dorința”.

Homeopatia se bazează pe concepții extrem-orientale?

Da. Legătura homeopatiei cu aceste concepții este atât de puternică încât ea nu poate fi ruptă. Renunțarea la aceste concepții ar însemna renunțarea la homeopatie.

Însăși folosirea diluțiilor infinitezimale pentru îndepărtarea substanțelor active se bazează pe principiul daoist al supremației golului față de plin. În cartea Dao de Jing, Lao Zi „proclamă la fiece pas supremația neantului asupra ființei, a golului asupra plinului”.[13]

Moleculele substanței active constituie plinul, iar îndepărtarea lor din soluție realizează golul.

Medicamentul homeopatic se bazează pe o existență (apa), însă apa se folosește ca medicament homeopatic numai după îndepărtarea materiei active (extractul vegetal), conform principiului daoist: „Ființa constituie natura lucrurilor, dar Neființa permite folosirea lor”.[14]

Se cunoaște faptul că homeopatia a apărut în China; primul care a folosit doze infinitezimale a fost medicul chinez Hua Tuo (141-208), specialist în acupunctură, adept al daoismului.

Hahnemann a fost mason, iar Hua Tuo a fost daoist. Totuși, folosim becuri electrice, calculatoare electronice și alte aparate inventate de heterodocși. De ce respingem homeopatia?

Homeopatia se bazează pe principii daoiste, iar medicamentele homeopatice scapă de sub controlul științei actuale, având efecte imprevizibile.

Becurile electrice și calculatoarele electronice nu funcționează pe principii daoiste, ci pe baza unor legi ale Fizicii. Ele se află sub controlul științei actuale. Într-un anumit sens, ele sunt neutre, adică pot fi folosite fie spre bine, fie spre rău. Cu un calculator electronic se poate scrie fie o carte ortodoxă, fie o carte eretică. La lumina unui bec electric se poate citi fie o carte ortodoxă, fie o carte eretică. Noi, ca ortodocși, avem datoria de a folosi aceste aparate numai cu scop bun. Becul electric nu ne schimbă credința, însă medicamentul homeopatic ne face părtași practicilor daoiste.

Decât să luăm medicamente alopate care au multe efecte adverse, nu este mai bine să folosim medicamente homeopatice?

Problema este pusă în mod greșit. Nu avem de ales între alopatie și homeopatie, ci avem de ales între alopatie și fitoterapie. Fitoterapia are bază științifică; în plus, ea este acceptată în sens creștin ortodox.

| de Ioan Vlăducă, articol apărut în revista ATITUDINI, nr. 22

Citiți și: Homeopatia nu este un tratament cu plante și nu are bază științifică

BIBLIOGRAFIE

Athanasios V. Avramidis, Metode de tratament neortodoxe ale „vremurilor noi”, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2005.

W. M. Boericke, Principiile homeopatiei așa cum au fost enunțate de Hahnemann și verificate de un secol de practică medicală, Ed. Herald, 2009.

Tatiana Bolbocean, Mihaela Georgia Cîmpian, Homeopatia. Tratament pentru corp, minte şi suflet, Chişinău, 2004.

V. L. Bologa, Din istoria medicinii românești și universale, Ed. Academiei Republicii Populare Române, 1962.

Mircea Eliade, Ioan P. Culianu, Dicționar al religiilor, Ed. Polirom, 2007.

Arthur C. Guyton, Fiziologie. Fiziologia umană și mecanismele bolilor, ed. În limba română sub redacția Dr. Radu Cârmaciu, W. B. Saunders, 1997.

Samuel Hahnemann, Organonul Medicinei, Ed. Excalibur, București, 2008.

I.Hăulică (coord.), Fiziologie umană, ediția a II-a, Ed. Medicală, București, 1999.

James Tyler Kent, Lectures on Homeopathic Philosophy, Sixth Edition, 2005.

Constantin Pârvu, Universul plantelor. Mică enciclopedie, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2000.

Pompei Gh. Samarian, Medicina și Farmacia în trecutul românesc 1382-1775, Tipografia Moderna, Călărași-Ialomița.

M. Saragea, Fiziopatologie, vol. 1, Ed. Academiei, București, 1981.

George Vithoulkas, Homeopatia. Una vision integral de la salud, la enfermedad, i la curacion, Titulo original Homeopathy. Medicine of the New Man, Ed. Paidos Iberica, 1996.

WHO monographs on medicinal plants commonly used in the Newly Independent States (NIS), World Health Organization, 2010.

 

---

[1] Tatiana Bolbocean, Mihaela Georgia Cîmpian, Homeopatia. Tratament pentru corp, minte şi suflet, Chişinău, 2004, p. 15.

[2] Samuel Hahnemann, Organonul Medicinei, Ed. Excalibur, București, 2008, p. 204.

[3] Ibidem.

[4] Samuel Hahnemann, op. cit., p. 21.

[5] Samuel Hahnemann, op. cit., p. 27.

[6] Samuel Hahnemann, op. cit., p. 23.

[7] Cuvânt înainte la ediția românească a cărții lui Samuel Hahnemann, Organonul Medicinei, Ed. Excalibur, București, 2008.

[8] Dr. Marius Radu, Introducere la traducerea în limba română a Organonului Medicinei.

[9] http://teleianuhomeopat.3x.ro/Posologie.htm

[10] Introducerea la versiunea în limba engleză, Organonul Medicinei, p. 15.

[11] cf. Dr. Constantin Săraru, Cuvânt înainte la ediția românească, Organonul Medicinei, Ed. Excalibur, București, 2008.

[12] Lao Zi, Dao de Jing, cap. 16.

[13] Mircea Eliade, Ioan P. Culianu, Dicționar al religiilor, Ed. Polirom, 2007, p. 183.

[14] Lao Zi, Dao de Jing, cap. 11.

Comentariu saccsiv:

   Iata si un scurt dialog postat la rubrica de comentarii a respectivului articol:

vasile:

Luna trecută am participat la o conferință susținută de doctorul Pavel Chirilă. I s-a pus o întrebare legată de homeopatie la care acesta și-a exprimat cu totul diferit părerea despre homeopatie. Și se știe că domnul doctor Chirilă este o persoană care își raportează temeinic principiile medicale la învățătura creștin ortodoxă. Cum este posibil ca un doctor creștin recunoscut și apreciat de toți, să spună ceva despre o metodă terapeutică pe care o și folosește, iar cineva care numai studiază cărți să spună cu totul altceva?

Doi apologeți destul de cunoscuți și apreciați spun lucruri diferite. Domnilor apologeți, puneți-vă în acord că lumea care vă citește și vă ascultă are impresia că vorbiți de pe același palier!

admin:

@vasile
Un doctor crestin recunoscut se poate insela foarte usor.

Iata ce ne zice Parintele Paisie Aghioritul despre Homeopatie:

“Homeopatia este incurcata. Multi s-au incurcat in aceasta poveste si au amestecat in ea multe teorii. Dupa ce vei lua o doctorie, iti vor spune aceia: “La inceput te vei simti mai rau, dar apoi iti va trece.” Sa spunem ca te doare obrazul. Celalalt iti da o palma puternica si te doare mai tare, asa incat starea de mai inainte, ti se pare o gluma, si o suporti usor.

Mai exista si unii care sunt bolnavi numai cu inchipuirea. Unul ca acesta merge la medic, iar acela ii spune: “Pleaca, nu ai nimic.” Merge din nou si medicul iarasi ii spune: “Pleaca, nu ai nimic.” Merge apoi la homeopat. Acesta stie ca nu are nimic, dar nu ii spune, ci ii da un praf, pentru a-i linisti gandul aceluia si astfel ii trece durerea. “M-am facut bine”, spune acela.

Aceasta este inselaciune! Apoi mai sunt si altii care, neputandu-se aranja nicaieri in alta parte, merg la homeopatie si astfel isi gasesc o ocupatie. Dar lucrul acesta este primejdios. Se incurca diferiti insi in treaba aceasta si nimeni nu poate avea incredere in ei. Apoi, resping toate celelalte tratamente.

Eu as fi de acord mai degraba cu un botanist, cu un om de stiinta. Dar exista si multi escroci. Unul spune ca poate cunoaste toate bolile numai privind in ochii celui bolnav. Sunt si eu de acord ca unele boli se pot depista in felul acesta, dar cum va cunoaste acela inima privind in ochi. Altul spune ca prin ureche poate vindeca toate bolile. Baga in ea niste ace. Prostii. Acestia sunt niste escroci. Este nevoie de discernamant in toate acestea.

– Adica, Parinte Paisie, sa nu facem tratamente homeopate la copil?

– Nu, nu este un lucru in care sa ai incredere.”

   Iata si un alt articolul aparut pe acelasi blog Homeopatia – cădere din dreapta credinţă. Medicamentul homeopat – o materie “vrăjită”:

Homeopatia se bazeaza pe convingerea ca exista un Dumnezeu impersonal, alcatuit dintr-o substanta accesibila noua, caci substanta Lui dumnezeiasca este aceeasi cu cea a creaturilor Sale. Spre deosebire de homeopatie, Ortodoxia propovaduieste un Dumnezeu Personal, Proniator si diferit de creaturile Sale, unirea cu acestea avand loc numai prin Fiul Sau intrupat si prin harul necreat.

Homeopatia sustine ca energia lui Dumnezeu este acelasi lucru cu substanta Lui, facand astfel din El un dumnezeu impersonal, de a carui substanta omul se poate impartasi. Ortodoxia invata ca omul se poate impartasi numai de harul dumnezeiesc necreat (energiile dumnezeiesti), iar nu si de substanta Lui (fiinta dumnezeiasca).

Homeopatia priveste omul si lumea holistic, toate fiind de aceeasi substanta cu Dumnezeul impersonal, din care se varsa o substanta care sustine viata. Tulburarea curgerii acestei substante dumnezeiesti provoaca boala. Kent, urmasul lui Hahnemann, spune: “Aceasta substanta este supusa schimbarilor, adica poate sa curga in ordine sau dezordine, poate sa fie bolnava sau normala.”

Aceasta “substanta dumnezeiasca”, care exista in om si la care reactioneaza medicamentul homeopat, este ceea ce homeopatia numeste “energie vitala” a omului. Aceasta “energie vitala” a homeopatilor este identica cu energiile din credintele orientale: energia “Ki Chi” a chinezilor; energia hinduista “prana” sau “kudalini”; energia “bioplasmatica”; energia “orgoni”, a lui Reih; forma energiei animale, care s-a numit “mesmerism”.

Unii homeopati o numesc “energie cosmica” si spun ca este aceeasi energie pe care: hindusii o numesc “prana”; Paracelsus o numeste “magnale”; Van Helmod ii spune “alcahest”; cabalistii o numesc “lumina stelelor”; alchimistii ii spun “azorth”; Fludd ii spune “spiritus”; Reihenbach o numeste “puterea fiintelor”; numita “magnetism animal”, la Mesmer; “energia vazduluilui”, “bioenergie” sau “substanta simpla”, la Suedeborg; “energie vitala”, “putere vitala” sau “corp vital”, la Institutia Vitalistica; “orgoni”, la Reih; “bioplasma”, la cercetatorii rusi; etc.

Unii homeopati privesc extazul yoghinilor ca pe un mod prin care cineva poate sa vina in contact cu aceasta “energie cosmica” si este subliniat ca astfel de situatii sunt extrem de revigorante.

Invatatura despre “energia vitala” izvoraste din teoria holistica asupra lumii (monism panteistic), care inspira, pe langa homeopatie, si toate sectele religioase ale tarilor orientale, ale caror credinte sunt absolut incompatibile cu Ortodoxia.

Potrivit homeopatilor, boala, inteleasa ca modificare a fluxului energetic al omului, poate fi observata si provocata de catre om insusi. La realizarea acestui lucru ajuta doi factori: autocunoasterea (tehnici rationale) si medicamentul homeopat. Potrivit unor homeopati, medicamentul homeopat este doar o alta cale de a obtine ceea ce ofera tehnicile religiilor orientale, adica autoevolutia.

Homeopatia inecarca sa “elibereze” omul, tinta ei principala fiind sufletul pacientului, iar nu corpul lui. Astfel, homeopatia trateaza pornind de la suflet, catre ratiune si corp. Exista homeopati care compara modul de preluare a istoricului bolii de catre un homeopat cu un fel de spovedanie.

Potrivit teoriilor homeopate, cel care da tratamentul trebuie sa inteleaga ca el reprezinta un fel de “conducta” prin care curge spre bolnav puterea vindecatoare a vietii. Medicul homeopat trebuie sa fie un intelept sintetic si instruit spiritual. Deci, cel care trateaza va trebui sa urmeze o educatie psiho-spirituala, astfel incat sa dobandeasca o cunoastere adecvata, chiar din experientele lui personale. Acest lucru cere insa, din partea celui care trateaza, trairea unor fenomene “superioare” nivelului material al lucrurilor, prin care sa poate fi capabil sa treaca la o stare “superioara” a constiintei, ca sa-l trateze pe cel bolnav (samanism).

Pe scurt, putem rezuma astfel: Exista un dumnezeu impersonal, care este o putere universala (energie) care coincide cu universul (bio-energie); absolut tot ce se intampla este manifestarea acestei energii absolute; nu exista deosebire intre substanta lui Dumnezeu si cea a omului; Dumnezeu nu exista in afara omului. Cei care se ocupa cu misticismul invata ca omul, descoperindu-l pe “dumnezeu” si activand puterile care se ascund in interiorul lui, are puterea sa se vindece singur. Aceasta intelegere a omului si a lumii se incadreaza in categoria ideilor de tip new-age-ist (orientale).

Medicamentul homeopat, o materie “vrajita”

Potrivit homeopatilor, eficacitatea medicamentului homeopat tine de modul in care este preparat, adica de dinamismul metodei (nenumarate dizolvari si agitari ale “substantei”). Medicamentele homeopate depasesc insa chimia, implicand o adevarata alchimie.

Potrivit homeopatiei, efectul benefic al “medicamentului” se datoreaza proprietatilor dumnezeiesti ascunse ale materiei lui, care se activeaza prin dinamism. “Facem dinamism la medicamentele noastre pentru a putea ajunge pana la substanta simpla (dumnezeiasca)”, dupa cum explica James Tyler Kent.

Parintele homeopatiei, Friedrich Samuel Hahnemann, spune si el acelasi lucru: “Puterea medicamentoasa nu se afla in moleculele materiale ale acestor “medicamente”, care au fost dinamizate (agitate) si nici in suprafata lor fizica, ci este descoperita si eliberata din materia medicamentoasa care are cu atat mai mare actiune, cu cat mai libera si nemateriala s-a facut prin dinamism. (…) Agitarea substantei medicamentoase dezvaluie puterile ei medicamentoase din ce in ce mai mult, pana cand se spiritualizeaza materia. (…) Cu modul de preparare prin dinamimizarea substantei medicamentoase, materia se distruge complet, pana la natura ei spirituala si, de aceea, in starea ei finala, poate sa se considere ca e alcatuita intr-adevar numai din aceasta substanta spirituala.”

Deci, in afara de contemplarea in totalitate a cosmosului, prin elementele spiritiste, alchimice si magice, pe care le contine, homeopatia da medicamentul homeopat, care reprezinta “elementul dumnezeiesc”, pentru a readuce la normal fluxul substantei dumnezeiesti a omului, iar medicul homeopat preia sarcina intermediarului care conduce omul la eliberarea din pacatul originar, precum si din raul material si spiritual.

Dilutiile homeopatice nu au nici un efect direct (dincolo de “efectul placebo”), dar tratamentul homeopat poate fi periculos datorita tentatiei de a evita tratamentul medical real, mai eficace. Sunt cunoscute si unele “medicamentelor homeopate nocive” (“nosodes”, niste alternative la vaccinuri), care sunt preparate din tesuturile canceroase, din lichid tuberculotic, din mercur, etc. Aceste medicamente sunt periculoase pentru sanatate si sunt contrarii moralei medicale si deontologice.

Trebuie subliniat, ceea ce ne este cunoscut din Sfanta Scriptura si din Traditia Ortodoxa, ca diavolul poate sa trateze trupul omului, pentru a-i castiga sufletul. Deci, nu trebuie sa anulam complet posibilitatea “vindecarii” homeopate, mai ales cand aceasta este practicata in stransa legatura cu practici provenite din traditiile orientale.

Din punct de vedere stiintific, homeopatia trebuie incadrata in capitolul despre “Alchimie”. Metodele homeopate de tratament nu reprezinta decat reintoarcerea vechiului “medic-vrajitor” in societatea noastra.

Parintele Paisie Aghioritul, despre Homeopatie !

“Homeopatia este incurcata. Multi s-au incurcat in aceasta poveste si au amestecat in ea multe teorii. Dupa ce vei lua o doctorie, iti vor spune aceia: “La inceput te vei simti mai rau, dar apoi iti va trece.” Sa spunem ca te doare obrazul. Celalalt iti da o palma puternica si te doare mai tare, asa incat starea de mai inainte, ti se pare o gluma, si o suporti usor.

Mai exista si unii care sunt bolnavi numai cu inchipuirea. Unul ca acesta merge la medic, iar acela ii spune: “Pleaca, nu ai nimic.” Merge din nou si medicul iarasi ii spune: “Pleaca, nu ai nimic.” Merge apoi la homeopat. Acesta stie ca nu are nimic, dar nu ii spune, ci ii da un praf, pentru a-i linisti gandul aceluia si astfel ii trece durerea. “M-am facut bine”, spune acela.

Aceasta este inselaciune! Apoi mai sunt si altii care, neputandu-se aranja nicaieri in alta parte, merg la homeopatie si astfel isi gasesc o ocupatie. Dar lucrul acesta este primejdios. Se incurca diferiti insi in treaba aceasta si nimeni nu poate avea incredere in ei. Apoi, resping toate celelalte tratamente.

Eu as fi de acord mai degraba cu un botanist, cu un om de stiinta. Dar exista si multi escroci. Unul spune ca poate cunoaste toate bolile numai privind in ochii celui bolnav. Sunt si eu de acord ca unele boli se pot depista in felul acesta, dar cum va cunoaste acela inima privind in ochi. Altul spune ca prin ureche poate vindeca toate bolile. Baga in ea niste ace. Prostii. Acestia sunt niste escroci. Este nevoie de discernamant in toate acestea.

– Adica, Parinte Paisie, sa nu facem tratamente homeopate la copil?
– Nu, nu este un lucru in care sa ai incredere.

Teodor Danalache
Dupa cartea “Homeopatia, intre magie si Ortodoxie”, scrisa de Parintele Damaschin Grigoriatul, Sfanta Manastire Grigoriu, Sfantul Munte Athos.

Cititi va rog si:

HOMEOPATIA – ratacire NEW AGE. Hahnemann, fondatorul homeopatiei, a fost MASON …

Articolul zilei (03.06.2011): HOMEOPATIA, o noua inselare