SACCSIV – blog ortodox

Care e diferenta dintre NATIONALISM si PATRIOTISM? Ce este romanismul?

Posted in NATIONALISMUL, ORTODOXIE, Romania by saccsiv on aprilie 23, 2012

Urmare a unor comentarii la articolul Inainte de 1989 SECURITATEA A FACUT SI BINE ROMANILOR SI ROMANIEI? Acum serviciile lucreaza ceva, orice, pentru binele real al natiunii si al tarii? reiau cateva fragmente din articolul fratelui MUGUR VASILIU: „Primul cuvant despre NATIONALISM”. In Romania dreapta e de stanga, stanga a imprumutat ceva de dreapta si ambele sunt anti crestine si anti romanesti …:

Dincolo de definiţiile dicţionarelor care sunt pe cât de neutre pe atât de insuficiente şi deci irelevante, vom stărui în rândurile de faţă asupra acestui concept. Naţionalismul este o stare de urgenţă care are ca punct generator anormalitatea fiinţării unui popor la un moment dat, iar ca scop îndreptarea şi apărarea Tradiţiei respectivului popor. Naţionalismul se poate manifesta în diferite moduri – de la cel artistic, cultural şi până la cel politic.
Pe de altă parte, naţionalismul este un raport al unui popor cu propriul său neam. Acest raport este posibil doar prin Tradiţie (tradiţie înseamnă transmitere). Este o stare recuperatoare şi, în perioada contemporană, cu un vădit caracter defensiv. Cu cât starea de anormalitate este mai avansată în viaţa unui popor, cu atât raportul între actualii trăitori şi neam este mai deteriorat. Şi, ca urmare, cu atât mai puţin funcţionează această transmitere a caracterelor vitale proprii respectivului popor, transmitere pe care noi o numim Tradiţia.

Naţionalismul este tocmai încercarea de a apăra Tradiţia sau transmiterea bagajului fundamental al unui popor, bagaj care trece din generaţie în generaţie prin timp şi care are ca punct terminus Judecata de Apoi. În istorie sunt împrejurări în care unele generaţii nu sunt interesate de aceată Tradiţie; în acest caz misiunea care revine generaţiei următoare este să îndeplinească şi sarcina celorlalte generaţii care nu şi-au înţeles menirea. Cu cât sunt mai multe generaţii succesive care au alte preocupări, cu atât mai dificilă devine misiunea generaţiei care îşi înţelege rostul. Acest bagaj fundamental care trebuie transmis este alcătuit din credinţa respectivului popor şi din cultura sa – din cultură face parte şi teritoriul pe care trăişte respectivul popor. De aici, lesne se poate desluşi care este scopul nesfârşitelor „nevinovate” reforme administrative, precum şi al mult discutatelor autonomii locale – la fel de nesfârşite şi de „nevinovate”.
(more…)

Reclame

Povestea unei fetite ce a fost sclava pentru o familie de tigani …

Posted in copii, Marea Britanie, ROM, TIGANI by saccsiv on aprilie 23, 2012

Iata ce aflam din articolul Povestea Cenușăresei în 2012. O fetiță a fost sclavă pentru o familie de țigani:

Situație greu de imaginat . O familie română de țigani a fost închisă, azi noapte, pentru că a adus o fetiță româncă în Marea Britanie și a folosit-o, o bună perioadă, ca pe o sclavă.

Ea a fost salvată, în momentul în care un bărbat de 53 de ani, ținut, de asemenea, captiv în casa familiei, a reușit să scape și a povestit poliției londoneze despre cazul „Cenușăresei”, așa cum o numea el pe fetiță.
(more…)

Sa fie clar: HOMEOPATIA ADUCE BLASFEMIE ORTODOXIEI. Iata ce spun Ioan Vladuca si Parintii Paisie Aghioritul si Damaschin Grigoriatul

Posted in HOMEOPATIE by saccsiv on aprilie 23, 2012

   Preiau integral articolul Homeopatia se bazează pe principii eretice – daoiste și aduce blasfemie Ortodoxiei prin principiile sale de pe blogul fratelui Apologeticum:

Homeopații susțin că folosesc „principiul similitudinii”. Ce afirmă acest principiu?

Ipoteza similitudinii, numită și „principiul similitudinii” afirmă că simptomele unui bolnav pot fi tratate cu doze foarte mici ale acelor substanțe care, în doze mari, produc acele simptome. În lipsa bazei științifice, homeopații se străduiesc să acrediteze acest „principiu” prin analogii superficiale și sentimentaliste: „cel care seara face abuz de alcool, dimineaţa «se drege» tot cu alcool (dar în doză mult mai mică), dragostea nefericită se vindecă cu o nouă iubire… Cum spune înţelepciunea populară: «cui pe cui se scoate!»”[1].

Aceste analogii superficiale sunt greşite din punct de vedere logic, deoarece nu îndeplinesc condiţia de izomorfism. De exemplu, faptul că „dragostea nefericită se vindecă cu o nouă iubire” nu are nicio legătură cu încercarea homeopaților de a vindeca boli prin doze foarte mici de substanțe. Noua iubire trebuie să fie adevărată și puternică, nu diluată în stil homeopatic.

Văzând că nu reuşesc să argumenteze ştiinţific această ipoteză, unii homeopaţi au recurs la o măsură disperată: au îndrăznit să afirme că Hristos a întemeiat „principiul similitudinii”, „cu moartea pe moarte călcând”. Însă este o blasfemie a folosi Jertfa pe Cruce a Domnului nostru Iisus Hristos pentru a justifica homeopatia.

Unii medici homeopați din țara noastră afirmă că medicamentele homeopatice nu au efecte secundare, deoarece diluțiile sunt infinitezimale (extrem de mici). Este corect argumentul?

Nu este corect. Chiar homeopații susțin că diluțiile infinitezimale au efecte puternice. Atunci când vor să dovedească faptul că medicamentele homeopatice au efect, homeopații dau exemplul alergiilor, arătând că acestea se declanșează chiar și la concentrații foarte mici ale substanțelor. Prin urmare, homeopații își schimbă părerile în funcție de interes. Atunci când vor să arate că medicamentele lor sunt active, folosesc exemplul alergiei declanșate de doze extrem de mici. Iar atunci când vor să arate că sunt lipsite de efecte adverse, afirmă că dozele extrem de mici nu pot produce efecte adverse.

Faptul că medicamentele homeopatice au și efecte adverse este recunoscut chiar de Hahnemann: „cu cât medicamentul este mai homeopatic și potența mai înaltă, cu atât mai mult rău face”.[2] Iar despre diluțiile foarte înalte, Hahnemann spune: „Nu de puține ori, ele pun în pericol viața pacientului sau îi fac boala aproape incurabilă”.[3]

Se spune că homeopatia acționează asupra cauzelor bolii, nu elimină doar simptomele. Este adevărat?
(more…)

23 aprilie: Pomenirea Sfantului si maritului marelui Mucenic GHEORGHE, purtatorul de biruinta

Posted in Calendar Ortodox by saccsiv on aprilie 23, 2012

În luna aprilie, în ziua a douăzeci şi treia, pomenirea sfântului şi măritului marelui mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă.

Măritul acesta şi minunatul şi vestitul mare mucenic Gheorghe, a trăit în vremea împăratului Diocleţian, trăgându-se din Capadochia, de neam strălucit şi luminat, din ceata ostaşilor ce se chemau tribuni; iar când a fost să pătimească era la cinstea dregătoriei de comis.

Având împăratul gând să pornească război asupra creştinilor, a dat poruncă să se învrednicească de cinstiri împărăteşti şi de daruri cei ce se vor lepăda şi vor părăsi pe Hristos. Iar cei cer nu se vor supune poruncii, să aibă pedeapsă moartea. Atunci sfântul acesta fiind de faţă, a declarat că este creştin, mustrând deşertăciunea şi neputinţa idolilor, luând în râs pe cei ce credeau în ei. Neplecându-se nici cu amăgiri, nici cu făgăduinţele tiranului, care făcea multe ca acestea, nici dc îngroziri, ci se vedea nebăgător de seamă de toate, pentru aceea întâi l-au lovit în pântece cu o suliţă. Şi când i s-a înfipt suliţa în trup, a curs sânge mult; iar vârful suliţei s-a întors înapoi şi a rămas sfântul nevătămat. Apoi legându-l de o roată ţintuită cu fiare ascuţite, care a fost pornită din sus spre o vale, şi rupându-se trupul în mai multe bucăţi, cu ajutorul dumnezeiescului înger a rămas el sănătos. Şi înfăţişându-se sfântul înaintea împăratului şi a lui Magnenţiu, care şedeau alături de el şi aduceau jertfă la idoli pentru sănătatea lor, sfântul a atras pe mulţi spre credinţa în Hristos, cărora din porunca împăratului li s-au tăiat capetele afară din cetate. Şi venind la Hristos şi Alexandra împărăteasa, a mărturisit pe Hristos Dumnezeu înaintea tiranului. Au crezut şi alţii mulţi în Hristos, văzând că sfântul a ieşit sănătos dintr-o varniţă în care fusese aruncat. După accasta i-au încălţat picioarele cu încălţăminte de fier ce avea cuie şi l-au silit să alerge. Ci iarăşi au pus de l-au bătut, fără de nici o milă, cu vine de bou uscate. Iar Magnenţiu cerând semn ca să învieze pe un mort din cei ce erau îngropaţi, din mormintele ce erau acolo, care erau de multă vreme morţi, şi făcând sfântul rugăciune deasupra mormântului, a înviat mortul şi s-a închinat sfântului, şi a slăvit Dumnczeirea lui Hristos. Şi întrebând împăratul pe mort cine este, şi când a murit, a răspuns accsta că este din cei ce au trăit mai înainte de venirea lui Hristos, adică mai înainte de trei sute de ani şi mai mult şi cum că a ars în foc atâţia ani din pricina rătăcirii idoleşti. Pentru care minune crezând mulţi, şi înmulţindu-se spre credinţă, slăveau cu un glas pe Dumnezeu, între care era şi Glicherie, căruia îi murise boul, şi l-a sculat sfântul. Din care minune adeverind şi el credinţa în Hristos, a luat cununa muceniciei, făcându-l păgânii multe bucăţi cu săbiile. Deci venind mulţi la Hristos, pentru ceea ce vedeau, şi încă pentru că sfântul mucenic Gheorghe intrând în capiştea idolilor, a poruncit unui chip idolesc cioplit, ca să spună dacă este el Dumnczeu, şi de i se cuvine să i se închine lui oamenii. Iar demonul cel ce era într-însul plângând a răspuns că unul este Dumnezeu adevărat: Hristos şi dintr-aceasta s-au tulburat idolii toţi şi au căzut şi s-au sfărâmat. Ceea ce neputând răbda cei ce credeau în idoli au prins pe sfântul şi l-au dus la împăratul, şi-au cerut degrab răspuns de moarte asupra lui; iar împăratul a poruncit ca să taie pe sfântul şi pe Alexandra împărăteasa cu sabia. Sfântului Gheorghe i s-a tăiat capul, iar sfânta Alexandra făcând rugăciune în temniţă, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.
(more…)