SACCSIV – blog ortodox

COMUNISMUL ESTE O CREATIE A ELITELOR EVREIESTI? Istorici „demonstreaza” in RL ca cei ce raspund cu „da” sunt antisemiti …

Posted in COMUNISM, EVREI, Neagu DJUVARA by saccsiv on martie 30, 2012

   Iata ce putem citi in articolul Şase specialişti în istorie contemporană au acceptat provocarea de a comenta un subiect sensibil. DEZBATERE: Care a fost contribuţia evreilor la instaurarea comunismului în România? Răspund Neagu Djuvara, Radu Ioanid, Lucian Boia, Liviu Rotman, Marius Oprea, Stelian Tănase:

Un articol apărut în pagina de cultură a „României libere”  a stârnit puternice dezbateri pe forumul ediţiei online. Şi nu ca o consecinţă a subiectului prezentat – un dialog între Gabriel Liiceanu şi scriitorul evreu Amos Oz – ci datorită unei fraze inserate de autorul articolului:  „în marea lor majoritate cei care au implementat comunismul în România au fost evrei”, care a fost îndelung dezbătută de cititori.

Ţinând cont şi de faptul că, potrivit unui sondaj, 20% din români cred că „evreii au sprijinit instaurarea comunismului”, RL a decis să lanseze o dezbatere.  Am vrut să aflăm cum se explică prezenţa unui număr important de evrei în diversele structuri ale partidului comunist imediat după momentul instalării acestuia la putere în 1945. La această întrebare au răspuns: Neagu Djuvara, Radu Ioanid, Lucian Boia, Liviu Rotman, Marius Oprea, Stelian Tănase.

Neagu Djuvara: „Datorită persecuţiilor, mulţi evrei au fost favorabilii comunismului”

Istoricul ne-a precizat faptul că „regimul comunist s-ar fi instalat în România cu sau fără evrei şi a fost adus de armată şi de tancuri.  Că, odată instalat comunismul, de pe urma acestei schimbări au profitat o bună parte dintre evrei este adevărat. Spre exemplu, în primii ani după schimbarea regimului politic, la ministerul de Externe, 80% din funcţionari au fost evrei. Eu am avut norocul de a nu mă afla în ţară în momentul abdicării Regelui Mihai pentru că altfel aş fi făcut, probabil, ani de închisoare. Tot adevărat este şi că mulţi evrei au renunţat, în următorii ani, la poziţiile pe care le aveau în diverse instituţii şi ministere, mai ales atunci când au văzut cât de neviabil din punct de vedere economic e regimul comunist.  Datorită persecuţiilor extraordinare la care au fost supuşi în timpul celui de-al doilea război mondial, o mare parte dintre evrei – dar nu toţi – au fost favorabili ideilor de extremă stânga şi Uniunii Sovietice.

Dar toate acestea trebuie înţelese într-un anumit context. O dată cu semnarea Tratatului de la Adrianopol (1829) dintre Rusia şi Turcia – care oferea străinilor posibilitatea de a face comerţ în ţările române – în numai câteva zeci de ani, Ţara Românească şi Moldova au fost invadate de evrei veniţi din Rusia şi Polonia. Au sosit cu zecile de mii şi au ajuns, în curând, majoritari în multe oraşe, precum Fălticeni sau Rădăuţi. Atunci se nasc primele sentimente de respingere la români faţă de o populaţie diferită, care avea o altă religie şi alte obiceiuri, vorbea o altă limbă… Se naşte un antisemitism şi cunoaşte o formă, chiar dacă nu virulentă, ci mai degrabă latentă. În prima parte a secolului al XX-lea, antisemitismul s-a dezvoltat în rândul tinerilor români speriaţi că evreii – care au dobândit într-o istorie de 2.500 de ani o acuitate intelectuală deosebită – ar fi devenit majoritari în universităţi, printre cadrele medicale etc.

Te întrebi de ce evreii din Basarabia au fost mulţumiţi când sovieticii au invadat această regiune (în 1944). Fiindcă, anterior, Antonescu expulzase 175.000 de evrei în condiţii inumane din Basarabia.

Toate aceste persecuţii acumulându-se în timp, atunci când au venit sovieticii în ţară şi au impus comunismul, i-au determinat să acţioneze dintr-un fel de răzbunare pentru sutele de mii de evrei victime ale regimului Antonescu. Nu spun că este o justificare, dar este o explicaţie pentru această adevărată sete de răzbunare a evreilor atunci când au trecut de partea comuniştilor.

Înainte vreme, în Europa, când li s-a deschis posibilitatea de a juca un rol într-o societate, evreii nu au îmbrăţişat ideile conservatoare  – care, ideologic, îi respingeau pe străini – dar au îmbrăţişat socialismul şi comunismul. Aşa se explică şi de ce în primul politburo (creat pentru a asigura conducerea în timpul revoltei bolşevice), din 1917, printre cei opt conducători comunişti patru erau evrei, plus Lenin, care era evreu doar după bunicul matern.

În concluzie, se poate spune că din cauza persecuţiilor şi a dispreţului la care au fost supuşi în timpul regimului Antonescu, evreii au ales să treacă de partea celor care doreau să răstoarne vechea guvernare, în cazul României, de partea comuniştilor.

Neagu Djuvara este istoric, autorul unor lucrări precum „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri” sau „Amintiri din pribegie”.

Radu Ioanid : Evreii, comunismul şi antise-mitismul contemporan

Punctul de vedere al lui Radu Ioanid se constituie într-un drept la replică la articolul publicat pe 28 februarie de RL. Pasajul controversat este cel în care se spune că „…În marea lor majoritate cei care au implementat comunismul în Romania au fost evrei. Nume ca Ana Pauker, Alexandru Nikolski, Leonte Răutu şi- de ce nu ? – Silviu Brucan , care a fost acuzator public în procesele unor mari lideri ai partidelor istorice, sunt şi astăzi, la mai bine de jumătate de secol distanţă, dătătoare de fiori reci. Aşa că, cel puţin în ceea ce priveşte România, unii dintre co-religionarii lui Amos Oz nu au fost doar victime , ci şi călăi.”

Radu Ioanid crede că în citatul de mai sus sunt „trei propoziţii,  două inexactităţi şi un  neadevăr. Silviu Brucan a scris texte impardonabile împotriva liderilor partidelor istorice, dar nu a fost acuzator public. Soţia lui, Alexandra Sidorovici, româncă şi născută creştin-ortodoxă, a fost acuzator public în procesele ziariştilor de extremă dreapta şi ale criminalilor de război din Transnistria. În ceea ce priveste pe «co-religionarii lui Amos Oz» «nu doar victime, ci şi călăi» să reamintim  faptul că a existat o puternică incompatibilitate între religie şi doctrina comunistă. Conducerea PCR, inclusiv unii lideri comunişti evrei, au fost puternic implicaţi în persecutarea membrilor organizaţiilor evreieşti religioase, profesionale sau politice. Comuniştii din România, indiferent de originea lor etnică, nu aveau religie şi nu au acţionat în numele unei religii. Dimpotrivă, regimul comunist a persecutat  toate denominaţiile religioase din România, inclusiv pe membrii cultului mozaic. A afirma că «…în marea lor majoritate cei care au implementat comunismul în România au fost evrei» este  un clişeu antisemit. Acest clişeu este susţinut ca şi în cazul de faţă prin enumerarea selectivă a unor lideri comunişti români de origine evreiască sau prin atribuirea originii evreieşti unor comunişti români. Evreii au fost suprareprezentaţi în structurile aparatului central comunist şi în aparatul represiv a regimului. Partidele antisemite Legiunea Arhanghelului Mihail şi Partidul Naţional Creştin au ajuns să aibă, în 1937, aproape un sfert din voturile exprimate. În timpul guvernelor Goga-Cuza şi Miron Cristea peste 200.000 de evrei au fost privaţi de cetăţenia română, iar în timpul guvernelor Antonescu evreii au fost pur şi simplu aruncaţi în afara legii, nemaivorbind de masacrele şi deportările din Moldova, Bucovina, Basarabia şi Transnistria. Era firesc ca o parte din evrei să se înregimenteze într-o mişcare politică care se pretindea antifascistă şi care teoretic milita pentru egalitatea între etnii. Evreii nu au fost niciodată majoritari în mişcarea comunistă din România. În 1933, PCR avea 1.459 de membrii din care 375 români, 444 maghiari, 330 evrei, 140 bulgari, 100 ruşi şi 70 ucraineni, evreii reprezentand 22,6% din total. (Florian Banu, Foametea din ’46 şi creşterea antisemitismului în Moldova, în România). În 1944 evreii reprezentau 30% din cei 1.000 de membri PCR, dar în 1946 ei reprezentau numai 5,3% din membrii de partid. În 1948 la crearea Securităţii angajaţii aceştia aparţineau următoarelor etnii: români 3334 (adică 83,9%), evrei 338 (8,5%), maghiari  247 (6,2%), alţii 54 (1,3%), potrivit istoricului Dennis Deletant.

În primii săi ani, regimul comunist român a dus o politică antisemită care izvora din tradiţiile culturale şi politice româneşti, dar şi din instrucţiunile exprese primite în acest sens de la Moscova unde se desfăşurau o serie procese antisemite. Antisemitismul românesc continuă să fie popular şi oficial. Dacă în 1946, în timpul foametei, nu exista grâu în Moldova, aceasta se datora Anei Pauker …care îl trimisese în Palestina. (Florian Banu, op. cit.). Iar primul ministru Petru Groza îi spunea în 1949  lui Emil Botnăraş, patron al serviciilor secrete romaneşti: «Americanii joacă acum cartea evreilor şi, într-o ţară unde avem 400.000 de evrei, cu câteva zeci de mii infiltraţi în aparatul nostru de stat, economic, politic si cultural… cum vrei ca evreii de la Planificare să facă munca cinstită şi corectă… de vreme ce sunt puşi să planifice fabricile, întreprinderile comerciale de care ei au fost expropriaţi. Sioniştii sunt foarte bune elemente pentru coloana a cincea». (Robert Levy, Ana Pauker, The Rise and the Fall of a Jewish Communist)

Liderii comunişti din România au declanşat o campanie masivă antisionistă. Sute de sionişti au fost arestaţi şi condamnaţi la închisoare în urma unor înscenări judiciare. Gheorghiu-Dej afirma, într-o şedinţă a Biroului Politic în februarie 1949 că liderii sionişti «trebuie trataţi ca şi liderii organizaţiilor fasciste». (Levy, op.cit, p. 171). Populaţia evreiască a votat contra regimului comunist «cu picioarele» emigrând masiv: numai între 1948 şi 1951 un număr de 119.000 de evrei au părăsit ţara. În 1958 alţi 100.000 de evrei români depuseseră cereri de emigrare. Începând cu perioada Dej şi continuând cu perioada Ceauşescu evreii au fost masiv epuraţi din aparatele de stat şi de partid. La această epurare au participat cu zel şi unii lideri comunişti evrei, adevăraţi antisemiţi, cum au fost Iosif Chişinevschi şi Leonte Răutu. Evreii români au fost literalmente vânduţi statului Israel.

În România de azi există un maximum de 5-6000 de evrei în majoritate în vârstă. Comunitatea evreiească din România, care va dispare curând, este confruntată cu  un antisemitism aproape fără evrei. Un sondaj de opinie din anul 2006 al Departamentului de relaţii interetnice, ne indică  procentajul de răspunsuri afirmative  la întrebarea «în ce măsură sunteţi de acord cu urmatoarele afirmaţii despre evrei»: evreii exagerează persecuţiile la care au fost supuşi pentru a obţine avantaje – 31,5%; interesele evreilor din România cel mai adesea diferă de cele ale celorlaţi cetăţeni din ţara noastră  – 31,6%; politica şi finanţele sunt controlate de evrei – 31,5%; evreii au sprijinit instaurarea comunismului în Europa – 20%; crucificarea lui Isus este un păcat pentru care evreii nu pot fi iertaţi – 29%; suferinţa poporului evreu este o pedeapsă de la Dumnezeu – 33,5%.

Să nu mimăm uimirea când vedem pe şeful de cabinet al prefectului judeţului Mureş punând pe facebook lozinca «Arbeit Macht Frei» ca răspuns la demonstraţii paşnice ale unor cetăţeni români sau când purtătorul de cuvânt al PSD neagă Holocaustul în România şi pogromul de la Iaşi. Proeminenţi intelocraţi români contribuie la această situaţie făcând programatic elogiul lui Nae Ionescu şi al elitei legionare antisemite sau lansându-se în apărarea unui mizerabil fost activist UTC devenit partizan înfocat al lui Corneliu Zelea Codreanu şi al nu foarte inteligentei lui amfitrioane TV. Iar BOR este direct responsabil de faptul că o treime din români continuă să creadă că «suferinţa poporului evreu este o pedeapsă de la Dumnezeu»”.

Radu Ioanid a publicat „Holocaustul din România” şi „Răscumpărarea evreilor, Istoria acordurilor secrete între România şi Israel”. 

Lucian Boia:  „În vechiul partid comunist evreii erau numeroşi”

Istoricul ne-a precizat că „evreii au fost supra-reprezentaţi în stânga românească în anii 30 în raport cu populaţia totală (a acestei etnii n.red.). Evreii înclinau spre stânga şi dintre aceştia mulţi spre comunism pentru că li se părea că, în acel moment, comunismul le va rezolva problema lor care era integrarea deplină în societatea românească”. Boia a dezvoltat această idee în cartea sa „Capcanele istoriei”. „Comuniştii au venit la putere, inevitabil, cu numeroşi evrei în primele rânduri. Pentru că aşa se prezenta partidul comunist până la 1944; autenticul partid comunist, nu partidul amplificat artificial (de aproape 100 de ori) în primii ani de după 23 august 1944. Cadrele de nădejde au rămas totuşi să fie recrutate din nucleul comunist original. Iar acesta se prezenta oarecum invers faţă de societatea românească. În vechiul partid comunist, românii etnici erau minoritari. Iar evreii foarte numeroşi (dacă sintagma foarte numeroşi n-ar fi ironică pentru un partid cu atât de puţini membri). Printre intelectualii comunişti, sau doar comunizanţi, ponderea lor era şi mai mare. Proporţia evreilor în aparatul comunist, şi mai ales în componentele sale intelectuale (ideologia şi propaganda) corespunde fidel proporţiilor originale. Ei nu au ajuns unde au ajuns în primul rând fiindcă erau evrei, ci fiindcă erau vechi comunişti sau măcar simpatizanţi… Evreii se angajau firesc în procesul de schimbare a unui tip de societate care pentru ei însemnase excludere sau discriminare. Susţineau, în propriul interes, un grad cât mai înalt de democratizare şi egalizare. Se situau, aşadar, la stânga, mergând până la extrema stângii. Au fost suprareprezentaţi nu doar în România, ci peste tot în lume, în mişcarea comunistă apoi în acţiunea comunistă. Se întâlneau, desigur, şi intelectuali evrei de dreapta dar mai rar. La dreapta se vedeau confruntaţi cu naţionalismul şi adesea cu manifestări antisemite. Dimpotrivă, li se potrivea întru totul umanismul internaţionalist proclamat de stânga.  Popor răspândit în întreaga lume, avea chiar prin condiţia lor de oameni fără patrie sau cu mai multe patrii o orientare universalistă, cosmopolită, iar funcţia lor a fost considerabilă în circulaţia internaţională a ideilor. Savanţii lor (Einstein, Freud), ca şi scriitorii şi artiştii, nu au încetat să exploreze ţinuturi noi, neconvenţionale. Încă o dată, nu e în discuţie condiţia «spirituală» a «semitului», ci condiţia socio-culturală a evreului într-o situaţie istorică dată care impunea căutarea, fără încetare, a unor soluţii de ieşire din cadrele tradiţionale”.

Lucian Boia este autorul cărţilor „Istorie şi mit în conştiinţa românească”, „România, ţară de frontieră a Europei.

Liviu Rotman: „Persistenţa unui clişeu”

Istoricul susţine că „formula «evreii au adus comunismul» face parte dintr-un lung şir de clişee antisemite. În mentalul colectiv al unor culturi politice, inclusiv în cea românească, au fost lansate o serie de clişee, care aveau în comun  prezentarea evreului – un evreu virtual, colectiv – drept cauză a unor probleme grave sociale şi politice. Dificultăţile problemei rurale s-au explicat rapid prin prezenţa evreilor ca «lipitorile satului» – formulă lansată de poezia, cu acelaşi titlu, de Vasile  Alecsandri şi preluată imediat în discursul politic -, alcoolismul, prin prezenţa evreului-cârciumar, lipsa unei clase mijlocii  era explicată şi ea de prezenţa evreilor, s.a.m.d.

În perioada interbelică se dezvoltă rapid clişeul «iudeo-comunist» cultivat în primul rând de extrema dreaptă legionară, dar acceptat şi de alte forţe politice. În timpul Holocaustului, motivaţia «evreu-bolşevic», agent al unei puteri inamice, a stat la baza unor politici antisemite, inclusiv a masacrelor de la Iaşi – iunie 1941 – şi Odesa – septembrie 1941. Într-o etapă următoare, o nouă judecată ultimativă îşi face loc: evreii au adus comunismul. Judecăţi, care repetate obsesiv, devin axiome, ce nu mai trebuiesc demonstrate.  Vinovăţia evreului – sau a altor alogeni – este uşor de acceptat, ea serveşte orgoliului  unei societăţi ce evită să-şi asume propria istorie. Este, poate mai comod, dar total nociv, pentru o autentică educaţie democratică.

Şi acum, să ne adresăm, foarte pe scurt, faptului istoric, aşa cum este relevat de documente. Mai întâi câteva date statistice: înainte de preluarea Puterii, în condiţiile existenţei ilegale, Partidul Comunist are la mijlocul anilor ’30 următoarea structură etnică: 26,1% unguri, 22,7% români şi 18,1% evrei. Este un procent important, de evrei, dar departe de a acoperi formula: un partid de evrei. După preluarea Puterii, în 1945, procentul evreilor scade la 7%, faţă de 81,7% români – deci o infuzie mare de elemente autohtone – 17% unguri şi 3,5% slavi (bulgari, ruşi, ucraineni). În 1950 – după «„epurarea» din partid a elementelor mic-burgheze, dintre care mulţi evrei – procentul acestora scade la 3,5% din numărul total, deci un procent mai mic decât cel general al evreilor în cadrul populaţiei evreieşti, care era în acel moment de circa 4%. Această micşorare a procentului evreilor este parte a procesului de «românizare a partidului» ce a continuat permanent, pâna în 1989.

Şi totuşi, se impune o întrebare: de ce a existat un număr important de alogeni – unguri, evrei, bulgari? Este clar că aceştia au simţit în permanenţă o politică ostilă a statului român, s-au autoperceput ca marginalizaţi. Şi astfel, unii dintre ei s-au îndreptat spre o forţă politică, care cel putin teoretic se arăta opusă naţionalismului, xenofobiei, antisemitismului. Că într-o fază ulterioară se va dovedi că internaţio-nalismul afişat pe drapelul comunist este fals, este altceva.

Acum, câteva cuvinte despre aşa-zisa omniprezenţă a evreilor în funcţii de conducere. În primul Birou Politic, ales la Congresul din februarie 1948, în organul suprem de decizie format atunci, erau doi evrei, Ana Pauker – ce va fi exclusă în 1952 şi care cumula şi portofoliul Externelor – şi Iosif Chişinevschi – ce va fi exclus în 1957. După acea dată şi până în 1965, Biroul Politic nu a mai avut un membru plin, de origine evreiască. După 1958, va intra ca membru supleant Leonte Răutu, iar după 1965, când Biroul Politic se va «topi»  în Comitetul Executiv, un organism mai larg, dar cu o putere redusă, vor fi cooptaţi, încă doi militanţi de origine evreiască: Petre Lupu şi Gheorghe Stoica, acesta din urmă, cu un rol pur decorativ (era un veteran). Aceştia au fost toţi militanţii evrei, membrii ai forului suprem de partid, până în 1989. Pe plan guvernamental au existat doi miniştri importanţi, de origine evreiască, cu rol economic: Gheorghe Gaston Marin – ce a condus importantul Comitet al Planificării şi un longeviv ministru al Chimiei, Mihail Florescu.

Sigur, un număr însemnat de evrei au fost în eşalonul doi: directori, inspectori etc. Mulţi au activat în sectorul de propagandă: presă, cultură, unde erau vizibili. În organele de securitate, numărul evreilor a fost departe de a fi majoritar, iar în 1952, una dintre primele sarcini ale ministrului de Interne nou-numit,  Alexandru Drăghici, a fost de a îndepărta elementele evreieşti din structura Ministerului. Orientare, care a continuat tot mai dur, pentru ca în anii ’70 să fie înlăturaţi şi puţinii evrei din structurile…clubului Dinamo (!). Dar fundamental este alt fapt, că toti aceşti demnitari comunişti se aflau în acele poziţii, ca militanţi ai Partidului şi nu ca reprezentanţi ai comunităţii evreieşti. Mai mult decât atât, cei mai mulţi dintre aceştia evitau orişice contact cu mediul în care s-au născut, iar unii dintre ei aveau discursuri excesiv de dure la adresa comunităţii evreieşti, a sioniştilor, excelând în această direcţie Iosif Chişinev-schi. Oricum, dacă erau obligaţi să vorbească despre realităţi din lumea evreiască, aceştia foloseau formula «ei» şi niciodată «noi».

În zilele noastre persistă  tradiţionale clişee antisemite, inclusiv «evreii au adus comunismul», ce coexistă în mod absurd cu teorii de tip conspiraţionist, că tot evreii au avut un rol esenţial în căderea comunismului. Prezenţa lor este periculoasă şi denotă o alarmantă lipsă de maturitate democratică.”

Liviu Rotman este autor al lucrărilor „Evreii din România în perioada comunistă” şi „Noi perspective în istoriografia evreilor din România”.

Marius Oprea: „Comuniştii au plasat abuzurile în seama minorităţilor”

Până în prezent, susţine Oprea, persistă numeroase clişee privind rolul esenţial pe care l-au deţinut minorităţile în cadrul Securităţii.

„Fără îndoială, prezenţa unui număr mare de evrei în aparatul de stat, inclusiv în instituţiile  poliţieneşti, nu poate fi negată – ca şi nici faptul că acest număr depăşea în unele zone destul de sensibil raportul procentual general între minoritari şi populaţia majoritară. Nu a fost însă vorba de criterii etnice în selectarea cadrelor, cât în special de criterii de fidelitate, iar prezenţa sporită a minorităţilor etnice în aparatul de stat nu face decât să reflecte ponderea pe care acestea o aveau în mişcarea comunistă în anii de ilegalitate. Problema generală a comuniştilor era aceea de a găsi cadre capabile să lucreze în Securitate, unul dintre «sectoarele speciale», în special din cauza bazei  reduse de selecţie. Noua putere a selectat şi promovat în funcţii cheie în aparatul de stat vechi ilegalişti, între care, cel puţin în Siguranţă şi apoi în Securitate, regăsim multe nume de evrei sau unguri. Faptul a dus la o renaştere a sentimentelor xenofobe şi antisemite a unor pături largi ale populaţiei româneşti, care identificau, fără prea multe distincţii, minoritarii etnici drept potenţiali colaboraţionişti ai regimului de ocupaţie sovieto-comunist”.

Istoricul arată că „liderii comunişti (Dej şi Ceauşescu spre exemplu n.r.) descopereau valenţele discursului naţionalist tocmai pentru a plasa eşecurile şi abuzurile din trecut ale regimului în sarcina minoritarilor, în special evrei, producând astfel o serie de falsuri istorice care îşi arată roadele până astăzi, când în discursurile naţionaliste această temă continuă să facă carieră.”

Marius Oprea a scris „Bastionul cruzimii. O istorie a Securităţii” şi „Şase feluri de a muri”.

Stelian Tănase: „Două grupuri au fost atrase de comunism”

Dezbătând istoricul partidului comunist din România, istoricul aprecizează: „Comuniştii s-au aflat la periferia societăţii româneşti, niciodată integraţi comunităţii naţionale şi politice… Un proletariat redus numericeşte, slab organizat, mai sensibil la problema naţională decât la ideea revoluţiei mondiale a privat PCR de a-şi construi o bază socială. Două grupuri principale au fost atrase de comunism în România din motive etnice: unul a fost acela al «popoarelor respinse», fără o bază teritorială sau o clară identitate etnică (în România evreii erau principalul grup din această categorie); al doilea grup era cel alcătuit din iredentiştii din statele limitrofe, care erau nemulţumiţi de a fi incluşi în România şi de tratamentul lor de acolo”.

Stelian Tănase a scris „Elite şi societate: guvernarea Gheorghe Gheorghiu Dej”

Valentina Iancu: „Mituri naţionale – evreii şi comunismul”

Potrivit Valentinei Iancu, sintagma „în marea lor majoritate cei care au implementat comunismul în România au fost evrei” este sentenţioasă.

„Această doctrină (comunistă, n.red.) a atras atât români pauperi, cât şi reprezentanţi ai unor minorităţi naţionale cu foarte multe probleme nerezolvate după Unirea de la 1918, printre care şi evreii. În plus, nu ar trebui trecut cu vederea faptul că evreii se aflau într-un moment istoric devastator, în care ororile nazismului începeau să fie dezvăluite în toată cruzimea lor şi în care devenea evident că majoritatea europenilor a fost surdă şi oarbă la suferinţele inimaginabile la care populaţia evreiască a fost supusă în timpul războiului. Sigur, abuzurile şi crimele comunismului nu trebuie ocultate, dar să expediezi această problemă într-un mod atât de facil şi de incorect este un deserviciu major adus istoriei naţionale. Exculparea vinei şi aruncarea responsabilităţii unui întreg sistem pe umerii unei minorităţi naţionale, sau a alteia, încurajează tendinţele de neo-legionarism şi de naţionalism agresiv în creştere.”

Valentina Iancu este curator la Muzeul Naţional de Artă. 

Trei regimuri politice în trei ani

23 august 1944, căderea regimului Antonescu

24 august 1944 – februarie 1945: echilibru politic relativ datorat guvernării Sănătescu şi Rădescu;

6 martie 1945: Ocupantul sovietic a impus numirea guvernului condus de Petru Groza dominat de Partidul Comunist (care reprezenta mai puţin de 10% din populaţia României).

19 noiembrie 1946: Blocul Partidelor Democratice – o coaliţie de şapte partide în care principala forţă o reprezintă comuniştii – câştigă, printr-o fraudă masivă, alegerile.

7 noiembrie 1947: după ce îi exclud pe liberalii lui Tătărescu din guvern, mai rămâne o singură forţă politică numită Partidul Muncitoresc Român;

30 decembrie 1947; Regele Mihai este forţat să abdice.

Comentariu saccsiv:

   Pentru inceput, cateva detalii despre cei mai combativi dintre cei de mai sus.

   Neagu Djuvara:

Categoria „BATRAN DEGEABA” – Istoricul Neagu DJUVARA: „ROMANIA A RAMAS IN URMA FIINDCA E ORTODOXA”

   Radu Ioanid:

Iata ce putem citi la http://www.crimelecomunismului.ro/ro/despre_iiccr/structura_iiccr/consiliul/radu_ioanid

Din decembrie 1990 până în septembrie 2000 a deţinut diverse funcţii manageriale şi de cercetare la The United States Holocaust Memorial Museum, Washington D.C. A fost vice-preşedinte al Comisiei Internaţionale pentru Studiul Holocaustului în România, prezidate de Elie Wiesel, în perioada octombrie 2003-noiembrie 2004. Din septembrie 2000 până în prezent este director al International Archival Programs Division din cadrul U.S. Holocaust Memorial Museum, Washington D.C.

Radu Ioanid a beneficiat, de asemenea, de o bursă Starkoff la American Jewish Archives, Cincinnati, Ohio. A abordat, în calitate de cercetător, diverse teme, precum eficacitatea reţelelor culturale în România, metode de îmbunătăţire a serviciilor sociale în Bucureşti, prigoana evreilor români în timpul celui de-al doilea război mondial, regimul comunist în Europa de Est sau aspecte legate de activitatea Partidului Comunist Român.

Liviu Rotman:

Conform http://www.observatorcultural.ro/Istoria-comunismului-si-a-Holocaustului-%28I%29.-Interviu-cu-Liviu-ROTMAN*articleID_9246-articles_details.html

Liviu Rotman s-a nascut in Bucuresti (11 aprilie 1947) si a copilarit in „mahalaua“ Foisorului de Foc, o zona cosmopolita – cu romani, evrei, armeni, greci, macedoneni. In 1969 a absolvit Universitatea din Bucuresti, iar in 1983 obtine titlul de doctor al aceleiasi universitati. Devine conferentiar al Universitatii Tel Aviv si cercetator principal la Centrul pentru studiul Diasporei, director al proiectului privind istoria evreilor din Romania.
Se ocupa de istoria moderna a Romaniei, apoi de istoria moderna si contemporana a evreilor din Romania, acordind o atentie speciala aspectelor sociale si culturale. In ultimii 6 ani a studiat istoria evreilor in perioada comunista.
Este visiting-professor al Universitatii din Bucuresti (si codirector al Centrului de iudaistica al Universitatii din Bucuresti) si visiting-professor al Universitatii Cluj.

Comentariu saccsiv:

   Asadar, iata ca am ajuns in momentul in care daca spui ceva despre rolul evreilor in comunism, deja esti catalogat antisemit …

Observati va rog schema lor: evreii au fost prigoniti in timpul celui de al doilea razboi mondial in Europa de nazisti, iar in Romania de miscarea legionara si ca atare au intrat in partidul comunist. Dar n-ar fi fost nici multi si nici in functii de conducere. Iar Silviu Brucan chiar n-a fost atat de rau …

Personalitati si organizatii : evreul SILVIU BRUCAN (SAUL BRUCKNER)

Dar cum a aparut comunismul asta pe planeta, nu ne mai spun. Iar statisticile lor se refera la perioada de dupa ce comunistii au preluat puterea in Romania. Cum a stat treaba inainte, iar este trecut sub tacere.

   Karl Heinrich Marx (1818 – 1883) a fost evreu din Germania, celebrul filosof, sociolog, teoretician politic, revolutionar, idol al comunismului. S-a casatorit cu o ruda a lui Nathan Mayer (1777-1836) – fondatorul Rothschild banking family of England.

Karl Marx a fost mason, s-a tras dintr-o familie de rabini, dar nici el si nici Engels n-au inventat comunismul. Ei au fost influentati direct de evreul Moses (Moshe) Hess (1812 – 1875) care a fost si unul din fondatorii socialismului.

Citat Karl Marx:

Aburi infernali se ridica si umplu creierul,
Pana cand innebunesc si inima mi se schimba cu desavarsire.
Vezi aceasta sabie?
Printul intunericului mi-a vandut-o.
Pentru mine el este cel care masoara timpul si da semnalul,
Cu tot mai multa indrazneala interpretez dansul mortii„

Tot el mai scria ca instrumentele de tortura sunt bune deoarece asigura locuri de munca , atat fierarilor cat si calailor …

Cititi va rog si:

Documentare celebre: “BLESTEMUL SATANIC AL COMUNISMULUI” si completari necesare

   Jewish Chronicle, Londra, 4 aprilie 1919:

Conceptiile bolsevice sunt in majoritatea punctelor in armonie cu ideea de iudaism

La acea data 477 din ceie 545 de oficialitati bolsevice erau evrei.

   Winston Churchill, Illustrated Sunday Herald, 8 februarie 1920:

Din zilele lui Weishaupt , Karl Marx, Trotki, Bela Kuhn, Rosa Luxemburg si Ema Goldman, conspiratia acestei lumi a luat amploare. Aceasta conspiratie a jucat un rol recunoscut în Revolutia Franceza. A fost izvorul fiecarei miscari subversive în secolul 19. Si acum, în sfârsit, aceasta banda de personalitati extraordinare din lumea interlopa a marilor orase din Europa si America i-a tras de par pe rusi si au devenit conducatorii acelui enorm imperiu.“

Sa ne amintim si ca Leon Trotsky (Lev Davidovich Bronstein, 1879 – 1940), evreu, revolutionar rus, teoretician marxist, lider al revolutiei din octombrie, al doilea dupa Lenin, este cel ce dupa o vizita in SUA la greii camatariei planetare, se intoarce cu sume enorme de bani pentru finantarea bolsevismului:

„The Money Masters” – un excelent documentar despre modul in care ROTHSCHILD si locotenentii lor stapanesc sistemul financiar-bancar mondial

Care camatari nu i-au finantat doar pe bolsevici, ci si pe national-socialisti:

NAZISMUL (partea 2): finantatorii si sustinatorii national-socialismului

De chestiunile acestea nu se vorbeste de azi de ieri. Sa ne amintim de exemplu de Louis Thomas McFadden (1876-1936), Chairman al United States House Committee on Banking and Currency 1920-1931. Iata o mostra din discursul sau anti ELITE din perioada trimfului nazist din Germania:

Dupa primul razboi mondial Germania a cazut in mainile bancherilor internationali care acum o conduc si o aprovizioneaza dar o si imobilizeaza. I-au cumparat industria, i-au luat resursele, ii controleaza industria si utilitatile publice.

   Bancherii internationali subventioneaza actualul guvern al Germaniei si de asemenea aprovizioneaza fiecare dolar din banii pe care Adolf Hitler i-a folosit in campania sa risipitoare. Prin intermediul Federal Reserve Board peste 30 de miliarde dolari din banii americanilor au fost pompati spre Germania. Cu totii ati auzit de cheltuielile ce au loc in Germania: locuinte moderniste, marele ei planetarium, salile ei de gimnastica, bazinele de inot, autostrazile ei, fabricile ei perfecte. Toate acestea au fost facute cu banii nostrii. Toate acestea au fost daruite Germaniei prin intermediul Federal Reserve Board.

   Federal Reserve Board a pompat atat de multe miliarde de dolari spre Germania, incat nici nu indraznesc sa spuna suma totala.”

   Tot el acuza bancherii de pe Wall Street ca au subventionat revolutia bolsevica prin intermediul Federal Reserve Board si ca au cauzat deliberat Marea Depresie. A platit insa pentru lupta sa. Odata s-a tras asupra lui iar mai apoi a fost otravit …

Despre ceilalti enumerati de Winston Churchill, dar si multi altii, gasiti detalii in articolul:

VIDEO: Agenti sovietici (EVREI) in Romania. Completari pentru a se intelege ca ticalosul COMUNISM n-a fost inventat de STALIN si nici n-a aparut in RUSIA … Ceea ce s-a petrecut a fost doar o repetitie a ceea ce se doreste sa fie …

De ce au finantat insa greii camatariei evreiesti bolsevismul? Cand s-au pus bazele acestei uraciuni a STANGII, din care comunismul nu este decat parte componenta? Si cine sunt cei ce au gandit aceasta doctrina? Care e legatura cu NOUA ORDINE MONDIALA spre care ne indreptam? Pe cei ce inca nu stiu, ii rog sa citeasca articolele:

ARTICOLUL ZILEI (15.12.2010): ORDINUL ILUMINAŢILOR – Problema evreiasca – parintele Victor Moise. COMPLETARI NECESARE

„Cartea neagră a Revoluţiei franceze”. 1789 – INCEPUTUL COMUNISMULUI

Cititi va rog si:

Documentare celebre: „THE SOVIET STORY” (Povestea sovietelor), subtitrare in limba romana. O excelenta demonstratie a radacinii comune COMUNISM – NAZISM. Completari necesare

Mugur Vasiliu: „FABRICA DE FACUT OAMENI MARI” – un util material pentru a intelege CUM ILLUMINATI ACTIONEAZA IN ROMANIA si care e legatura dintre generatia noua de „politicieni” si strabunii lor evrei bolsevici

25 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. saccsiv said, on martie 30, 2012 at 7:47 am

    Pentru o mai facila parcurgere a acestui blog, cititi va rog si “CUPRINS”:

    https://saccsiv.wordpress.com/about/

    Apreciază

  2. Romeo2110 said, on martie 30, 2012 at 9:18 am

    La mijlocul anilor 90, Alexandr Soljenitin a scris o carte documentata istiric, Doua secole impreuna, in care se vorbeste despre relatiile dintre evrei si rusi in sec XIX si XX.
    Cu toata politetea cu care vorbeste despre evrei, datorita documentelor istorica care vorbesc de la sinte despre anumiti evrei (Soljenitin nu identifica bolsevismul du toti evreii); carte este considerata anitisemita impreuna cu autorul ei.

    INSIST, ESTE VORBA NUMAI DE DOCUMENTE ISTORICE !

    Apreciază

  3. Romeo2110 said, on martie 30, 2012 at 9:24 am

    Razboiul civil din Rusia (1917-1921) a fost codus de 2 evrei: Trotzi (la bosevici) si Kerensky (la albi).
    Cand pozitia lui Trotzky in armata rosie era in pericol, catigau albii; cand pozitia lui Trotzy se intarea pierdeau albii. Dupa unii, rolul lui Kerensky in armata albilor, a fost de a anihila rezistenta antibolsevica.

    Apreciază

    • Ioan Pelasgul said, on martie 30, 2012 at 3:27 pm

      La acest Kerensky te referi?

      http://en.wikipedia.org/wiki/Alexander_Kerensky

      During the Russian Civil War he supported neither side, as he opposed both the Bolshevik regime and the White Movement.

      Stiu ca JEWikipedia e plina de minciuni dar e primul lucrupe care l-am gasit..te rog sa ma lamuresti de ce e ca tine.

      Miscarea Albilor a fost condusa de un amiral cu origini romanesti, amiralul Alexandru Colceag.

      Apreciază

    • Ioan Pelasgul said, on martie 30, 2012 at 3:41 pm

      Citez din :
      http://sergentu.blogspot.com/2011/05/cine-fost-mercenarul-basarabean-din.html

      Amiralul
      Figura cea mai importantă a dinastiei Kolceak a fost amiralul Aleksandr Kolceak. El a luptat, ca şi contraamiral al flotei ruseşti în primul război mondial. După înlăturarea ţarului Nicolae al II-lea, el a făcut parte din conducerea Armatei Albe, fondată de un grup de ofiţeri loialişti, care doreau înlăturarea bolşevicilor şi readucerea pe tron a dinastiei Romanov. În timpul Războiului Civil din Rusia, dintre comunişti şi monarhişti, Aleksandr Kolceak a devenit amiral şi guvernator al Siberiei. Luat prizonier de comunişti, el a fost executat. Azi, el este considerat drept un erou al Rusiei.

      Apreciază

  4. Romeo2110 said, on martie 30, 2012 at 9:28 am

    „Manifestul Partidului Comunist” scris de catre Marx, este o versiune ‘mesianica’, scrisa pentru ‘goimi’ a „Protocoalelor Inteleptilor Sionului”; – evident ‘un fals’ atribuit de antisemiti evreilor.

    Apreciază

  5. Valentin said, on martie 30, 2012 at 9:58 am

    Dragii mei, sa vorbim pe fapte:

    În Biroul Politic al CC al PCR, cel mai autoritar organism politic la acea vreme, erau: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Robinsohn Puker, Teohai Georgescu (alias Burach Tescovici) şi Vasile Luca (alias Luka Laszlo), respectiv un român şi trei alogeni.

    În cartea sa, Primejdii, încercări, miracole, rabinul-şef din România, Moses Rosen, scria: Dej şi Luca erau socotiţi formal, primii, însă toată lumea ştia că ea (Ana Pauker n.a.) era numărul unu…

    In PC(b) urmaşii lui Cain deţineau puterea în proporţie mai mare de 80%. În compensaţie toate secţiile Comitetului Central erau conduse de aceştia, astfel:

    1. Mihai Roller. A condus sectia de istorie. Este făcut academician. Nu avea studiile terminate. Iată cei mai apropiaţi colaboratori ai săi:

    2. Filipovici (venit şi el din URSS).

    3. Onesacu Marcu (nume de împrumut). Absolvent al Facultăţii de drept din Bucureşti.

    4. Marusohn. Studii medii.

    5. Krakauer Charlota. Profesoară de franceză.

    6. Langfelder Paul. Venit din Occident în 1946. Nu ştia româneşte.

    7. Aronovici.Arhitect.

    8. Milka Herşcovici.

    9. Iosif Chişinevschi. A condus secţia de propagandă. Evreu Basarabean. L-a avut alături pe evreul transnistrian

    10. Miron Costantinescu. Împreună şi-au adus contribuţia la uciderea bestială, cu ranga, a lui Lucreţiu Pătrăşcanu, care avea “vina” că se declarase român.

    11.Teodor Rudenco. A condus secţia de cultură. Evreu din Basarabia. Acum apar “poeţii muncitori” Ion Păun Pincio, Marcel Breslaşu, A.Toma, E. Frunză, Th. Neculuţă s. a.

    12.Vincze. A condus secţia pentru îndrumarea şi controlul armatei, justiţiei şi securităţii. Evreu ungur.

    13. Ghizela Vass. A condus secţia externe. Evreică maghiară. Asistată de 14. Lidia Lăzărescu (nume de împrumut), 15. Olga Deuth, 16. Andrei Goanţă (nume de împrumut).

    In ministere situaţia era identică:

    17. Ana Robinsohn Pauker. Evreică. Ministrul Afacerilor Externe. Îi avea ca adjuncţi pe 18. Eduard Mezincescu (Mezingher), evreu. 19. Grigore Preoteasa. Căsătorit cu o evreică, 20. Nicolae Cioroiu. Căsătorit cu o evreică.

    Toţi directorii din Ministerul Afacerilor Externe erau evrei :

    21. Lăzărescu, 22. Mircea Bălănescu, 23. B. Şerban, 24. Clara Ardeleanu, 25. Ida Felix, 26. E. Păsculescu, 27. Ana Toma, 28. Cornel Bogdan, 29. Petre Iosif, 30. Dionisie Ionescu, 31. Nicu Şerban.

    Ambasadori evrei: 32. Gheorghe Stoica, la Berlin, 33. Davidovici, în Israel, 34. Simion Bughici, la Moscova, 35. Mircea Bălănescu, la Paris, 36. Petre Iosif, la Roma, 37. Silviu Brucan (Samuil Brukner), la Washington.

    Toamna, când începeau sesiunile ONU, mass-media care anunţa sosirea delegaţiilor se amuza, anunţând că Israelul a veni la sesiune cu două delegaţii, una din Israel şi alta din România.

    In ministerul de externe singurii români erau femeile de serviciu, portarii şi şoferii. In rest “poporul ales”.

    Circula atunci în minister o vorbă de duh, sau de năduh, conform căreia în MAN funcţionau 11 sinagogi. Talmudul prevede că unde sunt 10 iudei (bărbaţi) poate lua fiinţă o sinagogă şi în Ministerul de Externe erau 112 evrei (bărbaţi).

    38. Mihai Florescu (nume de împrumut). Ministrul Petrolului şi al Chimiei. Venit din URSS cu Ana Pauker. S-a strecurat în casa lui Nicolae Ceauşescu, jucând un rol nefast în toate evenimentele “epocii de aur”.

    Şi acesta a avut grijă să umple ministerul cu oameni de încredere după modelul Anei Pauker. A înfiinţat celebrul SOVROM-PETROL: altă pâlnie prin care petrolul românesc s-a scurs fără greutate spre Uniunea Sovietică. Prin anii 50, o societate sovietică (Cuarţit) a început exploatarea sălbatică a uraniului din Munţii Apuseni, despre care se spunea că este cel mai pur din lume. Românii îl scoteau din pântecul pământului, îl încărcau în lăzi speciale şi lua drumul URSS. Era material strategic pentru interesul socialismului.

    Valoarea uraniului jefuit de sovietici a depăşit trei miliarde de dolari.

    La Ministerul Apărării Naţionale, la început a fost ministru ruteanul Emil Bodnarebko (Botnăraş). Mai târziu,

    39. Leontin Silaghi (Sălăjan). Căsătorit cu o evreică.

    40. Walter Neulander (Roman). Responsabil cu educaţia politică a armatei (îndoctrinare).

    Aceştia au fost groparii armatei române din cel de al II-lea război mondial.

    41. Luka Laszlo (Vasile Luca). Ministrul Finanţelor. Prieten apropiat al evreilor unguri Bela Kun şi Mathyasz Rakoczi. Un adept făţiş al falsei teorii că Ardealul e unguresc. Şi-a văzut împlinit visul , după care râvneşte şi azi UDMR, de a înfiinţa Regiunea Autonomă Maghiară. În scută vreme şi acest minister a fost dominat de urmaşii lui Bela Kun şi ai lu Cain. Un glumeţ spunea că în Ministerul de Finanţe nu mai vorbeau româneşte decât femeile de serviciu şi portarii.

    În timpul războiului, mareşalul Ion Antonescu i-a obligat pe nemţi să plătească nu cu mărci, ci cu aur masiv, toate exporturile României către Germania şi s-au adus în ţară 40 de tone de aur masiv. Sovieticii l-au considerat aur german şi l-au confiscat, drept pradă de război…

    Deşi prin armistiţiul semnat la Moscova, în noaptea de 12-13 septembrie 1944, despăgubirile de război fuseseră fixate la 300 milioane USD, în realitate, până la semnarea tratatului de pace de la Paris s-au plătit mai mult de 1,5 miliarde USD. Prin SOVROMURI, România a fost exploatată mai sălbatic decât coloniile.

    42. Ana Toma, evreică. Ministrul Comerţului Exterior. Fostă şefă de cabinet la Ana Pauker. Soţia lui Bodnarenco Pantelei Pantiuşa (alias Pintilie Gheorghe) din Tiraspol, şeful Securităţii Române.

    Ana Toma a avut sarcina de partid să prezinte la procesul lui Lucreţiu Pătrăşcanu dovezile fabricate, cum că acesta era duşmanul Uniunii Sovietice, dovezi care, deşi nu au convins pe nimeni, au stat la baza condamnării la moarte a celui care a declarat la Cluj, că în primul rând este român şi apoi comunist.

    Şi în acest minister şi în societăţile de comerţ exterior organizate pe ramuri ale economiei naţionale, majoritatea conducătorilor şi funcţionarilor erau evrei. Aceştia afirmau că românii nu au calităţi de comercianţi.

    Pagubele provocate economiei naţionale prin operaţiuni frauduloase în comerţul exterior au fost fabuloase. Oala era bine acoperită, astfel că nu a fost dat în vileag decât cazul de la AGROIMPORT-EXPORT, când grupul de delapidatori condus de Donath Andrei a furat şi depus la băncile elveţiene 50 de milioane USD.

    43.Alexandru Moghioroş (evreu din Ungaria-n.n.). Dirija Ministerul Agriculturii, de la nivelul Comitetului Central.

    44. Teohari Georgescu (Burach Tescovici). Ministru de Interne.

    45.Alexandru Nicolschi (Grumberg Boris Nicolschi) . Evreu basarabean. Sovieticii i-au dat gradul de general. La începutul anului 1945, pentru Grumberg Boris Nicolschi s-a creat o structură specială: Brigada mobilă, care poate fi socotită nucleul viitoarei securităţi. Această formaţiune de represiune formal era încadrată în cadrul Direcţiei Generale a Securităţii Statului, însă acţiona independent şi avea misiuni speciale de informaţii, de arestare şi cercetare a populaţiei (s.n.).

    46.Serghei Niconov. Şeful spionajului român. Avea o biografie asemănătoare cu a lui Alexandru Nicolschi.

    În anul 1948 s-a înfiinţat Direcţia Generală a Securităţii poporului (DGSP), condusă de evreii Alexandru Nicolschi,

    47. Bodnarenco, 48. Pantelei Pantiuşa, 49. Vladimir Mazuru. Dintre oamenii care în primii ani de existenţă a DGSP au ocupat funcţii de conducere, până la şef de birou inclusiv, atât în compartimentele operative cât şi în cele administrative, erau: Serghei Niconov (enumerat mai înainte), 50. Cacica Sasa, 51. Oprescu Dorel (nume de împrumut), 52. Rita (soţia lui Oprescu Dorel), 53. Slechinger Paul, 54. Chioreanu Magdalena (nume de împrumut), 55. Blaukenstein Magdalena, 56. Roza Adalbert, 57. Bichel Ivan, 58. Mişa Protopopov, 59. Bercovici, 60. Ijak Adalbert, 61. Szabo Eugen, 62. Maximenco Feodor, 63. Hollinger Isidor, 64. Teişanu Eugen (nume de împrumut), 65. Hirch Tiberiu, 66. Friedlander Eugen, 67. Herişan Alina (nume de împrumut). Tatăl ei era proprietarul unei rafinării şi al unor sonde din Moldova. 68. Ebner Silvia, 69. Kovaks Pius, 70. Demeter Şandor, 71-72. Fraţii Ady, 73. Hirch-Haiducu, 74. Fux Beria, 75. Herscovici , 76. Schmerler, 77. Hary Bogadan, 78. M. Pacepa. Si alţii .

    În Direcţia de Cercetări Penale, întregul efectiv, în frunte cu Dulgheru Mişu, erau evrei:

    79.Dulgheru Mişu (Dulbergher), 80.Aritonovici Samy, 81. Matusevici Nathan, 82. Ficher Simon, 83. Zigler Simon, 84. Davidovici Leon, 85. Segal Luiza. Si alţii (s.n.).

    Şeful de cadre din Ministerul de Interne: 86. Demeter Şandor.

    Secretar general al Ministerului Afacerilor Interne: 87. Iosif Straier.

    Unităţile teritoriale aveau în conducere, în majoritatea cazurilor, de asemenea evrei.

    La regiunea Bucureşti: 88. Stancu Aurel. Venit în 1944 de la Moscova. Avea ca principali colaboratori pe: 89. Weis Isidor, 90. Kohn Bernanrd, 91. Edelstein, 92. Rodelstein, 93. Hâncu (nume de împrumut). Şi alţii.

    La regiunea Ploieşti: 94. Ştrul Mauriciu, colonel.

    La Braşov: 95. Kalausek Koloman, colonel.

    La Piteşti: 96. Nedelciu Mihailo, apoi, 97. Wisting Eugen.

    La Galaţi: Ijak Adalbert (enumerat mai înainte).

    La Cluj: 98. Patriciu Mihail (nume de împrumut).

    La Bacău: 99. Câmpeanu (nume de împrumut), colonel.

    La Suceava: 100.Popic Adalbert. Paraşutat de sovietici în timpul războiului).

    La Târgu-Mureş: 101. Daszkel Eugen.

    La Oradea: 102. Zeller.

    La Maramureş: 103. Davidovici- Dascălu. Şi altii.

    La Satu-Mare: 104. Ludovik Weiss.

    Mişu Dulgheru (enumerat mai înainte)…angajat al Ministerului de Interne în 1945, apoi trecut la Serviciul Special de Informaţii. Între 1948 şi 1952 a fost şeful Direcţiei de Anchete Penale, poziţie în care a instrumentat cazul Lucreţiu Pătrăşcanu, condamnat la moarte şi ucis în aprilie 1954. La începutrul anilor 80, călăul a emigrat în Israel.

    Ludovik Weiss…a lucrat în Siguranţă în 1946-1948, iar ulterior la Securitate (1948-1960), fie ca şef al Serviciului judeţean Satu-Mare, fie în cadrul Direţiei Anchete Penale, care i-a încredinţat loturile Canal şi pe Lucreţiu Pătrăşcanu. Pentru ultima “ispravă, Weiss a fost decorat cu Ordinul Steaua RPR. In anii 80 a plecat în Israel. In anul 1949 a împuşcat patru ţărani din Odorhei (Satu-Mare): Andrei Pop, Chira Gheza, Biro Andrei, Gyla Alexandru.

    Regiune Prahova: 105. Iţic Averbach. Comandantul Securităţii.

    La Iaşi: 106. David Isidor şi 107.Vasile Dascălu.

    108. Ştefan Koller. Locotenent colonel de securitate. A funcţionat din 1952, în Ministerul Afacerilor Interne, în Direcţia Generală a Lagelor, iar între 1954 şi 1957 a fost comandantul închisorilor din Aiud şi apoi a Văcăreştilor.

    Şi justiţia se afla în mâinile urmaşilor lui Cain:

    109. Avram Bunaciu, “măritat” cu o evreică. Secretar general la Ministerul de Interne. Preşedinte al Tribunalului Poporului.

    La Parchetul general şi mai târziu, la Tribunalul Suprem:

    110. Alexandru Voitinovici. Apropiat colaborator al familiei Brukner (Brucan).

    111. Alexandra Sidorovici (soţia lui Silviu Brucan).

    Aceştia au trimis în faţa plutoanelor de execuţie, sau la moarte lentă, în închisori, floarea intelectualităţii româneşti, care era vinovată de faptul că şi-a iubit ţara şi a militat pentru înălţarea neamului românesc.

    În spatele Anei Pauker şi a baionetelor armatei roşii, având drept model procesele staliniste din anii 30, acuzatorul public Alexandra Sidorovici şi-a permis să urle şi să îndrepte arătătorul spre boxele în care se aflau nişte monştri sacri ai neamului românesc: Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Corneliu Coposu, Gheorghe Brăteanu, Constantin Titel Petrescu şi alţii.

    Singurul minister în care predominau români era cel al agriculturii, dar dirijat, la nivelul Comitetului Central, de Alexandru Moghioroş.

    La instituirea acestei stări politico-sociale au contribuit nu numai Kremlinul, ci şi organizaţiile mondiale evreieşti, interesate de extinderea comunismului pe întreaga planetă.

    Apreciază

    • cineva said, on martie 31, 2012 at 4:31 pm

      foarte interesant. Unde ai gasit toate informatiile astea?

      Apreciază

  6. STOP RFID 666 said, on martie 30, 2012 at 12:15 pm

    CU ASA AVANTAJE SEMNUL FIAREI VA FI PRIMIT CU BRATELE DESCHISE

    http://www.descopera.ro/dnews/9455342-in-scurt-timp-un-micro-robot-va-trai-in-noi-urmand-a-detecta-toate-afectiunile

    Apreciază

  7. crisuadi said, on martie 30, 2012 at 7:04 pm

    Aceste epave , acesti esuati in sinecuri straine , care au trait toata viata platiti sa manance cacat , au fost facuti „notorii” de media , tocmai pentru momentul cand va fi nevoie de ei , sa-i cunoasca lumea : uite , vorbeste stelian tanase , ala de la realitatea , stie ce spune…Sunt satul de ratati reorientati spre banii strainilor. Stelian Tanase , pe timpul lui ceasca era , cica , scriitor. Nu istoric , nu sociolog , nu politolog . Scriitor. Stiti cate romane a scris ? Unul singur. Neagu Juvara , un istoric controversat si nu unul cunoscut . Pe ceilalti ii ignor. Omenirea nu va scapa niciodata de problema jidaneasca !

    Apreciază

  8. emilian said, on martie 30, 2012 at 8:25 pm

    acest Neagu Djuvara chiar ca a imbatranit degeaba. I-a dat Dumnezeu lungime de zile, dar foloseste timpul pentru a amesteca adevarul cu minciuna. Pacat pentru el ca nu a fost in puscariile comuniste.Isi face de ras neamul, e un om de nimic, un famen. Nu are nici o scuza, a cunoscut romani absoluti, dar nu a inteles nimic..Ceilalti nici nu sunt romani, doar creiere spalate, dar Djuvara e un tradator.

    Apreciază

  9. florin said, on martie 30, 2012 at 10:31 pm

    Apreciază

  10. nea Anderthal said, on martie 31, 2012 at 1:01 am

    ..daca si poponarul ala de Neagu Djuvara a fost de fata atunci e clar:bosrogul ala minte de ingheata apele!A spus ca STATELE FEUDALE ROMANESTI(MOLDOVA SI VALAHIA) AU FOST FONDATE DE CATRE TURCI(CUMANI/PECENEGI).O echipa de cercetatori din Hamburg(sef e un neamt plecat din Romania) a facut deste ADN pe osemintele gasite in mormintele voivodale din Radauti,Siret,Suceava,etc.Rezultatul: primii domnitori moldoveni au fost de origine tracica/dacica!Bosorogul asta iscariotean este foarte nesuferit!

    Apreciază

  11. cineva said, on martie 31, 2012 at 1:23 am

    Dar este un lucru bine stiut si documentat: comunismul ESTE o creatie a evreilor. Nu inteleg rolul dezbaterii cand lucrurile sunt atat de clare…

    Apreciază

  12. S.D. said, on martie 31, 2012 at 9:24 pm

    ARTICOLUL DIN ROMANIA LIBERA ESTE SCRIS LA COMANDA DE O EVREICA ACTIVISTA, CARE FACE PARTE DIN GRUPARILE COMUNISTE DE ACUM.

    A FACUT PRESIUNI PRIN ATACURI SCRISE:

    „N.B. România Liberă a refuzat publicarea dreptului la replică, deși reprezentați ai ziarului admit că afirmațiile Gabrielei Lupu încurajează stereotipuri care fundamentează antisemitismul contemporan. De asemenea, reprezentații ziarului au promis realizarea unui material documentat, în care să investigheze originea acestui stereotip și construcția mitului în societatea contemporană.”

    SURSA: http://www.criticatac.ro/14971/mituri-naionale-evreii-comunismul/

    Apreciază

  13. Jonkys said, on aprilie 1, 2012 at 9:49 am

    interesant….

    Apreciază

  14. colaps said, on mai 22, 2013 at 6:10 pm

    Foarte bun articolul

    Apreciază

  15. […] COMUNISMUL ESTE O CREATIE A ELITELOR EVREIESTI? Istorici „demonstreaza” in RL ca cei ce raspund … […]

    Apreciază

  16. […] COMUNISMUL ESTE O CREATIE A ELITELOR EVREIESTI? Istorici „demonstreaza” in RL ca cei ce raspund … […]

    Apreciază

  17. […] COMUNISMUL ESTE O CREATIE A ELITELOR EVREIESTI? Istorici „demonstreaza” in RL ca cei ce raspund … […]

    Apreciază

  18. […] COMUNISMUL ESTE O CREATIE A ELITELOR EVREIESTI? Istorici „demonstreaza” in RL ca cei ce raspund … […]

    Apreciază

  19. […] COMUNISMUL ESTE O CREATIE A ELITELOR EVREIESTI? Istorici „demonstreaza” in RL ca cei ce raspund … […]

    Apreciază


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: