SACCSIV – blog ortodox

SECOLUL VITEZEI, crestinii si lucrarea draceasca

Posted in LUCIFER by saccsiv on martie 15, 2012

Iata un fragment dintr-o vedenie din 1905, din Rusia, despre ce le zicea lucifer dracilor:

„- Cand totul va fi gata – mergeti inainte cu INDRAZNEALA. Trebuie sa actionam cat mai PERSEVERENT si mai in PRIPA, ca SA ABATEM definitiv gandul omenirii de la acele lacasuri ceresti si de la SPERANTA LOR IN NEMURIRE care-i cheama in imparatia din inaltul cerului.

Fiindca de dragul imparatiei Ceresti oamenii isi pazesc CURATIA SUFLETEASCA si-si sensibilizeaza SACAITORUL GLAS AL CONSTIINTEI care le reaminteste de DUMNEZEU si de sfintenia Sa, noi trebuie sa-i impiedicam sa nu aiunga sa vada CUM STRALUCESTE PURUREA LUMINA NEAPUSA A ADEVARULUI.

Insa acestui GLAS AL CONSTIINTEI, acestor PERSEVERENTE SI VESNICE PORNIRI ALE SUFLETULUI OMENESC ne va fi greu sa le venim de hac… Asa ca – iata cum vom proceda:
(more…)

S-o ajutam pe Gabriela sa vada

Posted in milostenie by saccsiv on martie 15, 2012

Am primit urmatorul mesaj:

Buna ziua,
Ma iertati ca va deranjez .Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache.Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei. Mai multe detali le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/. Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082. Va multumesc din inima pentru sprijinul acordat.

Pe acel blog, am gasit si articolul Pentru cei care doresc sa publice pe blog,site sau în ziar puteți lua articolul de mai jos:

Gabriela Tudorache își dorește să-și vadă copii crescând.

V-ați întrebat ce ați putea face cu 10 lei? Mulți ar raspunde că și-ar cumpăra 2 litri de ulei de calitate mai slabă, alți mi-ar răspunde că și-ar cumpăra ceva dulce sau câteva țigări.Răspunsul la această întrebare depinde de la o persoană la alta.Dar v-ați pus întrebarea că cu 10 lei ați  putea salva viața unei persoane? Poate ați spune că aș fi absurd sau că viața Gabrielei Tudorache  costă numai 10 lei. Nu costă atât că o viață nu o putem cumpăra nici cu toți bani din lume.Dar 10 lei contează pentru Gabriela că în momentul de față are nevoie de ajutorul nostru al tuturor.Își dorește din tot sufletul să-și vadă copii crescând.   Orice părinte își dorește să-și vadă copii mari, realizați la casele lor și cu tot ce este mai bun.

Haideți să fim un pic mai uniți pentru a salva viața acestei mame cu chip angelic și cu o bunătate rar întâlnită.

Gabriela Tudorache, de care va scriam în rândurile de mai sus are 42 de ani și este mama a doi copii unul de 13 ani și cel mare de 23 de ani.A doi copii care are acum cea mai multă nevoie de mamă pentru ai mangâia în clipe grele, pentru ai sprijini în drumul lung al vieți.Însă Gabriela are de trecut un obstacol greu  a fost diagnosticată cu Meningiom (tumoare cerebrala benigna) în termeni noștri binecunoscuți tumoare pe nervul optic ceea ce înseamnă întâi pierderea vederi și pe urmă cei mai dureros pirderea celui mai frumos dar VIAȚA.Toate aceste necazuri au început în anul 2007, când a avut primele semne ale boli dureri groaznice de cap și slăbirea vederi.Și de atunci a început o continuă luptă: analize, căutări pe internet a unei clinici de specialitate până ce a aflat că singura ei speranță este în Germania la Clinica de neochirurgie INI din Hanovra la medicul Prof. Dr. Fahlbusch fiind singurul medic care ia garantat că operația va reuși dacă va ajunge la timp.Dar durerea este că familia nu are suma cerută pentru operație fiind foarte mare 35.000 de euro fără a include transportul și cazarea pe toată durata spitalizări.

Fiecare persoană putem fi un înger păzitor al Gabrielei donând din puținul pe care îl avem.
Fiecare leu contează în salvarea vieți acestei mame eroine.Să ne unim cu toți să donăm sau
macar să postăm pe facebook povestea de viață a Gabrielei dacă noi nu putem dona o pot face alți.

Viața ei depinde de noi.

Cei care doresc să doneze o pot face cu toată încrederea în contul prezentat mai jos:

BCR – Ploiesti , Str. Marasesti , nr. 185

RO87RNCB0623123175680001 (RON)

RO60RNCB0623123175680002 (EUR)

SWIFT : RNCB RO BU

Mai multe detali despre Gabriela Tudorache o găsiți pe blogul ei http://gabrielatudorache.blogspot.com/.

 

In Marea Britanie se poate interzice folosirea in public a crucilor crestine. Biserica Ortodoxa Rusa acuza Marea Britanie de CRESTINOFOBIE

Posted in Biserica Ortodoxa Rusa, Marea Britanie by saccsiv on martie 15, 2012

   Iata ce aflam din articolul BISERICA ORTODOXĂ RUSĂ ACUZĂ MAREA BRITANIE DE CREŞTINOFOBIE:

Miercuri, 14 martie 2012

Biserica Ortodoxă Rusă şi-a exprimat uimirea faţă de hotărârea autorităţilor din Marea Britanie de a interzice folosirea în public a crucilor creştine.

Totodată, Biserica Rusă a caracterizat ca „neliniştitoare” această hotărâre, dar nu a omis să comenteze libertatea care există pentru celelalte culte.

„Hotărârea aceasta nu exclude posibilitatea ca pe viitor, în Europa, să se solicite şi eliminarea crucilor de pe cupolele bisericilor”, a menţionat reprezentantul Bisericii Ruse.

În final a numit această hotărâre a autorităţilor britanice o manifestare a creştino-fobiei, fapt care „dovedeşte sugestiv respingerea de către Europa a identităţii sale autohtone”.
(more…)

Sa evadam din borcanul cu purici

Posted in anti-sistem by saccsiv on martie 15, 2012

Multi dintre voi probabil ca ati vizionat poveste lui Prikoke:

VIDEO: FABULA (pentru toti cei ce sunt impotriva celor ce vorbesc despre NOUA ORDINE MONDIALA)

Purcelusul putea cu un minim efort sa iasa din cocina, adica din SISTEM. N-a facut-o insa iar rezultatul a fost tragic pentru el …

Povestea parintele Ioan Sismanian intr-o conferinta, cu ceva vreme in urma, despre un experiment:

Intr-un borcan nu foarte inalt au fost pusi niste purici. Apoi borcanului i s-a pus capacul, prevazut cu mici gaurele, cat sa intre aer. Puricii tot topaiau in sus. Poc, poc, poc, dadeau cu capatanile in capac. Dupa un timp, din ce in ce mai rar se auzeau pocniturile, ca intr-un final sa se asterne linistea. Puricii invatasera sa sara strict cat sa nu-l mai izbeasca.

Apoi, cei cu studiul, au inlaturat capacul. Dar puricii n-au iesit, caci deja cu totii nu sareau mai sus de inaltimea gurii borcanului.

Nu stiu daca chiar s-a facut un asemenea experiment, insa poveste e utila.

SISTEMUL a creat un mare borcan, iar noi suntem puricii din el. A fost construit deja de multa vreme, asa ca suntem de cateva generatii acolo. Ne inmultim si ne nastem in borcan. Mancam si murim in el.

Cei ce stapanesc SISTEMUL ne-au oferit si democratia cu sistemul sau de vot. Prin el ii “alegem” periodic pe vatafi, puricii dintre noi loiali stapanilor.

Ni se ofera si distractii. Suntem invatati si cum sa nu gandim. Iar de la o vreme stapanii vin si cu tot soiul de inovatii, precum cardul de sanatate, despre care ni se spune ca fara el ne vom tavali in chinuri.

Insa borcanul nu are capac … De cand ne nastem ii vedem pe cei maturi cum topaie strict pana la inaltimea gurii borcanului. Niciodata mai sus. Si deseori nici nu-i mai intrebam: de ce? Sarim si noi strict pana acolo.

Din cand in cand cate un purice le spune celor din jur ca din strabuni se aude ca exista o lume si dincolo de gaura de sus. Ei sunt nebunii …

Fratilor, sa iesim din acest sinistru borcan. Sa nu mai tot alegem vatafi, iluzionandu-ne ca suntem liberi. Sa nu mai acceptam nici inovatiile lor. Nu va muri nimeni fara card de sanatate cu cip. Cum n-au murit nici strabunii nostri fara asa ceva, pe vremea cand puricii inca nu traiau in borcan.

Sa evadam.

Am scris acest scurt text, in speranta ca se vor intelege astfel mai bine articolele:

MISCAREA ORTODOXA ROMANEASCA – existenta ei nu este doar necesara, ci obligatorie

NU MERGETI LA VOT. Trebuie obligatoriu realizata o rupere definitiva intre popor si actuala clasa politica

Asadar, in linii mari, ar fi de parcurs etapele:

1)     Sa pricepem ca suntem intr-un borcan si sa-i trezim pe cat mai multi.

2)     Sa intelegem ca exista viata si dincolo de gura borcanului.

3)     Sa evadam din borcan

4)     Cand suntem suficient de multi evadati, sa spargem mai apoi borcanul.

FOTO (sa mai si radem): Ce vorbesc doi copilasi in burta mamei

Posted in umor by saccsiv on martie 15, 2012

TEZAURUL ROMANIEI si cel mai mare jaf din istoria moderna

Posted in Romania, RUSIA by saccsiv on martie 15, 2012

   Preiau integral articolul CEL MAI MARE JAF DIN ISTORIA MODERNĂ:

I. PUNCT DE PLECARE

În ziua de 15 decembrie 1916, încărcat în şaptesprezece (17) vagoane de marfă (la care s-au ataşat încă şapte (7) – trei (3) pentru delegaţii Băncii Române şi patru (4) pentru cei două sute (200) de gardieni însoţitori -), tezaurul Băncii Naţionale a României şi bijuteriile M. S. Regina Maria au luat drumul Moscovei pentru „a fi pus în siguranţă”1. Şase luni mai tîrziu, la 27 iulie 1917, o altă parte a tezaurului B.N.R., alături de „valorile diferitelor instituţii bancare şi de credit şi a fondurilor arhivistice şi muzeale aduse la Iaşi” adică „documentele şi manuscrisele Academiei Române, documentele Arhivelor Statului, zestrea arhivistică a muzeelor, pinacotecilor şi chiar colecţiilor particulare”2 (V. G. Morţun, Dr. C. Angelescu, I. Kalinderu, G. Enescu etc…), la care s-au adăugat şi obiectele de cult din mănăstiri şi biserici, precum şi bijuteriile din depozitele private ale cetăţenilor români, cu alte cuvinte „avutul societăţii constând în titluri, efecte de orice măsură şi obiecte preţioase etc”3 a fost încărcat în 24 de vagoane şi expediat în Rusia.

Aceste două transporturi de bunuri materiale şi spirituale, au desemnat o realitate exprimată prin sintagma „tezaurul românesc de la Moscova”.

Multă vreme după consumarea unei politici care a sfidat orice fel de normă etică faţă de valorile culturale irepetabile, nu s-a scris mai nimic. Rămas la Moscova tezaurul a antrenat, poate, doar senzaţionalul care şi-a spus/scris întâmplător cuvântul. Când însă, acest lucru s-a întâmplat, el s-a făcut în cercuri restrânse, fară dorinţa de asumare a vinovăţiilor faţă de patrimoniul cultural sacrificat, fară un demers ştiinţific cu rol critic-educativ şi fără intenţia de a pune în mişcare, prin erudiţie, mari dezbateri, mari controverse. „Cercetătorii serioşi şi iubitorii de senzaţional şi-au spus cuvântul. Cu toate acestea, opinia publică este tot atât de puţin lămurită astăzi, ca şi acum 15 ani” scria în 1934 Mihail Gr. Romaşcanu.

După patruzeci şi unu de ani de la încredinţarea celei de a doua părţi a tezaurului nostru spre păstrare Rusiei, spiritul public arăta la fel. Fără educaţie în domeniu, adică nepregătit să estimeze corect, efectul ignoranţei agresive sau/şi inocente cu consecinţe negative pentru propriile însemne de nobleţe spirituală şi fără informaţie, adică incapabil să aproximeze măcar, pagubele materiale produse de politica neatentă şi/sau de greşelile trecutului.

Acest adevăr este probat de apariţia „Studii-lor asupra tezaurului restituit de U.R.S.S”4, culegere nelimpede, scrisă pe fragmente ce adună dezordonat, într-un fel de inventar, referinţe despre lucrările de artă restituite de U.R.S.S. şi expuse în Muzeul de Artă al Republicii (astăzi Muzeul Naţional de Artă al României), în ajunul lui 23 august 1958.

Cuvânt-ul înainte”, într-un limbaj în care de fapt, nu a crezut şi nu crede nimeni, este semnat de academicianul George Oprescu (1881-1969). Fără sistemă şi fară rigoarea profesionistului, el nu răspunde nici măcar la o întrebare esenţială: cât anume din patrimoniul cultural s-a întors acasă? Nici nu face referiri la felul în care istoricul şi colecţionarul de artă, în calitatea sa de membru al Comisiei Guvernului Român5, a identificat „operele”, despre care n-a „putut vorbi deloc, căci nimeni nu le văzuse, sau dacă le văzuse, amintirea lor era vagă, inconsistentă. Despre altele se putea face cel mult o descriere după fotografii, cînd acestea existau”. Nici nu permite stabilirea identităţii celor „340 de lucrări, care erau la atelierul de restaurare” moscovit şi, nici motivul pentru care s-a intervenit asupra lor printr-o operaţiune dificilă, complicată şi complexă, care putea să antreneze chiar şi dispariţia lucrărilor, fară asistenţa specialiştilor români. Nici cine anume a „înscris în inventare”, „obiectele, amănunţit descrise”, nici care a fost motivul pentru care numai „o serie au fost trimise Statului român, în acelaşi timp cu tezaurul, iar altă serie a rămas la Moscova”6, şi nici faptul că încă de la 5 octombrie 1918, Comitetul Comisarilor Poporului Sovietic a decretat asupra inventarierii şi protecţiei tuturor operelor istorice şi de artă7.

Discursul confuz, lipsit de argumente raţional-profesionale, ca şi atitudinea ezitantă fară responsabilitatea moral-intelectuală a celui care din ianuarie 1926 a ocupat o poziţie înaltă în cadrul Institutului Internaţional de Cooperare Intelectuală8 sunt foarte greu de explicat. Cu atît mai mult asta, cu cât omul de ştiinţă George Oprescu era în cunoştinţă de cauză cu faptul, că la 7 iunie 1944, într-o situaţie asemănătoare cu cea din 1916-1917, la care s-a adăugat şi atenta supraveghere instituită de sovietici asupra întregii Românii, Consiliul de Administraţie şi Consiliul General al B.N.R., au conştientizat răspunderea ce le revenea faţă de imensele valori patrimoniale şi, „au aprobat mutarea parţială sau totală a tezaurului Băncii din Bucureşti şi depozitarea acestui tezaur în caz de nevoie, la mănăstirea Tismana”9. Înainte însă, ca cele 4.035 de casete în greutate brută de 212.245,305 kg. din care 189.673,99044 kg. aur, la care s-au adăugat încă 51 de casete cu „aur polonez în păstrare”,10 să fie stocate la mănăstirea Tismana, un delegat special al Băncii a discutat cu înalt Prea Sfinţitul Mitropolit al Olteniei despre „dorinţa Consiliului Băncii de a reface mănăstirea Tismana, aripa distrusă în incendiu acum doi ani”11 semn că respectul faţă de moştenirea trecutului a fost asumat.
(more…)

%d blogeri au apreciat: