SACCSIV – blog ortodox

ARTICOLE BLOGURI ORTODOXE (26.02.2012)

Posted in BLOGURI, ORTODOXIE by saccsiv on februarie 26, 2012

Apologeticum:

Un pas inapoi pentru ACTA: Romania amana ratificarea

Părintele Sofian Boghiu: Rugul Aprins şi Temniţa. Pătimirea Bisericii Române în închisorile comuniste

Părintele Mihai Valica – predică la Duminica Infricoşatei Judecăţi

Victorie împotriva ACTA la Curtea de Justiţie a UE! Nici acum nu va renunţa România la acest tratat?

Marturisirea unui evreu mesianic convertit la Ortodoxie

Conferinta ortodoxă din Grecia a concluzionat: Teologia postpatristică constituie o abatere de la cugetul Sfinţilor Părinţi ai Bisericii noastre

Cum de Israelul este tara care nu s-a imprumutat niciodata de la FMI

Mitropolitul Augustin de Florina – Predica la Duminica izgonirii lui Adam din Rai

Mâine, iubiţii mei, începe Sfânta şi Marea Patruzecime, care ţine 40 de zile. Prima zi este Lunea cea Curată, iar ultima este Sâmbăta lui Lazăr. Biserica ne cheamă să ne nevoim. Avem vrăjmaşi. Iar cei mai mari vrăjmaşi ai noştri …

AXA:

Răzvan

Numele meu este Nedelca Alin, am vârsta de 36 ani şi sunt din Baia Mare, jud. Maramureş, Dumnezeu mi-a binecuvântat familia cu doi băieţi. Răzvan, fiul cel mare de 13 ani şi Cătălin, mezinul familiei de 9 ani. Ei sunt lumina şi sufletul familiei mele. Doar un părinte ştie ce…

CUM A SEMNAT ROMÂNIA COMUNISTĂ ACORDUL DIN 1972 CU FMI (ROMANIA ESTE MEMBRU FONDATOR AL FMI!)

Bucovina Profunda:

Tratamente paliative in autism, terapia ABA Centrul de terapie NEW ODYSSEY, Bucuresti

Tratamente paliative in autism, terapia ABA Centrul de terapie NEW ODYSSEY, Bucuresti LANSAREA NEW ODYSSEY, CENTRUL DE EXCELENŢĂ ÎN ANALIZA COMPORTAMENTALĂ APLICATĂ (ABA) New Odyssey anunţă deschiderea Centrului de excelență în Analiza Comportamentală Aplicată (ABA), cu sediul în strada Dr. Burghelea nr. 16, București. New Odyssey se constituie ca centru de […]

PROPAGANDA PENTRU SODOMIE IN SCOLILE PUBLICE

PROPAGANDA PENTRU SODOMIE  IN SCOLILE PUBLICE  ”Luna istoriei LGBT” sau PROPAGANDA GAY la doua facultati din Universitatea Bucuresti si la LICEUL COSBUC sursa : razbointrucuvant.ro/recomandari/ Romania Libera: Luna istoriei LGBT: Expoziţii documentare la FJSC, Facultatea de Sociologie şi liceul Coşbuc Mâine, în cadrul evenimentului “Luna Istoriei LGBT”, mai […]

JURNALUL DUHOVNICESC:

Sambata, 18 februarie 2012, ora 13:03 Pustnicii nevazuti din Muntii Bucovinei

Citesc in editia tiparita  (insa nu online) a revistei “Formula-As (16-23 feb)” relatarea lui Bogdan Lupescu despre Ioan Baron cel care vegheaza pustnicii muntilor.Acest om are grija de schimnicii muntelui, le duce mancare, ii ajuta la construirea bordeielor in pamant si-i ingropa pe cei care lasa de stire acest lucru, asa cum zice ca s-a intampl […]

LUPTA PENTRU ORTODOXIE:

SA AJUTAM UN BAIETEL SA TRAIASCA! SA NE RUGAM LA BUNUL DUMNEZEU PENTRU INSANATOSIREA LUI!

Un strigăt de ajutor!Numele meu este Nedelca Alin, am vârsta de 36 ani şi sunt din Baia Mare, jud. Maramureş,Dumnezeu mi-a binecuvântat familia cu doi băieţi. Răzvan, fiul cel mare de 13 ani şi Cătălin, mezinul familiei de 9 ani. Ei sunt lumina şi sufletul familiei mele. Doar un părinte ştie ce vreau eu să spun, doar un părinte case iţi iubeşte îngerii daţi […]

SFANTUL IOAN GURA DE AUR DESPRE POST

Cuvant la Duminica Lasatului sec de branzadin “Omilii la Postul Mare”Omilia despre profetul Iona si despre postFost-a cuvantul Domnului catre Iona: „Scoala-te si mergi la Ninive, cetatea cea mare” (Iona l, 1-2). Dar ce trebuia el sa vesteasca acolo? El trebuia sa strige: „inca trei zile si Ninive se va prapadi” (Iona 3, 4). Dar pentru ce, o Dumnezeule, porun […]

Cuvioșii Paisie Aghioritul și Porfirie Kafsokalivitul în amintirea ÎPS Ierotheos Vlahos

Cuvioșii Paisie Aghioritul și Porfirie Kafsokalivitul în amintirea ÎPS Ierotheos VlahosFragment dintr-un interviu. Răspuns la întrebarea: De multe ori ne întreabă lumea, mai există astăzi personalități ca Părinții Paisie și Porfirie?Din fericire, am cunoscut într-adevăr pe luminații Părinți Paisie și Porfirie, și alte chipuri patristice contemporane, care ne […]

ALTARUL ORTODOX:

Parintele Arsenie Papacioc si Parintele Ilie Cleopa Despre Post

Povestea lui Laurentiu

M-a părăsit! (Eşecul în dragoste)

BLOG CREȘTIN ORTODOX:

600g de CARNE devin brusc 1kg în galantar. De ce oare ?

Ciprian Voicila:

Materiale interesante de pe site-ul „Despre vremurile din urma”

Citiți despre: Ereziile contemporanePecetea fiarei. Actele biometriceControlul mintiiOtravirea prin mass-mediaInrobirea prin camatarieReducerea populatieiImbolnavirea fizica si psihicaPericolul drogurilor

Convorbiri răspândite în Apocalipsă și fragmentul din predica părintelui Vasile Novikov

Un nou site, dedicat vremurilor din urmă, pe care veți găsi materiale selectate de părinții din Schitul Lacu – Sfântul Munte Athos-

Citiți: Părinți ortodocși despre vremurile din urmă Despre evoluționism și geocentrismDespre vârsta pământuluiDespre siteInformaţiile din cuprinsul acestui site nu ne aparţin. Noi doar postăm părerea părinţilor noştri din Schitul Lacu – Sfântul Munte Athos, desprea vremurile din urmă.Într-un pelerinaj recent în Sfântul Munte, am primit o serie de DVD-uri car […]

Codex Alimentarius:

Importanta binecuvantarii alimentelor inainte de a fi consumate

Alimentele, ca si celelalte lucrurile din viata omului, trebuie primite cu multumire adusa lui Dumnezeu. Pentru aceasta, hrana omului este intotdeauna binecuvantata, fie ca este vorba de rugaciunile rostite inainte si dupa masa de fiecare crestin in parte, fie ca este vorba de binecuvantarea speciala, rostita de preot. Mancarea si mancatul reprezinta unul di […]

Studiu: Cola Light poate provoca diabet

La sfarsitul lunii trecute, Yahoo.news a publicat rezultatele unui amplu studiu realizat de cercetatori danezi si care ridica serioase noi semne de intrebare referitoare la „dieta” cu bauturi racoritoare cu si fara zahar. Un grup de voluntari a fost impartit in patru echipe, fiecare dintre acestea avand misiunea de a consuma acelasi tip de lichid, […]

Monsanto, vinovat de otravirea unui fermier care a inhalat un erbicid puternic, interzis in mai multe tari

Un tribunal francez a gasit vinovata compania Monsanto, cel mai mare producator de organisme modificate genetic din lume, de otravirea unui fermier care a inhalat un erbicid puternic. Potrivit BBC, cazul ar putea influenta folosirea pesticidelor. Paul Francois, in varsta de 47 de ani, a suferit ameteli, dureri de cap si alte probleme dupa ce […]

Foaie Nationala:

Trei istorici străini despre Garda de Fier (Mişcarea Legionară)

Adevărul despre Mişcarea Legionară a ieşit încă prea puţin la suprfaţă, din contra, nu a ieşit mai deloc la suprafaţă, propaganda carlistă, comunistă şi post-decembristă având grijă să denatureze imaginea fenomenului legionar. Nu vom înţelege nimic din complexitatea fenomenului legionar dacă ne ascundem în spatele unor etichete precum fascism sau terorism. O […]

Graiul Ortodox:

TEXT-EVENIMENT. “Conflictul ortodoxo-ortodox din Transilvania”, un articol în care teologul Radu Preda comentează ruperea Mitropoliei Clujului

TEXT-EVENIMENT. “Conflictul ortodoxo-ortodox din Transilvania”, un articol în care teologul Radu Preda comentează ruperea Mitropoliei Clujulu CLUJ. Teologul Radu Preda a remis redacţiei OradeCluj.ro un text în care sintetizează cum s-a ajuns la decizia din 17 februarie a Sfântului Sinod, de revenire a Arhiepiscopiei de Alba-Iulia şi a Episcopiei de Oradea în […]

Informare despre arestarea preventivă a Părintelui Stareţ Efrem

Informare despre arestarea preventivă a Părintelui Stareţ Efrem De pe la sfârșitul anilor 40, vreme de aproape 50 de ani, în Sfântul Munte Athos au venit tot mai puțini monahi. În anul 1990, însă, pentru mănăstirea Vatoped această situaţie s-a încheiat. 18 tineri în fruntea cărora se afla Gheronda Iosif, ucenicul Bătrânului Iosif Isihastul, s-au […] […]

IISUS ESTE DOMNUL:

21. POSTUL (necesitatea lui)

21. POSTUL (necesitatea lui) „Să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea.” (I Corinteni 7:5) „Hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se cu POSTIRI, i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră.” (Faptele Apostolilor 14:23) „Iisus a zis către ei: Puteţi, oare, să faceţi pe fiii nunţii să postească, cât timp Mirele este cu ei? Dar […] […]

Crima de la Braşov

Nu vreau să fiu înţeles greşit, ceea ce s-a întâmplat la Braşov e o crimă oribilă. Dar, ce uşor trecem noi peste cazurile de avort, pe care orice om cu simţire creştinească va şti că sunt nişte crime. Da, un creştin trebuie să condamne crima de la Braşov, dar trebuie să condamne cu aceeaşi tărie, dacă […]

Întrebare pentru neoprotestanţi

Laurentiu Dumitru:

Ultimele cincisprezece postări de pe blogul Sfântul Munte Athos (partea a-II-a)

Informare despre arestarea preventivă a Părintelui Stareţ Efrem. Aflați cum puteți ajuta! Paraclisul Icoanei Mângâietoarea “Paramythia”, facere a lui Nifon Vatopedinul Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului “Paramythia” de la Vatopedi Sfânta Mare Mănăstire Vatopedi, ieri și azi Cuvânt din Sfântul Munte al Părintelui Stareț Efrem Vatopedinul, Conferință […]

Fotbalistul Dorin Goian și Sfântul Nectarie

Laurențiu Dumitru (Editorial scris pentru revista Orthograffiti, nr. 24, februarie-martie 2012) Cine frecventează Biserica sigur a auzit de Sfântul Nectarie al Eghinei. E imposibil să nu fie pomenit uneori prin predici sau să nu atragă atenția numele său pe coperțile cărților de la pangare. Este unul din marii Sfinți făcători de minuni din toate timpurile. [ […]

Mihail Andrei:

Precizare

Am hotărât să renunţăm la popularizarea “cazului de la Braşov”. Puteam să comentăm ştirea într-un mod caustic, totuşi nu am făcut-o pentru că nu dorim să speculăm nepermis de mult nebunia unei femei penticostale care şi-a omorât pruncul. Evident că …

PELERIN ORTODOX:

MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU: „ACCEPTAREA DREPTULUI ENGLEZ ESTE ULTIMUL HAL!”(interviu acordat periodicului Epikaira, partea I)

„Ultimul pustnic al Bucegilor“, părintele Ionichie de la Sfânta Ana, s-a stins din viață

“Diktatul” de la Bucureşti a sfârtecat Mitropolia lui Bartolomeu

Mitropolitul Ardealului, Laurentiu Streza, bucuros de ruperea Mitropoliei Clujului

NOI HOTĂRÂRI ALE SINODULUI DE LA BUCUREŞTI: Mitropolia Clujului “rupta” in bucati de Sfantul Sinod! Arhiepiscopia Alba Iuliei si a Oradiei, mutate la Sibiu

Sa fim oameni:

Ajut-o pe Gabriela să vadă!

Santinela Ortodoxa:

Numai omul pe care îl vede si îl cunoaste Dumnezeu – ”omul tainic” este străin de orice prefăcătorie, orice minciună si orice ”cosmetizare”.

”Diavolul va vorbi în curând !”

Poveşti despre promisa fericire.

NU VREAU SA FIU GROPAR Nu vreau sa fiu groparul unui neam Nu vreau sa fiu călăul unei ţări Nu vreau să stau şi să privesc pe geam Cum suntem spulberaţi în patru zări. Nu vreau sa tac, s-aştept şi …

SFANTUL MUNTE ATHOS:

“Copilul meu e de două ori minune”. Cum ne-a ajutat Sfântul Simeon de la Hilandar să dobândim pe Simona Maria

Silvian-Emanuel Man:

Valentine’s Day sau Dragobete? Tot aia-i, dom’le!

Neavând timp să scriu un material pe tema Dragobetelui, voi reproduce mai jos un articol al prietenului Mihai-Silviu Chirilă, pe această temă. Asta nu înseamnă că nu m-am gândit, totuşi, la problemă. Zilele acestea “mi-am făcut veacul” pe la sala de periodice a Bibliotecii Central Universitare din Iaşi, ocupându-mi timpul cu mai multe volume din […]

19 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. saccsiv said, on februarie 26, 2012 at 5:46 pm

    Pentru o mai facila parcurgere a acestui blog, cititi va rog si “CUPRINS”:

    https://saccsiv.wordpress.com/about/

    Apreciază

  2. Arcasul lui Stefan! said, on februarie 26, 2012 at 6:51 pm

    intre timp in bisericile din Viena masoni isi vad de agenda:

    Apreciază

  3. marian said, on februarie 26, 2012 at 7:06 pm

    Azi, Iranul a refuzat umplerea cu cca. 80mii de tone de petrol a unui petrolier grecesc, venit in Iran sa ia petrol, necesar unei rafinarii grecesti.

    In Siria s-a organizat REFERENDUM pentru o noua constitutie, care sa puna capat sistemului monopartinic. Satanele din vest spumega de furie, dar, ma tem ca nu isi vor potoli atacurile contra Siriei. Arabia Saudita a zis la conferinta de vineri ca vede ca fiind „excelenta”, ideea de a INARMA si de a trimite trupe (mercenari!) care sa il darame pe Assad. Siria e foarte retinuta in urma receptarii acestui punct de vedere. China si Rusia au declinat invitatia de a participa la conferinta „Prietenii Siriei”, de vinerea trecuta.

    Saptamana care vine va fi marcata de vizite la cel mai inalt nivel ale entitatii sioniste, in sua. Fiecare din cei 3 mahari, va merge in excursie separata in america, e vorba de: presedinte, de premier si de ministrul de razboi israelian. Cred ca ii vor urechia pe americani (panetta), pentru ca nu au scos pe masa dovezi incriminatoare ale programului MILITAR nuclear iranian.

    Putin se pregateste de alegeri, cumparand propaganda, inclusiv pe laterala autobuzelor cu etaj, londoneze.

    Faca-se Voia Lui Dumnezeu!

    Apreciază

  4. Cristian. said, on februarie 26, 2012 at 7:14 pm

    O fi bine, o fi rau ….?
    Putin?
    Poate o fi bine. Votez cu Putin.

    Apreciază

    • marian said, on februarie 26, 2012 at 8:17 pm

      Putin nu e de capul lui, fiind si el tot o alta marioneta a ocultei mondiale. Care presedinte al unei tari ca Rusia s-ar fi „stapanit” fara a ataca america, atunci cand i s-a adus la cunostiintza ca doua torpile americane au scufundat submarinul nuclear KURSK, primind din mana lui donald rumsfeld o geanta cu ceva milioane de dolari in semn de compensatie pt pierderea suferita. Rusia si China, impreuna cu Iranul si alte cateva tari vor face diferenta nu prin liderii aflati in scaunele conducerii, ci, prin popoarele lor, ale caror aluaturi sunt diametral diferite de plamada satanica a vesticilor si vorbesc doar despre majoritate, nu de cazurile de exceptie pe care nu le contesta nimeni, in ambele tabere si in ambele sensuri, bun, sau…

      Apreciază

      • Toma said, on februarie 26, 2012 at 8:34 pm

        Unde anume ai citit tu ca submarinul KURSK a fost scufundat de americani si ca D.R. ar fi dat rusilor o geanta cu bani ca sa compenseze pierderea suferita??
        E o tampenie cat casa. In primul rand un submarin nu e o masina mai scumpa asa, ca sa coste doar cateva milioane de $$. Costa mult mai mult.

        Apreciază

  5. Toma said, on februarie 26, 2012 at 8:30 pm

    Blogul acesta mai are scapari de care ar trebui sa se fereasca. Cum e mai sus articolul Diavolul va vorbi in curand.
    Visele sunt de la Dumnezeu doar cand esti mustrat. Si cele profetice sunt de la Dumnezeu daca se repeta.

    Aceasta nu este ortodoxie ci un amestec de misticism si infantilism, cum sunt pe blogurile alora de se cred initiati cumva.

    Apreciază

    • marian said, on februarie 27, 2012 at 12:22 am

      @Toma: Asa cum si ID-ul te descrie, greu-credincios, sustii sus si tare ca submarinul costa mai mult ca peria de ghete! Stiam si noi! Ce vroiai, sa dea rumsfeld dauna totala ca la RCA? Visezi cam tare! Ai vazut, poate, documentarul, Kursk – un submarin in ape tulburi. Nu iti garantez ca musai acolo, vei gasi si suma carata de rumsfeld si pusa in mana lui Putin, asa, ca intre doi mafioti care pun batista pe tzambal dupa un razboi intre gasti. Ca sa te mai linistesti, iata ce titra new york times, la cateva zile dupa ce bucati din Kursk incepusera sa se usuce:

      Rumsfeld Visits Russia and Central Asia to Bolster Coalition
      By MICHAEL WINES
      Published: November 4, 2001
      …………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
      The eight-hour visit to Moscow was Mr. Rumsfeld’s first stop in a four-day tour that is scheduled to take him to Uzbekistan, Tajikistan, Pakistan and India, all critical allies in the American antiterror effort.
      …………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
      After meeting with Mr. Putin today, Mr. Rumsfeld said that ”we had good discussions as to how we go about doing that,” but declined further comment.
      …………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
      Mr. Rumsfeld is one of the strongest advocates of the missile-shield program. He is also among the sharpest critics of the 1972 Antiballistic Missile Treaty, which bars Russia and the United States from building such missile defenses.

      Pentru stiinta ta, am sa iti spun ca, afacerea Kursk e, intre altele legata de moda americana a acelor ani, adica, de lansarea la scara MONDIALA a ideii ca exista TERORISM MUSULMAN, vezi SI(!) problemele rusilor cu cecenii…
      Una din teoriile legate de submarinul Kursk era ca, un soldat era omul cecenilor si ca ar fi sabotat nava, etc….

      Apreciază

      • Toma said, on februarie 27, 2012 at 8:46 am

        Marian sunt pure speculatii. De la „we had good discussions as to how we go about doing that” pana la faptul ca Rumsfeld a venit cu geanta cu parai… sa fim seriosi.

        Sunt satul pana peste de filmele astea documentar care explica ele ce si cum. Mai ales cand e vorba de speculatii. Mereu m-am intrebat, cine face filmele astea documentar? Si de ce? Ca bani sigur nu castiga.

        Tot felul de minciuni si elucubratii sa impuie capetele naivilor. Eu nu cred asa ceva. E minciuna de copii.

        Apreciază

      • marian said, on februarie 27, 2012 at 5:36 pm

        @Toma, e laudabil daca tu crezi ca esti mai matur decat un copil! Cine face documentarele, cine vrea si are si cu cine si acces la mijloacele specifice, informationale, tehnice, etc. Documentarul, spre deosebire de litera scrisa, adauga forta greu de contestat a imaginii. Ca sa intelegi si tu, de ce unele documentare, chiar merita si atentia ta, am sa iti spun doar ca, in filmul facut de FRANCEZI (ring a bell?), apar imagini ale submarinului ATACAT BRUTAL din exterior, asadar, Misha teroristul de la bord, nu era vreun alcoolic platit de ceceni sa se sinucida, distrugand viata a 119 soldati, ca sa nu mai spun de valoarea astronomica a unui submarin nuclear, dotat cu rachete ravnite intens de jidani. Tu, apartii, probabil, acelei categorii jenant de numeroase care sustine ca wtc au fost daramate de… avioane

        Apreciază

      • Veaceslav said, on februarie 27, 2012 at 5:56 pm

        @Toma,
        datoriile rusilor fata de USA s-au sters inda dupa scufundarea submarinului Kursk.

        Apreciază

      • marian said, on februarie 27, 2012 at 7:07 pm

        @Toma, in ce priveste banii carati de rumsfeld catre Putin, evident, nu e nimic altceva decat o manjeala grosolana, o spaga, bani murdari de sangele celor de la bord, ceva facut la misto, in dispretul oricarui bun simt, al adevarului si poate, chiar mai mult. Cred ca a fost un test oribil de brutal al obedientei lui Putin, fata de oculta. Daca Putin o lua pe campii fata de ordinele ocultei si daca ar fi atacat sua, poate ca, la ora asta, noi doi nu am mai fi scris aici. Scufundarea criminala a submarinului Kursk e inca invaluita in mister, cel putin pentru marele public. Se spune ca nu ar iesi la inventar niscai capete nucleare. Poate ca iti mai aduci aminte cum, la vremea aceea, Franta juca rolul opozantului fata de trendul extrem de agresiv al americanilor, -a se revedea discursul fabulos, ca o mostra de talent oratoric, al ministrului de externe francez, la onu, contra atacarii Irakului. Discursuri bune la onu, au mai fost, indeosebi, din partea celor care erau sortiti pieirii, exemple recente fiind reprezentantul Siriei, sau, mai putin recent, presedintele iranian, Ahmadinejad.
        Sa ii apere Dumnezeu pe ei si pe noi odata cu ei!

        Apreciază

    • danutza said, on februarie 27, 2012 at 1:25 pm

      care blog???

      Apreciază

  6. STOP RFID 666 said, on februarie 26, 2012 at 8:32 pm

    SFANTUL IGNATIE BRIANCIANINOV – ANTIHRIST

    Inaintea celei de-a doua veniri a lui Hristos, când creştinismul, cunoaşterea duhovnicească şi dreapta socotinţă se vor împuţina cum nu se poate mai mult între oameni, se vor scula hristoşi mincinoşi şi pro­roci mincinoşi şi vor da semne mari şi minuni, ca să amăgească, de va fi cu pu­tinţă, şi pe cei aleşi (Mt. 24, 24). Mai ales antihrist însuşi va izvora minuni cu îmbelşugare, uimind şi satisfăcând prin ele cugetarea trupească şi neştiinţa: el le va da semnul din cer pe care acestea îl aşteaptă şi de care însetează.

    Venirea lui, grăieşte Sfântul Apostol Pavel, se va săvârşi prin lucrarea satanei, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni ale minciunii şi întru toată amăgirea nedreptăţii întru cei pieritori: pentru că dragostea adevărului n-au primit, ca să se mântuiască (II Tes. 2, 6, 10). Neştiinţa şi cugetarea trupească, văzând acele minuni, nu vor sta câtuşi de puţin să chibzuiască: le vor primi fără întârzie­re, potrivit înrudirii duhului propriu cu duhul acelor minuni, potrivit orbirii lor, vor socoti şi mărturisi lucrarea satanei drept lucrare cât se poate de mare a puterii lui Dumnezeu. Antihrist va fi primit foarte grabnic, fără chibzuin­ţă. Oamenii nu vor pricepe că minunile lui nu au nici un scop bun, raţional, nici un înţeles bine hotărnicit, că ele sunt străine de adevăr, sunt preapline de minciună, că sunt o comedie monstruoasă, atotrăutăcioasă, fără noimă, care se străduieşte să uluiască, să-i aducă pe oameni într-o stare de nedumerire şi uitare de sine, să-i amăgească, să îi înşele, să îi atragă fermecându-i prin efecte fastuoase, deşarte, prosteşti.

    Nu e ciudat faptul că minunile lui antihrist vor fi primite fără împotrivire şi cu entuziasm de către cei apostaziaţi de la creştinism, de către vrăjmaşii ade­vărului, vrăjmaşii lui Dumnezeu: aceştia s-au pregătit pe sine pentru primirea pe faţă, cu lucrul, a trimisului şi uneltei satanei, a învăţăturii lui, a tuturor lu­crărilor lui, după ce au intrat dinainte în împărtăşire după duh cu satana.

    Este vrednic de adâncă luare-aminte şi tânguire faptul că minunile şi lucrările lui antihrist vor pune în încurcătură pe înşişi aleşii lui Dumnezeu. Pricina pu­ternicei înrâuriri a lui antihrist asupra oamenilor va sta în viclenia şi făţărnicia lui satanică, prin care va ascunde cu iscusinţă cea mai cumplită răutate, în neînfrânata şi neruşinata lui obrăznicie, în preaîmbelşugata împreună-lucrare cu el a duhurilor căzute; în fine, în putinţa de a face minuni, deşi mincinoase, însă uluitoare. Inchipuirea omenească este neputincioasă a-şi zugrăvi un rău­făcător cum va fi antihrist; nu este propriu inimii omeneşti, fie ea şi stricată [pervertită], să creadă că răul poate atinge acea treaptă pe care o va atinge în antihrist. El va trâmbiţa despre sine precum au trâmbiţat înainte-mergătorii şi icoanele sale, se va numi pe sine propovăduitor şi restaurator al adevăra­tei cunoaşteri de Dumnezeu: cei care nu înţeleg creştinismul vor vedea în el reprezentantul şi apărătorul religiei, se vor uni cu el. El va trâmbiţa despre si­ne că este şi se va numi pe sine Mesia cel făgăduit: ieşind întru întâmpinarea lui, fiii cugetării trupeşti vor striga osanale; văzându-i slava, puterea, capaci­tăţile geniale, dezvoltarea cât se poate de cuprinzătoare după stihiile lumii, îl vor proclama dumnezeu, se vor face ajutoare ale lui.

    Antihrist se va arăta blând, milostiv, plin de dragoste, împlinitor a toată virtutea: îl vor socoti ast­fel şi i se vor închina pe temeiul preaînaltei sale virtuţi cei ce socot că dreptatea omului este dreptatea căzută şi nu s-au lepădat de aceasta pentru Evanghelie.

    Antihrist va îmbia omenirea cu realizarea celei mai înalte bunăstări şi prospe­rităţi pământeşti, va îmbia cu cinstire, bogăţie, măreţie, înlesniri [comodităţi] şi plăceri trupeşti: căutătorii de cele pământeşti îl vor primi pe antihrist, îl vor numi stăpân al lor.

    Antihrist va înfăţişa omenirii, asemenea meşteşugitelor reprezentaţii de teatru, o privelişte de minuni cu neputinţă de explicat de către ştiinţa vremii; el va înfricoşa prin caracterul înspăimântător şi neobiş­nuit al minunilor sale, va satisface prin ele curiozitatea nechibzuită şi neştiin­ţa grosolană, va satisface slava deşartă, va satisface superstiţia, va descumpăni ştiinţa omenească: toţi oamenii ce se călăuzesc după lumina firii lor căzute, ce s-au înstrăinat de călăuzirea după lumina lui Dumnezeu, vor fi atraşi sub stăpânirea amăgitorului (Apoc. 13, 8).

    Semnele lui antihrist se vor arăta cu precădere în văzduh acolo domneşte cu precădere satana (Efes. 2, 2; 6, 12). Semnele vor lucra mai ales asupra văzului, vrăjindu-l şi înşelându-l[10]. Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu, văzând duhovniceşte, întru descoperire, întâmplările care trebuie să premeargă sfârşitului lumii, spune că antihrist va săvârşi lucruri mari, ca şi foc să facă se se pogoare din cer pe pământ înaintea oamenilor (Apoc. 13, 13). Acest semn este arătat de Scriptură ca cel mai înalt dintre semnele lui antihrist, si locul acestui semn va fi văzduhul: el va alcătui o privelişte minunată şi înfricoşătoare. Semnele lui antihrist vor completa lu­crările purtării lui viclean meşteşugite: ele vor vâna spre urmarea lui pe cei mai mulţi dintre oameni.

    Potrivnicii lui antihrist vor fi socotiţi făcători de tulburare, vrăjmaşi ai binelui obştesc şi ai rânduielii sociale, vor fi supuşi prigoanei pe faţă şi într-ascuns, vor fi supuşi la cazne şi pedepse. Duhurile viclene, răs­pândite prin lume, vor stârni în oameni o părere de obşte cât se poate de înal­tă despre antihrist, un entuziasm general, o atracţie de nebiruit către el[11]. In multe trăsături a zugrăvit Scriptura greutatea celei din urmă prigoane asupra creştinismului şi încrâncenarea prigonitorului. Drept trăsătură hotărâtoare şi definitorie slujeşte numele care este dat de către Scriptură acestui om cumplit: el este numit fiara (Apoc. 13, 1), aşa cum îngerul căzut este numit şarpe (Fac. 3, 1; Apoc. 12, 3). Amândouă numirile zugrăvesc fără greş caracterul ambilor vrăjmaşi ai lui Dumnezeu. Unul lucrează în chip mai ascuns, celălalt mai pe faţă; şi fiara aceasta are asemănare cu toate fiarele (Apoc. 13, 2 – şi fiara pe ca­re am văzut-o era asemenea pardosului, şi picioarele ei ca şi ale ursului, şi gura ei ca gura leului).

    Pentru sfinţii lui Dumnezeu va veni o încercare cumplită: vi­clenia, făţărnicia, minunile prigonitorului se vor sili să-i amăgească şi să-i în­şele; prigoanele şi strâmtorările rafinate, calculate şi disimulate cu o vicleană inventivitate, puterea nelimitată a prigonitorului îi vor pune într-o situaţie cât se poate de grea; micul lor număr va părea nimic în faţa întregii omeniri, şi pe seama părerii lor se va pune o deosebită neputinţă; dispreţul obştesc, ura obştească, clevetirea, prigoana, moartea silnică vor deveni soarta lor. Numai printr-o osebită împreună-lucrare a Harului Dumnezeiesc, sub călăuzirea lui, aleşii lui Dumnezeu se vor putea împotrivi vrăjmaşului lui Dumnezeu, vor putea mărturisi înaintea lui şi a tuturor oamenilor pe Domnul Iisus.

    Urmarea nemijlocită a celor spuse stă în aceea că fariseii şi saducheii, cerând de la Domnul semn din cer, au cerut o minune de felul minunilor lui anti­hrist. Prin faptul că au cerut tocmai o asemenea minune se lămureşte purtarea Domnului faţă de cererea lor. Odată, la o asemenea cerere, Dumnezeu-Omul Şi-a arătat amărăciunea adâncă, a refuzat cererea mai mult decât hotărât, nici nu a vrut să mai rămână cu cei ce îşi îngăduiseră să facă o asemenea cerere, S-a depărtat de ei. Altă dată, le-a dat următorul răspuns ameninţător: Neam viclean şi preacurvar cere semn: şi alt semn nu i se va da, afară de semnul prorocului Iona (Mt. 16, 1,4; 12, 38-42). „Neam” sunt numiţi toţi cei care cer semn, potrivit înrudirii lor după duh; sunt numiţi „neam preacurvar” pentru că au intrat în împărtăşire cu satana prin duhul lor[12], stricând împărtăşirea cu Dumnezeu; sunt numiţi „neam viclean” pentru că, dându-şi seama de minu­nile Dumnezeu-Omului, s-au prefăcut că nu îşi dau seama de ele; defăimând şi hulind minunile lui Dumnezeu, ei au cerut minune potrivită cu aşezarea lor sufletească cea nefericită, cu duhul lor. Cererea unui semn din cer a fost nu atât cerere a unei minuni, cât batjocorire a minunilor Dumnezeu-Omului şi manifestare a unei concepţii ignorante, pervertite despre minuni. „Sem­nul lui Iona prorocul” sunt, precum dă lămurire însuşi Mântuitorul (Mt. 12, 40), semnele care au însoţit moartea şi învierea Lui. Atunci a fost dat semnul din cer al lui Dumnezeu! Atunci soarele, văzând pe Domnul răstignit, s-a în­tunecat în plină zi; s-a lăsat pretutindeni întuneric adânc, ce a ţinut trei cea­suri; catapeteasma templului din Ierusalim s-a despicat singură în două, de la marginea de sus până la cea de jos; a avut loc cutremur; s-au crăpat pie­tre, s-au deschis morminte; numeroşi sfinţi au înviat si s-au arătat multora în sfânta cetate (Lc. 23, 45; Mt. 27, 45, 51-53). La învierea Domnului a urmat iarăşi un cutremur; un înger purtător de lumină s-a pogorât din cer la mormân­tul Domnului ca martor al învierii, a lovit cu groază străjerii puşi la mormânt de către căutătorii de semn din cer (Mt. 28, 2-4). Străjerii au vestit despre în­vierea Domnului sinedriului iudeu. Acesta, primind semn din cer, a arătat faţă de el dispreţul şi ura pe care le arătase faţă de toate minunile de mai înainte ale Dumnezeu-Omului, a mituit străjerii, s-a îngrijit împreună cu ei să acopere cu întunericul minciunii minunea lui Dumnezeu (Mt. 11-15).

    Să ne întoarcem acum la cercetarea minunilor săvârşite de către Domnul nostru Iisus Hristos. Ele sunt dar al lui Dumnezeu pentru omenire. Darul nu a fost dat după datorie: a fost dat numai din bunăvoinţă şi din milostivire. Oamenii sunt datori să se poarte faţă de dar şi faţă de Dătătorul lui cu cea mai mare evlavie şi chibzuinţă, fiindcă Dătătorul darului a vestit despre Sine că este Dumnezeu, Care a primit omenitatea pentru a-i mântui pe oameni, iar despre darul Său că mărturiseşte pentru El. Darul are o valoare de netăgăduit; însă dat fiind că primirea mântuirii a fost lăsată la libera alegere a voii oame­nilor, li s-a dat acestora libertatea de a cerceta minunile lui Hristos, de a jude­ca autenticitatea şi calitatea lor, de a trage din ele concluzii despre Săvârşitorul lor, aşa încât recunoaşterea şi primirea Răscumpărătorului să fie urmare a unei convingeri libere, pozitive, nu a unei atracţii pripite, uşuratice, oarecum silite. Minunile lui Hristos au o noimă foarte precisă. S-ar putea spune cu privire la toate ceea ce a spus Domnul Apostolului Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele, şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea, şi nu fi necredincios, ci credincios (In. 20, 27).

    Minunile lui Hristos au fost palpabile; ele au fost înve­derate şi pentru cei mai simpli oameni; nimic în ele nu era enigmatic; oricine putea să le cerceteze lesne; pentru îndoiala şi nedumerirea: „Minune a fost as­ta, sau doar părere de minune?” nu era loc. Morţii înviau, bolile cu neputinţă de vindecat prin mijloace omeneşti se tămăduiau, leproşii se curăţeau, cei orbi din naştere dobândeau vedere, muţii începeau să vorbească; hrana se înmulţea într-o clipită pentru cei ce aveau trebuinţă de ea; valurile mării şi vânturile se linişteau în faţa unui cuvânt de poruncă, şi erau izbăviţi de moarte cei pe ca­re furtuna îi ameninţa cu moartea; mrejile pescarilor celor ce se osteniseră în zadar vreme îndelungată cu prinsul peştilor se umpleau dintr-o dată de peşti, care ascultau de glasul cel întru tăcere al Domnului lor.

    Minunile Dumnezeu-Omului aveau o mulţime de martori, dintre care cea mai mare parte fie că Ii erau vrăjmaşi, fie nu Il băgau în seamă, fie căutau de la El doar ajutor tru­pesc. Minunile erau de netăgăduit. Nici cei mai înrăiţi vrăjmaşi ai Domnului nu le tăgăduiau, ci doar se străduiau să le nimicească prin răstălmăcirile lor ce­le hulitoare şi prin toate celelalte mijloace insuflate de viclenia şi răutatea lor (Mt. 12, 24; In. 9, 24).

    In minunile Domnului nu era nici un pic de deşertă­ciune, nici un pic de teatralitate; nici o minune nu a fost făcută de ochii lu­mii; toate minunile erau acoperite cu acoperământul smereniei dumnezeieşti. Ele alcătuiesc un sir de binefaceri fată de omenirea suferindă. Totodată, ele au vădit în chip cu totul îndestulător stăpânirea Făcătorului asupra făpturii ma­teriale şi asupra duhurilor zidite, au arătat şi dovedit vrednicia lui Dumnezeu, Care a luat asupra Sa omenitatea, Care S-a arătat om între oameni.

    Una dintre minunile Domnului, având un înţeles de taină, nu a fost însotită de nici o binefacere fată de vreun om, fiind semn al binefacerii care urma să se reverse asupra întregii omeniri. Este vorba de omorârea smochinului ne­roditor, bogat numai în frunze (Mc. 11, 13, 14, 20). Acest pom este amintit de Scriptură (Fac. 3, 7), în istorisirea despre căderea protopărinţilor, ca fiind unul din pomii raiului. El a slujit cu frunzele sale la acoperirea goliciunii pe care protopărinţii nu şi-o băgaseră de seamă înainte de cădere. Poate că rodul smochinului din rai era rodul oprit. Domnul n-a dobândit de la smochin rod: El a căutat acest rod la vreme nepotrivită, El a îngăduit trupului Său să doreas­că mâncare la vreme nepotrivită[13], fapt care arată că dorinţa protopărinţilor era greşită – dorinţă pe care, ca pe toate neputinţele omeneşti, Domnul a luat-o asupra Sa şi a nimicit-o prin Sine. Neaflând rod, Domnul a lepădat şi frunzele, a nimicit însăşi fiinţarea pomului: alt pom, pomul crucii, era pregătit deja ca unealtă a mântuirii oamenilor. Pomul care a fost unealtă a pierzării oame­nilor este omorât prin porunca Domnului. Minunea cea de taină s-a săvârşit în faţa doar a ucenicilor iubiţi ai învăţăturii celei de taină, a sfinţilor apostoli. Ea a fost săvârşită chiar înainte de purcederea Dumnezeu-Omului la nevoinţa pătimirilor răscumpărătoare pentru omenire, înaintea suirii pe cruce.

    Minunile Domnului aveau o noimă de taină, un scop sfânt. Chiar dacă erau în sine mari binefaceri, din punctul de vedere al iconomiei dumnezeieşti ele slujeau numai drept mărturie şi dovedire a unei binefaceri neasemuit mai mari. Domnul, luând omenitatea, a adus oamenilor un dar veşnic, duhovni­cesc, fără de preţ: în ce priveşte viaţa, Domnul era fără păcat, atotsfânt (In. 8, 46); cuvântul Lui era preaplin de putere (Mc. 1, 42). Oamenii însă căzuseră adânc în negura şi întunericul cugetării trupeşti; inimile şi minţile lor orbise­ră. A fost nevoie de un osebit pogorământ faţă de starea cea de boală a ome­nirii; a fost nevoie să se dea mărturie cât se poate de limpede pentru simţurile trupeşti; a fost nevoie a se împărtăşi, prin mijlocirea simţurilor trupeşti, cu­noştinţele vitale minţii şi inimii, care muriseră de moartea care le este proprie, de moartea veşnică. In ajutorul cuvântului dumnezeiesc au fost date minunile dumnezeieşti. Pentru ca oamenii să priceapă şi să primească darul duhovni­cesc, văzut numai cu ochii sufleteşti, Domnul a adăugat la darul duhovnicesc, veşnic, un dar asemănător lui, dar vremelnic, trupesc: tămăduirea bolilor tru­peşti ale oamenilor.

    Păcatul este pricina tuturor bolilor în om, atât a celor su­fleteşti cât şi a celor trupeşti, este pricină a morţii vremelnice şi a celei veşnice. Domnul, arătând stăpânirea Sa asupra urmărilor păcatului în trupurile ome­neşti, a arătat prin acest lucru stăpânirea Sa asupra duhurilor îndeobşte. Cuge­tarea trupească nu vede nici bolile sufleteşti, nici moartea veşnică – dar bolile trupeşti şi moartea trupului le vede, le recunoaşte; acestea lucrează cu putere asupra ei, o umplu de grijă. Domnul, vindecând numai cu cuvântul, numai cu porunca Sa, pe toţi bolnavii, înviind morţii, poruncind duhurilor necura­te, a arătat stăpânirea Sa, a arătat stăpânirea lui Dumnezeu asupra oamenilor, asupra păcatului, asupra duhurilor căzute, a arătat toate acestea în chip vădit simţurilor trupeşti, în chip vădit însăşi cugetării trupeşti. Aceasta, văzând şi pipăind stăpânirea aceasta, putea şi trebuia, potrivit logicii, să recunoască stăpânirea Domnului asupra păcatului nu numai în ce priveşte raportul păcatu­lui cu trupul, ci şi în ce priveşte raportul păcatului cu sufletul; să recunoască stăpânirea Domnului asupra sufletului, cu atât mai mult cu cât în unele mi­nuni ale Domnului, ca de pildă în învierea morţilor, se arăta nemărginita Lui stăpânire dumnezeiască atât asupra trupului cât şi asupra sufletului. Trupul căpăta viaţă; era chemat în el sufletul deja plecat din această lume în lumea duhurilor şi se unea cu trupul pe care îl părăsise pentru totdeauna. Omului i-au fost date minuni în el însuşi, nu altundeva aiurea; i s-au dat dovezi ale mântuirii în el însuşi, nu departe de el. Mărturia veşnicei mântuiri a sufletului şi trupului a fost dată prin mântuirea cea vremelnică a trupului de bolile tru­peşti şi de moartea trupească.

    (…)

    Sfântul Evanghelist Marcu, sfârşindu-şi Evanghelia, spune că după înăl­ţarea Domnului apostolii propovăduiau pretutindeni cuvântul, Domnul împre­ună-lucrând şi adeverind cuvântul prin semnele ce urmau cuvântului (Mc. 16, 20). Acelaşi gând l-au vădit toţi apostolii în rugăciunea prin care au alergat la Dumnezeu după ameninţarea Sinedriului, care îi oprise a învăţa şi a lucra în numele lui Iisus: Dă robilor Tăi, au spus ei, a grăi cu toată îndrăzneala cuvân­tul Tău când vei întinde mâna Ta spre tămăduiri, şi semne şi minuni să se facă prin numele Sfântului Tău Fiu Iisus (Fapte 4, 29-30). Semnele de la Dumne­zeu au fost date spre a împreună-lucra cu cuvântul lui Dumnezeu. Semnele mărturiseau despre puterea şi însemnătatea cuvântului (Lc. 4, 36). Lucrătorul esenţial era cuvântul. Nu e nevoie de semne acolo unde e primit cuvântul, fi­indcă acolo este înţeleasă valoarea cuvântului. Semnele sunt un pogorământ faţă de neputinţa omenească.

    Intr-un fel lucrează cuvântul, si în alt fel semnele. Cuvântul lucrează nemijlocit asupra minţii şi a inimii; semnele lucrează asupra minţii şi a inimii prin mijlocirea simţurilor trupeşti. Urmările lucrării cuvântului sunt mai pu­ternice, mai limpezi decât urmările lucrării semnelor. Când cuvântul şi sem­nele lucrează împreună, lucrarea semnelor rămâne oarecum nebăgată în sea­mă din pricina îmbelşugatei lucrări a cuvântului. Acest lucru se vede limpe­de din istorisirile Evangheliei. Asupra lui Nicodim au lucrat semnele, şi el a recunoscut în Domnul doar un învăţător trimis de la Dumnezeu (In. 3, 2). Asupra Apostolului Petru a lucrat cuvântul, şi el L-a mărturisit pe Domnul Hristos drept Fiu al lui Dumnezeu. Cuvinte ale vieţii veşnice ai, i-a grăit el Dumnezeu-Omului: şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu (In. 6, 68-69). Sfântul Petru fusese însuşi-văzător al multor minuni ale Domnului; înmulţirea celor cinci pâini şi saturarea cu ele a unei numeroase adunări numai ce se săvârşiseră: dar în mărturisirea sa Apostolul trece sub tăcere minunile, vorbeşte doar despre puterea şi lucrarea cuvântului. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu cei doi ucenici care vorbeau cu Domnul, fără a-L recunoaşte, pe drumul spre Emaus, şi L-au recunoscut după ce au ajuns în acel sat, când erau de acum în casă, la frângerea pâinii. Indată ce L-au recunos­cut, Domnul S-a făcut nevăzut. Ei nu au spus nimic cu privire la minunea cea uimitoare, ci şi-au întors toată luarea-aminte asupra lucrării cuvântului. Au nu era inima noastră arzând întru noi, spuneau ei unul către altul, când Domnul grăia nouă pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile? (Lc. 24, 32).

    Dumnezeu-Omul i-a fericit pe cei ce nu au văzut semne şi au crezut (In. 20, 29). El şi-a arătat compătimirea faţă de cei care, nemulţumindu-se cu cuvântul, aveau nevoie de minuni. De nu veţi vedea semne şi minuni, nu vezi crede (In. 4, 48), i-a spus el fruntaşului din Capernaum. Intocmai! Vrednici de compătimire sunt cei ce părăsesc cuvântul, căutând încredinţare de la mi­nuni. Această căutare a lor dă în vileag o deosebită precumpănire a cugetării trupeşti, o neştiinţă grosolană, o vieţuire adusă jertfa stricăciunii şi păcatului, lipsa îndeletnicirii cu deprinderea legii lui Dumnezeu şi cu virtuţile cele iubi­te de Dumnezeu, lipsa din suflet a capacităţii de împreună-simţire cu Sfântul Duh, de simţire a prezenţei şi a lucrării Lui în cuvânt. Semnele erau îndeobşte menite convingerii şi aducerii la credinţă a oamenilor robiţi simţurilor, prinşi de grijile lumii. Cei cufundaţi în grijile lumeşti, ţintuiţi pururea cu sufletul de pământ şi de lucrurile acestuia, au o capacitate mică de a preţui valoarea cuvântului: Cuvântul Cel Milostiv îi atrăgea la mântuirea cea dăruită prin cuvânt prin mijlocirea semnelor văzute, care, alcătuind modul material de convingere, lucrător prin simţuri, aduceau sufletul neputincios la Cuvântul Atotputernic, Mântuitor. Intre cei care au crezut în Hristos, aceia care au făcut-o din pricina semnelor alcătuiau pătura cea mai de jos. Atunci când li s-a îmbiat învăţătura duhovnicească, preaînaltă, atotsfântă, mulţi dintre ei au răs­tălmăcit-o după ideile lor (In. 6, 60), n-au vrut să ceară lămurirea cuvântului dumnezeiesc de la Dumnezeu, au osândit cuvântul, care era Duh şi viaţă (In. 6, 63); prin aceasta au dat în vileag superficialitatea credinţei lor, superficiali­tatea aşezării [dispoziţiei] inimii lor, şi mulţi dintre ucenicii Lui, care văzuseră multe semne, s-au întors înapoi, şi nu mai umblau cu Dânsul (In. 6, 66).

    Nici cuvântul, nici semnele Dumnezeu-Omului nu au reuşit să lucre­ze binefăcător asupra arhiereilor, cărturarilor, fariseilor şi saducheilor iudei, chiar dacă în afara celor din urmă toţi cunoşteau cu de-amănuntul după lite­ră Legea lui Dumnezeu. Ei nu doar că erau străini de Dumnezeu, vrăjmaşii lui Dumnezeu din pricina bolii păcatului celei de obşte [comune] întregii omeniri, ci s-au făcut astfel, s-au întărit şi s-au pecetluit întru această aşeza­re sufletească din pricina alegerii propriei voinţe, din pricina părerii de sine, din pricina dorinţei de a duce viaţa şi de a spori în viaţa oprită [interzisă] de Evanghelie. Ei n-au putut să îl asculte pe Fiul lui Dumnezeu, Care le vorbea; ei nu au ascultat precum se cuvenea cuvântul Lui; doar vânau cuvintele care li se păreau potrivite pentru a fi răstălmăcite şi pentru a-L învinui în temeiul lor pe Domnul.

    Aşa se poartă de obicei ura faţă de cuvintele celui urât. De ce nu înţelegeţi vorbirea mea? – le spunea Mântuitorul vrăjmaşilor Săi, care le­pădau cu încăpăţânare şi înverşunare mântuirea cu care erau îmbiaţi. „De ce nu înţelegeţi învăţătura Mea? De ce nu primiţi cuvintele Mele vindecătoare? Fiindcă nu puteţi să daţi ascultare cuvântului Meu (In. 8, 43): el este de nesu­ferit pentru voi. Intrucât sunteţi fii ai minciunii şi lucraţi după îndreptarea pe care v-o dă minciuna, pe Mine nu Mă credeţi, fiindcă spun adevărul (In. 8, 45). Cel care este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu mă ascultaţi, pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu (In. 8, 47). Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine: iar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în Mine, credeţi în aceste lucrări, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu în El (10, 37-38).”

    Zadarnice au fost cuvintele care, ca adevăr dumnezeiesc, erau îndestulă adeverire (In. 8, 14); zadarnice au fost minunile care erau îndestulă adeverire, care erau atât de palpabile şi de evidente încât vrăjmaşii Dumnezeu-Omului, cu toată dorinţa şi silinţa lor de a le lepăda, nu puteau să nu le recunoască (In. 9, 24). Mijlocul care lucra asupra oamenilor ce nu ştiau Legea lui Dumnezeu ori o ştiau foarte puţin şi îşi petreceau viaţa în îndeletniciri şi deşertăciuni pământeşti, însă nu lepădau de voie [intenţio­nat] Legea lui Dumnezeu, ei bine, acest mijloc nu a lucrat defel asupra ce­lor care ştiau cu de-amănuntul după literă Legea lui Dumnezeu, lepădând-o prin viaţa şi alegerea voii lor (In. 5, 46-47; 7, 19). Tot ce se putea face pentru mântuirea oamenilor, negrăita milostivire a lui Dumnezeu a făcut. De nu aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au dezvinovăţire pen­tru păcatul lor… De nu aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a fă­cut, păcat nu ar avea; dar acum M-au şi văzut, şi M-au urât pe Mine şi pe Tatăl Meu (In. 15, 22-25).

    Creştinismul a fost predanisit cu atâta limpezime încât nu este dezvinovăţire pentru cei ce nu îl cunosc. Pricina neştiinţei este doar libera alegere făcută de voinţă. Precum luminează soarele de pe cer, aşa lumi­nează şi creştinismul. Cel ce îşi închide ochii de bunăvoie să pună nevederea şi neştiinţa sa pe seama voii sale, nu pe seama lipsei luminii. Pricina lepădării de către oameni a Dumnezeu-Omului stă în oameni, precum în ei stă şi pri­cina primirii lui antihrist. Eu am venit în numele Tatălui Meu, a dat mărturie Domnul către iudei, şi voi nu mă primiţi: dacă va veni altul în numele său, pe acela îl veţi primi (In. 5, 43). Ei sunt numiţi totodată lepădători ai lui Hristos şi primitori ai lui antihrist, deşi antihrist este pomenit ca cineva care va să vină. Lepădându-L, potrivit aşezării duhului lor, pe Hristos, ei l-au primit toto­dată, potrivit aceleiaşi aşezări a duhului, pe antihrist: ei au intrat în rândurile primitorilor lui antihrist, chiar dacă şi-au sfârşit alergarea pribegiei pămân­teşti cu multe veacuri înainte de venirea lui. Ei au săvârşit cea mai mare dintre lucrările lui: uciderea de Dumnezeu. Pentru vremea venirii lui antihrist pentru el însuşi nu a rămas de săvârşit nici o nelegiuire pe măsura acesteia. Precum duhul lor se afla în stare de vrăjmăşie faţă de Hristos, în aceeaşi masură se afla în stare de împărtăşire cu antihrist, cu toate că erau despărţiţi de acesta printr-o uriaşă întindere de vreme, care acum ajunge, iată, la două mii de ani. Orice duh care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care aţi auzit că vine, şi chiar acum este în lu­me (I In. 4, 3).

    Cei mânaţi de duhul lui antihrist Il leapădă pe Hristos, l-au primit pe antihrist cu duhul lor, au intrat în împărtăşire cu el, s-au supus şi s-au închinat lui în duh, recunoscându-l drept dumnezeu al lor. Drept aceea. Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciunii, ca să fie osândiţi toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au binevoit întru nedreptate (II Tes. 2, 11-12). Intru îngăduinţa Sa, Dumnezeu este Drept Judecător. Ingăduinta va fi satisfacere, dar totodată dare în vileag şi judecată pentru duhul omenesc. Antihrist va veni la vremea sa, la vremea rânduită lui. Inaintea venirii lui va merge lepădarea majorităţii oamenilor de credinţa creştină. Prin lepădarea de Hristos, omenirea se va pregăti pentru primirea lui antihrist, îl va primi în duhul său. In însăşi întocmirea duhului omenesc va apărea cererea, chemarea lui antihrist, împreună-simţirea cu el, aşa cum în starea de boală grea apare setea de o băutură ucigătoare. Poftirea va fi rostită! Va răsuna glasul chemător în societatea omenească, care va arăta stăruitor că are trebuinţă de un geniu al geniilor, care să ridice dezvoltarea şi propăşirea materială pe cea mai înaltă treaptă, care să încetăţenească pe pământ o asemenea bunăstare încât raiul şi cerul să devină de prisos pentru om. Antihrist va fi urmarea logică, îndreptă­ţită şi firească a orientării morale şi duhovniceşti a oamenilor.

    Minunile lui Dumnezeu înomenit alcătuiau cele mai mari binefaceri ma­teriale pe care şi le poate închipui omenirea. Ce binefacere mai mare poate fi decât a îi înapoia celui mort viaţa? Ce binefacere mai de preţ poate fi decât vindecarea unei boli de nevindecat, care răpea viaţă după viaţă, care făcea via­ţa asemenea mai degrabă cu o moarte prelungită decât cu o viaţă? Şi totuşi, în pofida caracterului binefăcător, sfinţeniei, însemnătăţii duhovniceşti pe care le aveau minunile lui Hristos, aceste minuni au fost doar nişte daruri vremel­nice, în sensul exact al cuvântului, ele erau semne – semne ale mântuirii veş­nice dăruite prin cuvânt. Cei înviaţi de Dumnezeu-Omul au murit iarăşi, la vremea lor: li s-a dăruit numai prelungirea vieţii pământeşti, nu li s-a înapoiat această viaţă pentru totdeauna. Cei vindecaţi de Dumnezeu-Omul s-au îm­bolnăvit din nou, şi de asemenea au murit: sănătatea le-a fost înapoiată numai pentru o vreme, nu pentru totdeauna. Au fost revărsate faceri de bine vremel­nice si materiale ca semn al facerilor de bine veşnice si duhovniceşti. Darurile văzute au fost împărţite oamenilor robiţi simţurilor, ca aceştia să creadă în fi­inţarea darurilor nevăzute şi să le primească pe acestea. Semnele îi scoteau pe oameni din prăpastia neştiinţei şi împătimirii simţurilor, îi aduceau la credin­ţă: credinţa le împărtăşea cunoaşterea bunătăţilor celor veşnice şi le insufla do­rinţa de a le dobândi. Cu ajutorul semnelor minunate, apostolii au răspândit grabnic creştinismul în lume: semnele erau dovadă limpede şi puternică pen­tru creştinism, atât pentru popoarele cultivate cât şi pentru popoarele cufun­date în neştiinţă şi barbarie; iar atunci când credinţa a fost sădită pretutindeni, a fost sădit cuvântul: atunci au fost înlăturate semnele, fiindcă îsi terminaseră slujirea. Ele au încetat să lucreze la scară largă şi pretutindeni: le săvârşeau, arareori, numai aleşii lui Dumnezeu.

    Ioan Gură de Aur, Părinte şi scriitor din veacurile 4-5, spune că în vremea lui deja încetase a mai lucra harisma sem­nelor, chiar dacă se mai aflau pe alocuri, mai cu seamă între monahi, bărbaţi care săvârşeau semne (Tâlcuirea la II Cor. 3, 18). Odată cu trecerea timpului, bărbaţii săvârşitori de semne s-au împuţinat tot mereu. Despre vremurile din urmă, Sfinţii Părinţi au prezis că atunci nu vor mai fi deloc bărbaţi săvârşitori de semne[14].

    „De ce, spun unii, acum nu mai sunt semne? Ascultaţi cu osebită luare-aminte răspunsul meu: fiindcă întrebarea pusă mie acum o aud de la mulţi, deseori, chiar mereu. De ce atunci toţi cei care primeau botezul înce­peau să vorbească în limbi, iar acum nu se mai întâmplă asta? De ce s-a luat acum de la oameni harul minunilor? Dumnezeu face asta nu pentru a ne face necinste, ci chiar mai multă cinste dându-ne. Cum asta? Am să vă lămuresc. Oamenii din acele vremuri erau mai săraci la minte, ca unii rupţi nu de mult de slujirea idolilor; mintea lor era groasă şi tâmpă, erau cufundaţi în mate­rie şi se dăruiseră ei, nici prin gând nu le trecea că sunt şi daruri nemateriale, nici nu ştiau ce înseamnă harul duhovnicesc, că totul se primeşte prin singură credinţa: din această pricină erau semne. Dintre darurile duhovniceşti, unele sunt nevăzute şi se primesc doar prin credinţă, altele sunt împreunate cu oa­recare semn simţit, spre trezirea credinţei în cei necredincioşi. De pildă: ier­tarea păcatelor e dar duhovnicesc şi nevăzut, noi nu vedem cu ochii noştri cei trupeşti în ce chip sunt curăţite păcatele noastre. Sufletul este curăţit – însă el este nevăzut pentru ochii trupului. Aşadar, iertarea de păcate e dar duhovnicesc, care nu poate fi descoperit ochilor trupului; iar putinţa de a vorbi in limbi, chiar dacă ţine de lucrările duhovniceşti ale Duhului, slujeşte totodată drept semn simţit, ce poate fi uşor văzut de necredincioşi: lucrarea nevăzută săvârşită înăuntrul sufletului se face vădită şi se arată prin mijlocirea limbii străine, ce se aude în afară. Din această pricină spune Pavel: Fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folos (I Cor. 12, 7). Ca atare, eu de semne nu am nevoie. De ce? Fiindcă m-am învăţat a crede Harului Dumnezeiesc şi fără semne. Cel necredincios are nevoie de dovadă; eu, însă, credincios fiind, nu am deloc nevo­ie nici de dovadă, nici de semne; chiar dacă nu vorbesc în limbi, ştiu că sunt cu­răţit de păcat. Cei de pe vremuri nu credeau până nu primeau semne. Semnele li se dădeau ca dovedire a credinţei pe care o primeau. Drept aceea, se dădeau semne nu celor credincioşi, ci necredincioşilor, ca să se facă credincioşi; aşa spu­ne şi Apostolul Pavel: Semnele nu sunt pentru credincioşi, ci pentru necredincioşi (ICor. 14, 22)”[15].

    Dacă semnele ar fi neapărat trebuincioase, ele ar fi rămas. A rămas cuvân­tul, la a cărui înstăpânire lucrau minunile. El s-a răspândit, a împărăţit, a cu­prins lumea întreagă. El a fost tâlcuit [explicat] în chip cu totul îndestulător de către Părinţii Bisericii: a devenit foarte uşoară ajungerea la el şi însuşirea lui. El este de o necesitate esenţială; el e neapărat trebuincios; el săvârşeşte mân­tuirea oamenilor; el dă bunătăţile cele veşnice; el dă împărăţia Cerurilor; în el sunt ascunse cele mai înalte semne ale lui Dumnezeu (Ps. 118, 18). Cuvântul Domnului rămâne în veac: şi acesta este cuvântul care vi s-a binevestit (I Ptr. 1, 25). In cuvânt este viaţa, şi El este viaţa (Ioan I, 4). El naşte pe oamenii cei morţi întru viata veşnică, dându-le din sine viata lui atotsfântă: ascultătorii si lucrătorii cuvântului devin născuţi nu din sămânţă stricăcioasă, ci din nestri-căcioasă, prin cuvântul Dumnezeului Celui Viu şi care rămâne în veac (I Ptr. 1, 23).

    Pentru a cunoaşte însemnătatea cuvântului, este nevoie să îl împlinim. Poruncile evanghelice, atunci când sunt împlinite, încep fără întârziere să transfigureze, să preschimbe omul, să-i dea viaţă, să preschimbe felul lui de a gândi, simţămintele inimii lui, însuşi trupul: Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde până la despărţitura sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic es­te să judece simţirile şi cugetările inimii (Evr. 4, 12).

    Cuvântul lui Dumnezeu cuprinde în sine însuşi mărturie privitoare la sine. El, asemenea semnelor pur­tătoare de vindecări, lucrează chiar în om, şi prin această lucrare dă mărtu­rie despre sine. El este cel mai înalt semn. El este semn duhovnicesc, care, fi­ind dăruit omului, îndestulează toate trebuinţele mântuirii lui, face de prisos ajutorul semnelor materiale. Creştinul ce nu ştie de această însuşire a cuvântului îşi dă în vileag prin aceasta răceala faţă de cuvânt, necunoaşterea cuvân­tului lui Dumnezeu sau cunoaşterea lui moartă, după literă”.

    Apreciază


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: