Romania – incotro? (partea 2)

In continuarea articolul Romania – incotro? (partea 1), preiau integral II. România – încotro?:

Tată ceresc, Iisuse Hristoase şi Maică Precista, vă rugăm să nu luaţi mâna ocrotitoare de pe necăjitul neam românesc şi să ne ajutaţi:- să înţelegem şi să înlăturăm minciuna şi nedreptatea şi să îndepărtăm lucrarea vrăjmaşului din ţară şi din afara ţării;- să cunoaştem trecutul, să refacem prezentul şi să pregătim viitorul neamului pentru mântuire şi bună orânduiala în ţară;Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin!

C – Regele Ferdinand – 27 septembrie 1914 – 20 iulie 1927

Regele Ferdinand, în cele 4.680 zile de conducere a statului Român, după grele evenimente politice europene, a izbutit să contribuie la unirea neamului nostru, rămânând totuşi necunoscute unele acţiuni sau a unor părţi componente ale acestora, acţiuni din care fac parte şi următoarele:

a. Acţiuni cu caracter personal

01 – În cursul anului 1896, în calitate de moştenitor al tronului, prinţul Ferdinand a intervenit la episcopul catolic din Iaşi şi la Papa Leon al XIII-lea, pentru a fi iertat şi binecuvântat, întrucât şi-a botezat pe fiul Carol în rit ortodox (Nota 17, pg. 280) nefiind date explicaţii pentru:

• nerespectarea Constituţiei României ca viitor rege al ţării noastre, majoritar ortodoxă, prin subordonarea sa Vaticanului;
• răspunsul Papei Leon al XIII-lea la rugămintea prezentată dânsului de prinţul Ferdinand.

02 În ziua de 11 ianuarie 1920, regele Ferdinand a primit Nota informativă a Direcţiei Poliţiei şi Siguranţei Generale referitoare la agitaţia contra Concordatului, provocată de unii preoţi, în rândul populaţiei din Bucureşti (Nota 17, pg. 205) rămânând necunoscute:

• identitatea preoţilor şi bisericile de care aparţineau;
• motivarea agitaţiei împotriva Concordatului;
• intervenţia organelor poliţieneşti şi consecinţele ei;
• poziţia regelui şi măsurile dispuse de dânsul.

03 La 10 mai 1927, la stăruinţa regelui Ferdinand, prin mijlocirea unor apropiaţi ai fiului său Carol devenit Caraiman, Concordatul a fost semnat în secret la Vatican (Nota 8, pg. 313), neexistând informaţii pentru:

• identitatea apropiaţilor fiului Carol, care au mijlocit semnarea Concordatului la Vatican – şi activitatea desfăşurată de dânşii;
• identificarea semnatarilor români ai Concordatului şi funcţiile acestora;
• conţinutul documentului în cauză;
• neincluderea în Concordat, a declaraţiei oficiale de recunoaştere a României Mari – ci într-o anexă, care a fost furată din sediul Ministerului Afacerilor Externe a ţării noastre (Nota 8, pg. 314);
• explicaţiile aduse de regele Ferdinand în legătură cu documentul respectiv, în faţa parlamentului român şi poziţia acestui for suprem.

04 Concordatul în cauză, întocmit în afara graniţelor ţării noastre şi aprobat la Vatican în anul 1927, a fost votat în anul 1929 în parlamentul ţării (Nota 8, pg. 312), rămânând necunoscute:

• conţinutul Concordatului aprobat în parlamentul României în anul 1929, cu precizarea diferenţelor faţă de prevederile celui iniţiat şi susţinut de regele Ferdinand în anul 1927 la Vatican;
• dezbaterile parlamentare privind legalizarea actului impus de Vatican în anul 1927;
• poziţia primului ministru român faţă de actul politic – religios respectiv.

05 Biserica ortodoxă Română, s-a opus conţinutului Concordatului în cauză, însă conducerea statului nostru a păstrat tăcerea asupra averilor imense cedate Bisericii Romano – Catolice, averi pe care nu le avusese nici pe timpul Austro-Ungariei catolice (Nota 8, pg. 313), averi cedate, din care au făcut parte:

• zeci de mii de hectare de pământ;
• sute de imobile;
• alte proprietăţi care intrau în aşa numitul „patrimoniu sacru”.

De asemeni nu au fost publicate:

• localităţile unde au fost predate de Statul Român suprafeţele de teren şi imobilele către Biserica Romano – Catolică;
• instituţia centrală a statului nostru, care a fost împuternicită să desfăşoare acţiunea de predare a patrimoniului respectiv;
• răspunsul oficial dat de Statul Român, la modul de rezolvare a problemelor prezentate de Biserica Ortodoxă Română, privind neligitimitatea prevederilor cuprinse în Concordatul susţinut de regele Ferdinand.

06 La 26 martie 1926, de Bunavestire, regina Maria a trecut la religia ţării noastre, adică cea creştin – ortodoxă (Nota 8, pg. 232), hotărâre personală deosebită pentru care trebuie să se publice:

• cine au fost „naşii”, preotul şi biserica ortodoxă unde s-a desfăşurat această ceremonie religioasă;
• dacă la această ceremonie a participat şi soţul său;
• motivarea regelui Ferdinand pentru nerespectarea Constituţiei României, adică de a fi creştin – ortodox.

b. Fapte şi probleme din primul război mondial

01 Din datele statistice, rezultă că în primul război mondial, armata germană ocupantă, a scos din ţară, numai pe calea ferată:

• 1.768.552 tone de grâu şi porumb,
• 353.352 tone de leguminoase, furaje, oleaginoase şi diverse produse alimentare,
• 600.000 de cai,
• 1.400.000 de bovine (Nota 18, pg. 196) rămânând în continuare să fie date publicităţii:
  • numărul de proprietari, pe judeţe, cu cantităţile de produse agricole şi cu efectivele de animale confiscate de germani şi valoarea acestor confiscări;
  • volumul dezdăunărilor plătite de statul german, statului român pentru cele patru categorii din averea agricolă, ridicate de trupele sale;
  • contribuţia regelui Ferdinand la rezolvarea respectivului obiectiv.

02 Ca urmare a incompetenţei şi a laşităţii generalilor Aslan şi Teodorescu, a părăsirii frontului de la Turtucaia de către generalul D. Iliescu, armata română a fost încercuită şi anihilată la 24 august 1916, de armata bulgară, încercuire care s-a terminat prin:

• uciderea şi rănirea a 160 de ofiţeri şi 6.000 soldaţi;
• luarea în prizonierat a 480 de ofiţeri şi 28.000 soldaţi şi scăparea din încercuire numai a 5.500 militari (Nota 4, pg. 279), neexistând informaţii pentru:
  • soarta juridică şi militară a generalilor Aslan şi Teodorescu;
  • motivarea trimiterii compromisului general D. Iliescu, ca reprezentant al armatei române în Franţa, în loc să fie trimis la Curtea Marţială (Nota 4, pg. 282);
  • măsurile dispuse de regele ţării în cazul celor doi generali, pentru faptele lor, care au produs dezastru armatei române în luptele de la Turtucaia.

c. Acţiuni şi probleme ale satelor româneşti

01 România a fost singurul stat din lume care nu şi-a achitat datoria faţă de locuitorii ei, pentru rechiziţii făcute în timpul războiului, suma datoriei publice neacordate fiind de peste 800 milioane lei aur, ceea ce reprezintă expresia concretă de sărăcie cu precădere, la populaţia satelor (Nota 8, pg. 380), rechiziţiile pentru care nu există informaţii privind:

• numărul gospodăriilor de la care au fost rechiziţionate bunuri şi gruparea acestora;
• neimplicarea regelui şi a şefilor de guvern pentru dezdăunarea proprietarilor.

02 De asemeni, conducerea supremă a Statului Român, deşi a primit despăgubiri de război de la ţările învinse, mai ales pentru satele distruse, aceste despăgubiri nu au fost date celor îndreptăţiţi (Nota 16, pg. 191), neexistând date oficiale măcar pentru:

• volumul despăgubirilor de război primite de statul nostru;
• destinaţia despăgubirilor de război dată de conducerea statului;
• motivarea şefului Statului Român şi a şefilor de guvern pentru ştergerea drepturilor la despăgubirile cuvenite, mai ales familiilor celor aproape 800 de mii de decedaţi în urma războiului de reîntregire a neamului.

03 Pentru stadiul acţiunii politice luată de conducerea ţării, în scopul refacerii proprietăţii ţărăneşti prin reforma agrară începută la sfârşitul anului 1918, nu au fost publicate date oficiale până în prezent.

Într-un studiu, a fost prezentată informaţia că la 1 august 1937 în România au fost împroprietăriţi 1.393.353 săteni cu 3.680.372 ha, adică în medie cu câte 2,77 ha, însă 612.124 îndreptăţiţi nu au primit pământ (Nota 18, pg. 558).

În cei 90 de ani de la începerea reformei de restituire a terenurilor către gospodăriile ţărăneşti – contra plată – a fost păstrat cu stricteţe de către organele centrale ale statului nostru şi a următoarelor componente ale reformei agrare:

• numărul sătenilor care au primit pământ cultivabil pe provincii şi pe judeţe;
• explicaţii pentru neîndeplinirea restituirii suprafeţei medii de 5 ha, pe ţară, prevăzută în legile agrare (Nota 19, pg. 146);
• explicaţii pentru cuprinderea în Constituţia ţării în timpul primului război mondial, exproprierea suprafeţei de 2.000.000 ha, pentru împroprietărirea sătenilor din vechiul Regat, deşi parlamentarii au hotărât expropierea a 2.336.091 ha pământ cultivabil, pentru acest act de dreptate socială, adică mai mult cu 336.091 ha (Nota 1, pg. 456).

04 În anul 1924 a fost votată o lege de expropiere a pădurilor, pentru aproximativ 600.000 ha, lege care a rămas pur şi simplu pe hârtie (Nota 18, pg. 572), rămânând necunoscute:

• judeţele unde urma să fie aplicată legea în cauză;
• numărul sătenilor care trebuiau împroprietăriţi;
• explicaţiile regelui şi a primilor miniştri din perioada respectivă pentru oprirea acestei acţiuni de restituire şi a pădurilor către săteni.

05 Din cele 3 milioane de locuinţe săteşti existente în anul 1929, 2,1 milioane erau făcute din bârne, lipite cu lut, având pardoseala de pământ şi bălegar.

Aproape 700 mii de locuinţe ţărăneşti nu aveau decât o singură cameră, cu ferestre lipite (Nota 20, pg. 42), rămânând fără justificare:

• neimplicare guvernelor care administrau ţara în perioada interbelică, pentru acordarea măcar a unor ajutoare infime de stat, satelor care au fost distruse în timpul războiului;
• inexistenţa griji regelui Ferdinand, faţă de oropsita lume a satelor care a adus jertfe enorme pentru supravieţuirea ţării în primul război mondial.

06 În anul 1935, adică la 18 ani de la terminare primului război mondial, în ţara noastră, din cele 3 milioane de gospodării ţărăneşti, 1,1 milioane nu aveau nici o vită de muncă, iar 3,3 sute de mii aveau numai câte una (Nota 18, pg. 585), neexistând date oficiale pentru:

• cauzele care au impus starea de imposibilitate pentru desfăşurarea activităţii tradiţionale de producţie la aproape jumătate din gospodăriile sătenilor;
• neimplicarea regelui şi a şefilor guvernelor din perioada respectivă la refacerea economică a satelor româneşti.

07 O dată cu împroprietărirea, în unele judeţe, ţăranii au apelat la împrumuturi pentru achitarea loturilor, operaţiune, care în cele mai multe cazuri s-a terminat prin trecerea terenurilor de la exploatarea boierească sub cea a cămătarilor (Nota 19, pg. 231) rămânând necunoscute:

• localităţile cu cele mai însemnate suprafeţe de teren împroprietărit, care au fost preluate de cămătari, de la săteni care nu şi-au putut achita datoriile;
• lista nominală a cămătarilor şi a suprafeţelor de pământ preluate de aceştia de la ţăranii datornici;
• cauza evitării de către şefii guvernelor a iniţiativei de înfiinţare a unei instituţii prin care să fie acordate credite cu dobândă normală sătenilor împroprietăriţi, pentru plata terenurilor primite.

08 În perioada 01.01.1926 – 31.12.1929, din ţara noastră au emigrat în S.U.A. şi în Canada 55.372 ţărani (Nota 19, pg. 307), neexistând informaţii nici pentru:

• localităţile de unde au emigrat şi cauzele pentru care au plecat din ţară;
• religia acestora;
• motivarea reîntoarcerii şi localităţile la care au revenit cei 11.709 de români;
• atitudine regelui şi a primilor miniştri faţă de părăsirea ţării de către săteni.

09 Faţă de 1913 – 1914, în anii 1927 – 1928:

• preţul produselor oficiale au urcat în Franţa la 166,2%, în Italia la 163,7%, în timp ce în România el a scăzut la 80,5%;
• cheltuielile de exploatare au crescut în ţara noastră la 135, 2 %, iar la cele de consumaţie la 263,6% faţă de media din Europa care era de 147,6%, respectiv 176,2%;
• ponderea de cumpărare a agricultorilor români reprezenta numai 59, 8 %, faţă de ponderea medie din Europa de 91, 6 % (Nota 19, pg. 342).

Pentru dezastrul economic în care au fost introduse şi menţinute gospodăriile săteşti, nu au fost prezentate oficial informaţii nici pentru:

• volumul pagubelor provocate agricultorilor prin impunerea unor preţuri pentru produse agricole, la mai puţin de jumătate faţă de cele practicate în ţările europene;
• creşterea enormă a cheltuielilor de consumaţie în cadrul gospodăriilor ţărăneşti, prin creşterea preţurilor de vânzare a produselor industriale, faţă de cele din ţările apusene;
• volumul impozitelor şi taxelor impuse satelor;
• atitudinea regelui şi a primului ministru faţă de „politica preţurilor” practicată oficial împotriva economiei agrare, în favoarea cele capitaliste.

10 În sistemul proprietăţii funciare rurale, a fost introdusă şi menţinută o instabilitate în principal cea tehnică, mai ales prin:

• nefinalizarea lucrărilor de reformă;
• sistemul de lucru care a favorizat în mod nemijlocit tergiversarea aplicării reformei;
• însoţirea reformei agrare aproape pretutindeni de ilegalităţi (Nota 19, pg. 352), realitate pentru care nu au fost date publicităţii:
  • rapoartele guvernelor care au fost la putere în perioada regelui Ferdinand, cu privire la stadiul predării terenurilor către ţăranii care trebuiau împroprietăriţi;
  • iniţiativele regelui Ferdinand pentru înlăturarea abuzurilor comise de autorităţile împuternicite să ducă la capăt reforma agrară.

d. Acţiuni politice naţionale speciale

01 În timpul ocupaţiei germane a Bucureştiului, comunitatea evreiască s-a comportat nedemn, colaborând la jefuirea şi distrugerea proprietăţilor româneşti, angajându-se masiv în funcţii administrative ale regimului de ocupaţie (Nota 8, pg. 327), comportare duşmănoasă pentru care nu au fost publicate informaţii nici pentru:

• instituţiile administrative centrale şi locale în care au fost angajaţi sau menţinuţi evrei;
• numărul angajaţilor evrei din cele două feluri de instituţii şi nominalizarea celor care au deţinut funcţii de conducere în instituţiile respective;
• acţiunile de jefuire şi distrugere a proprietăţilor româneşti şi volumul pagubelor provocate acestora;
• măsurile dispuse de regele Ferdinand şi primul ministru pentru cercetarea, judecarea şi condamnarea evreilor care au organizat jefuirea şi distrugerea proprietăţilor din capitală.

02 În anul 1920, regele Ferdinand personal, a emis o Notă scrisă referitoare la probleme cu care se confruntă guvernul, printre care, cele privind combaterea mişcării revoluţionare şi necesitatea redresării economice a ţării (Nota 17, pg. 207), rămânând nepublicate:

• nota întocmită de rege;
• nominalizarea organizaţiilor revoluţionare, programul acestora, a conducătorilor şi acţiunile întreprinse împotriva ţării noastre;
• măsurile dispuse pentru refacerea gospodăriilor ţărăneşti şi a unităţilor industriale cât şi modul de îndeplinire a acestora.

03 La sfârşitul anului 1921, regele Ferdinand a primit un exemplar din Raportul Consiliului de Război adresat Corpului II de Armată, întocmit după descinderea făcută la Sediul Centralei Evreilor din România, cu propunerea închiderii sediului şi dizolvare organizaţiei respective (Nota 17, pg. 262), acţiune militară pentru care nu au fost publicate informaţii nici pentru:

• Raportul Consiliului de Război;
• faptele comise pentru care a fost ordonată acţiunea de descindere la sediul organizaţiei respective;
• explicaţiile date de conducerea Centralei Evreilor din România în legătură cu faptele incriminate;
• închiderea sediului şi dizolvarea organizaţiei respective;
• modul în care Raportul oficial în cauză a fost susţinut de rege.

04 O importantă parte a venitului naţional produs prin truda poporului român, a continuat să fie însuşită de monopolurile străine (Nota 14, pg. 233) fiind îngrădite informaţiile oficiale şi pentru:

• numărul şi identitatea monopolurilor respective;
• volumul profiturilor obţinute în ţara noastră şi transferate în străinătate;
• măsurile dispuse de regele ţării şi de prim – miniştrii săi pentru prevenirea scurgerii acestor resurse financiare din ţară.

05 La sfârşitul anului 1928, ministrul de război, generalul Cihoski, a emis un ordin prin care a impus întocmirea unor liste cu ofiţeri superiori care făceau parte din masonerie (Nota 8, pg. 322), rămânând necunoscute:

• efectivele de masoni recrutaţi din ofiţerii armatei române;
• originea şi obiectivele organizaţiilor masonice din care făceau parte ofiţerii români;
• măsurile luate împotriva ofiţerilor noştri, deveniţi masoni;
• legalitatea funcţionării în ţara noastră a acestor organizaţii străine secrete, cât şi legalitatea înscrierii ofiţerilor români în ele;
• poziţia oficială a regelui nostru faţă de aceste formaţiuni masonice şi poziţia adoptată faţă de ofiţerii armatei care le devenise membrii.

06 Oprirea „revoluţiei bolşevice” programată şi în apusul european, a fost îndeplinită de oastea română, care la 4 august 1919 a intrat în Budapesta, capitala Republicii Sovietice Ungare, condusă de Bela Kun (Nota 4, pg. 307), acţiune militară şi politică pentru care nu au fost făcute comunicări nici pentru:

• consecinţele imediate ale acţiunii desfăşurată de armata română, până la Budapesta, asupra programului bolşevic de ocupare a Europei Apusene;
• jertfă umană adusă de ostaşii noştri;
• volumul cheltuielilor făcute de statul român pentru desfăşurarea acestor operaţiuni militare.

07 În luna aprilie 1921 regele Ferdinand a primit Însemnarea remisă de C. Diamandi lui Take Ionescu, ministru de interne, cu privire la intrare trupelor române în Budapesta şi relaţiile acestora cu grupările politice maghiare (Nota 17, pg. 216), rămânând necunoscute:

• grupările politice maghiare şi obiectivele urmărite de acestea;
• natura relaţiilor avute de trupele române intrate în Budapesta, cu grupările politice respective;
• iniţiativele regelui Ferdinand pentru refacerea graniţelor ţării noastre începând cu cele de la „Nistru până la Tisa”.

08 Vechea şi nociva tradiţie a formei fără fond, s-a manifestat şi în Constituţia din 1923 întrucât deîndată ce un partid s-a aflat la putere, Constituţia a devenit pentru el o literă moartă, întâietatea fiind luată de căpătuire a clientelei politice, chiar împotriva legilor şi a Constituţiei (Nota 4, pg. 332,333) neexistând informaţii nici pentru:

• cazuri de cheltuire abuzivă a unor fonduri băneşti în cadrul ministerelor şi de pedepsire a celor vinovaţi;
• măsurile dispuse de regele ţării şi de către prim-miniştri, pentru introducerea şi menţinerea disciplinei financiare în unităţile statului.

09 În timpul domniei regelui Ferdinand, nu a fost organizată şi desfăşurată acţiunea de inventariere a avuţiei naţionale şi în consecinţă populaţia română nu a cunoscut:

• volumul patrimoniului care a constituit avuţia naţională;
• modul cum a fost gospodărită avuţia noastră de parlamentul şi guvernele româneşti nici în perioada 1914 -1928.

10 Tot în perioada în care regele Ferdinand a condus România, nu a fost impusă desfăşurarea activităţii Curţii de Conturi pentru verificarea legalităţii cheltuielilor făcute din bugetul statului nostru, fiind în continuare necunoscută modul de folosire a acestor fonduri, cel puţin de către:

• Curtea Regală;
• Parlament;
• Guvern;
• Ministere;
• Primăria Capitalei.

11 La începutul lunii februarie 1920, la Iaşi, organizaţia bolşevică condusă de: dr. Ghelerter, Gheler, Spiegler, Schreiber, etc, au organizat la Regia monopolurilor statului:

• abordarea steagului roşu;
• sfărmarea tablourilor cu regele Ferdinand;
• aşezarea de fotografii cu Karl Marx, Trozki, şi Racovski (Nota 21, pg. 20).

Această ofensivă bolşevică a fost înlăturată de o formaţie românească condusă de Constantin Pancu, un meseriaş (instalator de apă şi electricitate) împreună cu studentul C. Z. Codreanu, acţiune pentru care au rămas necunoscute:

• atitudinea conducerii regiei respective faţă de acţiunile duşmănoase întreprinse de organizaţia bolşevică locală;
• implicare organelor statului nostru (armata, poliţia şi administraţia) pentru prevenirea şi apoi pentru înlăturarea acţiunii respective.

12 După înlăturarea acţiunilor bolşevice de la Regia monopolurilor statului din Iaşi, formaţiunea patriotică respectivă a reuşit, tot prin C. Z. Codreanu să înalţe steagul tricolor şi deasupra atelierelor căilor ferate de la Nicolina, în locul celui roşu instalat de bolşevici (Nota 21, pg. 21).

Şi pentru această intervenţie a formaţiei condusă de C. Pancu, intervenţie prin care în fapt a fost întrerupt programul de bolşevizare a ţarii noastre, nu există informaţii oficiale nici pentru:

• măsurile dispuse de guvernul nostru împotriva căpeteniilor bolşevice din Iaşi care au organizat acţiunile duşmănoase la cele două unităţi economice de bază menţionate mai sus;
• recunoaşterea de către conducerea statului a sacrificiilor şi a meritelor patriotice care au eliminat programul bolşevic în special pentru Iaşi şi pentru Moldova în general;
• măsurile dispuse de regele Ferdinand pentru pedepsirea căpeteniilor bolşevice care au acţionat la cele două unităţi economice din Iaşi.

13 În cazul reuşitei revoluţiei bolşevice în ţara noastră, aceasta devenea republică şi urma să fie condusă de preşedintele Ilie Moscovici (Nota 21, pg. 28) programare pentru care nu au fost aduse informaţii nici pentru:

• normalitatea cuprinderii în rândul parlamentarilor români a bolşevicului în cauză începând cu anul 1919;
• activitatea concretă desfăşurată de Ilie Moscovici în cadrul parlamentului;
• componenţa formaţiilor de conducere a organizaţiilor bolşevice din ţara noastră, pe judeţe;
• statutul şi sursele de finanţare a acestei organizaţii;
• intervenţia regelui, parlamentului şi guvernului român în perioada 1919-1920 pentru pedepsirea căpeteniilor bolşevice care au organizat şi desfăşurat activităţi duşmănoase neamului român.

SURSA INFORMAŢIILOR
Nr. crt.	Titlu	Pag.	Autor	Editura	Anul
1	Istoria Parlamentului şi a vieţii parlamentare în România	143, 185, 189, 194, 456,	–	Editura academiei R.S.R. Bucureşti	1983
2	Istoria loviturilor de stat in România, volumul I	232, 239, 336	Alex Mihai Stoenescu	International Publishing Company	2006
3	Constituţia din 1923 În dezbaterea contemporanilor	25,81,443	–	Humanitas, Bucureşti	1990
4	O istorie sinceră a poporului român	262, 279, 282, 307, 332, 333, 348, 359, 360, 466, 467	Florin Constantin	Univers Enciclopedie Bucureşti	1997
5	Casa Regală – volumul I – 1866-1900	17,18,65,129	–	Arhivele Naţionale ale României Bucureşti	2003
6	Burghezia română	126, 131, 134, 218	Stefan Zeletin	Humanitas Bucureşti	1991
7	Opere economice	367	P.S. Aurelian	Editura Academiei R.S.R.	1967
8	Istoria loviturilor de stat în România volumul II	124, 127, 176, 188, 211, 214, 232, 237, 246, 312, 313, 314, 316, 322, 324, 327, 380	Alex Mihai Stoenescu	International Publishing Company	2006
9	De ce a fost sacrificat Eminescu ?	93, 94, 97	Theodor Codreanu	Editura ’’Grigore Tăbăcaru’’ Bacău	2001
10	Studii	489, 530	G. Zane	Editura Eminescu	1980
11	Răscoala ţăranilor de la 1888	10, 152	Constantin Corbu	Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti	1978
12	Istoria Dreptului Românesc volumul I	172	–	Editura Academiei R.S.R. Bucureşti	1980
13	Istoria Dreptului Românesc volumul II – partea intai	255, 308	–	Editura Academiei R.S.R. Bucureşti	1984
14	Istoria Dreptului Românesc volumul II – partea a doua	183, 233	–	Editura Academiei R.S.R. Bucureşti	1987
15	Neam fără noroc – sau blestemul lui Zamolxe	98, 110, 164, 178, 191, 209, 236, 247, 255, 263, 264, 265, 352	Alexander E. Ronnett	Editura Vicovia Bacău	2008
16	Stenogramele şedinţelor Consiliului de miniştri – Guvernarea Ion Antonescu volumul I	191, 206, 538	–	Arhivele Naţionale ale României Bucureşti	1997
17	Casa Regală volumul II – 1901-1930	205, 207, 216, 262, 280	–	Arhivele Naţionale ale României Bucureşti	2004
18	Relaţiile agrare şi mişcări ţărăneşti în România	196, 558, 572, 585	Institutul de Istorie ’’N. Iorga’’ al Academiei R.S.R.	Editura Politică	1967
19	Reforma agrară din 1921 în România	146, 231, 307, 342, 352	D. Sandu	Editura Academiei R.S.R. Bucureşti	1975
20	Sub trei dictaturi	42	Lucretiu Pătrăşcanu	Editura Politică Bucureşti	1970
21	Pentru legionari volumul I	20, 21, 28, 97, 114, 235, 273, 322, 364	Corneliu Zelea Codreanu	Editura Scara Bucureşti	1999
22	România, cu şi fără Antonescu	209, 291, 293, 335	Gheorghe Buzatu	Editura Moldova Iaşi	1991
23	Magazinul istoric	24	–	–	octombrie 2008
24	Amorurile principelui Carol de Hohenzolern	–	Gabriel Perrenii	Editura Omnes	1971
25	Armata, mareşalul şi evreii	52, 59, 105, 166, 201, 448, 449, 484	Alex Mihai Stoenescuv	Rao International Publishing Company	1998
26	Casa Regală volumul III – 1930-1937	77, 113, 144, 178	–	Arhivele Nationale ale Romaniei Bucureşti	2005
27	Istoria loviturilor de stat în România volumul III Cele trei dictaturi	13, 121, 122, 123, 139, 142, 256, 311, 398, 399, 538, 539, 543, 553, 562, 660, 661, 669, 671, 672, 674	Alex Mihai Stoenescu	Rao International Publishing Company	2006
28	Viaţa economică şi politică a României 1933-1938	100, 130, 131, 282	Emilia Sonea • Gavrilă Sonea	Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti	1978
29	România în perioada revoluţiilor naţionale din Europa (1919 – 1944) – Mişcarea legionară	44, 81, 102, 103, 112, 118	Michele Rallo	Sempre Bucureşti	1999
30	Viaţa politică şi procesul lui Iuliu Maniu volumul I	129, 130, 262	Cicerone Ioanitoiu	Bucureşti	1997
31	Viaţa politică din România 1918 – 1944	150	Ioan Scurtu	Editura Albatros Bucureşti	1982
32	Era Libertăţii Statul Naţional Legionar volumul I	102, 113, 116, 121, 201	Horia Sima	Editura Gordian Timişoara	1995
33	Procesul lui Corneliu Zelea Codreanu (mai 1938)	223, 224, 225, 226	Kurt W. Treptow – Gheorghe Buzatu	– Iaşi	1994
34	Istoria Gărzii de Fier 1919 – 1941 Mistica Ultranationalismului	10, 11, 261, 283, 292	Francesco Veiga	Humanitas Bucuresti	1993
35	Mişcarea legionară – în texte originale şi imagini	203, 204, 205, 206, 207, 208, 209, 210	Editor Lucian Borleanu	Editura Lucman Bucureşti	–
36	Legiunea ’’Arhanghelul Mihail’’	208	Armin Heinen	Editura Humanitas Bucureşti	1999
37	Destinul Miscarii Legionare	72, 73, 76, 77, 78, 79, 80, 81, 82, 83, 84	Stefan Aparaschivei	Editura Gama	1996
38	Casa Regală volumul IV – 1938-1947	VIII, X, 106, 240	–	Arhivele Nationale ale Romaniei Bucureşti	2006
39	Capitalul strain in societatile anonime din Romania, in perioada interbelica	118	Constantin Bogdan – Adrian Platon	Editura Academiei R.S.R. Bucureşti	1981
40	Casa Regală şi afacerile cu devize 1935 – 1940 volumul IV	26, 97	Costin Murgescu	Editura Academiei R.S.R. Bucureşti	1970
41	Garda de Fier – organizaţie teroristă de tip fascist	62, 63, 131	Mihai Fatu – Ion Spalatelu	Editura Politică Bucureşti	1980
42	Istoria politică şi militară a razboiului României contra Rusiei Sovietice	58	General Platon Chirnoaga	Editura Fides Iaşi	1997
43	Era libertăţii – Statul Naţional Legionar volumul II	76, 82, 116, 119, 125, 126, 129, 131	Horia Sima	Editura Gordian Timişoara	1995
44	Evreii sub regimul Antonescu	77, 311, 312, 335	Radu Ioanid	Editura Hasefer a F.C.E.R. Bucureşti	1997
45	Arhivele totalitarismului	32	Revista Institutului Naţional pentru studiul totalitarismului	Anul I	№ 1/1993
46	Legionarii noştri	178, 179	Ion Coja	Editura Kogaion Bucureşti	1997
47	Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri – Guvernarea Ion Antonescu volumul II	58, 181, 359, 755	–	Arhivele Naţionale ale României Bucureşti	1998
48	Noica şi Mişcarea Legionară	256	Sorin Lavric	Humanitas Bucureşti	2007
49	Mareşalul Antonescu şi Catastrofa României	108, 171	Eduard Mezincescu	Editura Artemis Bucureşti	1993
50	Evreii sub regimul Antonescu	48	Radu Ioanid	Editura Hasefer Bucureşti	1997
51	Hitler, regele Carol şi mareşalul Antonescu – Relaţiile româno-germane 1938 – 1944	271, 279, 280, 285	Andreas Hillegruber	Humanitas Bucureşti	1994
52	Procesul lui Ion Antonescu	178, 196, 477	–	Editura Eminescu	1995
53	Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri – Guvernarea Ion Antonescu volumul IX	27, 42, 429	–	Arhivele Naţionale ale României Bucureşti	2006
54	Preliminarii politico – diplomatice ale insurecţiei române din august 1944	92, 133, 461, 462, 464, 468, 478, 479	A. Simion	Editura Dacia Cluj	1979
55	Monitorul Oficial	–	–	№ 299	17-XII-1941
56	Stenogramele şedinţelor Consiliului de Ministri – Guvernarea Ion Antonescu volumul III	381, 433	–	Arhivele Naţionale ale României Bucureşti	2001
57	Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri – Guvernarea Ion Antonescu volumul VII	250	–	Arhivele Nationale ale Romaniei Bucureşti	2003
58	Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri – Guvernarea Ion Antonescu volumul VIII	625	–	Arhivele Nationale ale Romaniei Bucuresti	2004
59	Stenogramele şedintelor Consiliului de Miniştri – Guvernarea Ion Antonescu volumul X	518	–	Arhivele Naţionale ale Romaniei Bucureşti	2007
60	Jurnal	151	Constantin Sanatescu	Editura Humanitas Bucureşti	1993
61	23 august 1944 – documente 1944 – 1945 volumul III	XXI	Direcţia Generală a Arhivelor Statului Centrul de studii şi cercetări de istorie şi teorie militară	Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti	1985
62	23 august 1944 – documente 1944 – 1945 volumul IV	542	Direcţia Generală a Arhivelor Statului Centrul de studii şi cercetări de istorie şi teorie militară	Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucuresti	1985
63	Stenogramele şedinţelor Consiliului de Ministri – Guvernarea Ion Antonescu volumul V	226	–	Arhivele Nationale ale Romaniei Bucureşti	2005
64	România ca o pradă	305, 315	Radu Theodoru	Editura Alma	–
65	România la cumpăna istoriei	308, 309, 357, 385, 386	Ion Suta	Editura Enciclopedică Bucureşti	1991
66	România sub regimul comunist	26, 31, 54, 114, 121, 179	Dennis Deletant	Biblioteca Sighet, Fundatia Academia Civica Bucureşti	1997
67	Mari crime împotriva naţiunii române – Contribuţia unor minorităţi naţionale la bolşevizarea României	30, 32, 33, 34, 76, 77, 78, 79, 85, 88, 89	Neagu Cosma	Bravo Pres	1995
68	Sovietizarea României – Percepţii angro-americane 1944 – 1947	106	Ion Chiper – Florin Constantin – Adrian Pop	Iconica Bucureşti	1993
69	Dezvoltarea economică a României 1944 – 1964	26, 116	Academia R.P.R. – Institutul de cercetări economice	Editura Academiei R.P.R. Bucureşti	1964
70	Monitorul Oficial № 33 din 10 februarie 1945	–	–	–	1945
71	Monitorul Oficial № 128 din 5 iunie 1946	–	–	–	1946
72	Anul 1948 – instituţionalizarea comunismului	509, 512, 514 – 519, 832 – 839	–	Fundaţia Academia Civică	1998
73	Instaurarea comunismului – Între rezistenţă şi represiune	06, 213 – 278, 384, 434	–	Fundaţia Academia Civică	1995
74	Buletinul Oficial al R.S.R. № 1 din 21 august 1965	–	–	–	1965
75	Anii 1973 – 1989 Cronica unui sfarşit de sistem	152, 831	Analele Sighet – 10	Fundaţia Academia Civică	2003
76	Buletinul Oficial I , № 39 din 1 decembrie 1989	–	–	–	–
77	Jurnalul fericirii	34, 82, 107, 151, 286	N. Steinhardt	Editura Dacia Cluj	1991
78	Buletinul Oficial I , № 13 din 18 aprilie 1989	–	–	–	1989
79	Buletinul Oficial I , № 38 din 30 noiembrie 1989	–	–	–	1989
80	–	Buletinul Oficial I , № 18 din 2 aprilie 1989	–	–	1989
81	Buletinul Oficial I , № 62 din 7 decembrie 1989	–	–	–	1989
82	Anuarul statistic al României – 1990	105, 630 – 645	–	Comisia naţionala pentru statistică	1990
83	H.C.M. № 1557/1973	–	–	–	1973
84	H.C.M. № 73/1975	–	–	–	1975
85	H.C.M. № 76/1975	–	–	–	1975
86	H.C.M. № 189/1976	–	–	–	1976
87	Decretul № 358/1976	–	–	–	1976
88	Decretul № 322/1979	–	–	–	1979
89	Decretul № 220/1976	–	–	–	1976
90	Politice	63	H.R. Patapievici	Humanitas Bucureşti	1997
91	Treptele tranziţiei spre capitalism	36, 37	Silviu Brucan	Nemira	1999
92	Stâlpii noii puteri în România	144	Silviu Brucan	Nemira	1996
93	Pagini inedite din istoria dreptului vechi românesc	30, 153 – 203	Andrei Radulescu	Editura Academia Română Bucureşti	1991
94	Echipa de sacrificiu – Din culisele guvernării postrevoluţionare 5.I.1990 – 5.II.1991	16, 69, 70, 115	–	Editat de ’’România azi’’ S.A. Bucureşti	1992
95	România: revoluţia încâlcită	175, 176	Nestor Rates	Editura Litera Bucureşti	1994
96	Revoluţia trăită	58	Ion Iliescu	Editura redacţiei publicaţiilor pentru străinătate	1995
97	Monitorul Oficial II – Dezbateri Parlamentare	–	–	Senat	№ 205 din 10 noiembrie 1995 – Senat
98	Cuget Ortodox № 9 (anul II) iulie – august 2009	15	–	Editat de Mănăstirea Sfântul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului, Suceava	2009
99	Cuget Ortodox № 8 (anul II) mai – iunie 2009	4	–	Editat de Mănăstirea Sfântul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului, Suceava	2009
100	Dicţionarul enciclopedic român volumul II D –J	210	–	Editura Politică Bucureşti	1964
101	Garda de Fier, în ancheta Tribunalului de la Nürberg	7	Mihail Fotin Enescu	Fundatia culturală ‚„Buna Vestire” Sibiu	1996
102	Geneza revoluţiei române de la 1848	39, 43	Gheorghe Platon	Editura Junimea	1980
103	Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Franc-Masoneria	27, 45, 102, 128, 129, 130, 158, 166, 167, 267	Dr. N. C. Paulescu	Bucureşti	1913
104	Scrieri politice	344, 382, 395, 424, 456, 502	C. Rădulesc Motru	Editura Nemira	1998
105	România – la cumpăna istoriei	374, 381, 386, 387	Ion Suta	Editura Ştiinţifică	1991
106	Naţionalişti, antinaţionalişti, O polemică cu publicistică românească	35, 87, 96, 105, 106, 116, 117, 172	Gabriel Andreescu	Polirom Iaşi	1996
107	Consiliul Suprem de Apărare a Ţării	3, 4, 32, 70, 110, 113, 124, 133, 134, 137, 139, 140	Consiliul Naţional de acţiune împotriva Corupţiei şi Crimei Organizate	„Cartea Albă a crimei organizate şi a corupţiei” 1998	1998
108	O. U. G. Nr. 21/ 20.V.1997 Legea Nr. 140/24. VII.1997	–	–	–	1997
109	Legea Nr. 271/ 29.V.2001	–	–	–	2001
110	Razboiul nevăzut III&mbsp;Politica Filo-Sionistă a României În faţa Europei şi a lumii editia a-II-a	75, 376, 398	Cornel Dan Nicolae	Carpathia Cartea Secretă	2006
111	Constituţia României Articolele: 82, 90, 108, 109	–	–	–	–
112	Naţionalism – sau Democraţie	150, 179	Aurel C. Popovici	Editura Albatros Bucureşti	1997
113	Neoiobăgia Studiu economico- sociologic al problemei noastre agrare	33	C. Dobrogeanu- Gherea	Editura Librăriei Socec Bucureşti	1910
114	Democratia hienelor Spionaj, sange si teroare	4, 28	Colonel (R) Florian Garg	Editura „Obiectiv” Craiova	2002
115	Contribuţia unor minorităţi naţionale la bolşevizarea României	6, 7	Neagu Cosma	Editura Bravo Press	1996
A	Armistiţiul din 1944 si implicaţiile lui	8, 9	Cornel Coposu	Editura Gandirea Romaneasca Bucureşti	1990
B	Anuarul Statistic al Romaniei 1937-1938	–	–	–	1937-1938
116	Istoria Bisericii Ortodoxe Române	–	Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu	Editura Episcopiei Dunării de Jos Galaţi	1996