CONSTANTIN TANASE: „Iarasi am votat ca prostii / Si cu asta ce-am facut?”. Un critic al demonocratiei dar si al bolsevismului. Cine l-a ucis?

Iata comentariul fratelui mircea postat la articolul STOP ACTA:

Apropo de ce zice Stefan, ceva ce a fost, este si va fi de actualitate.
Evidenta, realitatea acestor strofe este dezarmanta pt cei care cred ca prin politica se poate rezolva ceva.
(a circulat pe net si cred ca a mai fost postat pe blog)

“Constantin Tănase: Pleac-ai noştri, vin ai noştri, noi rămânem tot ca proştii

Ne-am trezit din hibernare
Si-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!
Si cu asta ce-am făcut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Si-am luptat, cum am stiut,
S-avem nouă guvernare,
Si cu asta ce-am făcut?

Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în săracie,
Si cu asta ce-am făcut?

Ia coruptia amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare,
Si cu asta ce-am făcut?

Pentru-a câstiga o pâine,
Multi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin tări străine,
Si cu asta ce-am făcut?

Traversăm ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize,
Si cu asta ce-am făcut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Si cu asta ce-am făcut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Tara-i plină de vedete,
Si cu asta ce-am făcut?

Pleacă-ai nostri, vin ai nostri!
E sloganul cunoscut;
Iarăsi am votat ca prostii,
Si cu asta ce-am făcut?

Orice asemanare între cele de mai sus, scrise de regretatul artist roman, în urmă cu 70 de ani, si zilele pe care le traim azi, noi românii, nu-i deloc întâmplătoare.
Constantin Tănase, un talentat artist roman, s-a născut la 5 iulie 1880, a murit la Bucuresti, în anul 1945. Moartea i s-a tras din încăpătânarea de a spune lucrurilor pe nume.
Constantin Tănase încă mai juca în Bucuresti, la un an de la invazia sovietică.
Într-unul din spectacolele sale, satirizând fărădelegile hoardelor bolsevice, între care obsesia invadatorilor pentru ceasuri de orice fel, pentru care jefuiau oamenii în plină stradă, ziua în amiaza mare, somând victimele: „Davai Ceas!” (dă-mi ceasul), artistul a introdus următorul monolog:

Rău era cu “der, die, das”
Da-i mai rău cu “davai ceas”
De la Nistru pân’ la Don
Davai ceas, davai palton
Davai ceas, davai mosie
Haraso tovărăsie!

După mai multe reprezentatii a fost arestat, amenintat cu moartea si i s-a ordonat să nu mai joace piesa. În următorul spectacol a apărut pe scenă într-un pardesiu imens, cu mânecile pardesiului căptusite de sus până jos cu ceasuri de mână. Spectatorii l-au aplaudat frenetic la aparitie, desi actorul nu a scos nici un cuvânt.
Apoi si-a descheiat pardesiul, scotând la iveală un ceas cu pendulă! A spus doar: “El tic, eu tac, el tic, eu tac”.
Două zile mai târziu, marele actor era mort. ”

A murit ca un erou. Moarte asumata. Mucenic.
In randul artistilor mai rar.

Comentariu saccsiv:

   Intr-adevar, am postat:

Constantin Tănase: „Şi cu asta ce-am făcut?”. La fel de actual ca si acum 70 de ani …

Si tot la acel articol adaugasem link-urile:

Comentariul zilei (22.11.2009): De ce nu trebuie sa mergem la vot

Comentariul zilei (03.12.2009): BOICOTATI CLASA POLITICA PRIN NEPREZENTARE LA URNE

Comentariul zilei (04.12.2009): POLITICA si CRESTINISMUL

NU MERGETI LA VOT

Nu stiu daca a murit mucenic, insa e limpede ca putini actori mai au curajul sau …

Ascultati va rog si:

Constantin Tanase – Nu-s parale. Cu ce?