SACCSIV – blog ortodox

Florin Stuparu: SATANISMUL MUZICII ROCK

Posted in rock, satanism by saccsiv on ianuarie 26, 2012

Nota saccsiv: Atentie! In articol apar versuri sataniste extrem de dure.

Preiau integral articolul SATANISMUL MUZICII ROCK:



Satanismul mărturisit astăzi în felurite chipuri nu este ceva nou, ci un urmaş tîrziu al vechilor credinţe păgîne despre care citim în Vechiul Testament. Deci ce este, pe scurt, satanismul „modern”? O religie care se mărturiseşte atee, dar luptă împotriva Dumnezeului Creştinilor, cinstindu-l pe Satan ca idol al libertăţii. (Trebuie să înţelegem că ateismul nu este reaua filosofie a celor fără de Dumnezeu, ci a acelora care sînt împotriva lui Dumnezeu. Altminteri, de ce L-ar huli, dacă nu cred în El?)

Satanismul „modern” este noul nihilism, care propovăduieşte libertatea desăvîrşită a omului, libertate al cărei simbol este Satan, fireşte. Întemeietorul acestei drăcării este socotit Anton Şandor Le Vey, fost dresor de circ, autorul Bibliei satanice (în 1969). În 1996, a întemeiat „Biserica lui Satana”, la Los Angeles. Se mărturiseşte singurul urmaş al lui Belzebut pe pămînt. Din această Biserică făcea parte şi Charles Manson – cumplitul ucigaş al Sharonei Tate, soţia regizorului Roman Polanski. Unul dintre cele mai cunoscute fragmente ale Bibliei Satanice este rugăciunea care zice aşa: „Tatăl nostru care eşti în iad, mărească-se numele tău! Precum în iad, aşa şi pe pămînt! Păcatul cel de toate zilele dă-ni-l nouă azi, şi du-ne pe noi în ispită şi învaţă-ne de rău! Ave Satan!” Poruncile Bibliei Satanice sînt cam acestea:„Nu ai voie să crezi în Dumnezeu, pentru că lumea este a mea şi voi socoti credinţa ta ca un păcat.” Sau: „Fă-ţi un idol şi închină-te lui în fiecare duminică!”

Precum se vede, satanismul „modern” este un nihilism simplu, care tălmăceşte pe dos Biblia, a face lucrurile pe dos fiind chiar felul de a fi al Satanei şi al diavolilor lui. Iar mijlocul cel mai la îndemînă pentru a propovădui acest satanism simplificat, calea cea mai uşoară de a intra în legătură cu duhurile cele rele, este acela al muzicii, şi anume al aşa-numitei muzici „rock”, pe care tinerii o ascultă cîteva ore pe zi, căci rock-ul este pentru ei o filosofie de viaţă, o RELIGIE. Această cale nu este numai la îndemîna fiecăruia, dar e şi îngăduită, pentru că se ascunde sub înfăţişarea „artei”, iar de „artă” nimeni nu îndrăzneşte să se atingă, fiind un idol cinstit de toată lumea. Astfel încît aceşti preoţi ai celui rău numiţi „rock-staruri” nu numai că nu se ascund, ci săvîrşesc la vedere slujbe închinate stăpînului lor, la care adună deodată chiar şi un milion de „credincioşi”. Căci asta sînt concertele rock, adunări satanice în care tinerii se îndrăcesc prin sunete, prin texte şi prin mişcare. Fără să intru în multe amănunte, voi zice că gălăgia tobelor şi a altor instrumente ritmice duce la pierderea minţilor. La aceasta se adaugă acele mişcări nebuneşti, care duc la pierderea stăpînirii asupra trupului, acesta ajungînd să se mişte aşa-zicînd de la sine. În sfîrşit, vorbele rostite nu sînt altceva decît rugăciuni către duhurile căzute şi către înainte-stătătorul lor, diavolul cel mare. Astfel, rocker-ii nu fac nimic altceva decît să aducă pe stadioane şi în săli de concert vechea vrăjitorie a şamanilor (a tuturor vrăjitorilor), care izbesc în tobe, se învîrt pînă ameţesc şi cheamă demonii pentru a intra în legătură nemijlocită cu ei (ceea ce se şi întîmplă, întotdeauna). Şi, atît vrăjitorii „tradiţionali”, cît şi rocker-ii se ajută de ierburi sau de prafuri de nebunie, pe care noi le numim acum „droguri”.

Lăsînd la o parte muzica propriu-zisă (de care s-a ocupat părintele Dan Bădulescu în scrierile sale), vreau să aduc aici cîteva din textele şi din spusele celor mai cunoscuţi „hard-rocke-eri” de azi, pentru a ne lămuri oarecum că nu avem a face cu glume şi copilării, ci cu lucruri cît se poate de adevărate şi înfricoşătoare. Iar mai înfricoşător decît toate e că ţara noastră ortodoxă este unul din locurile cele mai căutate de cei mai aprigi rock-eri. Să răsfoim de pildă presa de acum doi ani:

„Marilyn Manson, Reamonn, Alice Cooper, Faithless [Fără credinţă], Wu-Tang Clan, Kasabian, Pink, Hooverphonic şi Morcheeba concertează în România, în cadrul B-ESTIVAL. În zilele de 29, 30 iunie şi 1 iulie va avea loc în România primul festival după exigenţe internaţionale: pe parcursul a trei zile, nu mai puţin de 20 de nume, artişti de renume mondial alături de trupe autohtone, vor zgudui scena de la «B-ESTIVAL», un eveniment organizat de Emagic Entertainment cu sprijinul Romexpo! […] Unul dintre headlinerii B’ESTIVAL-ului va fi nimeni altul decît Marilyn Manson, vedeta rock autoproclamată «Anticrist-ul Superstar»! Indiscutabil, una dintre cele mai celebre şi mai controversate apariţii din lumea showbiz-ului, Marilyn Manson a reuşit să-şi atragă milioane de fani din rîndul publicului tînăr. […] Pe numele lui adevărat Brian Hugh Warner, Marilyn Manson a avut drept surse de inspiraţie pentru alegerea pseudonimului pe actriţa Marilyn Monroe şi pe criminalul în serie Charles Manson, consideraţi în America drept cea mai iubită şi, respectiv, cea mai detestată persoană.”

În interviuri, Marilyn Manson mărturiseşte cu mîndrie (după cum citim pe NET): „Din fericire, lumea îşi va aminti de mine ca de acela care a pus sfîrşit creştinismului.” Manson este „reverend” al Bisericii Satanice. El se mutilează pe scenă, rupe Biblia şi scuipă hule împotriva Domnului Hristos. Pe tricourile lui scrie: „Ucideţi-vă părinţii!” Manson zice că discul său „Antichrist Superstar” („Antihrist super-vedetă”) i-a fost insuflat de o putere suprafirească, ceea ce e cît se poate de adevărat. Manson nădăjduieşte aceasta: „Cred că de cîte ori oamenii ascultă acest album («Antichrist Superstar») poate că Dumnezeu va fi nimicit în minţile lor.” „Cînd eram copil – îşi aminteşte Manson – mama îmi spunea: Dacă blestemi la vremea nopţii, diavolul va veni la tine în somn. Şi eu mă emoţionam, căci chiar voiam ca aceasta să se întîmple… O voiam. Voiam aceasta mai mult decît orice.” Manson zice: „Nu ştiu dacă cineva a înţeles cu adevărat ce încercăm noi să facem… Odată ce i-am prins pe oameni, putem să le dăm MESAJUL nostru.” Iar următorii lui din România mărturisesc aşa:

…prefer melodiile cu subiect legat de religie, mai exact anti… Idolu’ meu e marilyn manson… Sunt genul care crede doar ce vede. Astfel, refuz existenţa lui dumnezeu şi sunt împotriva lui.”

Nici nu mai are rost să citim ce zice Marilyn Manson în cîntecele sale, aşa că o să trecem la Alice Cooper. „Alice Cooper (născut Vincent Damon Furnier, la 4 februarie 1948), este un cîntăreţ de muzică rock, compozitor, textier şi muzician a cărui carieră muzicală se întinde pe o durată de patru decenii. Prezentînd spectacole de scenă complexe, în care ghilotinele, scaunele electrice, sîngele simulat şi şerpii boa constrictori sunt elemente frecvente, Cooper a împrumutat numeroase elemente de heavy metal, garage rock, horror movies şi vodevil pentru a crea o variantă teatrală a muzicii hardrock care a devenit cunoscută sub numele de shock rock… Cariera de cîntăreţ solo a lui Alice Cooper a început în 1976 cu albumul conceptual «Welcome to My Nightmare» («Bine aţi venit în coşmarul meu»)” (articol de enciclopedie). Alice Cooper a mărturisit: „Cu ani în urmă m-am dus la o şedinţă de spiritism, unde Norman Backley a rugat spiritul să vorbească. Acesta mi-a vorbit. Mi-a promis mie şi formaţiei mele glorie, stăpînire universală în muzica rock şi bogăţie. Singurul lucru pe care mi l-a cerut era să-l las să­-mi stăpînească trupul.” Şi l-a lăsat, fiind cu desăvîrşire dăruit lui Satan, căruia i-a dedicat albumul „House of Fire” („Casa focului”). Credinţa în sine însuşi a trecut în cîntecele sale. În „Vreau doar să fiu dumnezeu”, el zice aşa: „Eu stăpînesc, am un suflet impermeabil la gloanţe şi sînt plin de mîndrie. Eu m-am născocit pe mine fără ajutorul nimănui. Sînt prototipul suprem. Stau pe propriul meu tron. Eu şi cu mine sîntem de acord că nu avem nevoie de nimeni. Nu am învăţat niciodată să mă plec nici unei stăpîniri cunoscute. Chiar vreau să-mi ridic o statuie înaltă, asta e tot. Încerc doar să fiu Dumnezeu, doar să fiu Dumnezeu… M-am născut pentru rock şi m-am născut să stăpînesc.”

Tot acum doi ani a venit la noi şi Robert Plant de la Led Zeppelin. Formaţia aceasta a adus în piesele muzicale versuri satanice inserate subliminal, nescrise pe coperta discului – o cale ascunsă de a vîrî în conştiinţa ascultătorului anumite mesaje fără ca el să-şi poată da seama, care îl pot face mai tîrziu să treacă şi la fapte. Cîntecul „Stairway to Heaven” („Scară la cer”) al grupului „Led Zeppelin” („Zeppelinul de plumb”) este cel mai cunoscut cîntec din istoria rock-ului. Unul dintre stihuri zice aşa: „Ştiţi că uneori cuvintele au două înţelesuri.” Trebuie să se ştie că acest cîntec este îmbibat în amăgire satanică! Cînd e rulat înainte, zice: „Da, sînt două căi pe care poţi merge, dar pe calea cea lungă este vreme să schimbi drumul.” Atunci cînd e ascultat pe dos, se aude limpede: „Este dulcele meu Satan… O, voi cînta pentru că trăiesc cu Satan.” Cîntecul lui „Zeppelin”, „Houses of the Holy” („Casele sfîntului”) zice: „Lasă muzica să fie stăpînul tău! Ia seama la chemarea stăpînului! O Satan!” Ceea ce se ştie mai puţin e că formaţia „Led Zeppelin” este următoare lui Aliester Crowley, un vestit ocultist şi satanist mărturisit. Aleister Crowley a fost întemeietorul revistei „Lucifer”. În templul lui satanic din Londra se cîntă „Imnul către Pan”, se rostesc rugăciunile pentru liturghia compusă de el, pe mormîntul său discipolii rostesc formule sataniste şi cîntă „Imnul către Satana” al lui Carducci, iar formaţii celebre de muzică rock l-au avut idol pe Carducci. Membrii formaţiei „Led Zeppelin” au cumpărat vila din Londra a lui Crowley, unde au locuit o vreme.

Să zicem cîteva cuvinte şi despre formaţia „The Rolling Stones” care, tot aşa, a cîntat în România în 2007, spre fericirea bătrînilor „tineri” care au aşteptat-o vreo treizeci de ani. Cîntecul „Sympathy for the Devil” („Simpatie pentru diavol”) al celor de la „The Rolling Stones” este imnul oficial al Bisericii lui Satan. În el, Lucifer cere dragostea celor care îl întîlnesc. Şeful grupului, Mick Jagger, zice că Anton Lavey, întemeietorul Bisericii lui Satan şi autorul Bibliei satanice, i-a ajutat inspirîndu-le muzica! Albumul numit „Their Satanic Majesties Request” (Majestăţile lor satanice cer”) spune tot!

Alte formaţii cunoscute şi muzica lor:

Cei mai mulţi nu ştiu că unul dintre cele mai cunoscute cîntece ale anilor 70’, „Hotel California”, al trupei „Eagles” („Vulturii”), trimite la Biserica Satanică, ce se află într-un fost hotel din strada California! În interiorul coperţii albumului este poza lui Anton Lavey. Că „The Eagles” sînt legaţi de Biserica Satanică o arată şi cîntecul lor „Have A Good Day in Hell!” („Să aveţi o zi bună în iad!”).

Membrii grupului „Kiss” („Sărut”) se arată pe scenă în chip de demoni, cu sînge curgînd, scuipînd foc şi răcnind. În cîntecul lor „The God of Thunder” („Dumnezeul trăsnetului”), cei de la „Kiss” le poruncesc tinerilor să îngenuncheze înaintea lui Satan: „Am fost crescut de către un demon, pregătit să stăpînesc lumea. Sînt domnul tărîmurilor pustii, omul modern făcut din oţel. Adun întunericul pentru plăcerea mea. Vă poruncesc să îngenuncheaţi înaintea dumnezeului trăsnetului, dumnezeul rock’n roll­-ului! Îţi voi fura sufletul tău cel feciorelnic.” Ca un ecou, să citim ce zice o tînără de la noi:

„…obsedată, cînd văd sînge, să mă spăl cu el. Şi recunosc: am făcut asta o dată; şi, la fel ca ea [?], am considerat că arăt mai bine…”

Să mai dăm cîteva pilde, fără o rînduială anume:

Rock-starul homosexual David Bowie a spus de mult: „Rock-ul este dintotdeauna muzica diavolului… Cred că rock and roll-ul este primejdios… Simt că vestim ceva încă mai întunecat decît noi înşine.”

În cîntecul „The Conjuring” („Chemarea”), de Megadeth, se arată adevăratul scop al rock-ului: „Eu sînt avocatul diavolului, un comis voiajor dacă vreţi…Veniţi cu mine în adîncurile mele infernale… Ţi-am luat sufletul!” Iar la sfîrşit se zice: „Supuneţi-vă!”

Rocker-ul Frank Zappa zice aşa:

„Eu sînt avocatul diavolului! Avem proprii noştri închinători. Fetele îşi vor da trupurile muzicienilor aşa cum voi aţi da o jertfă lui Dumnezeu.”

Super-grupul „Metallica” zice, în cîntecul „Sări în foc!”: „Urmează-mă acum, copilul meu… Fă întocmai ce-ţi spun… Sări de voia ta, ori vei fi luat cu sila… Oricum te iau… Aşa că apleacă-te şi apucă-mă de mînă… Vino acasă, acolo de unde eşti, vino şi sări în foc!” Tot „Metallica”, în „Prinţul”: „Înger de dedesubt, vreau să-mi vînd sufletul… Diavole, ia-mi sufletul! Nu-mi pasă de rai, aşa că nu te aştepta să plîng. Şi voi arde în iad din ziua în care voi muri.”

Bon Jovi cîntă, în „Homebound Train” („Trenul spre casă”): „Cînd eram doar un băiat, diavolul m-a luat de mînă, m-a luat de acasă şi m-a făcut bărbat. Mă duc în jos, în jos, în jos, în jos, în trenul spre casă.” Tot el mărturiseşte:„Aş omorî-o pe mama pentru rock and roll. Mi-aş vinde sufletul.” Aşa a făcut Tommy Sullivan, din New Jersey! Într-o noapte de sîmbătă, Tommy (14 ani), i-a tăiat gîtul mamei sale şi i-a scos ochii. Apoi, Tommy şi-a crestat încheieturile de la mîini şi şi-a tăiat gîtul de la o ureche la alta, încît aproape şi­-a retezat capul. Tatăl lui Tommy a spus după aceea că fiul său cîntase vreme de o săptămînă un cîntec rock despre sînge şi uciderea mamei.

Unul dintre cele mai iubite grupuri rock este „Slayer” („Ucigaşul”). „Slayer” cîntă aşa: „Războinici ai porţilor iadului…, noi credem în domnul Satan.” Despre asta e vorba în toate cîntecele lor. În „Iadul aşteaptă”, ei zic: „Iisus ştie că sufletul vostru nu poate fi mîntuit. Răstigniţi-L pe aşa-zisul vostru Domn! Sufletele voastre sînt blestemate, Dumnezeul vostru a căzut în robia mea pentru veşnicie! Iadul aşteaptă!” Începutul cîntecului „Iadul aşteaptă” nu este decît o gălăgie; cînd e ascultat de-andărăt, se aude adevăratul mesaj: „Alătură-te nouă, alătură-te nouă, alătură-te nouă!” Un „fan” („fanatic”) al trupei „Slayer” zice: „Îl urăsc pe Dumnezeul vostru, Iisus Hristos. Satan este stăpînul meu. Am jertfit animale pentru el. Dumnezeul meu este «Slayer». În cuvintele muzicii lor cred!”

Grupul „Acheron” (rîul morţilor, în mitologia păgînilor Elini) are un album numit „Ritualurile Messei Negre”. Pe disc, Peter Gilmore, din Biserica Satanică, chiar citeşte rugăciunile „messei” negre, în vreme ce membrii grupului, mîrîind drăceşte, cîntă aşa: „Slavă prea-puternicului Satan! Ne rugăm la tine, te binecuvîntăm, te slăvim! Tu eşti stăpînul, tu singur, o prea­puternice Satan!”

Grupul „Manowar” cîntă, în „Podul spre moarte”: „Întunecatule stăpîn, te chem cerînd dreptul sacru de a arde în iad… Ia-mi sufletul meu cel desfrînat! Bea-mi sîngele aşa cum şi eu îl beau pe al tău! Lucifer este regele, rugaţi-vă lui Satan!”

Grupul „Morbid Angel” („Îngerul bolnăvicios”) zice aşa, în „Răzbunarea din mine”: „…sabia lui Satan, care sînt eu… Ard de ură să curăţ lumea Nazarineanului.” Şi, ca să ajungă la capăt, cîntă „Blasphemy” („Hula”): „Cîntaţi hula, batjocura lui Mesia! Îl blestemăm pe Sfîntul Duh… Huliţi-L pe Sfîntul Duh! Hulă asupra Sfîntului Duh!” Trey Azagthoh de la „Morbid Angel” zice că este un adevărat vampir şi pe scenă chiar se muşcă pe sine însuşi şi îşi bea sîngele.

Rocker-iţa Kat (Pisica) zice, în parodia „Satan Says” („Satan spune”): „Hei, fete şi băieţi! Veţi face tot ce spune Satan, da? Satan spune: Urmaţi­-mă! Satan spune: Mergeţi în iad!”

Grupul „Bow Wow Wow”, în cîntecul lor „Prince of Darkness” („Prinţul întunericului”), îndeamnă: „Deschideţi uşa şi lăsaţi-l pe Satan să intre,  Prinţul întunericului!”

Grupul „Sad Iron”(„Fier trist”) îşi cîntă rugăciunea către diavol: „Noi toţi ne rugăm diavolului, el e atît de frumos. Noi toţi ne rugăm diavolului pînă în ziua cînd vom muri!”

Grupul „W.A.S.P.” („We Are Sex Perverts”, „Noi sîntem perverşi sexual”) cîntă, în „Sleeping in the Fire” („Dormind în foc”): „Gustaţi dragostea, magia lui Lucifer…” În timpul spectacolelor lor, membrii trupei beau sînge dintr-un craniu, taie carne crudă cu toporul şi aruncă bucăţile fanilor îndrăciţi, care le devorează. O revistă americană scria: „Ascultînd cîntecul «I wanna be somebody», îţi umpli trupul de draci şi te simţi predispus la sinucidere…”

În timpul concertelor, grupului „Black Sabbath” („Sabatul negru”) i se cerea de către tineri să-l întîlnească pe Satan. Unul dintre albumele lor este intitulat „Ne vindem sufletul pentru Rock’n Roll!” Cîntecul „N.I.B.” („Nativity In Black”, „Naştere în negru”) este un cîntec de dragoste din partea lui Lucifer, în care acesta zice aşa: „Unii spun că dragostea mea nu e adevărată. Te rog crede-mă, dragostea mea, şi îţi voi da acele lucruri despre care crezi că nu pot fi… Uită-te în ochii mei, vei vedea cine sînt, numele meu este Lucifer, te rog ia-mă de mînă.”

Unul dintre cele mai cunoscute grupuri rock este „AC/DC” („Anti-Christ, Death to Christ”=„Antihrist, moarte lui Hristos”). În cîntecul „Hells Bells” („Clopotele iadului”), ei cîntă: „Te voi lua în iad, te voi lua, Satan te va lua.” Cîntecul lor „Highway to Hell” („Autostrada iadului”) zice aşa: „Hei, Satan, mi-am plătit vama, sînt în drum spre ţara promisă, sînt pe autostrada iadului.” Satanistul Richard Ramirez, cunoscut drept „Night Stalker” („Călăuza nopţii”), care a îngrozit California, mărturisea că piesa „Night Prowler” („Tîlharul nopţii”) a grupului „AC/DC’s” l-a făcut să ucidă cel puţin 14 persoane, ca jertfă adusă lui Satan!

Grupul „Suicidal Tendencies” („Aplecări spre sinucidere”), ale cărui cîntece laudă uciderea de sine şi a fost pus în legătură cu sinuciderea tinerilor, zice aşa, în cîntecul „Possessed” („Posedat”): „Sînt prizonierul unui demon. El stă lîngă mine oriunde m-aş duce. Nu pot scăpa de ţinerea lui. Aceasta trebuie să fie pedeapsa mea pentru că mi-am vîndut sufletul!”

Grupul „Unleashed” („Dezlănţuit”), zice aşa, în piesa „Crush the Skull!” („Zdrobeşte ţeasta!”): „M-am uitat în ochii lui sticloşi şi l-am apucat de barbă. Am ridicat securea şi i-am despicat ţeasta mîncată de viermi. Zdrobeşte ţeasta, moarte lui Christ!” Stihurile sînt luate din Biblia Satanică.

Cîntecul „The Oath” („Jurămîntul”), al grupului „Mercyful Fate”, este chiar jurămîntul pe care îl face un satanist în timpul liturghiei negre, şi zice aşa: „Mă lepăd de Iisus Hristos, înşelătorul; şi mă lepăd de credinţa creştină. În această lume, jur să îmi dau toată silinţa slujind stăpînului legiuit, să-l cinstesc pe stăpînul nostru Satan, şi pe nimeni altul!”

Grupul „Venom” arată adevăratul scop al muzicii rock: „Nu sîntem aici ca să vă distrăm… Eu slujesc căile lui Satan. Răspundeţi chemărilor lui!” În piesa „Possessed”, ei cîntă aşa: „Sînt posedat de tot ce e rău. Cer moartea dumnezeului vostru… şi stau la stînga domnului Satan!” Despre aceasta, iată ce scrie şi un tînăr de la noi:

„…eu am mai multe obsesii încă de cînd eram copil, aveam unele kestii care pur si simplu nu imi ieşeau din cap… De exemplu, eram obsedat de «evil» încă dinainte să ascult rock; pe la 10 ani, jucam şah cu diavolu’: eu mutam pt el, şi – culmea! – luam bătaie; uimit other: the wolf [lupul] – mă regăsesc în acest animal, kiar dacă mulţi nu îl cunosc. Lucifer – mă regăsesc în situaţia lui, şi pur şi simplu am realizat kă îi aparţin şi în cele din urmă voi şade în stînga lui pentru eternitate.”

În 1992, la premierea MTV, membrii grupului „Red Hot Chili Peppers” au mulţumit pentru premiu şi au zis: „Înainte de orice, vrem să-i mulţumim lui Satan…”

Cîntecul „The Number of the Beast” („Numărul Fiarei”), al formaţiei „Iron Maiden” („Fecioara de fier”) zice aşa: „numărul 666, 666 pentru mine şi pentru tine!”

Grupul „Deicide” („Uciderea lui Dumnezeu”) îşi cîntă credinţa în piesa „In Hell I Burn” („Ard în iad”): „Ard în iad, nu mai sînt întrebări, ard în iad pentru Satan.” Cîntecul lor „Oblivious To Evil” („Orb în faţa răului”) înfăţişează o jertfă omenească adusă lui Satan : „Alăturaţi-vă nouă… jertfa copilului nenăscut. Intraţi în împărăţia întunericului, sodomizaţi pentru ritual… Stăpîne al infernului, primeşte această ofrandă a morţii!”

Grupul „Coven”cîntă aşa,în „Burn the Cross”(„Ardeţi crucea!”): „Fiul lui Dumnezeu, pocăieşte-te de păcate şi făgăduieşte-ţi sufletul iadului! Roagă­-te ca Satan să te ierte, de vreme ce Dumnezeul tău nu poate… Dumnezeul tău este mort şi acum mori şi tu. Satan stăpîneşte în sfîrşit!”

Să ne oprim aici, urmînd ca într-un număr viitor să vorbim şi de alte feţe ale satanismului vremii noastre.

Cititi va rog si:

Aleister Crowley si REVOLUTIA SATANISTA (rock, sexualitate, droguri) – video si completari necesare

VIDEO: ROCK si CRESTINISM

Cultura POP si CONTROLUL MENTAL

VIDEO: John Lennon – „IMAGINE”. Un manifest new age

VIDEO (si transcriptul): A facut BOB DYLAN un pact cu DIAVOLUL?

VIDEO (si transcriptul): SATANISMUL piesei „JOHN THE REVELATOR” – DEPECHE MODE

VIDEO: Piesele rock anti NOUA ORDINE MONDIALA sunt chiar ceea ce par?

57 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. saccsiv said, on ianuarie 26, 2012 at 8:25 pm

    Pentru o mai facila parcurgere a acestui blog, cititi va rog si “CUPRINS”:

    https://saccsiv.wordpress.com/about/

    Apreciază

    • ayannis said, on ianuarie 27, 2012 at 12:26 pm

      Nu pot citii articolul intreg pentru ca ma ingretoseaza toate textele alora… Mai bine ascultam un cantec liturgic sa ne mai curete sufletele . Ati auzit de Heruvicul de Anton Pann ? Pe acesta al repetam noi la cor . E greu , cu modulatiile acelea bizantine … Iata-l .

      Apreciază

      • ayannis said, on ianuarie 27, 2012 at 12:54 pm

        Imnul Heruvic este cantare ingereasca sau cantecul Ingerilor Heruvimi cantat in timpul Sfintei Liturghii . Imi da o stare de liniste si pace de aceea vi l-am prezentat si voua . De fiecare data cand voi invata cate un cantec liturgic il voi cauta pe net in interpretarea unui cor si al voi posta . Am observat ca aceste cantece liturgice lucreaza in suflet si imblanzesc . Cred ca alunga duhurile rele . Eu le ascult pe computer si parca ar avea efect de curatire a casei prin rugaciune , tamaiere si stropire cu aghiasma .

        Apreciază

    • Ciprian said, on ianuarie 30, 2012 at 12:45 pm

      Link catre GNR mai trebuia
      https://saccsiv.wordpress.com/category/guns-n%E2%80%99roses/

      Apreciază

  2. STOP RFID 666 said, on ianuarie 26, 2012 at 8:51 pm

    SINISTRU

    Pentru aceia care cred ca iadul este o minciuna scornita de popi articolul ar trebui sa-i lamureasca. Dar cei mai multi cred numai ceea ce vad si asta ii face orbi.

    Apreciază

  3. Alexandru(Fulger) said, on ianuarie 26, 2012 at 8:55 pm

    Doamne ajuta Saccsiv , ma bucur ca ai postat un articol care explica in mare parte pericolul rock-ului.
    Mai pot combate si eu asa numiti ,,prieteni” in privinta acestui fenomen.

    Apreciază

    • Alexandru(Fulger) said, on ianuarie 26, 2012 at 9:15 pm

      Deabea am reusit sa citesc ce spun posedati aceia , te rog Saccsiv pune la sfarsitul articolului o vorba , ,,Doamne Iisuse Hristoase , iarta-ma ca am citit asemenea blasfemi” sau orice, ca vorbele acelea chiar daca le citesti in gand chiar au o influenta asupra ta.

      Apreciază

  4. STOP RFID 666 said, on ianuarie 26, 2012 at 8:59 pm

    Apreciază

  5. Ioan C. said, on ianuarie 26, 2012 at 9:30 pm

    Eu zic să fim atenţi şi la o formă de satanism mult mai subtil, care e avariţia, dragosta de bani (diavolul Mamona din Sfânta Scriptură).

    Apreciază

  6. Omul Credincios said, on ianuarie 26, 2012 at 9:36 pm

    Daca rockul e satanist , ce spuneti de versurile astea „inteligente” care indeamna la desfrau?

    Copilul de aur – Ciocolata si sampanie
    Vipuri si fotomodele
    toate au vrut sa fiu cu ele
    sunt mereu cu gagici noi din playboy
    dar am una speciala, ma asteapta seara de seara
    stie ca sunt vagabond rau de tot

    Ciocolata si sampanie
    eu le ofer la toate fetele
    si cand ma vad nu se mai controleaza
    toate ar vrea sa ma rapeasca

    Ce frumos ma port cu ele
    sunt rasfatatele mele
    toate m-ar opri de tot
    dar nu pot
    am si eu o preferata
    cea mai dulce ciocolata
    ce n-as face pentru ea.

    si indeamna si la mandrie:

    Copilul de Aur & Laura Vass – Suntem doua briliante

    Eu pe tine te iubesc
    Dupa tine ma topesc
    Toata lumea se oftica
    Suntem perechea reusita

    Tu esti zana frumusetii
    Elixirul tineretii
    Numai cand ma uit la tine
    Simt ca-n viata-mi merge bine.

    Viata langa tine imi place
    De n-ai fi tu ce m-as face
    Unul de altul avem parte
    Suntem doua briliante

    Sa spuna altii nu imi pasa
    Eu te vad cea mai frumoasa
    Unu de-altul avem parte
    Suntem 2 briliante

    Apreciază

    • saccsiv said, on ianuarie 26, 2012 at 9:49 pm

      Omul Credincios

      Spunem ca indeamna la desfrau si la mandrie.

      De aia nu e rock-ul satanist?

      Apreciază

      • Omul Credincios said, on ianuarie 26, 2012 at 9:56 pm

        Consider ca ar trebui sa aducem maneaua la un nivel de risc mult mai grav decat cel al rock-ului, pentru ca e mult mai ascultat si mult mai bolnavicios:

        Octavian Dărmănescu – Maneaua infinita
        http://laurentiudumitru.ro/maneaua-infinita.php

        Apreciază

      • tataia said, on ianuarie 26, 2012 at 10:19 pm

        Desi nici manelele nu sint deloc indicate pericolul rock-ului este mult mai mare! Dar discutia asta nu se va sfirsi niciodata. Este la fel ca aceea cu alcool vs tutun. Care din astea este mai periculos? Eu unul consider ca tutunul este mult mai periculos, nu ca as sfatui pe cineva sa faca abuz de alcool. Exact asa si cu manelele, eu unul nu ascult asemenea „muzica” dar manelele indeama doar la desfriu si la dorinta de inavutire. Sint de asemenea destule manele care vorbesc si despre dragoste ceea ce nu este un lucru atit de rau. Rock-ul insa este satanic pe fata, ei vorbesc deschis despre diavol, il venereaza, il invoca etc. Si oricine a fost vreodata la un concert rock stie foarte bine ca acea galagie infernala facuta de chitari si de percutie trezeste instinctele cele mai abjecte din om, in fapt dracii care sint chemati de acea „muzica” trezesc acele instincte.

        Apreciază

      • Toma said, on ianuarie 26, 2012 at 10:45 pm

        Manelele nu pot intra in aceeasi categorie cu rockul satanist.
        Maneaua este muzica de mahala. Sunt versuri simple conforme trairilor simple.
        Si negrii au inventat muzica blues specifica lor. Bluesul seamana cu manelele leit. Tot asa, versuri simple, emotii primare si muzica ritmata. Bluesul se asculta prin cafenele mai de soi si e cantat de intelectuali gen Alexandru Andries.

        Maneaua in schimb, este un blues autohton. Nu poti trimite maneaua la muzica satanista pentru ca sunt piese si piese. In fond muzica „de lume” ca sa zic asa, are versuri colorate.
        Si-a luat soacra-mea cai
        Dumbala dumba
        Padure verde, padure
        Cenusareasa


        Asta e muzica de carciuma. Cand bea omul vin sau e la o petrecere. Doar n-o sa ii faca ochi dulci nevestei cu cana de vin in mana si cantand Laudand pe Domnul in Psalmi.

        Lupta contra manelelor are alt substrat. Ascultatorii de manele sunt oameni mai independenti de ultima moda in materie de tehnica si nici nu sunt niste inchinatori la valorile occidentului.
        Manelele o sa radeti dar au un rol foarte bun. Il invata pe omul de rand ca si lui Bill Gates ii put picioarele si ca moda vestului e o cacariseala. Manelistii sunt oameni care nu semneaza contractul social, nu sunt interesati sa coopereze cu statul si sa plateasca impozite. Ilegal nu creeaza probleme de constiinta manelistului care se ghideaza dupa un alt cod de reguli.
        Ala care asculta muzica asta de mai sus, se da dupa legile statului si corectitudinea politica. Drept dovada, il elogiaza pe satan, ii injura pe crestini dar nu sufla o vorba de jidani. Daca o trupa din asta rock de mai sus ar spune ceva de jidani n-ar mai fi bine.
        Deci eu vad in trupele astea rock si o dorinta adolescentina de a iesi in fata. De a iesi in evidenta. Imaturitate si infantilism.

        Societatea de azi e atat de amestecata si de zbuciumata ca e greu sa mai tragi o linie si sa faci generalizari.

        @ Omul Credincios said, on ianuarie 26, 2012 at 9:56 pm
        Am citit articolul din linkul tau. Sunt aberatii acolo. Nu maneaua erodeaza societatea noastra ci lenea si puturosenia.
        Plus ca aerul oriental al manelelor (e incorect spus arabizarea) e specific romanilor. Cine poate spune cu mana pe inima ca e roman?

        Ceea ce Octavian Darmanescu nu cunoaste, e faptul ca multi dintre noi avem sange arabesc sau turcesc.
        Avem judete si localitati cu nume turcesti. Curios dar adevarat.

        Maneaua va deveni muzica traditionala in Romania si manelistii vor fi majoritari. Astia cu prea multa carte nu prea mai fac copii si fara copii orice societate moare.

        Apreciază

      • Danielo said, on ianuarie 27, 2012 at 7:22 am

        Toma si saccsiv au punctat corect in privintza manelelor. In plus, calitatile vocale si, in unele cazuri, ei, bine, da, cunostintele de teorie muzicala, ii plaseaza pe cantaretzii de manele foarte mult deasupra interpretzilor de muzica mainstream (cei din familii de lautari isi dau copiii la liceul de muzica „Dinu Lipatti” in Bucuresti). Aceasta „punere la coltz” a manelelor este o dovada a lipsei de adevarate repere morale printre intelectualii atei sau, ma rog… nepracticantzi, „cu credintza in sufletul lor”. Atitudinea asta este, de multe ori, (cel putzin asa am vazut eu) rasism bland, mascat si ne-constientizat si extrem de racoritor dpdv intelectual.
        In alta ordine de idei, satanismul muzicii rock in sine (ca de versuri nu mai incape indoiala!) este reflectat in tinuta vestimentara si, vai!, in fenomenul eminamente satanic ce tot ia amploare in Romania: sinuciderile.

        Apreciază

  7. Toma said, on ianuarie 26, 2012 at 10:13 pm

    Din articolul de mai sus:
    Cîntecul lor „Oblivious To Evil” („Orb în faţa răului”)
    Nu inseamna orb in fata raului ci uitat in imoralitate.

    http://dictionary.reference.com/browse/Oblivion
    http://dictionary.reference.com/browse/Oblivious
    http://dictionary.reference.com/browse/evil

    Satanismul trebuie tratat cu atentie si cu grija, ca nu e ceva superficial. Fondul articolului e bun si am aflat lucruri care nu le stiam insa daca apar greseli din astea va fi luat in ras cu chestii de genul ca „nici nu stiti engleza dar va dati cu parerea”.

    Apreciază

  8. Aurora said, on ianuarie 26, 2012 at 11:28 pm

    Mare blestematie e muzica rock. Ii taraste pe tineri direct in iad. Dar are si o mare putere de seductie asupra lor, parca sunt nebuni, orice le-ai spune, nu renunta. Eu am citit articolul cu frica sa nu ma indracesc, dar ei, daca asculta asa ceva zi de zi, sunt pierduti, sarmanii. Parca toate pacatele omenirii s-au adunat in acesti fani ai muzicii rock. Am incercat sa-i lamuresc pe cativa, dar mi-a fost imposibil. Sa-i miluiasca Maica Domnului ,caci eu n-am nici o putere !

    Apreciază

    • Jean said, on iulie 25, 2013 at 10:19 pm

      hmm…eu ascult muzica rock de mai bine de 10 ani si nu ma simt in nici un fel indrumata spre iad, diavol, satana, desfrau cu sex in grup, droguri sau alte minuni. Ba mai mult, eu cred in Dumnezeu si in acelasi timp ascult muzica rock cu cea mai mare placere. Acum va las sa imi sariti in cap. :))))))

      Apreciat de 1 persoană

      • saccsiv said, on iulie 25, 2013 at 11:34 pm

        Jean

        Eu nu-ti sar in cap.

        Ascultam muzica rock inca de pe vremea cand parintii multora dintre voi se dadeau cu cercul. Si am ascultat multa vreme. Mult prea multa.

        La un moment dat incepusem sa citesc Sfanta Scriptura si sa merg la biserica, dar continuam sa ascult Slayer sau Sepultura. Si ziceam ca nu-i nici o problema …

        Pe vremea aceea, daca cineva imi explica despre satanism, ma trezeam mai repede.

        Sa stii ca spre ceva din cele insirate de tine sigur esti indrumata, dar poate nu-ti dai seama. Putem discuta.

        Poate sunt mai dur in articolele mele, dar o fac deoarece nu vreau sa va pierdeti niciunul.

        Si nu vorbesc, asa, dintr-un turn de fildes. Am fost mare ratacit in trecut. Cand ai timp, citeste te rog:

        https://saccsiv.wordpress.com/2009/09/14/saccsiv-%E2%80%9Eevadarea-din-inchisoarea-ingerilor-cazuti-spovedania-unui-interlop%E2%80%9D-interviu-realizat-de-danion-vasile/

        Apreciază

  9. Ciprian said, on ianuarie 26, 2012 at 11:50 pm

    Maneaua e pentru rock ce e gandul pentru pacat… putini ajung sa asculte rock daca nu au un grad de demonizare prin disco, house, manele etc… Ca si crestin botezat simti ca nu e ceva in regula cu rock-ul dar daca iti afunzi constiinta in pacate si rock-ul devine „firesc”… Asa cum pacatul trebuie retezat de la primul gand si muzica lumeasca trebuie ocolita. Nu avem de ales si asa e cel mai bine, mai ales ca stim cine e in spatele acestei muzici. Este un film „Sirenele” facut de un fost rocker, e suficient de vazut acela pentru cei mai putin lamuriti care e treaba cu rock-ul dar si cu muzica disco… Totul se trage de la slaba noastra credinta slabita tot de cei care ne baga dejectiile acestea pe gat…. vazuti sau nevazuti. Asa ne trebuie.

    Apreciază

  10. nea Anderthal said, on ianuarie 27, 2012 at 5:12 am

    ..am avut colegi de munca care ascultau muzica satanista si urlau ca animalele facind semnul cu „mana cornuta”.Asta se intimpla mai ales in Saptamana Mare din 2009.Am mai intilnit degenerati de astia si se dau de gol repede: la orice discutie despre Dumnezeu devin nervosi si injura,etc.Dai incolo de blestemati !

    Apreciază

  11. Raluca said, on ianuarie 27, 2012 at 7:22 am

    No , o sa-l invat pe pedinafara articolul.Vb. lui Ciprian :unii botezati simt pur si simpu ca nu e in regula. Altora nu le ajung un milion de argumente.
    Bine zici Aurora, numai Maica Domnului mai poate face ceva cu mare parte din ei!
    Dumnezeu sa te miluiasca frate saccsiv!

    Apreciază

  12. Bodicelu said, on ianuarie 27, 2012 at 7:29 am

    Eu cred ca rock-ul reprezinta doar o acoperire pentru satanismul mondial. „Noi suntem buni, noi va facem o viata luminoasa, noi credem in marele arhitect al universului, la noi e lumina, nu suntem satanisti, satanistii sunt mana aia de rock-eri dezaxati”. Deci rock-ul e ca un fel de pisica neagra, restul trebuie sa fie alb. Ca un fel de fNOM vs. NOM. Iar ca muzica, pana la urma orice fel de muzica laica incearca sa-ti dea placeri mincinoase, sa te faca sa-ti salte inima de bucurie pamanteasca, poate uiti o clipa de Dumnezeu, ca un fel de sirena care sa te duca la pierzanie.

    Apreciază

  13. Cosmin S. said, on ianuarie 27, 2012 at 7:48 am

    Toma,
    citez:
    „Plus ca aerul oriental al manelelor (e incorect spus arabizarea) e specific romanilor. Cine poate spune cu mana pe inima ca e roman?

    Ceea ce Octavian Darmanescu nu cunoaste, e faptul ca multi dintre noi avem sange arabesc sau turcesc.
    Avem judete si localitati cu nume turcesti. Curios dar adevarat.”

    Conform dex:
    MANEÁ, manele, s. f. Cântec de dragoste de origine orientală, cu melodie duioasă și tărăgănată. – Din tc. manì.

    Manele canta doar ţiganii, ca atata stiu sa faca, sa se behăie…Astia plagiaza si muzca pop si o transforma in manele.
    Aerul oriental al manelelor nu este specific romanilor, este o miorlaitura orientala mult iubita si indragita de „negrii” de la noi.Cum bine zici: versuri simple, emotii primare si muzica ritmata la care se adauga frustrarile si slava desarta.

    Probabil tu nu esti român si nici nu te simti roman, dar sa stii ca tara asta are multi romani chiar daca tu nu prea ii vezi.

    Apreciază

    • Toma said, on ianuarie 27, 2012 at 10:07 am

      Nu. Sa fie clar, manelele nu sunt cantate doar de tigani. Costi Ionita e tigan?
      Si manelele nu sunt specifice doar „negrilor” de la noi cum le spui tu. Deasupra mea sta un blond cret cu ochii albastri si asculta manele. Au dat o petrecere si am vazut iesind de acolo niste studente mama mama. Romance asa cum spui tu. Frumoase fete. Tinere si frumoase. Dar spre deosebire de tiganci nu erau in fuste si cu naframa pe cap. Pacat.

      Sunt mai multi romani decat tigani care indragesc manelele. Ca acum si la manele sunt piese si piese. Nu poti sa compari Vecinica a lui Romeo Fantastik (sper ca am scris bine) cu 7 trandafiri a lui Forin Salam.

      Si nu mai pune miorlaitura langa muzica orientala. Muzica orientala e poate cea mai frumoasa muzica din lume. Nu stiu cata cultura muzicala ai tu, dar iti spun ca din toata muzica traditionala europeana cea mai frumoasa este muzica sarbeasca. Si stii de ce? Pentru ca are cea mai mare influenta orientala.
      Ia aici si asculta cum paseste Dumnezeu pe acest pamant:

      Spre deosebire de tine eu chiar sunt roman, caci ma trag din inaintasi eroi. Dar stiu ca nu sunt doar roman.
      Nationalismul este bun cand iti promovezi adevaratele tale valori nu cand arunci cu noroi pe ale altora.

      Apreciază

      • ayannis said, on ianuarie 27, 2012 at 2:14 pm

        Ce muzica minunat de dulce si armonioasa ai postat Toma ! Multumim !
        Eu iubesc muzica greceasca probabil si pentru ca am origini grecesti dupa tata asa incat va postez o melodie greceasca traditionala , un imn dedicat zilei Botezului Domnului Iisus Hristos ..

        Apreciază

  14. Ioan Pelasgul said, on ianuarie 27, 2012 at 9:20 am

    „Vedeta” rock de origine evreiasca Gene Simmons de la trupa KISS despre non-evrei:

    Apreciază

  15. Omul Credincios said, on ianuarie 27, 2012 at 9:21 am

    maneá (tc. mani „catren popular, cântec”, de la interj. aman „vai!, aoleu!”; pl. manéle), cântec liric turcesc, cu conținut erotic, întâlnit și în țările române. Meterhaneaua* de pe lângă Curtea domnească îl executa și numai instr. Lăutarii din Muntenia îl cântă la vl., în octave, acompaniați fiind de un „bas ostinat” (v. ostinato), acesta din urmă susținut de o vl. secundă, uneori și de cobză*. Începând din anii ’90 ai sec. 20, reintră în atenția lăutarilor din România și dobândește, în pofida originii tc. a termenului, statutul de „muzică amestecată (de metisaj),,, […] adică [de muzică ce] rezultă din varii încrucișări ale muzicilor sârbească, gr., tc., indiană etc.” (Speranța Rădulescu).

    Cum au ajuns manelele la Conservator
    http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/reportaj/video-cum-au-ajuns-manelele-la-conservator-219994-main_pic1.html

    Florin Salam va preda manele la Conservator
    http://www.studentie.ro/campus/Florin_Salam_va_preda_manele_la_Conservator/c-65-a-115996

    Apreciază

    • Toma said, on ianuarie 27, 2012 at 10:15 am

      In fenomenul de vindecare al acestui popor vor intra tiganii. Caci acestia refuza cu obstinenta valorile occidentale, spre deosebire de romani. Acestia merg in Germania si ii vad pe nemti tot fraieri. Refuza sa se inchine la valorile occidentului cum o facem noi.

      Omule credincios citeste te rog ce e mai jos. Cum spunea un clasic in viata, e un text ce nu-mi apartine dar il pot considera ca fiind al meu 🙂 …
      ________________________________________________

      Cuvântul românesc Ţigan derivă din slavul (a)Ciganinŭ (Al. Ciorănescu, 2002). Aşadar, popoarele Europei au cunoscut simultan povestea unei populaţii unice, cultural şi comportamental.

      A existat în istoria noastră o categorie socială mai de plâns decât aceea a robilor ţigani. A fost starea de „rumânie” din spaţiul muntenesc echivalentă cu iobăgia. Aristocraţia liberală de la 1848 a ales să evacueze starea de „rumânie”, care, deşi a fost desfiinţată încă din 1748 prin reforma lui Constantin Mavrocordat, mai trebuia alungată şi din sufletele oamenilor, or, codul civil nu era de ajuns. De aceea au ales să numească tânărul stat creat la 1859 România, după o scurtă perioadă de coabitare moldo-valahă. Cu toţii deveniseră români, egali prin lege. Astfel, cuvântul „ţigan” ar trebui asumat, şi nu înlocuit cu un periculos subterfugiu lingvistic.

      Dincolo de aceasta se află ceandalaua ca destin istoric. Termenul nu este cuprins în dicţionare. Este mai degrabă circumscris unei istorii care vine de departe, dintr-un alt areal cultural, pe cale a se împământeni pe meleagurile noastre.

      Potrivit unor opinii, ţiganii noştri ar fi sosit pe filieră otomană. În timpul campaniilor militare turceşti din secolul al XIV-lea şi până la asediul Vienei, şatrele erau adevărate accesorii de îngrozire a duşmanului. Stăteau ascunse în spatele trupelor de avangardă şi urlau, zbierau, băteau în talere de metal, pentru a da senzaţia unei mulţimi militare fioroase. Turcii i-au folosit astfel în timpul campaniilor lor. Cu regimul fanariot, când acţiunile turceşti au încetat, devenind o problemă supravieţuirea militară, aceste populaţii hinduse au fost aruncate peste Dunăre, colonizate aici masiv, cu acordul dezinteresat al grecilor din Fanar care guvernau raialele economice ale Munteniei şi Moldovei (dr. Şerban Milcoveanu, 2005).

      Petre Pandrea a căutat şi el un răspuns infiltrărilor hinduse în spaţiul românesc: „În «Upanişade» am găsit texte relative la infractori. Cum îi pedepseau? Prin izgonire din imperiul indian. Printr-o judecată sumară, pater familias îl declara ceandala pe delincvent” (Petre Pandrea, 2001). Cuvântul indian are echivalentul pe româneşte în „cinghinea”. Acest termen apare ca regionalism învechit şi înseamnă „obrăznicătură”, iar „cinghia” erau numite dansatoarele publice al căror dans din buric era numit adesea „cinghie” (Constantinescu-Dobridor, Gh. Bulgăr, 2002).

      Cel lovit de ceandala trebuia să părăsească imediat casa. Nu avea voie să rămână în satul şi oraşul său şi nici în vreun sat sau oraş indian. Pleca în emigraţie. I se luau veşmintele şi i se dădeau zdrenţe. Nu avea voie să poarte podoabe de aur sau argint, ci numai podoabe din fier sau tinichea. Probabil din această interdicţie milenară există apetitul ţiganilor noştri pentru colanele şi inelele de aur masiv şi palatele cu multe camere nelocuite. „Ceandalaua poate fi criminal brahial vărsător de sânge, dar şi infractor în frac. Din primele două straturi se recrutează infractorii violenţei brahiale, din straturile ultime răsare criminalitatea în frac, iubitoare de venalitate, turpitudine şi lipsă de onoare” (Petre Pandrea, 2001).

      Desigur se pune adesea problema de ce ţiganii altor regiuni europene sunt atât de diferiţi de aceia din Valahia? Aceasta se întâmplă pentru că ţiganii reprezintă un barometru social foarte fin privind nivelul de civilizaţie al popoarelor în mijlocul cărora sălăşluiesc timp de generaţii. Ei au preluat, forţat sau prin mimetism, calităţile şi defectele popoarelor în mijlocul cărora s-au aşezat. Calităţi şi defecte care au accentuat, menţinut sau eliminat efectul ceandalei. Privind spre reversul medaliei, ceandalaua s-a menţinut sau nu în funcţie de gradul de toleranţă al popoarelor care au acceptat-o. Paradoxal, chiar ţiganii spanioli sunt uimiţi de violenţa celor din România.

      Spre deosebire de devălmăşia românească care atomizează orice ideal, orice individualitate – fenomen descris de Ştefan Zeletin în eseul „Din Ţara măgarilor” -, ţiganii au un instinct de solidaritate tribală uluitor. Regiunea Kosovo ne dovedeşte faptul că teritoriile zise naţionale nu sunt ale celor care le revendică, ci ale celor care le stăpânesc demografic. În anul 1994, în zona Olteniei, adică triunghiul Craiova – Drobeta Turnu-Severin – Tg.Jiu, „împăratul ţiganilor a vrut să proclame aici stat independent” (vezi „Adevărul”, 24 XI 2000, p. 11). Cum Europa se confruntă cu un proiect secular nereuşit pe măsura aşteptărilor sale, privind socializarea comunităţilor ţigăneşti de pe cuprinsul ei, asocierea dintre „român” şi „rrom” ar trebui să ne pună pe gânduri. Iar pe de altă parte, „a trăi într-un vast penitenciar, fără a fi avertizaţi, cum o facem noi, reprezintă o gravă imprudenţă. Criminaliştii nu acceptă amestecurile” (Petre Pandrea, 2001).

      Revoltele italienilor şi spaniolilor faţă de violenţa ţiganilor din România certifică teoria ciocnirii civilizaţiilor detaliată de Samuel Huntington. Popoarele Europei occidentale nu sunt tolerante cu nesimţirea, murdăria şi agresivitatea plăsmuite sub indiferenţa lui „merge şi aşa”. Uniunea Europeană ar putea găsi „soluţii” împreună cu India, ţara de origine a acestor expulzaţi milenari, nimic altceva decât o extensie culturală şi de civilizaţie, care ar trebui să aibă şansa revenirii la matcă.

      Despre cum putem fi induşi în eroare

      Pe negândite se naşte un nou popor. Istoria se desfăşoară după reguli culturale, cu afecte profunde care scapă mulţimii. Ea se află în continuă mişcare chiar pe spaţii mici şi se metamorfozează permanent. În ceea ce-i priveşte pe români, astfel de metamorfozări s-au mai petrecut în istorie în aşa-numita „perioadă a invaziilor”, de fapt succesiuni de roiri nomade. Respectivele metamorfozări, studiate atent îndeosebi de lingvişti, au însemnat mai mult decât o „invazie”; ele au însemnat coabitări seculare între autohtoni şi cei veniţi în circumstanţe istorice complexe.

      Ceea ce numim „slavizare”, perioada „cumano-tătară”, „suzeranitatea otomană”, au fost moduri de viaţă, de obiceiuri, de coduri comportamentale, de ierarhii sociale etc. Toate au durat sute de ani fiecare, politic vorbind, dar au continuat să evolueze către particularităţi pe care geografia umană a locului le mai păstrează. Acest lucru certifică faptul că, de fiecare dată, autohtonii au suferit amprentări profunde şi iremediable.

      Nu ştim de ce pravilele interziceau în vechime, chiar cu pedeapsa capitală, căsătoriile dintre români şi robii ţigani, chiar eliberaţi antefactum. Românii nu aveau voie să se căsătorească cu ţigănci chiar eliberate din robie. A fost o realitate istorică şi socială, care, deşi aparţine Evului Mediu (vezi Pravila lui Matei Basarab din 1642), a avut o extindere bizară până la mijlocul secolului al XIX-lea!

      Astăzi, fenomenul de aculturare este însă foarte interesant şi este în plină desfăşurare. Antropologic, etnia ţigănească urbanizată este destul de bine articulată istoric: gust pentru vestimentaţie, igienă, pe alocuri chiar fineţuri intelectuale de nivel mediu pe care arareori le întâlneşti printre fiii de muncitori care au colonizat Bucureştii în anii puterii populare. Acest progres este mai întâlnit la femei sau adolescente. La aceasta se adaugă o mare abilitate mercantilă, în creştere progresivă începând cu anii puterii populare, când mulţi ţigani au intrat în structurile statului, pe funcţii publice înalte sau medii, chiar dacă nu ştiau carte. Aveau “origine sănătoasă”. Cam de pe atunci centrul vechi al Bucureştiului a fost golit de realii proprietari şi colonizat cu aceia pe care-i vedem azi.

      Dar ceea ce se ignoră sau, clinic vorbind, nu se înţelege sunt fenomenele socio-culturale şi antropologice care se desfăşoară pe un alt palier istoric decât acela cronologic, şi anume faptul că “natura îşi are secretele şi ironiile sale sociale. Ţiganii ar fi, în aparenţă, o seminţie de maidan, murdărie şi mizerie: dar sunt un organism ce trăieşte extraordinar de organic, conform unui instinct de solidaritate tribală uluitor. Adam Lendvay – tocmai pentru că e hipercult şi un hiperlucid observator al lumii şi istoriei – susţine că ţiganii sunt un fenomen social unic, excepţional şi – ai să râzi – de mare viitor” (I.D. Sîrbu, “Lupul şi Catedrala”, Editura Casa Şcoalelor 1995, ediţie îngrijită de Maria Graciov).

      În această carte este descris crepusculul metamorfozărilor de azi, bing-bangul unei aculturaţii din care, noi, românii, am fost certamente induşi în eroare: „Ne-am mulţumit să-i izolăm, să-i dispreţuim şi să-i ignorăm… de departe. Trişând puţin cifrele reale ale numărului lor la recensăminte şi făcându-ne că plouă ori de câte ori mărginaşii oraşelor ridicau problema ţiganilor vecini şi «prieteni». Nu ştiu dacă am dreptate, dar mie mi se pare că întreg oraşul nostru – fost foarte boieresc – (este vorba de Craiova n.m.), ca şi capitala, de altfel, este clădit pe o destul de intensă baltă de ţigănime, prolifică, beată, absentă din istorie, dar prezentă în realitate. Nu ştiu dacă se poate vorbi de o «explozie demografică» la ei, în orice caz, în timp ce noi, «albii», ne chinuim să ne înmulţim măcar în progresie aritmetică, ei, fără nici un efort sau încurajare, se înmulţesc în progresie geometrică. Priveam înfiorat această mulţime de lumpen-sclavi ai unei libertăţi total antisociale şi anistorice şi îmi dădeam seama că asist la o fantastică, misterioasă şi iraţională demonstraţie de vitalitate, supravieţuire, instinct tribal. (…)

      Ungurii şi iugoslavii au catedre de specialitate, echipe sociologice care studiază ştiinţific căile de integrare a ţiganilor lor. La noi, deocamdată, nici usturoi nu au mâncat boierii noştri moşieri cu robi ţigani, şi nici gura noastră nu miroase a neatenţie şi ignoranţă. (…) Ţiganii trebuie priviţi şi înţeleşi nu din afară, de sus, de departe, ci dinlăuntrul lor. Raţiunea lor suficientă e ascunsă, e prelogică, total opusă criteriilor de progres, civilizaţie şi cultură. (…)

      Singura etnie care, în esenţa ei, nu s-a schimbat nici măcar cu o iotă” în ciuda intemperiilor istorice ale ultimului secol „ar fi ţiganii. Miracolul lor ne apare cu atât mai evident, cu cât cercetările lor de sociologie, psihologie, patologie a popoarelor, filosofiile abisale ale culturilor, ca şi studiile de psihanaliză colectivă, toate, nu fac decât să scoată în relief trăsătura majoră a ţiganilor: ei nu doresc să fie mai mult decât sunt, altceva decât sunt, altfel decât sunt. Nu au nici un fel de conştiinţă socială sau politică – chiar dacă întregul lor comportament se bazează pe un fel de mândrie de a fi şi a rămâne, pe o teribilă încăpăţânare de a ignora istoria, revoluţiile, societatea. Nu au nevoie de contractul social, nu vor să ştie de acest contract. (…) Poate că această ciudată inundaţie dinspre maidane şi mahalale nu este decât o formă de semnalizare, un mod prin care inteligenţa defensivă a organismului nostru social, încă sănătos şi inteligent, ne atrage atenţia asupra unor realităţi pe care le ignorăm şi le subapreciem” (pp.276-277).

      Şi subapreciate au rămas decenii de-a rândul. În ultimii 10-15 ani avem în sfârşit specialişti care au drept preocupare lumea ţigănească. Avem şi catedre de limbă “rromă”, cuvânt care dovedeşte că românii au pierdut bătălia până şi la detaliul lingvistic, căci există tendinţa ca „român” să fie înlocuit cu „rromân”! „Rrom”, la nivel symbolic, poate semnifica şi faptul că, spre deosebire de „rumânul” din vechime, sclav-şerb pe moşia boierului nu-i totuna cu „r”-ul adăugat, literă care înnobilează şi separă. Adolescenţii vechiului regat vorbesc deja cu accent pe vocală, lucru care dovedeşte semnificaţia practică a victoriei literei „r” suplimentare şi în limba uzuală. Preocupările culturale ale tinerelor generaţii sunt ataşate, chiar şi afectiv, de gustul asiatic al muzicii, iar de ceva timp chiar şi versuri coerente şi reuşite stilistic sunt armonizate pe melodii făcute pe calapod hindus. Nu ştiu exact cum stau lucrurile prin Ardeal, dar vechiul regat este în metamorfozare culturală şi demografică.

      Social, s-a revenit la simbol, la ierarhia tribală, unde obiectul de prestigiu trebuie să fie strălucitor pentru a impune prestanţă şi a legitima puterea ca în imperiul lui Timur Lenk. Obiectele de prestigiu sunt fie din metal nobil (vezi ghiulurile, colanele, lanţurile pe care le poartă agresiv chiar şi românii cu bani), fie se singularizează prin unicitate (cea mai tare maşină, cea mai mega-vilă etc.).

      În condiţiile în care aculturaţia a trecut de bariera sensibilă a unui posibil eşec, considerăm că nu ar mai fi necesară existenţa SISROM-ului, căci obiectivele sale oricum vor fi atinse în cel mult două decenii. Poporul român a fost (h)indus în eroare de istorie!

      Apreciază

      • emilian said, on ianuarie 27, 2012 at 11:09 am

        Tiganii trebuie sa se romanizeze si nu romanii sa se tiganizeze. Asa cum rockul distruge pe cei cu educatie transformandu-i in atei, tot asa maneaua urmareste sa-i desfraneze(sa-i impatimeasca) pe cei cu mai putina inclinatie spre studiu, pe oamenii extrem de simpli. Stia Domnitorul Vasile Lupu de ce a impus interdictia expresa de a se amesteca sangele. Deloc intamplator se promoveaza rockul si maneaua. Cu muzica clasica nu le-a mers aceasta fiind primul pas pentru a te apropia de muzica bisericeasca cum arata parintele Serafim Rose. Noi romanii avem doinele care sunt superbe. Stiti cum se adresau tiganii taranilor romani acum nu multa vreme pe la tara (mai ales la sate in Modova). Sarutmana boierule!

        Apreciază

  16. Gigi said, on ianuarie 27, 2012 at 1:35 pm

    Apreciază

  17. Fratele Ioan said, on ianuarie 27, 2012 at 5:49 pm

    Dar de fizionomia lor ce zice-ti ?
    Eu cand vad un cantaret de rock satanist gen Osborn, ma cutremur si schimb imediat canalul.
    Au o infatisare , care cred ca se aseamana intrucatva cu a unui demon.

    Apreciază

  18. ed said, on ianuarie 27, 2012 at 6:18 pm

    @Toma
    …mai citeste ceva istorie,incearca alte surse,nu cele”oficiale”..:.”Astăzi, fenomenul de aculturare este însă foarte interesant şi este în plină desfăşurare. Antropologic, etnia ţigănească urbanizată este destul de bine articulată istoric: gust pentru vestimentaţie, igienă, pe alocuri chiar fineţuri intelectuale de nivel mediu pe care arareori le întâlneşti printre fiii de muncitori care au colonizat Bucureştiul”-…
    Trebuie sa fii extrem de naiv sa crezi asa ceva,d-le Toma,vezi ca multi fii de muncitori s-au jertfit pt credinta si neam…dar unii prefera manelele,deh…doinele noastre sunt cam invechite si pline de ancenstralul dor…e greu sa fii ROMAN,d-le Toma si alti alogeni,asa-i???
    Doamne ajuta!!!

    Apreciază

  19. Am ascultat ani de zile rock ; dar . . Rockul ucide mintea si inima said, on ianuarie 27, 2012 at 6:46 pm

    Formatia favorita era Nirvana. Pe langa asta mi-a placut Black Sabbath, Anthrax, Metalica, Deep Purple, Alice Cooper, Foo Fighters, System of Down (chiar daca sunt fata, am fost atrasa de partea hard) si multi altii.

    Nu lipseam martea din Fire, cand era seara rock. Stateam pana la 5 dimineata.

    Le-am lasat pe toate in urma, merg regulat la biserica,dar mai ascult din cand in cand rock. Nu cu aceeasi bucurie, ca acuma imi da mai mult dureri de cap. Sa-mi ajute Dumnezeu sa renunt de tot la rock.

    Un lucru vreau sa zic: e greu sa scapi, o data ce ai intrat in ringul muzicii asteia. Numai si numai rugaciunea poate ajuta un rocker sa se lase de meserie. Discutiile chiar daca le intelege, se intoarce tot la rock. Este ca un narcotic.

    Si da, am simtit pe pelea mea cum rock-ul ucide mintea si inima.

    Dumnezeu sa-i aiba in paza pe toti ortodocsii crestini cu astfel de indeletniciri si sa-i intoarca la Sf Biserica.

    Apreciază

  20. ramona said, on ianuarie 28, 2012 at 1:25 pm

    Dumnezeu sa te aiba in paza fosta rockerita!!!

    Apreciază

  21. […] Florin Stuparu: SATANISMUL MUZICII ROCK […]

    Apreciază

  22. 123 said, on iulie 25, 2013 at 10:28 pm

    Felicitari ascultati manele cantate de interlopi. Cand ala vine si iti ia gatu’ pe strada cu siguranta ii va pasa ca esti crestin sau nu… Dar na ala are o scuza…

    Apreciază

  23. 123 said, on iulie 26, 2013 at 1:29 am

    Atunci vezi cu cei de aici de pe site care spun ca sunt acceptabile si foarte ok pentru ca au versuri de dragoste. :)) Poate sunt masoni sau illuminati infiltrati care vor contribui la naruirea acestui proiect incredibil… (mind the sarcasm).

    Apreciază

    • saccsiv said, on iulie 26, 2013 at 2:36 am

      123

      SISTEMUL indoctrineaza. Si foloseste pentru asta multe, inclusiv rock-ul. Iar cei indoctrinati nu devin doar consumatori-unelte ci si vajnici aparatori ai acestui SISTEM.

      Asa, ca tine …

      Apreciază

  24. […] Florin Stuparu: SATANISMUL MUZICII ROCK […]

    Apreciază

  25. […] De citit neapărat:  Florin Stuparu: SATANISMUL MUZICII ROCK […]

    Apreciază

  26. Horror said, on noiembrie 2, 2015 at 5:43 pm

    Este absolut absurd faptul ca unii oameni pot crede asemenea aberatii. Oamenii mentionati mai sus au facut istorie, si sunt idolii multor oameni, inclusiv ai mei. Cand eram trista sau suparata sau chair cand am vrut sa ma ranesc am ascultat Rock si totul a devenit mai bine. Rock-ul nu are absolut nicio legatura cu religia. Cat despre Dumnezeu, eu una sunt Helenista (cred in Zeii greci) si sunt mandra sa spun asta. Acest articol este, din punctul meu de vedere o discriminare directa la adresa artei si a unei categorii de oameni. Nu am nimic impotriva crestinilor si va rog sa ma iertati in cazul in care am facut vreo greseala gramaticala, a fost neintentionat.De asemenea sugerez autorului sa mai consulte cate un dictionar din cand in cand.

    Apreciază

    • saccsiv said, on noiembrie 2, 2015 at 9:09 pm

      Horror

      Adica esti pagana, adica te-ai lepadat, adica esti cu satana. Si nu mai sugera tu nimic, caci esti de o incultura crasa.

      Apreciază

  27. […] Florin Stuparu: SATANISMUL MUZICII ROCK […]

    Apreciază

  28. […] Florin Stuparu: SATANISMUL MUZICII ROCK […]

    Apreciază

  29. […] Florin Stuparu: SATANISMUL MUZICII ROCK […]

    Apreciază


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: