SACCSIV – blog ortodox

Parintele Mihai Andrei Aldea indeamna la PRACTICAREA ARTELOR MARTIALE. Atentie insa, nu a celor orientale

Posted in preotul Mihai Andrei Aldea by saccsiv on noiembrie 18, 2011

Reiau integral articolul Ortodoxie si arte martiale. Interviu cu Pr. Mihai-Andrei Aldea: “Trebuie sa fim samuraii lui Hristos!”:

Parinte, se aude ca va lasati si chiar va indemnatii fii duhovnicesti sa practice arte martiale. Este adevarat?

Da, este adevarat

Sunt unii care s-au suparat si care chiar va vorbesc de rau pentru acest lucru. Care credeti ca este motivul?

Pentru ca nu inteleg ce inseamna expresia arte martiale. Din pacate este o obisnuinta in zilele noastre de a ne barfi, de a ne vorbi de rau unii pe altii si a fi necrutatori cu ceea ce ni se pare noua ca este un frate care greseste, chiar daca el nu a gresit, ci noi gresim, oricum ramane un fel de intuneric intre noi si fratele si o departare care nu se mai sfarseste. In vechime, crestinii, atunci cand un frate gresea il mustra cu durere in suflet pentru ca se temeau ca nu cumva sa-l piarda. Astazi crestinii abia asteapta sa greseasca unii dintre ei ca sa poata da in cap si sa-l scufunde in adancul iadului. Si daca incearca sa scoata capul cumva de acolo, in niciun caz nu-l lasa. Este prin urmare o moda, o obisnuinta, un refren, pe care l-am vazut chiar si la parinti socotiti de multi ca fiind duhovnicesti, de a pleca urechea la barfe, de a barfi, de a raspandi mai departe barfele auzite, fara nicio cercetare serioasa, fara a verifica. Si trebuie sa spunem ca nimeni in afara de Dumnezeu nu le stie pe toate. Nimeni in afara de Dumnezeu nu se pricepe la toate. Atunci cand intalnesti ceva pe care nu l-ai studiat, nu l-ai cercetat asa cum se cuvine, pentru ca porunca este cercetati toate pastrati ce este bun, se cuvine sa fii cu bagare de seama, cu luare aminte, cu prudenta, ca nu cumva sa aluneci, sa cazi in vreo ispita si sa te trezesti ca ai marturisit altceva decat adevarul. Din nenorocire in zilele noastre acesta frica nu prea mai exista, ca sa nu spun ca nu mai exista deloc la foarte multi chiar dintre parintii Bisericii noastre si cu atat mai mult la mireni. A fost inlocuita aceasta frica de a nu gresi, de a nu vorbi despre ce nu stim, de atotcompetenta pe care pretindea că o are Ceausescu si care vad ca a intrat foarte adanc in sufletele romanilor. De aceea mulţi, foarte mulţi, vorbesc despre ce nu stiu, iar lipsa de dragoste este foarte puternica. Chiar cei care se pretind ca ar fi plini de dragoste, dragostea aceasta pe care pretind a o avea se manifesta la ei mai mult ca un pietism, asa in cat cei care predind a avea aceasta dragoste in realitate nu si-o manifesta fata de oameni, decât declarativ sau ca un fel de politeţe şi doar atâta vreme cat acestia nu-i supara, nu-i deranjeaza.

Din aceasta atitudine generala izvoraste si atitudine acelor care s-au suparat, s-au maniat, s-au smintit ca au auzit ca eu sunt de acord si chiar imi indemn fii duhovnicesti sa practice arte martiale. Fiindca toti acestia, despre care am auzit si eu, dar niciunul nu mi-a spus direct acest lucru, toti acestia nu au stat de vorba si cu mine, sa ma intrebe Parinte, am auzit ca faci asa ceva, de ce faci asta? Este un lucru de bun simt, elementar, mai ales ca multi dintre ei ma cunosc. Deci le este foarte usor sa ia legatura cu mine si sa isi faca datoria de crestini. In clipa in care auzi ca un parinte, sau un crestin oarecare, face nu stiu ce lucru despre care crezi ca este rau, dupa porunca lui Hristos trebuie sa te duci sa vorbesti cu el. Fie daca stii absolut sigur ca ceea ce face este rau, ca sa il ajuti sa se indrepte, printr-o discutie intre tine si el, fie, daca nu esti absolut sigur, dacă nu eşti cel mai mare teolog din lume si stii toate, sa-l intrebi, sa cercetezi, sa verifici. Si in felul acesta daca ai dreptate l-ai castigat pe fratele. Daca eu in vreo privinta gresesc, sunt oricand gata sa ma plec in fata celui care-mi arata ca am gresit. Dar sa imi arate, desigur, argumentat, teologic, serios. Nenorocirea este ca cei mai multi astazi nu asteapta sa vada daca fratele a gresit sau nu, ci cum il banuiesc de vreo greseala ii si dau in cap. Si cu atat mai mult daca sunt siguri ca a gresit cu adevarat, nici nu-l lasa sa se indrepte. Si pierdem si dragostea, si adevarul.

Si oare e corect asa, e ortodox?

Desigur ca nu! Cum sa fie corect sau ortodox asa? Dumnezeu are rabdare cu noi, ca noi gresim de multe ori, si incearca in fel si chip sa ne intoarca la credinta. Si atunci cand un frate greseste noi trebuie sa dovedim aceeasi rabdare pe care Dumnezeu o dovedeste fata de noi. Am vazut atitudini urate, foarte urate, fata de o serie intreaga de parinti duhovnicesti la cea mai mica afirmatie pe care unii sau altii din cei care se socotesc indreptatiti sa fie aparatorii supremi ai Ortodoxiei nu o intelegeau. Si, ca urmare, atacau persoana, nu ideea, persoana, cu maxima violenta. Culmea este ca in multe cazuri nu intelegeau cu adevarat daca avea dreptate parintele sau nu. In unele cazuri ar fi avut dreptate ei, daca ar fi vorbit duhovniceste, dar prin violenta atacului nu mai aveau nicio dreptate pentru ca se pierdea dragostea. Nu exista adevar fara dragoste si dragoste fara adevar. Iar aceasta atitudine este foarte raspandita. Ea rascoleste foarte multe patimi in ultima vreme si imi pare foarte rau ca se intampla asa ceva si ca s-a ajuns aici in loc sa existe o dragoste frateasca prin care cel care a gresit sa se plece indreptarii, iar cel care indreapta sa o faca cu dragoste, fara rautate, fara vreo inclinatie spre a jigni pe celalalt. Ci dimpotriva, cu iubire, cu dorinta de al mantui pe celalalt, pentru ca Ortodoxia nu se apara impuscand pe ortodocsii care nu se conformeaza anumitor norme. Ortodoxia se apara marturisind Adevarul cu dragoste si dovedind dragoste in Adevar. Eliminand una sau cealalta am pierdut marturisirea Ortodoxa. Mie nu imi pare rau pentru mine sau pentru alt parinte care este atacat pe nedrept. Imi pare rau pentru cei care ataca si barfesc, pentru ca isi pierd sufletele. Altfel, nicio suparare, n-au decat sa barfeasca si sa se tulbure cat vor, daca nu vor sa tina Legea lui Hristos. Chiar ma ruga cineva sa accentuez ca DACA ASA DE USOR URAM SI DENIGRAM PESTE NOAPTE PE CEI PE CARE INAINTE II AVEAM DE FRATI SAU PARINTI INTRU LUPTA CEA DREAPTA, ACEST LUCRU ARATA CA DRAGOSTEA SI REPSECTUL NOSTRU DE DINAINTE ERAU MINCINOASE, SI CA DE ABIA ACUM A IESIT LA IVEALA CE ESTE IN INIMILE NOASTRE SAU, MAI BINE ZIS, ERA DEJA ACOLO. SI CA ASA NE SURPAM UNII PE ALTII SI NU PUTEM DUCE NICIO LUPTA, CI NE AFLAM CA INTR-O IMPARATIE CARE SE SURPA PE SINE INSASI. Aceasta atmosfera domina peste tot si asa se intampla ca si in aceasta privinta, a pozitiei mele fata de artele martiale, multi se agita desi nu stiu despre ce vorbesc.

Ce nu stiu? Ne puteti da un exemplu?

Nu cunosc ce inseamna arte martiale. Si confundand artele martiale cu, de pilda, yoga sau alte practici religioase pagane, este firesc ca reactioneaza cu  respingere. Nu se pot accepta in Ortodoxie yoga si alte asemenea practici, ezoterism oriental, folosirea energiilor qi si altele asemenea. Respingerea lor este fireasca. Nefiresc este faptul ca nu discuta, nu intreaba, nu vin sa se sfatuiasca cu fratele, sau parintele despre care ei socotesc ca a cazut in greseala. Ori prin lucrul acesta ei deja fac un lucru impotriva poruncii lui Hristos. Pentru ca Hristos porunceste ca daca fratele cade in greseala, sa te duci sa-l mustri intre tine si el. Dar calcand porunca lui Hristos ei deja sunt in afara Ortodoxiei, desi pretind ca o apara. Fiinca intotdeauna daca fratele a gresit, trebuie sa incerci sa te duci sa vorbesti cu el intre tine si el, sau in cel mai rau caz, cand nu ai cum sa ajungi la el, vorbesti impotriva greselii, dar sa nu faci atacuri la persoana. Raspandirea de barfe, de tot felul de acuzatii si asa mai departe, fara cercetare, fara cercetare a temei, a subiectului, fara argumentatie teologica, fara o discutie cu cel cespre care crezi ca a gresit, sunt patimi si rataciri care din nenorocire sunt deosebit de raspandite si care vor duce la pieire pe cei care le practica. De-a lungul istoriei Bisericii au fost multe, multe vremuri in care s-a intamplat asa si cei care s-au supus acestor patimi s-au osandit. Daca nu s-au trezit la vreme ca sa se poata pocai, s-au osandit. Despre asta este vorba si aici. De aceea s-au suparat, pentru ca ei nu cunosc ce inseamna arte martiale, nici nu au venit sa discute, sa ma intrebe, si atunci fireste ca se tulbura si din obisnuinta de a barfi si de a osandi si de a raspnadi lucruri rele despre unii si altii, fac acest lucru si in privinta aceasta.

Artele martiale sunt asociate cu violenta. Poate ca acesta este un motiv al pripelii de care au dat dovada constestatarii dumneavoastra pe acest subiect.

Este adevarat ca sunt destui care fac o legatura intre arte martiale si violenta. Chiar este o legatura intre ele. Dar oare crestinului ii este oprita folosirea violentei oricand si oricum? Sa cercetam, spune Sfantul Apostol Pavel, si sa pastram ce este bun. Intelegand prin violenta orice forma de folosire a fortei si care influentati de doua curente pagane si anti-crestine, respectiv masoneria si neoprotestantismul, mai ales anumite ramuri ale neoprotestantismului, precum si multe curente new-age, socotesc ca este interzisa unui om civilizat, si cu atat mai mult unui bun crestin, orice folosire a fortei, ceea ce este o ratacire, este o cadere din Ortodoxie. Pentru ca nu exista in Ortodoxie vreo opreliste ca, la vremea potrivita, sa se foloseasca forta. Insa, din pacate, sub influenta neoprotestanta si sub influenta masonica s-a raspandit aceasta idee. Pentru ca si conducerile masonice, atat ale Romaniei cat si ale altor tari, vor sa inoculeze poporului ideea unei supuneri absolute fata de stat si fata de autoritati. Si atunci interzic orice acces al omului la mijloacele care ii asigura libertatea, printre aceste mijloace fiind si folosirea armelor si a fortei in caz de nevoie. Practic, un popor poate fi astazi inrobit fara probleme. Cele mai multe tari asa zis civilizate au armate de mercenari, de soldati platiti. Si care armate odata infrante, tara respectiva este infranta. Armate care constituie un procent extrem de mic din populatie, care au o putere destul de mica de a apara tara intr-un conflict direct. Care pot fi foarte usor inlaturate si mai mult decat atat, pot fi foarte usor cumparate. In vremea in care tot poporul era armata tarii nu puteai sa cumperi tot poporul. Ca urmare, atunci cand comunistii au intrat in Romania si au ocupat-o, au fost peste 14 ani de rezistenta crancena, armata, numai de cand si-au proclamat comunistii victoria si pana cand ultimele celule de rezistenta din munti au cazut. Si inca si dupa aceea a continuat rezistenta armata izolat priun unele persoane care nu au vrut sa se supuna si au luptat, chiar si cu arma in mana, si mai departe. Deci sovieticii si comunistii au avut de infruntat la noi rezistenta unor oameni care stiau ca datoria fiecarui barbat este de a fi gata sa lupte pentru Credinta, pentru Neam si pentru Tara pana la capat. Culmea absurditatii este ca parintii care prihanesc violenta, mirenii si calugarii care prihanesc violenta, in fel si chip, au adesea mare evlavie la acesti luptatori anticomunisti, fara sa-si dea seama nicio clipa de inselare. Nu poti pe de o parte sa declari oameni care au luptat cu arma in mana impotriva bestiei bolsevice ca fiind sfinti, iar pe cealalta parte sa interzici crestinilor sa invete sa faca ceea ce au facut acesti sfinti. Este o contradictie uluitoare si care totusi nu este observata de foarte multi.

Dar avem vreun temei in istoria Bisericii pentru ceea ce spuneti?

Avem pe Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, avem pe Sf. Mare Mc. Dimitrie, avem pe Sf. Teodor Stratilat, avem pe Sfantul Andrei Stratilat, avem pe Sfantul Mc. Dasius, si nenumarati alti sfinti militari, unii dintre ei purtand armele chiar in ziua in care au fost martirizati, fiind martirizati cu armele la brau. Si toti acestia ua luptat cu arma in mana, au ucis, au ranit si sunt sfinti. Constantin cel Mare, cel intocmai cu Apostolii, nu numai ca a luptat cu arma in mana, a condus armate in nenumarate batalii si Biserica il lauda pentru lucrul acesta. Nu zice “vai, nemernicule care ai luat arma”. Zice “Slava tie, Sfinte Constantin, care ai biruit in batalii pe dusmanii lui Dumnezeu”. Troparul Sfintei Cruci, in forma sa originala, zicea catre Dumnezeu „biruinta binecredinciosilor imparati asupra barbarilor daruieste”. Azi s-a schimat textul, dar istoria nu se schimba. Si ea marturiseste acest lucru pe care autoritatile anti-crestine si anti-nationale vor sa-l ascunda. Deci iata ca ideea acesta ca nu are voie crestinul sa foloseasca forta in nicio imprejurare este o idee necrestina, satanica. De fapt crestinul are chiar obligatia de a folosi forta atunci cand este de la Dumnezeu a folosi forta, atunci cand trebuuie. Insusi Scripturile poruncesc acestea. Pana si Sfantul Apostol Pavel spune limpede “De aceea dregatoria poarta sabie, ca sa pedepseasca.” Ori vedeti, de la dregatori Sfantul Apostol Pavel a primit 40 de bete pe spinare! Deci dregatoria avea si toiag cu care pedepsea, avea si bici, avea si pisica cu noua cozi, avea tot felul de unelte de pedepsire. Dar dintre toate, in Duhul Sfant fiind, Sfantul Apostol Pavel alege sabia! Ea nefiind instrument de pedepsire cu bataia la palma sau pe spinare, ci fiind instrument de moarte. Aratand Duhul Sfant prin aceasta ca exista imprejurari in care de la Dumnezeu este lasata chiar si pedeapsa cu moartea. Cu care eu personal nu sunt de acord, o privesc plin de teama pentru ca nu poate fi schimbata daca a fost gresit aplicata, dar pe care iata, Dumnezeu prin gura Sfantului Apostol Pavel o incuviinteaza in anumite imprejurari. Pe mine ma cutremura ideea pedepsei cu moartea, dar Dumnezeu o incuviinteaza, iar prin gura Sfantului Apostol Petru o si da. Pentru ca atunci cand Anania si Safira au mintit Duhul Sfant, au fost pedepsiti cu moartea. Dar nu au fost pedepsiti cu moartea pur si simplu, ci prin gura Sfantului Apostol Petru, el a fost cel care a dat osanda de moarte asupra lor si au murit. La fel de bine putem spune ca Sfantul i-a ucis cu gura lui, prin puterea Duhului Sfant. Nu vad care e deosebirea in a ucide cu sabia si a ucide cu puterea gurii.  Cine are puterea gurii ucide numai cu cuvantul, dar cine nu are puterea gurii dar trebuie sa o faca va ucide cu sabia, cu pusca sau cu ceea ce are. Nu acest lucru este esential, mijlocul prin care s-a facut uciderea, ci daca Dumnezeu a ingaduit sau nu ca un om sa rosteasca osanda de moarte asupra altui om si aceasta sa fie indeplinita. Si raspunsul este cutremurator pentru omul de astazi. Da, Dumnezeu a ingaduit si ingaduie acest lucru.

Sunt invataturi bisericesti sau Sfinti Parinti care propovaduiesc impotriva practicarii artelor martiale?

Nu, nu exista asa ceva. Dimpotriva, Sf. Ioan Gura de Aur ii lauda pe osteni pentru ostenirile lor, la fel Sf. Vasile cel Mare si alti Sfinti Parinti. Sunt dati ostenii drept pilda si de Sf. Ap. Pavel si de multi altii, pentru crestinii cae vor sa duca lupta cea buna. Pentru ca toti crestinii care vor sa duca lupta cea buna trebuie sa o duca asemenea ostasilor. Sf.  Clement Romanul ii da ca pilda pe ostasi. Sf. Ignatie Teoforul si multi alti sfinti ii dau ca pilda pe ostasi, in cele bune, desigur. Sf. Ioan Botezatorul atunci cand este intrebat de ostasi ce trebuie sa facem ca sa ne mantuim, nu le spune “renuntati la arme”. Ci le spune “nu nedreptatiti pe nimeni, nu jefuiti pe nimeni, fiti multumiti cu solda voastra”. Vedeti, aici e un cuvant ingrozitor pentru cei care cred ca orice folosire a fortei, a violentei, este rea. Sf. Ioan Botezatorul cel mai mare nascut din femeie, dupa cum spune Insusi Mantuitorul, nu le spune soldatilor sa renunte la solda, nu le spune sa se lase de meseria armelor, ci le spune dimpotriva, sa fie multumiti cu solda lor. Deci  ii indeamna practic sa ramana in armata fiind multumiti cu solda lor. Supunandu-se comandantilor, dar ferindu-se a nedreptati pe cineva, ne jefuind pe cineva. Facandu-si meseria de ostasi cu dreptate. Deci Sf. Ioan Botezatorul ii indeamna pe ostasi sa ramana asa mai departe dar sa nu savarseasca nedreptati din starea in care sunt.Canonizarea unor sfinti care au fost ostasi pana la sfarsitul vietii lor, ca Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir, Sfantul Andrei Stratilat, Binecredinciosul Voievod Stefan cel Mare si altii asemenea arata si ea faptul ca Biserica a primit ostasia ca o cale de mantuire. Iar ostasie fara pregatire de lupta nu exista. Aceasta pregatire de lupta este cea numita adesea, astazi, arte martiale.

Dar, intorcandu-ma la intrebare, vedem ca in realitate niciunul dintre Sfintii Parinti nu a osandit niciodata folosirea fortei, a violentei, decat daca a fost facuta cu nedreptate. Acesta este “punctul pe i”, aici este locul in care se aluneca fie intr-o parte, fie in alta. Pentru ca unii spun “nu este voie deloc sa folosesti forta”, ceea ce este o minciuna, este o incalcare a cuvantului lui Dumnezeu, iar altii spun “foloseste forta cand vrei tu”, eventual „persecuta pe cei din alta natie sau de alta credinta”, ceea ce iarasi este o minciuna si o incalcare a cuvantului lui Dumnezeu. Exista o dreapta socoteala, o deosebire a duhurilor de care trebuie sa dam dovada in aceasta privinta. Sf. Ioan Gura de Aur spune ca Dumnezeu nu a lasat trupului omenesc arme, in sensul armelor pe care le au fiarele – coarne, colti, ghiare si altele asemenea – pentru ca exista vreme in care sa iei armele si exista vreme in care sa le lasi. Acest cuvant al Sf. Ioan Gura de Aur este potrivit cu cel al Ecleziastului care spune ca este vreme pentru toate lucrurile de sub cer; este vreme de pace si este vreme de razboi. Lucrurile nu se interpreteaza numai duhovnicesc. Ca daca este s-o luam duhovnicesc extrem de rar este vreme de pace, ca dracul ne ataca neincetat. Este vreme de pace si este vreme de razboi in viata de toate zilele. Este vreme in care sa iei armele si sa le folosesti si este vreme in care sa nu le iei. Dar! Cum ai putea sa iei armele sa le folosesti cand tu nu le stii, nu le cunosti, sau cu atat mai putin stii sa le folosesti? Si daca nu stii sa iei armele si nu stii sa le folosesti ai incalcat cuvantul lui Dumnezeu care spune ca este vreme de pace si este vreme de razboi. Ai incalcat cuvantul lui Dumnezeu care spune ca de aceea poarta stapanirea sabie, ca sa pedepseasca.

Dar noi nu suntem stapanire. Sau ce inseamna stapanire, de fapt?

Aici sunt doua trepte deosebite. Exista in primul rand dregatoriile oficiale ale unui stat. Dar atunci cand statul respectiv este sub ocupatie straina exista doua stapaniri. Cea straina si stapanirea nationala.

Stapanire nationala care se autoproclama.

Sau exista dinainte, dupa caz. In clipa in care japonezii au insulele Ryu- Ryu numite astazi Okinawa, populatia de acolo avea propriile capetenii si aceste capetenii au condus rezistenta impotriva ocupatiei japoneze; sau a ocupatiei chineze atunci cand chinezii au ocupat insulele. Chiar daca pe fata ei se prefaceau a se supune ocupantilor, pe ascuns ei conduceau rezistenta si era firesc intra-devar ca bastinasii din Ryu- Ryu sa faca aceasta rezistenta, sa lupte impotriva ocupantilor. Deci atentie, ca exista doua situatii foarte deosebita, atunci cand o tara are conducatorii sai si atunci cand o tara are conducatori straini, ocupanti. Cand are ocupanti, are datoria de a lupta impotriva ocupantilor.

Oare nu se cuvine sa ne supunem ocupantilor, sa ii socotim ca stapanire de la Dumnezeu?

La fel cum era firesc ca evreii sa nu ramana supusi egiptenilor care ii indemnau la nelegiuiri, sau filistenilor care ii indemnau la nelegiuiri si asa mai departe, la fel nu este firesc sa ne supunem nici noi. Desigur, ca sa lungim aici paranteza, lupta impotriva ocupatiei se realizeaza pe doua planuri. Planul material si planul duhovnicesc. Planul duhovnicesc este de fapt primul! Pentru ca, e bine sa stim asta, ocupatiile se datoreaza pacatelor si se inving pe plan material prin izbanda dovedita mai inainte pe plan duhovnicesc. Lupta impotriva ocupatiei incepe cu lupta impotriva propriilor patimi. Cu incercarea de a te intoarce cu adevarat catre Dumnezeu, de a fi un om si un popor bun, crestin, iubitor de Dumnezeu. Si abia apoi cu armele. Atunci cand un popor se ridica duhovniceste apoi se poate ridica si militar, sau economic, sau cultural sau alt fel, incat sa poata sa biruiasca, sa poata sa se ridice. Voi da un exemplu nu foarte duhovnicesc, dar care in anumite limite, desigur, ne poate ajuta sa intelegem despre ce vorbim. Polonezii erau sub ocupatie straina. O parte din Polonia era ocupata de germanici, iar cealalta parte era ocupata de Imperiul Tarist. Erau destul de prost tratati polonezii de partea germana si ingrozitor de prost tratati in partea ruseasca. Multi dintre polonezi, numai pentru ca erau polonezi erau bagati in puscarie, in lagare rusesti. Si polonezii erau resemnati si dezbinati, multi dintre ei ajungeau sa emigreze, exista pana astazi comunitati poloneze in Brazilia, Argentina, Uruguai, Paraguai, formate atunci. Polonezi care au emigrat in aceste tari si care pana astazi au acolo comunitati. Si parea ca Polonia va disparea de pe harta Europei, dar au fost un Sienkiewicz si alti cativa care le-au adus aminte ca ei au evlavie la Maica Domnului, le-au adus aminte ca ei sunt uniti dincolo de dezbinarea lor, pentru ca polonezii erau extrem de dezbinati, prin evlavia pe care o au la Maica Domnului. Aici sigur, nu facem paranteza la paranteza cat de corecta era aceasta evlavie, asta este alta problema, pe o semnalam doar ca sa nu se caute degeaba nod in papura. Ideea este ca aducandu-si aminte ca ei sunt uniti prin acest punct au reusit pas cu pas sa se uneasca si prin celelalte si pana la urma a reaparut Polonia pe harta lumii, desi disparuse. Si exista pana astazi, desi intre timp hotarele ei s-au tot schimbat. Dar a reusit sa reziste pana astazi pentru ca multa vreme si-au adus aminte ca exista ceva care ii uneste. Deci a fost intai o ridicare spirituala, chiar daca neorientata corect din punct de vedere ortodox, dupa care a putut sa existe sa zicem asa si ridicarea materiala. Cu atat mai mult la noi, cei care suntem din poporul lui Dumnezeu, fara o indreptare interioara, sufleteasca si de aceasta data corecta, nu poate exista ridicarea materiala. De ce spun cu atat mai mult, pentru ca in vreme ce ereticii stiu putin si gresit, ortodocsii sunt oameni care trebuie sa stie mai multe, sa stie Adevarul. Iar sluga care stie multe, mult va fi batuta. Mai mult se cere de la un popor ortodox, decat de la un popor neortodox. Inaintea lui Dumnezeu o greseala facuta de ortodocsi este pedepsita mult mai aspru decat o greseala facuta de eretici sau pagani, pentru ca ei, saracii, sunt in ratacire, pe cand ortodocsii au Adevarul la indemana. Deci, ca sa ne intoarcem la intrebare, aceste doua tipuri de razboi, duhovnicesc si material, merg mana in mana, pentru ca noi, oamenii, suntem si suflet si trup. Nu putem sa dam deoparte nici sufletul, nici trupul, si sa zicem ca omul e numai una dintre ele. Asa incat si rezistenta impotriva ocupantilor, despre care am tot vorbit pana acum, se desfasoara pe aceste doua planuri, duhovnicesc si material, material si duhovnicesc, nelasand deoparte planul material cum din pacate fac multi, nici cel duhovnicesc, dupa cum fac altii. Asa incat trebuie un crestin ortodox sa fie pregatit, daca nu este calugar sau cleric, trebuie sa fie pregatiti sa poata lupta cu arma in maini pentru a-si apara familia, Tara, Neamul, Credinta, pentru a-si face datoria. Si atunci cand este sub ocupatie este obligat sa lupte, e de datoria lui de a lupta. Face parte de datoria lui fata de stapanirea reala, pentru ca stapanirea reala a unei tari nu este cea a ocupantului, ci este cea pe care o are cand este liber. Pe de alta parte exista si stapanirea propriu-zisa a unei  tari. Si acesteia trebuie sa ne supunem, sa o slujim in tot ceea ce ne cere, in tot ce nu este impotriva poruncilor lui Dumnezeu. Deci fie intr-un fel, fie intr-altul, exista o anumita legatura foarte directa intre crestinul obisnuit si stapanire asa incat obligatia noastra de a putea folosi armele este extraordinar de mare. Cand spun a noastra ma refer la noi crestinii in general, pentru ca eu, de pilda, ca preot, nu am voie sa folosesc armele si niciun fel de violenta fizica. Un monah nu are voie sa foloseaca armele si niciun fel de violenta fizica. Arma noastra trebuie sa fie arma Duhului si a Cuvantului lui Dumnezeu. In vreme  ce pentru mireni, pe langa aceasta arma a Duhului si a Cuvantului lui Dumnezeu, care se presupune ca la ei nu este atat de bine stapanita ca la clerici sau la monahi, trebuie sa existe armele fizice simbolizate in Sfanta Scriptura prin sabie.

Din ce am inteles, principala cauza a acuzatiilor aduse dumneavoastra este faptul ca cei care v-au acuzat nu inteleg ce inseamna artele martiale. Ce inseamna artele martiale?

Expresia aceasta, arte martiale, vine din latina. Multi confunda artele martiale cu ceea ce ei insisi adesea numesc arte martiale orientale. Pai daca exista arte martiale orientale inseamna ca exista si alt fel de arte martiale, vestice, nordice, sudice. Asta glumind putin, dar prin simpla precizare orientale, inseamna ca exista mai multe grupe de arte martiale. Ceea ce nu observa multi din cei care confunda artele martiale cu artele martiale orientale, este faptul ca insasi expresia este din latina. Artele martiale reprezinta acele cunostinte teoretice si practice de lupta. In special individuala, dar nu numai, care il ridica pe un om la un nivel de excelenta in ostasie, in lupta. De aceea e cuvantul arte, pentru ca in vechime cuvantul arte nu insemna cum se crede astazi, ceea ce tine de frumos, de estetic. Prin arte se intelegeau domeniile de excelenta dintr-o parte sau alta. Ingineria era o arta atunci cand era practicata la nivel inalt, si era o tehnica atunci cand era practicata la un nivel simplu. Un constructor oarecare era un constructor si atat. Dar un inginer ca Apolodor din Damasc, care a facut Podul lui Traian sau alte monumente de acestea uimitoare, era un super-constructor, era un artist. Acesta era sensul vechi al cuvântului. Acuma arta si artist inseamna altceva, dar expresia de arte martiale vine din vechime, din vremea romana, cand termenul martial definea tot ceea ce era legat de razboi, iar arte martiale insemna arte ostasesti. Arta de a fi un luptator desavarsit, cam asta insemna arta martiala. Mijlocul, stiinta, cunoasterea prin care poti sa devii un luptator desavarsit. Din acest punct de vedere atat tehnic si idea, arta martiala este si scrima, si niciunul dintre cei care se supara pe practicarea artelor martiale nu cred ca i-ar da anatema pe floretistii sau floretistele noastre care castiga medalii, pentru ca practica scrima si au pus mana pe floreta, si totusi este vorba de o arta martiala. Arta martiala este si tirul cu arcul, dar nu cred ca unii din cei care se infurie si se manie pe practicarea artelor martiale si dau anatemei artele martiale, se gandesc o clipa ca cei care fac tir cu arcul sunt practicanti de arte martiale. Biatlonul este o arta martiala. Stiinta de a combina efortul deplasarii pe schiuri cu un tir de cea mai inalta precizie, este o stiinta martiala si tine de artele martiale. Si exista si multe alte asemenea arte martiale care nu sunt arte martiale orientale dar sunt arte martiale. Tot ceea ce faceau sfintii militari in armatele romane ca sa invete sa foloseaca sulita scurta, sau lunga, sabia, scutul, arcul si alte arme care se foloseau acolo, toate aceste lucruri se cheama arte martiale. Din nenorocire multi nu inteleg pur si simlu ce inseamna termenul si confunda artele martiale cu yoga sau alte practici de acestea. Daca ar fi egal termenul de arte martiale cu artele martiale ezoterice, pagan religioase, atunci fireste da, ar fi interzis oricarui crestin sa le practice. Nu este admisibil ca un crestin sa practice zen, exercitii de qi, yoga sau alte lucruri din acestea. Noi suntem crestini si tot ceea ce practicam trebuie sa fie in  cultul nostru, al Ortodoxiei. Deci sunt ingaduite numai artele martiale care nu impun odata cu practicarea lor si o gandire, o traire necrestina si ritualuri necrestine. Dar din nefericire foarte multi confunda asemenea arte martiale pagane care sunt intradevar interzise crestinilor, cu artele martiale luate global, in care arte martiale intra tot ceea ce inseamna pregatirea militara obisnuita de lupta a unui ostas. Deci avem o situatie cumplita in care ei, pe de o parte, la fiecare Liturghie ii binecuvinteaza pe ostasii tarii noastre, iar pe de alta parte, ii dau anatemei pe motiv ca fac arte martiale. Este o absurditate care izvoraste din neintelegerea termenilor si din lipsa de cercetare. Nu se merge pe ideea cercetati toate, pastrati ce este bun… Toti se pricep – am zis ca Ceusescu si o sa mi se spuna ca sunt prea aspru, dar asa este – toti se pricep la toate, si nu vor sa caute, sa vada ce insemna de fapt lucrul acela. Este sau nu este ortodox? Se poate sau nu practica? Cutare arta martiala, ca doar este scris “cercetati toate pastrati ce este bun”, cuprinde sau nu cuprinde obligatoriu elemente ezoterice, pagane? Ca daca le cuprinde nu avem voie de o practicam! E interzis! Dar o arta martiala cum e tirul cu arcul si vorbim nu de kyudo, arta martiala japoneza, shintoista, ci de tirul cu arcul european, este o arta martiala ce poate fi practicata de orice crestin cu toata linistea, cu toata libertatea. Ba e chiar recomandabil sa o practice, ca tot trebuie sa stim sa luptam, sa avem spirit de luptatori, sa putem, sa stim macar atat: sa intindem un arc. Culmea este, ma repet dar asta este situatia, ca sunt parinti care canta ei insisi sau asculta cu bucurie cantece in care i se spune lui Stefan “Maria ta insenineaza-ti chipul, arcasii n-au uitat sa dea la semn”, dar in acelasi timp ei interzic credinciosilor sa invete “sa dea la semn”. Pai daca tu ai evlavie la Stefan cel Mare sau la Constantin cel Mare, atunci trimite toti barbatii care sunt credinciosi sa practice arte martiale, ca sa fie vrednici de inaintasii lor. Sigur, nu arte martiale din acestea yoghine, budiste, shintoiste sau de mai stiu eu ce religiozitate pagana. Nu asa ceva, ci arte martiale facute pe traditia romaneasca, cu rugaciuni catre Sfantul Constantin cel Mare, catre Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, Sfantul Stefan cel Mare sau alti sfinti militari. Cu ocrotirea lor, fara a prelua nimic din ceea ce inseamna religiozitate pagana. Nu avem voie sa preluam nimic din ce inseamna religiozitate pagana. Dar avem obligatia de ai indemna pe mirenii nostri sa invete sa fie luptatori.

Un tanar, practicand arte martiale, nu se expune la pericolul de a cadea in unele patimi?

Bineinteles. Orice faci, de la mancare la rugaciune, te expune la ispite. Deci si ostasia sau artele martiale. Dar cred ca se expune unui pericol mult mai mare, de miliarde de ori, repet, de miliarde de ori mai mare cel care sta acasa cu televizorul si computerul. De miliarde de ori e mai mare primejdia! Ducandu-se si muncind sa se antreneze la tir cu arcul, la scrima, si la alte arte martiale ingaduite unui crestin el isi consuma energia fizica, isi dezvolta capacitatile de luptator, isi dezvolta disciplina si vointa si puterea de munca si invata sa se stapaneasca mult mai bine decat daca sta la televizor si la calculator si se uita la pornografie si face malahie, sau la violenta gratuita americana si ajunge „smecher” de tip Bronx sau Harlem, sau joaca jocuri din acestea pana innebuneste si la cap, si la inima, si la suflet. E incomparabil mai mare ispita din partea aceasta, a nepracticarii artelor martiale, decat a practicarii.

Ati vorbit in special de acele arte martiale care pentru practicare necesita o arma. Cum ramane cu artele martiale care implica lupta corp la corp?

Bineinteles ca sunt recomandate. Atunci cand am vorbit de artele martiale romane de pilda pe care le-a practicat si Sfantul Dimitrie si alti Sfinti, acestea includeau lupta corp la corp. Sigur, tranta romana nu era nici pe departe ceea ce vedem astazi in concursurile greco-romane, era mai dura, pentru ca pe atunci era voie sa se puna piedici, era voie sa se dea lovituri. Semana foarte mult cu ju-jitsu-l japonez de secol XIX. Tranta de pe atunci care era practicata in armatele romane si nu numai in armatele romane, pentru ca erau tabere de instructie si pentru civili, cum le-am spune noi astazi. Pe vremea aia nu existau civili, existau rezervisti si cetateni sub arme. Orice cetatean era socotit rezervist, era socotit un potential ostas. Daca patria era atacata, fiecare om liber trebuia sa poata sa o apere cu arma in mana. Ca urmare, pe langa toate orasele mari si de multe ori si pe langa grupurile de sate, existau tabere de pregatire unde ostasii se pragateau, dar alaturi de ostasi se pregateau si ceea ce am numi astazi civilii. Iar lupta fara arme era obligatorie. Exista si un anumit fel de box care se practica atunci, dar acela nu se practica chiar fara arme, ci erau niste manusi din piele cu ghinturi de plumb sau chiar de fier, erau mai multe feluri de lupta.

Lie, un razboinic vandal care ucisese o multime de crestini si isi batea jos de crestini numindu-i si socotindu-i lasi pentru ca nu luptau a fost ucis de Nestor, cu binecuvantarea Sfantului Dimitrie, intr-o lupta in care Nestor nu a folosit arme, a luptat cu mainile goale impotriva lui Lie si l-a infrant si la aruncat in sulite. A facut acest act de violenta, sa se cutremure pietistii ca a facut Nestor un act de violenta, si l-a ucis pe Lie, a facut “o crima”. A facut-o cu binecuvantarea Sfantului Dimitrie, si atat Sfantul Dimitrie cat si Sfantul Nestor sunt in calendar. Si Dumnezeu le-a binecuvantat lupta lor. Cititi-le si cantati-le troparul ca sa vedeti cum i-a binecuvantat Dumnezeu pentru aceasta lupta! Si de ce a fost ucis Sfantul Dimitrie? Pentru ca a binecuvantat pe Nestor sa-l ucida pe Lie. De ce a fost ucis Nestor? Pentru ca l-a invins pe Lie in lupta. Insasi lupta a fost marturisirea lui Hristos, sa se cutremure cei care spune ca nu are voie crestinul sa foloseasca lupta. Insasi lupta lui Nestor impotriva lui Lie a fost mijlocul prin care a marturisit pe Hristos. El alta marturisirea nu a facut. Atat a facut si a fost de ajuns sa fie socotit un mare mucenic. Sfantul Dimitrie pentru asta a fost martirizat, pentru ca a ajutat sa aiba loc marturisirea lui Nestor. Deci iata ca exista si lupta corp la corp, iata ca lupta corp la corp este binecuvantata de Dumnezeu atunci cand este facuta dupa randuielile Dumnezeiesti. Aici este insa ceva care trebuie mereu subliniat, pe care trebuie mereu sa staruim, faptul ca nu este voie sa folosim forta dupa poftele noastre, ca nu este ingaduit unui crestin sa foloseasca armele dupa poftele lui. Ci numai atunci cand trebuie cu adevarat. Sa apere Credinta, Neamul sau Tara. Sau sa apere, desigur, alti oameni, alte familii, alte tari, alte neamuri lovite de cei rai. Nu scot sabia si tai capul celui care m-a enervat. Sau incep sa-i dau pumni, sau altceva de felul asta. Daca cineva m-a enervat ii cer iertare. Daca cineva m-a enervat, ma rog pentru el. Daca cineva ma uraste, ma supara, ma rog pentru el. Nu e voie sa folosim forta in asemenea imprejurari. Nu este voie si aceasta oprire merge pana la martiriu, pana la a rabda moartea dupa chipul Mantuitorului, chiar daca ne-am putea apara. Dar exista imprejurari, care sunt aratate si de Sf. Ioan Gura de Aur, si de Sf. Constantin cel Mare si de multi sfinti in istoria Bisericii, in care se arata foarte clar ca trebuie folosite armele. Armata trebuie sa lupte, cetatenii au datoria sa se ridice si sa lupte. Toate aceste lucruri sunt aratate in istoria Bisericii, iar a le nega inseamna a nega pur si simplu Ortodoxia.Poate imi va da vreodata Dumnezeu putere si vreme sa scriu despre acestea, ca sa se vada macar unele din temeiurile teologice si istorice, sa se inteleaga adevarul.

Dumneavoastra parinte, de ce va indemnati fii duhovnicesti sa practice arte martiale?

Ca sa nu fie puturosi, ca sa nu fie lasi, ca sa nu fie dezordonati, haotici, ca sa nu fie lesne lasatori, sau delasatori, ci dimpotriva, sa fie harnici, sa aiba rigurozitate, disciplina, vointa, responsabilitate si seriozitate in ceea ce fac. Sa invete sa fie buni ostasi ai lui Hristos, incepand de la cele trupesti si urcand la cele duhovnicesti si, desigur, sa fie buni Romani. Sa nu fie violenti, pentru ca atunci cand te duci si te antrenezi in arte martiale, repet, nu vorbesc de arte martiale cu incarcatura religioasa pagana, asa ceva este interzis oricarui crestin. Eu imi indemn fii duhovnicesti la arte martiale unde insisi instructorii se spovedesc, fac rugaciune si asa mai departe. Nu sunt niste pagani sau niste propovaduitori ai paganismului. Dar revenind! In clipa in care se duce cineva intr-o sala de pregatire de lupta, sau intr-o tabara de pragatire, si vrand nevrand isi ia pumni, sau un picior, sau alte lovituri, il doare si il doare rau de tot, iar uneori il doare 3-4 zile dupa ce a primit lovitura, sau o saptamana, sau mai mult. Si invata ceea ce este durerea! Invata doua lucruri foarte importante, o data, sa o duca si a doua oara, sa nu o provoace. Cineva care stie cat de tare doare o lovitura, nu se va mai repezi cum se reped tot felul de nemernici sa-si bata nevestele una-doua pentru orice tampenie care i-a deranjat pe ei. Cineva care stie ce inseamna durerea nu se va repezi ca animalul sa-si bata copilul pana lesina pentru orice fleac amarat. Dimpotriva, stiinta aceasta a durerii, insotita bineinteles de o crestere duhovniceasca, de o indrumare a duhovnicului, il face pe om mult mai pregatit si sa o rabde, si sa nu o aduca asupra altcuiva. Avem nevoie de rigurozitate si disciplina, pentru ca din nenorocire, crestinii nostri nu cresc cum trebuie intru Hristos. Ba de multe ori deloc, tot timpul cad, cum se zice, din lac in put, si sovaie, si merg in cercuri si se intorc la pacate si la patimi si asa mai departe. De ce? Pentru ca nu au spirit de luptator. Pentru ca nu au seriozitate in ceea ce fac, pentru nu sunt seriosi in ceea ce fac.Ori fara o munca asidua intr-o disciplina si spiritualitate ostaseasca, nici nu vor dobandi un asemenea spirit. De unde sa-l dobandeasca? Monahii il castiga chiar prin randuielile ostasesti ale manastirilor, si acolo unde acestea nu se tin monahii slabesc mult duhovniceste sau chiar cad rau de tot. Dar mirenii de unde sa il aiba? Ei bine, din ostasie. Care a fost cu viclenie lasata pe seama statului in secolul XIX pentru ca acum sa fie suprimata de tot. Credeti ca din dragoste pentru noi a fost suprimata? Sau face parte din lucrarea de distrugere a omului, de inrobire a lui? Fara o educatie ostaseasca omul nu are disciplina, nu are curaj, nu poate duce lupte, nu face fata durerii, nu are darzenie, tarie, responsabilitate. Pregatirea aceasta te invata sa lupti, sa rabzi, sa ai responsabilitati, sa ii sprijini pe cei raniti – nu sa scuipi pe ei, cum fac multi jendari ortodoxisti de azi -, sa ai ascultare de superiori si sa stii unde se opreste aceasta ascultare… Foarte, foarte mare este folosul ostasiei si pentru mireni, dar si pentru monahi. Chiar daca forma este putin diferita.

Dincolo de spiritualitatea pagana japoneza, care este inacceptabila pentru Ortodoxie, eu admir conceptul, conceptul am spus, idealul, de samurai. Samuraiul este cel care traieste pentru a sluji, in teorie cel putin, practic stim ca pentru cei mai multi a fost cu totul altceva. Dar, ca teorie, samuraiul trebuia sa traiasca pentru a sluji, pentru diaconie, cum se spune in Ortodoxie. Pe cine sa slujeasca? Pe seniorul lui. Însă de ce trebuia samuraiul sa traiasca pentru a sluji seniorului? Pentru ca stia ca seniorul lui este tot samurai, adica traieste pentru a sluji pe seniorul lui. Si cine era seniorul lui? Pana la urma se ajungea la imparatul Japoniei, iar imparatul Japoniei era cel care slujea… Japonia. Poporul si tara. Deci practic un samurai, slujindu-si cu toata viata lui seniorul, stia ca slujeste Japoniei, si poporului. Noi ar trebui sa fim samuraii lui Hristos. Noi trebuie sa fim ostenii lui Hristos.

Oare pot avea Romanii o asemenea gandire, o asemenea viata?

Nu degeaba a aparut in epoca interbelica o miscare ca Oastea Domnului, sau nu degeaba a aparut Miscarea Legionara, ele au aparut pentru ca aceasta dimensiune a ostasiei mireanului este esentiala pentru un crestin si cu atat mai mult pentru Romani. Caci noi, Romanii, suntem urmasii legiunilor daco-romane. Noi nu suntem nici urmasii dacilor pagani, nici ai romanilor pagani, nici ai putorilor dace sau romane care se lafaiau in lux, curvasareau, se imbatau si mancau pana vomitau. Nu, noi suntem urmasii ostasilor crestini, legiunilor daco-romane crestine ale lui Constantin cel Mare si trebuie sa ne ducem mai departe mostenirea! Românul nu poate trai fara aceasta constiinta, pentru ca se va autodistruge, si asta se si intampla, se autodistruge. Dimpotriva, el trebuie sa stie sa lupte atat duhovniceste cat si fizic. Lucrurile acestea trebuie sa ne insoteasca din copilarie si pana la moarte. Cine izbuteste sa treaca dincolo de materialitatea trupului, sa ajunga la o lupta duhovniceasca foarte inalta, devine calugar, preot, episcop, este drumul pe care trebuie sa mearga. Insa nu trebuie uitat ca nici macar calugarul, preotul sau episcopul nu pot fi ceea ce sunt fara ostenelile fizice. Ca daca nu tine post, daca nu face metanii, daca nu se roaga, nu sta in picioare la slujba, si toate ostenelile fizice pe care trebuie sa le faca, nici mireanul nu mai e mirean, nici calugarul nu mai e calugar, nici preotul nu mai e preot, nici episcopul nu mai e episcop. Cad, se prabusesc, fiindca suntem si trup nu numai duh, si trupul trebuie sa aiba parte de o disciplina, de o instruire ostaseasca indiferent ca esti mirean, monah sau cleric. Spun asta nu spre incurajarea barfelor, ci ca sa ne cercetam pe noi insine daca facem ce trebuie. Trupul trebuie supus unei discipline, unei rigurozitati ostasesti. Fara aceasta nu putem sa mergem pe calea cea buna, pe urmele sfintilor ca sa castigam imparatia cerurilor.  Nu putem sa mergem pe calea care duce la viata. Trebuie sa ne insoteasca lucrurile acestea. Sigur, aplicarea acestor discipline de lupta nu este un scop in sine, este un mijloc, dar un mijloc de care este nevoie. De aceea imi indemn fiii duhovnicesti si chiar fiicele duhovnicesti sa se duca si sa practice arte martiale. Repet, nu orientale din acestea cu budism, shintoism si alte aberatii de acestea, nu. Din cele potrivite crestinilor. Ducandu-se si invatand acolo disciplina ostaseasca ei si ele invata sa fie oameni seriosi, rigurosi, luptatori, si castiga alta dimensiune religioasa. Vreau sa spun ca eu am fii duhovnicesti care practica sporturi, arte martiale, si am fii duhovnicesti care nu vor sa practice asa ceva. Eu ii indemn, nu silesc pe nimeni. Dar! Nu am succes in a-i creste duhovniceste pe cei care, sa zic asa, “stau pe bara”, pe cei care stau in casa si spun, eventual, ca nu se uita la televizor si la calculator. Poate nu se uita la ele aprinse prea multa vreme. Se uita la ele stinse si le tot poftesc pana cand ajung sa le aprinda. Nu reusesc sa-i ridic pentru ca ei chiar si o ora pe zi daca se uita la calculator si la televizor deja prin ora aia sunt extrem de desprinsi de realitate. Intr-atat incat numai cat se duc la scoala sau numai cat merg la servici nu-i ajuta sa devina constienti de ei insisi, nu-i ajuta sa castige seriozitatea si disciplina de care au nevoie ca sa creasca duhovniceste. Nu au cum. Sunt putine cazuri in care am izbutit impreuna cu unii fii duhovnicesti sa realizam un program din acesta foarte riguros de munca, cu metanii, ceva de genul 300-400-500 de metanii pe zi, cu munca pentru cei care sunt in nevoi si asa mai departe. Dar sunt cateva cazuri. Acestia sigur, prin aceasta devenire duhovniceasca nu au neaparata nevoie sa practice arte martiale, dar pe de alta parte daca Dumnezeu le va cere sa-si indeplineasca datoria de purtatori de arme fata de tara lor, nu o sa poata. Ceea ce inseamna ca mai devreme sau mai tarziu trebuie sa se calugareasca, sa se preoteasca, sau sa invete si ei a folosi armele. Nu trebuie uitat ca aceasta datorie de a-ti apara Neamul si Credinta cu arma in maini este o datorie lasata de la Dumnezeu. Ideea ca un crestin trebuie sa fie, vorba parintelui Nicolae Steinhardt, o oaie proasta, care sa accepte orice, este o ratacire.  Iar cei care au incercat sa mearga pe asemenea linie intotdeauna s-au despartit de Biserica, au cazut in erezie. La noi aceasta idee vine de la neoprotestanti, vine de la ideologia masonica pentru mase, ca masonii, in ei insisi nu au aceasta idee, dar o propovaduiesc pentru mase, si nu are nicio legatura cu Ortodoxia. Repet acest lucru, Miscarea Legionara, Oastea Domnului si Manastirile, care pana la urma au o organizare ostaseasca, dupa cum arata si Sf. Vasile cel Mare, ca pana si imbracamintea calugarului este o imbracaminte de ostas al lui Hristos, aceste grupari crestine au dat cei mai mari si cei mai multi sfinti in timpul prigoanelor comuniste. Si lucrul acesta ar trebui sa ne trezeasca, sa ne faca sa ne dam seama ca a socoti orice forma de ostasie  a mirenilor ca fiind deplasata este o ratacire. Tocmai aceasta gresita socoteala a ajuns sa rupa legatura intre multi dintre cei din Oastea Domnului si Miscarea Legionara de preotii si episcopii lor. Unii clerici s-au speriat de ostasie ca principiu pe care il vedeau necrestin, unii mireni ce se voiau ostasi s-au speriat de „superiori” si au iesit din randuiala… Multe greseli s-au facut, iar ascunderea sub obroc nu a dat si nu va da decat roade otravite, ajungandu-se la tot felul de greseli si caderi ce puteau fi evitate daca exista o gandire sanatoasa.

Parinte, in încheiere, ne puteti spune daca este Romania o tara aflata sub ocupatie?

Din punctul meu de vedere, astept sa-mi dovedeasca cineva ca nu este asa, dar din punctul meu de vedere da, Romania este o tara aflata sub ocupatie. Dincolo de orice alte discutii am un argument care mi se pare hotarator. Este esential sa ne uitam in istorie si sa ne dam seama de un lucru: orice regim care a a fost al cetatenilor ori s-a prefacut a fi a-l cetatenilor a inarmat pe oameni, sau macar i-a indemnat sa se inarmeze. Regimurile politice care indeamna oamenii sa nu foloseasca armele, sa nu aibe arme si sa nu stie sa le foloseasca sunt regimuri care vor fatis sa-i oprime pe oameni sau care nu sunt interesate deloc de cetateni. Atunci cand un regim politic interzice cetatenilor sa aiba arme sau le pune oprelisti cat mai puternice in a purta arme, acel regim este un regim dictatorial, exploatator, tiranic, de ocupatie, care vrea sa nimiceasca acel popor. Sistemul de stat este un sistem care trebuie sa-i reprezinte pe cetateni, sa-i ajute si sa-i apere. Un regim statal care impiedica pe cetateni sa se inarmeze este un regim de ocupatie, care se impotriveste cetatenilor. In istoria lumii, orice regim liber s-a realizat prin inarmarea tuturor cetatenilor. Stefan cel Mare, Constantin cel Mare, Teodosie cel Mare, Iustinian si oricati alti mari imparati sau domnitori de-ai nostri vrem sa dam, toti au inarmat populatia. Nu exista niciun stat liber in istoria lumii in care cetatenii sa nu fi fost inarmati si pregatiti de lupta. Daca o tara vrea sa fie libera, toti cetatenii cu drept de vot trebuie sa poată purta liberi arme.Concluzia corecta o poate trage oricine gandeste sanatos.

Interviu realizat de Cezar Machidon

   Comentariu saccsiv:

   Reiau paragrafele ce consider ca trebuiau sa apara in prima parte a interviului:

Din ce am inteles, principala cauza a acuzatiilor aduse dumneavoastra este faptul ca cei care v-au acuzat nu inteleg ce inseamna artele martiale. Ce inseamna artele martiale?

Expresia aceasta, arte martiale, vine din latina. Multi confunda artele martiale cu ceea ce ei insisi adesea numesc arte martiale orientale. Pai daca exista arte martiale orientale inseamna ca exista si alt fel de arte martiale, vestice, nordice, sudice. Asta glumind putin, dar prin simpla precizare orientale, inseamna ca exista mai multe grupe de arte martiale. Ceea ce nu observa multi din cei care confunda artele martiale cu artele martiale orientale, este faptul ca insasi expresia este din latina. Artele martiale reprezinta acele cunostinte teoretice si practice de lupta. In special individuala, dar nu numai, care il ridica pe un om la un nivel de excelenta in ostasie, in lupta. De aceea e cuvantul arte, pentru ca in vechime cuvantul arte nu insemna cum se crede astazi, ceea ce tine de frumos, de estetic. Prin arte se intelegeau domeniile de excelenta dintr-o parte sau alta. Ingineria era o arta atunci cand era practicata la nivel inalt, si era o tehnica atunci cand era practicata la un nivel simplu. Un constructor oarecare era un constructor si atat. Dar un inginer ca Apolodor din Damasc, care a facut Podul lui Traian sau alte monumente de acestea uimitoare, era un super-constructor, era un artist. Acesta era sensul vechi al cuvântului. Acuma arta si artist inseamna altceva, dar expresia de arte martiale vine din vechime, din vremea romana, cand termenul martial definea tot ceea ce era legat de razboi, iar arte martiale insemna arte ostasesti. Arta de a fi un luptator desavarsit, cam asta insemna arta martiala. Mijlocul, stiinta, cunoasterea prin care poti sa devii un luptator desavarsit. Din acest punct de vedere atat tehnic si idea, arta martiala este si scrima, si niciunul dintre cei care se supara pe practicarea artelor martiale nu cred ca i-ar da anatema pe floretistii sau floretistele noastre care castiga medalii, pentru ca practica scrima si au pus mana pe floreta, si totusi este vorba de o arta martiala. Arta martiala este si tirul cu arcul, dar nu cred ca unii din cei care se infurie si se manie pe practicarea artelor martiale si dau anatemei artele martiale, se gandesc o clipa ca cei care fac tir cu arcul sunt practicanti de arte martiale. Biatlonul este o arta martiala. Stiinta de a combina efortul deplasarii pe schiuri cu un tir de cea mai inalta precizie, este o stiinta martiala si tine de artele martiale. Si exista si multe alte asemenea arte martiale care nu sunt arte martiale orientale dar sunt arte martiale. Tot ceea ce faceau sfintii militari in armatele romane ca sa invete sa foloseaca sulita scurta, sau lunga, sabia, scutul, arcul si alte arme care se foloseau acolo, toate aceste lucruri se cheama arte martiale. Din nenorocire multi nu inteleg pur si simlu ce inseamna termenul si confunda artele martiale cu yoga sau alte practici de acestea. Daca ar fi egal termenul de arte martiale cu artele martiale ezoterice, pagan religioase, atunci fireste da, ar fi interzis oricarui crestin sa le practice. Nu este admisibil ca un crestin sa practice zen, exercitii de qi, yoga sau alte lucruri din acestea. Noi suntem crestini si tot ceea ce practicam trebuie sa fie in  cultul nostru, al Ortodoxiei. Deci sunt ingaduite numai artele martiale care nu impun odata cu practicarea lor si o gandire, o traire necrestina si ritualuri necrestine. Dar din nefericire foarte multi confunda asemenea arte martiale pagane care sunt intradevar interzise crestinilor, cu artele martiale luate global, in care arte martiale intra tot ceea ce inseamna pregatirea militara obisnuita de lupta a unui ostas. Deci avem o situatie cumplita in care ei, pe de o parte, la fiecare Liturghie ii binecuvinteaza pe ostasii tarii noastre, iar pe de alta parte, ii dau anatemei pe motiv ca fac arte martiale. Este o absurditate care izvoraste din neintelegerea termenilor si din lipsa de cercetare. Nu se merge pe ideea cercetati toate, pastrati ce este bun… Toti se pricep – am zis ca Ceusescu si o sa mi se spuna ca sunt prea aspru, dar asa este – toti se pricep la toate, si nu vor sa caute, sa vada ce insemna de fapt lucrul acela. Este sau nu este ortodox? Se poate sau nu practica? Cutare arta martiala, ca doar este scris “cercetati toate pastrati ce este bun”, cuprinde sau nu cuprinde obligatoriu elemente ezoterice, pagane? Ca daca le cuprinde nu avem voie de o practicam! E interzis! Dar o arta martiala cum e tirul cu arcul si vorbim nu de kyudo, arta martiala japoneza, shintoista, ci de tirul cu arcul european, este o arta martiala ce poate fi practicata de orice crestin cu toata linistea, cu toata libertatea. Ba e chiar recomandabil sa o practice, ca tot trebuie sa stim sa luptam, sa avem spirit de luptatori, sa putem, sa stim macar atat: sa intindem un arc. Culmea este, ma repet dar asta este situatia, ca sunt parinti care canta ei insisi sau asculta cu bucurie cantece in care i se spune lui Stefan “Maria ta insenineaza-ti chipul, arcasii n-au uitat sa dea la semn”, dar in acelasi timp ei interzic credinciosilor sa invete “sa dea la semn”. Pai daca tu ai evlavie la Stefan cel Mare sau la Constantin cel Mare, atunci trimite toti barbatii care sunt credinciosi sa practice arte martiale, ca sa fie vrednici de inaintasii lor. Sigur, nu arte martiale din acestea yoghine, budiste, shintoiste sau de mai stiu eu ce religiozitate pagana. Nu asa ceva, ci arte martiale facute pe traditia romaneasca, cu rugaciuni catre Sfantul Constantin cel Mare, catre Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, Sfantul Stefan cel Mare sau alti sfinti militari. Cu ocrotirea lor, fara a prelua nimic din ceea ce inseamna religiozitate pagana. Nu avem voie sa preluam nimic din ce inseamna religiozitate pagana. Dar avem obligatia de ai indemna pe mirenii nostri sa invete sa fie luptatori.

Ati vorbit in special de acele arte martiale care pentru practicare necesita o arma. Cum ramane cu artele martiale care implica lupta corp la corp?

Bineinteles ca sunt recomandate. Atunci cand am vorbit de artele martiale romane de pilda pe care le-a practicat si Sfantul Dimitrie si alti Sfinti, acestea includeau lupta corp la corp. Sigur, tranta romana nu era nici pe departe ceea ce vedem astazi in concursurile greco-romane, era mai dura, pentru ca pe atunci era voie sa se puna piedici, era voie sa se dea lovituri. Semana foarte mult cu ju-jitsu-l japonez de secol XIX. Tranta de pe atunci care era practicata in armatele romane si nu numai in armatele romane, pentru ca erau tabere de instructie si pentru civili, cum le-am spune noi astazi. Pe vremea aia nu existau civili, existau rezervisti si cetateni sub arme. Orice cetatean era socotit rezervist, era socotit un potential ostas. Daca patria era atacata, fiecare om liber trebuia sa poata sa o apere cu arma in mana. Ca urmare, pe langa toate orasele mari si de multe ori si pe langa grupurile de sate, existau tabere de pregatire unde ostasii se pragateau, dar alaturi de ostasi se pregateau si ceea ce am numi astazi civilii. Iar lupta fara arme era obligatorie. Exista si un anumit fel de box care se practica atunci, dar acela nu se practica chiar fara arme, ci erau niste manusi din piele cu ghinturi de plumb sau chiar de fier, erau mai multe feluri de lupta.

Lie, un razboinic vandal care ucisese o multime de crestini si isi batea jos de crestini numindu-i si socotindu-i lasi pentru ca nu luptau a fost ucis de Nestor, cu binecuvantarea Sfantului Dimitrie, intr-o lupta in care Nestor nu a folosit arme, a luptat cu mainile goale impotriva lui Lie si l-a infrant si la aruncat in sulite. A facut acest act de violenta, sa se cutremure pietistii ca a facut Nestor un act de violenta, si l-a ucis pe Lie, a facut “o crima”. A facut-o cu binecuvantarea Sfantului Dimitrie, si atat Sfantul Dimitrie cat si Sfantul Nestor sunt in calendar. Si Dumnezeu le-a binecuvantat lupta lor. Cititi-le si cantati-le troparul ca sa vedeti cum i-a binecuvantat Dumnezeu pentru aceasta lupta! Si de ce a fost ucis Sfantul Dimitrie? Pentru ca a binecuvantat pe Nestor sa-l ucida pe Lie. De ce a fost ucis Nestor? Pentru ca l-a invins pe Lie in lupta. Insasi lupta a fost marturisirea lui Hristos, sa se cutremure cei care spune ca nu are voie crestinul sa foloseasca lupta. Insasi lupta lui Nestor impotriva lui Lie a fost mijlocul prin care a marturisit pe Hristos. El alta marturisirea nu a facut. Atat a facut si a fost de ajuns sa fie socotit un mare mucenic. Sfantul Dimitrie pentru asta a fost martirizat, pentru ca a ajutat sa aiba loc marturisirea lui Nestor. Deci iata ca exista si lupta corp la corp, iata ca lupta corp la corp este binecuvantata de Dumnezeu atunci cand este facuta dupa randuielile Dumnezeiesti. Aici este insa ceva care trebuie mereu subliniat, pe care trebuie mereu sa staruim, faptul ca nu este voie sa folosim forta dupa poftele noastre, ca nu este ingaduit unui crestin sa foloseasca armele dupa poftele lui. Ci numai atunci cand trebuie cu adevarat. Sa apere Credinta, Neamul sau Tara. Sau sa apere, desigur, alti oameni, alte familii, alte tari, alte neamuri lovite de cei rai. Nu scot sabia si tai capul celui care m-a enervat. Sau incep sa-i dau pumni, sau altceva de felul asta. Daca cineva m-a enervat ii cer iertare. Daca cineva m-a enervat, ma rog pentru el. Daca cineva ma uraste, ma supara, ma rog pentru el. Nu e voie sa folosim forta in asemenea imprejurari. Nu este voie si aceasta oprire merge pana la martiriu, pana la a rabda moartea dupa chipul Mantuitorului, chiar daca ne-am putea apara. Dar exista imprejurari, care sunt aratate si de Sf. Ioan Gura de Aur, si de Sf. Constantin cel Mare si de multi sfinti in istoria Bisericii, in care se arata foarte clar ca trebuie folosite armele. Armata trebuie sa lupte, cetatenii au datoria sa se ridice si sa lupte. Toate aceste lucruri sunt aratate in istoria Bisericii, iar a le nega inseamna a nega pur si simplu Ortodoxia.Poate imi va da vreodata Dumnezeu putere si vreme sa scriu despre acestea, ca sa se vada macar unele din temeiurile teologice si istorice, sa se inteleaga adevarul.

Dumneavoastra parinte, de ce va indemnati fii duhovnicesti sa practice arte martiale?

Ca sa nu fie puturosi, ca sa nu fie lasi, ca sa nu fie dezordonati, haotici, ca sa nu fie lesne lasatori, sau delasatori, ci dimpotriva, sa fie harnici, sa aiba rigurozitate, disciplina, vointa, responsabilitate si seriozitate in ceea ce fac. Sa invete sa fie buni ostasi ai lui Hristos, incepand de la cele trupesti si urcand la cele duhovnicesti si, desigur, sa fie buni Romani. Sa nu fie violenti, pentru ca atunci cand te duci si te antrenezi in arte martiale, repet, nu vorbesc de arte martiale cu incarcatura religioasa pagana, asa ceva este interzis oricarui crestin. Eu imi indemn fii duhovnicesti la arte martiale unde insisi instructorii se spovedesc, fac rugaciune si asa mai departe. Nu sunt niste pagani sau niste propovaduitori ai paganismului. Dar revenind! In clipa in care se duce cineva intr-o sala de pregatire de lupta, sau intr-o tabara de pragatire, si vrand nevrand isi ia pumni, sau un picior, sau alte lovituri, il doare si il doare rau de tot, iar uneori il doare 3-4 zile dupa ce a primit lovitura, sau o saptamana, sau mai mult. Si invata ceea ce este durerea! Invata doua lucruri foarte importante, o data, sa o duca si a doua oara, sa nu o provoace. Cineva care stie cat de tare doare o lovitura, nu se va mai repezi cum se reped tot felul de nemernici sa-si bata nevestele una-doua pentru orice tampenie care i-a deranjat pe ei. Cineva care stie ce inseamna durerea nu se va repezi ca animalul sa-si bata copilul pana lesina pentru orice fleac amarat. Dimpotriva, stiinta aceasta a durerii, insotita bineinteles de o crestere duhovniceasca, de o indrumare a duhovnicului, il face pe om mult mai pregatit si sa o rabde, si sa nu o aduca asupra altcuiva. Avem nevoie de rigurozitate si disciplina, pentru ca din nenorocire, crestinii nostri nu cresc cum trebuie intru Hristos. Ba de multe ori deloc, tot timpul cad, cum se zice, din lac in put, si sovaie, si merg in cercuri si se intorc la pacate si la patimi si asa mai departe. De ce? Pentru ca nu au spirit de luptator. Pentru ca nu au seriozitate in ceea ce fac, pentru nu sunt seriosi in ceea ce fac.Ori fara o munca asidua intr-o disciplina si spiritualitate ostaseasca, nici nu vor dobandi un asemenea spirit. De unde sa-l dobandeasca? Monahii il castiga chiar prin randuielile ostasesti ale manastirilor, si acolo unde acestea nu se tin monahii slabesc mult duhovniceste sau chiar cad rau de tot. Dar mirenii de unde sa il aiba? Ei bine, din ostasie. Care a fost cu viclenie lasata pe seama statului in secolul XIX pentru ca acum sa fie suprimata de tot. Credeti ca din dragoste pentru noi a fost suprimata? Sau face parte din lucrarea de distrugere a omului, de inrobire a lui? Fara o educatie ostaseasca omul nu are disciplina, nu are curaj, nu poate duce lupte, nu face fata durerii, nu are darzenie, tarie, responsabilitate. Pregatirea aceasta te invata sa lupti, sa rabzi, sa ai responsabilitati, sa ii sprijini pe cei raniti – nu sa scuipi pe ei, cum fac multi jendari ortodoxisti de azi -, sa ai ascultare de superiori si sa stii unde se opreste aceasta ascultare… Foarte, foarte mare este folosul ostasiei si pentru mireni, dar si pentru monahi. Chiar daca forma este putin diferita.

Dincolo de spiritualitatea pagana japoneza, care este inacceptabila pentru Ortodoxie, eu admir conceptul, conceptul am spus, idealul, de samurai. Samuraiul este cel care traieste pentru a sluji, in teorie cel putin, practic stim ca pentru cei mai multi a fost cu totul altceva. Dar, ca teorie, samuraiul trebuia sa traiasca pentru a sluji, pentru diaconie, cum se spune in Ortodoxie. Pe cine sa slujeasca? Pe seniorul lui. Însă de ce trebuia samuraiul sa traiasca pentru a sluji seniorului? Pentru ca stia ca seniorul lui este tot samurai, adica traieste pentru a sluji pe seniorul lui. Si cine era seniorul lui? Pana la urma se ajungea la imparatul Japoniei, iar imparatul Japoniei era cel care slujea… Japonia. Poporul si tara. Deci practic un samurai, slujindu-si cu toata viata lui seniorul, stia ca slujeste Japoniei, si poporului. Noi ar trebui sa fim samuraii lui Hristos. Noi trebuie sa fim ostenii lui Hristos.

   Comentariu saccsiv:

   Zic ca era bine sa apara la inceput, deoarece interviul e lung iar cei ce n-au rabdare sa-l parcurga integral, pot crede ca parintele indeamna la practicarea karatelor.

Acum ca ne-am lamurit cum sta de fapt treaba, voi cita din capitolul OAMENII ASHRAMULUI:

Benoir fusese sfătuit să ia drumul Indiei de către dascălul său, un mag francez pe care îl plătea scump si de capacitătile căruia era foarte entuziasmat. Odată mi-a povestit că profesorul său, expert în karate, neutralizase doi tineri vagabonzi (care îl atacaseră cu cutitele în metroul parizian) folosindu-se numai de picioare, fără să-si lase din mână valiza pe care o purta asupra sa. Acest profesor era admirator al lui Pitagora, si continuator al aceleiasi traditii. Drept consecintă, Benoir se socotea el însusi un succesor spiritual al lui Pitagora.
In urechile mele, astfel de istorii sunau oarecum ciudat. Un profesor al cărui nivel spiritual se pretindea atât de ridicat, să recurgă la violentă fizică pentru a-si păzi portofelul… era o imagine destul de insolită. Nu-mi pot reprima imboldul de a evoca o întâmplare relativ asemănătoare, avându-l însă ca protagonist pe bătrânul Paisie. Diferenta va fi mai mult decât elocventă.
Cândva, un tânăr de 20 de ani care crescuse într-o mănăstire buddhistă si care îl vizita frecvent pe părintele Paisie, a vrut să „testeze“ puterea bătrânului. I s-a strecurat asadar pe la spate si a strâns cu putere în bratele sale viguroase trupul firav si suferind al bătrânului. într-un acces de cutezantă, i-a spus cu obrăznicie: „Ia să vedem, poate să te ajute acum Sfântul Arsenie?“.
„Numai ce am auzit acest cuvânt, povestea bătrânul, si l-am simtit ca pe o blasfemie. Am făcut un gest foarte discret cu mâna în aer, si să-l fi văzut cum a sărit 2 metri mai încolo si s-a lipit de perete… Apoi mi-a pus metanie si l-am sfătuit să-i ceară iertare Sfântului“.
Asa am socotit si eu dintotdeauna, că pe oamenii duhovnicesti îi ocroteste Dumnezeu în chip duhovnicesc, astfel încât n-au niciodată nevoie să recurgă la lovituri si karate – care nu numai că pot produce mari vătămări celuilalt, dar nici nu au absolut nimic în comun cu firea si purtările unui sfânt.

Comentariu saccsiv:

   Se contrazic oare cele descrise in MARII INITIATI AI INDIEI SI PARINTELE PAISIE cu cele spuse de parintele Aldea?

Consider ca nu. Parintele Aldea demonstreaza faptul ca sunt momente in istoria unui neam cand trebuie sa stim sa ne luptam si chiar sa manuim arme. Si ca sa stim, trebuie sa ne antrenam. Acesta ar fi insa un nivel, sa-i zicem comun, mai pentru mase. La un nivel superior, cel al unui Sfant, cazul se rezolva cu rugaciunea. Si avem multe exemple in Sfanta Scriptura si in scrierile Sfintilor Parinti. De la Sfantul Prooroc Ilie:

Şi răspunzând, Ilie i-a zis: „De sunt omul lui Dumnezeu, să se coboare foc din cer şi să te ardă pe tine şi pe cei cincizeci ai tăi!” şi s-a coborât focul lui Dumnezeu din cer şi l-a ars pe el şi pe cei cincizeci ai lui.

http://www.bibliaortodoxa.ro/vechiul-testament/69/IV%20Regi

Si pana la, de exemplu, Preacuviosul Iulian:

Iar acesta facând îndelungata rugaciune catre Dumnezeu zece zile, a auzit glas de sus, zicând: “Nu numai pentru tine, ci si pentru altii multi, care stau toata noaptea la rugaciune, spurcatul si pagânul Iulian a fost junghiat”.

Cititi va rog mai multe la:

Dumnezeu catre Preacuvios: “Nu numai pentru tine, ci si pentru altii multi, care stau toata noaptea la rugaciune, spurcatul si paganul Iulian a fost junghiat”

Ce consider ca mai trebuie stiut: a invata sa ne luptam, nu inseamna a ingrosa pe urma numarul baricadistilor, caci chiar SISTEMUL pregateste o revolutie:

Ultima revolutie: NOUA ORDINE MONDIALA reala impotriva falsei “Noi Ordini Mondiale”

Baza piramidei masoneriei = componenta a falsei NOI ORDINI MONDIALE. Si va fi sacrificata, aidoma Comisiei Trilaterale, Bilderberg, si a unor segmente din sistemul financiar – bancar …

O scurta explicatie a chestiunii NOM – fNOM

   Iar in caz de razboi, trebuie sa fim cu mare bagare de seama, caci razboiul modern (in conditiile in care Romania nu este decat un soi de judet al UE) nu se prea mai duce pentru apararea neamului, ci pentru interesele ELITELOR.

48 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. saccsiv said, on noiembrie 18, 2011 at 10:51 am

    Pentru o mai facila parcurgere a acestui blog, cititi va rog si “CUPRINS”:

    https://saccsiv.wordpress.com/about/

    Apreciază

  2. emilian said, on noiembrie 18, 2011 at 11:24 am

    Excelent interviul parintelui! Nu exista niciun stat liber in istoria lumii in care cetatenii sa nu fi fost inarmati si pregatiti de lupta. Mare dreptate are parintele.

    Apreciază

  3. MILESCHRISTI said, on noiembrie 18, 2011 at 12:01 pm

    despre „ostasia duhovniceasca”…un link…

    http://www.oasteadomnuluiortodox.ro/forum/viewtopic.php?t=522

    Doamne Ajuta!

    Apreciază

    • Luptatorul said, on noiembrie 18, 2011 at 3:11 pm

      Foarte bun articolul parintelui Aldea.

      Doamne ajuta!

      Vreau totusi sa va spun ca nu se cuvine ca Oastea Domnului sa isi faca reclama folosindu-se de acest articol foarte bun al parintelui.

      Am gasit o predica foarte buna a parintelui Gheorghe Anitulesei despre Oastea Domnului si ar trebui sa luam aminte.

      ADEVARUL DESPRE OASTEA DOMNULUI. PART 1

      OASTEA DOMNULUI ESTE EREZIE , CEI DE LA OASTE NU RESPECTA DE SFINTELE CANOANE NU RESPECTA INVATATURILE SFINTILOR PARINT SI SE ABAT DE LA INVATATURILE CANONICE , MAI MULT DE 80% DIN OASTE SFIRSESC LA SECTARI

      De asemenea sa ascultati si asta:

      Parintele Cleopa desre Oastea Domnului

      Asa ca luati aminte.

      Apreciază

      • Ciprian said, on noiembrie 19, 2011 at 1:07 pm

        Am ascultat predica despre oaste, in acceptiune biblica daca sectarii nu sunt in biserica se cheama ca sunt „pagani” iar cei dn oaste se cheama „lupi rapitori”, cum se poate ca aceasta parazitare este de atata amar de vreme si nu se ia o atitudine ferma de catre ierarhi? Doarme toata lumea? Ar fi trebuit si parintele Aldea sa fi precizat lucrul acesta daca tot i-a dat exemplu…

        Apreciază

      • Osie said, on octombrie 5, 2014 at 11:29 pm

        OASTEA DOMNULUI E RATACIRE IN DUH NEOPROTESTANT.

        Apreciază

      • oarecare said, on octombrie 6, 2014 at 12:31 am

        Am fost la un parinte duhovnic si care fara sa il intreb despre convingerea mea ca Oastea Domnului e eretica mi-a taiat-o scurt sa ma linistesc ca nu este erezie si ca e in regula. De unde o fi stiut parintele de ce credeam eu… Mi-am intrebat si duhovnicul, la fel ca nu ar fi erezie mi-a spus… se poate sa ma fi inselat asupra faptului ca sunt in erezie…

        Apreciază

  4. MILESCHRISTI said, on noiembrie 18, 2011 at 12:10 pm

    frate administrator inca un mic link desi ma indoiesc ca il vei posta, insa m-am gandit ca aceste idei despre ostasia duhovniceasca care au mai fost discuate pe alte forumuri pot sa foloseasca si altor frati de credinta bin intelegerea unei „inteligente si folositoare” ANALOGII care poate fi facuta intre artele martiale si ARTA RAzboiului luptei cu Satana…!

    http://www.oasteadomnuluiortodox.ro/forum/viewtopic.php?t=145

    Doamne Ajuta!

    Apreciază

  5. acelas said, on noiembrie 18, 2011 at 12:47 pm

    ca trebuie uneori sa stii sa te aperi, si sa fii voinic, nu bleg si cu trupul molesit de lenevie etc, este-n regula, ca au fost sau pot fi vremuri in care trebuie ca trupul tau sa fie obisnuit cu efortul, chiar si cu curajul de a se apara, este iarasi in regula..

    ma intreb unde, intr-o alta scriere, paragraf, citat, al vreunul Parinte, Sfant sau chiar Mucenic, acesta indemna EXPLICIT la practicarea (preventiva, sau nu) a acestor „arte martiale” sau dupa alt nume, unde anume? ca eu nu am gasit. Cand vine momentul, si de nu ai fost lenes ci silitor si harnic in viata ta, stii sa te aperi si Domnul te ajuta .. . Mai avem umpic si spunem ca pana si ostasii lui Stefan cel Mare faceau asemenea arte, si ca se indeletniceau cu ele caci era ceva normal, crestin.., pe cand ei erau niste simpli tarani.

    dar sa scotocesti in istorie si sa spui ca Sfantul Gheorghe sau Dimitrie chiar asta faceau, adica „arta” din aceasta, pe cand ei stiau sa puna mana pe sabie cum trebuie, omeneste, barbateste, aveau un antrenament si totul se baza pe experienta, nimic mai mult „sofisticat”, mi se pare destul de mult. Poate a inca n-am citit eu cat trebuia, doar spicuit … hm.

    Apreciază

    • emilian said, on noiembrie 18, 2011 at 5:49 pm

      Ostenii lui Stefan cel Mare nu erau deloc simpli tarani. Sfantul Domnitor avea in permanenta o ostire de 10 000 de oameni, fiecare boier in functie de avere avand obligatia de a-i inarma si de a da un numar de osteni. Numai la marile batalii erau convocati toti barbatii valizi, dar nu erau nici intr-un caz bieti tarani nici acestia. De mici erau inavatati cu lupta, cu vanatoarea si erau crestini practicanti care mureau oricand pentru cruce. Mai sunt cativa asemena prin Moldova cu care nu e deloc indicat sa-i faci bieti tarani. Daca nu erau ei noi azi am fi fost musulmani ca in Albania.

      Apreciază

      • acelas said, on noiembrie 18, 2011 at 10:44 pm

        emilian, in regula.
        N-am vrut sa spun niste „simpli tarani” ci niste „tarani, oameni simpli” si credinciosi. Nu e nimic degradant sa fi taran, om care lucreaza pamantul – si rob al lui Dumnezeu. Mare si cu adevarat o noblete (sa aperi crestinismul din acea postura, in asemenea momente) Dar asta era treaba eventual a comandantilor de osti, stricta. Nu a sfintilor, a sfinteniei.

        spune-mi te rog deci, unde vezi tu in vreo scriere a vreui Parinte Sfant macar o aluzie la felul in care crestinul ar „trebui” sa se pegateasca fizic fata de eventualele pericole trupesti, de siguranta vitala corporala. Mi se pare ca ba chiar prin asta se diferentiaza net crestinismul de celelalte „religii” , care tot isi indeamna ortacii nesfarsit la stiinta de a da cu pumnul, a de a taia capete sau de a te taia pe din-doua. Nu zice absolut nimic din acestea, lucurile invatandu-se oricum de la sine si pe baza de experienta…, deducem ca socoteam ca era pueril sa te referi la asa ceva, la asemenea „griji”, trupesti. Nobletea crestinismului atat de inalta, nu prea are cum se „ingriji” de ce facem cu muschii .., si nici Insusi Domnul nostru Iisus Hristos.

        ceea ce vreau sa spun e ca, pe langa antrenamentul si experienta care sunt constient ca le trebuiau celor ce ajungeau sa lupte pt crestinism, nu doesc acum sa devenim noi toti in gandire dupa o perspectiva gen „mircea badea” , care pare a avea inclusiv la creier tot „muschi”, de nu mai poate nici sa gandeasca vreo idee decat tot prin aceasta perspetiva a fortei muschilor, a amenintarilor ca el „le rupe capul” etc. Si de aici ca ce MARE este el! Asa vor si crestinii? care vor sa compenseze prin „logica muschilor” imensele necunoscute si neimpliniri din viata lor de crestini, frustrari hranite cu un surogat atat de „palid” si atat de usor „accesibil”.

        unii, bantuiti inca de aceste tare ale trecutului lor, cu care s-au pacalit o buna bucata de vreme in viata lor, se simt acum usurati de ce vehiculeaza parintele, si au reinceput „circul” lor, decretand ca „asa e normal”, „asa si trebuie”, tre sa ne pregatim asiduu pt orice poate veni, „legitimand” inca o data renasterea unor patimi idolatre din sinea lor …

        fiecare gandeste cate mai aproape de „EL”, indiferent ca acest „EL” (sine) poate fi format sau nu din conceptii eterogene …

        Apreciază

      • saccsiv said, on noiembrie 20, 2011 at 5:34 am

        acelas

        Au scris ca te poti lupta. Dar te lupti daca te antrenezi. N-au scris sa te antrenezi, caci pe atunci oricum se antrenau.

        Actualmente neamul asta a ajuns in asemenea hal, incat isi scutesc copii pana si de la orele de educatie fizica.

        N-are absolut nici o legatura cu spune Mircea Badea cu cele explicate de parintele Aldea in interviu.

        Apreciază

      • acelas said, on noiembrie 20, 2011 at 9:44 pm

        corect, nu are nici o legatura … . Eu doar am vrut sa subliniez ca unii dintre cei ce merg la biserica, inca mai combina anumite „curente” (pe care le-au idolatrizat sau nu in trecut) ce fac din filosofia trupului, a auto-apararii sau a altor tipuri de „aparari” sau „lupte” (e advearat, s-ar putea sa gresesc, nu controlez acest domeniu mai deloc) un atata caz, ca nu pot sa-mi explic cum le tot combina impreuna cu crestinismul. Amestecatura si iar amestecatura. Aici e prima oara cand nu prea il inteleg pe parintele Aldea. La ce bun acea polologhie bizara .., despre aceste „arte” ? Mi se pare chiar trasa de par aducerea in discutie a sfantului Dimitrie sau a sfantului Nestor, care erau ostasi la baza, erau facuti pentru asa ceva cu o anumita „necesitate” de a cultiva aceste „arte” intre noi, cei de rand…

        Lucrurile sunt destul de simple, asa cum a fost in antichitate, in timpul roamanilor sau si mai tarziu – timp de 1000 de ani in Imperiul Bizantin, existau suficienti oameni pregatiti, specialmente, pt lupta cu celelalte neamuri, iar restul poporului se ocupa de ceea ce este firesc pt viata, asa cum a fost lasata de Dumnezeu. Si astazi la noi, chiar daca armata, structurile speciale de aparare din stat au tradat demult interesele tarii, unindu-se in „cuget si simtiri” cu fratele mai mare, u.e. si nato, sunt oameni pregatiti special pentru astfel de pericole, de ca cele interne la cele externe.

        ca pot fi probleme si la nivel „cetatenesc”, de strada, asta cred de altfel ca au existat din totdeauna, dar nu cred ca tine de partea crestinismului sa instruiasca sau sa promoveze astfel de griji si preocupari, ci de „oranduirea” cetatii …

        e adevarata sesizarea cu orele de sport, dar si eu pot spune nu cred ca are legatura directa cu subiectul legat de aceste „arte martiale” ale cetatenilor ..

        intrebare hoata a reporterului : „Sunt invataturi bisericesti sau Sfinti Parinti care propovaduiesc impotriva practicarii artelor martiale? ” Si rapsunsul, cu mingea la fileu al parintelui : NU ! Bun, bun, dar mai intai de toate se punea intrebarea UNDE scrie totusi la Sfinti despre asa ceva .. ? Doar ca existau de la sine, ca de altfel dintotdeauna, asa cum parintele spune si despre vremea sfantului Ioan Botezatorul – cand acesta le-a spus unor ostasi ce sa faca, cum sa se comporte, si sa ramana in continuare ceea ce sunt, ostasi adica – din totdeuna au existat oameni direct implicati in acest fenomen, special pregatiti in randul popoarelor …

        Apreciază

  6. studentperole said, on noiembrie 18, 2011 at 2:27 pm

    intr-adevar, n-am avut rabdare sa citesc intreg textul. Pana la urma, care ar fi niste exemple concrete de tipuri de lupta, vestice sa zicem (nu orientale)?? si evident care se practica si la noi in tara. La kickboxing are ceva daca ma bag? Sau la Judo?
    la judo nu vad nicio influenta de ordin spiritual:
    the object is to either throw or takedown one’s opponent to the ground, immobilize or otherwise subdue one’s opponent with a grappling maneuver, or force an opponent to submit by joint locking or by executing a strangle hold or choke.

    Apreciază

  7. Claudiu said, on noiembrie 18, 2011 at 9:42 pm

    http://www.rosiamontana.net/la-metrou/

    Apreciază

  8. Mircea Puşcaşu said, on noiembrie 18, 2011 at 10:11 pm

    Curajul ortodox uitat şi laşitatea ca blândeţe închipuită

    Duhul Sfinţilor Părinţi şi lupta fermă de apărare

    In toate neamurile ortodoxe am avut Sfinti Imparati, Voievozi, dinastii intregi chiar, Ctitori de Imparatii crestinesti, teandrice ce au împământenit credinţa dreaptă şi lucrarea virtuţilor ca normă socială, culturală, morală şi politică. De aceea Sfinţii Părinţi nu osândesc războaiele duse pentru apărarea ordinii creştine în lume, nici uciderile cele din aceste războaie.

    Astfel, contemporanul Sfântului Constantin cel Mare, Sfânul Atanasie cel Mare scrie in Epistola sa către Amun: “a ucide nu este slobod, dar în război a omorî pe cei potrivnici este şi legiuit, şi vrednic de cinste. Că aşa şi de mare cinste se învrednicesc cei ce au biruit în războaie, şi stâlpi se ridică pentru aceştia care propovăduiesc isprăvile.”
    Iar Sfântul Vasilie cel Mare, autorul unora din cele mai aspre şi exigente canoane, totuşi când vine vorba despre aceste lucruri, îşi arată marea sa înţelepciune şi duhovniceasca sa înţelegere şi în Canonul 13 al său scrie: ”Pe uciderile cele în războaie Părinţii noştri nu le-au socotit între ucideri. Mi se pare că iertare dau celor ce izbândesc pentru întreaga înţelepciune, şi pentru buna cinstire de Dumnezeu.”
    Iar in Pidalion Tâlcuirea acestui Canon lămureşte că: ”… a ucide cineva pe vrăjmaş în război, este legiuit, şi vrednic de laudă. Iar Sfântul acesta tălmăceşte pricina pentru care Părinţii cei mai vechi au iertat lor, care este: că aceştia ce ucid în războaie se luptă pentru credinţă, şi pentru paza întregii înţelepciuni, căci de ar stăpâni vreodată barbarii, şi necredincioşii, nici buna cinstire nu va rămâne, că ei vor să-şi întărească pe credinţa lor cea rea, nici întreaga înţelepciune şi păzirea cinstei nu va fi, fiindcă multe stricări de tinere, şi de tineri, se fac de dânşii. ”

    Marcu Ascetul în scrierea sa “Despre cei ce-si inchipuie că se indreptează din fapte, in 226 de capete” (Filocalia 2), la cap.214 scrie: ”Cand vătămarea ce izvorăste de la unul se intinde la multi, nu trebuie să ai indelungă răbdare, nici să cauti folosul tău, ci al celor multi, ca să se mantuiască. Căci e mai folositoare virtutea multora, decat cea a unuia.”

    Cât de departe de fermitatea şi verticalitatea Părinţilor sunt unii ortodocşi de azi si de alta data, politic corecţi şi adepţi ai unei toleranţe nocive, lipsite de discernământ ! După zeci de ani de propagandă bolşevică, dezinformări şi mistificări carcteristice talmudismului iudeomasonic, realitatea istorică este falsificată, iar duhul ortodox este diluat.

    (din http://bucovinaprofunda.wordpress.com/2011/03/24/ipostasuri-ale-imparatiei-crestine/)

    Apreciază

  9. Ioan Dan said, on noiembrie 18, 2011 at 10:29 pm

    In viata Sf Ioan Valahul sau Romanul, ajuns rob la un turc homo, cand acesta a incercat sa-l violeze, Sf Ioan l-a lovit cu putere si l-a omorat. Ajuns in inchisoare a rezistat la ispita de a se insura cu femeia turcului care-l voia de barbat si a preferat moartea decat sa-si piarda credinta. A omorat un om fie el si homo si tot e SFANT.

    Apreciază

  10. bisericadinsuflet said, on noiembrie 18, 2011 at 11:25 pm

    Îmi cer apriori iertare de la părintele Mihai Andrei, de la fratele Vasile și de la ceilalți cititori, dar sunt necesare câteva precizări esențiale. Nu contest bunele intenții ale părintelui, dar rezultatul, prin prisma articolului de față, este o instigare spre violență, străină de învățăturile lui ISUS și a sfinților părinți.
    1. Unde apare, în Noul Testament, folosirea forței, justificată fiind de orice fel de amenințare. I-a spus ISUS vreunui apostol sau unui om – dacă ești amenințat, tu sau cineva din familia ta, folosește forța? Sau a spus iubește-ți aproapele ca pe tine însuți? Sau cine este fără de prihană să dea primul cu piatra? Dacă ați avea dreptate, atunci de ce nu sunt creștinii în prima linie de luptă împotriva sistemului? De ce părintele Arsenie Boca, deși i-a simpatizat pe cei din rezistența anticomunistă le-a spus că greșesc în modul cum acționează? De ce nu s-a alăturat el însuși rezistenței? De ce s-a lăsat încarcerat și la voia celor care l-au prigonit? Sau, poate, unii dintre noi se cred mai creștini decât apostolii, care au lăsat ca ISUS să fie bătut și răstignit, fără să pună mâna pe arme.
    2. Părintele îl citează pe apostolul Petru: „De aceea dregătoria poartă sabie, ca să pedepsească.” … Arătând Duhul Sfânt prin aceasta că există împrejurări în care de la Dumnezeu este lăsată chiar și pedeapsa cu moartea.” – aici nimic nou, față de cuvântul Noului Testament, unde Ioan Botezătorul a fost ucis, chiar fără vină.
    3. Se argumentează că inclusiv reprezentanții lui DUMNEZEU ucid, în numele lui: „Dar nu au fost pedepsiți cu moartea pur și simplu, ci prin gura Sfântului Apostol Petru, el a fost cel care a dat osânda de moarte asupra lor și au murit. La fel de bine putem spune că Sfântul i-a ucis cu gura lui, prin puterea Duhului Sfânt. Nu văd care e deosebirea în a ucide cu sabia și a ucide cu puterea gurii.” Eu o văd: cine este fără de prihană să arunce primul cu piatra! Când va ajunge un om la nivelul de sfințenie al sfântului Petru, va putea fi instrumentul răzbunării lui DUMNEZEU împotriva păcătoșilor. Până atunci, post și rugăciune.
    4. „Acest cuvânt al Sf. Ioan Gură de Aur este potrivit cu cel al Ecleziastului care spune că este vreme pentru toate lucrurile de sub cer; este vreme de pace și este vreme de război…Și dacă nu știi să iei armele și nu știi să le folosești ai încălcat cuvântul lui Dumnezeu care spune că este vreme de pace și este vreme de război. Ai încălcat cuvântul lui Dumnezeu care spune că de aceea poarta stăpânirea sabie, ca să pedepsească.” Aici, cu tot respectul, părintele a cam luat-o pe de lături cu interpretarea textelor – în vreme de război nu înseamnă că suntem obligați să omorâm (Mahatma Ghandi, deși nu este creștin, este un model de nonviolență, de putere a postului și rugăciunii), iar să amesteci creștinul de rând cu stăpânirea pentru a justifica recurgerea la violență, este o forțare a interpretării textului.
    5. Părintele a strigat „BINGO!”: „La fel cum era firesc ca evreii să nu rămână supuși egiptenilor care îi îndemnau la nelegiuiri, sau filistenilor care îi îndemnau la nelegiuiri și așa mai departe, la fel nu este firesc să ne supunem nici noi.” Așa că, prin post și rugăciune să îl creăm pe „Moise” al României, care să se lupte cu cei care ne asupresc, cu puterea lui Dumnezeu. Dacă părintele dorește să fie vârful de lance al armatei creștinilor români, îl rog să se înalțe spiritual la nivelul la care DUMNEZEU să-i pedepsească pe cei care ne vor răul, prin intermediul sfinției sale, așa cum a făcut-o și în prin sfântul apostol Petru în exemplul mai sus menționat.
    6. ABERAȚII: „Căci noi, Românii, suntem urmașii legiunilor daco-romane. Noi nu suntem nici urmașii dacilor păgâni, nici ai romanilor păgâni, nici ai putorilor dace sau romane care se lăfăiau în lux, curvăsăreau, se îmbătau și mâncau până vomitau. Nu, noi suntem urmașii ostașilor creștini, legiunilor daco-romane creștine ale lui Constantin cel Mare și trebuie să ne ducem mai departe moștenirea!” – CONSTANTIN CEL MARE [VALERIUS FLAVIUS CONSTANTINUS] a domnit între anii 306-337 – cel mai mare împărat roman de origine dacică și este primul împărat creştin din istorie. S-a născut la sud de Dunăre, la Naissus, în Serbia de astăzi, pe atunci provincia Moesia Superior. Fără să mai ținem cont că Dacia nu mai făcea parte din imperiu Roman din anul 271!!! Iar românii sunt creștinați pe cale apostolică, de către sfântul apostol Andrei. Sinaxarul Bisericii constantinopolitane menționează că Andrei a predicat în Pont, Tracia și Scitia.
    7. Părintele afirmă că „artele marțiale” practicate în stil vestic, în stil brutal (de exemplu boxul), sunt superioare celor orientale, deoarece nu au componenta spirituală sau filozofică specifică acelei părți al lumii, care contravin învățăturilor ortodoxe. Permiteți-mi să fac o precizare asupra aikido și a „inventatorului” acestui stil de luptă, Morihei Ueshiba (1883-1969) care este cel mai mare practicant de arte marţiale din istorie. La vârsta de 80 ani el putea să dezarmeze orice adversar, să doboare orice număr de atacanţi, să îşi ţintuiască oponentul cu un singur deget.
    Deşi invincibil ca războinic, era în primul rând un adept al păcii, detestând lupta, războiul, orice fel de violenţă. De altfel Aikido, calea marţială fondată de el, se traduce ca „Arta Păcii”. În 1925, în urma unei lupte în care el, neînarmat a făcut faţă atacurilor furioase ale unui maestru spadasin, a avut prima stare de iluminare, în urma căreia a înţeles că un adevărat războinic trebuie să manifeste constant iubirea divină. În decembrie 1940, în urma practicării unui ritual de purificare, a trăit a doua stare de iluminare, în urma căreia a înţeles că tehnicile trebuie folosite pentru cultivarea vieţii, virtuţii, înţelepciunii şi nu pentru distrugerea oamenilor. În 1942, în timpul celui de al 2-lea război mondial, a avut a treia stare de iluminare, realizând absurditatea războiului, înţelegând că adevărata calea a războinicului este Arta Păcii, luptătorul spiritual autentic fiind acela care are capacitatea să învingă folosind forţa iubirii. Un practicant de aikido nu urmăreşte distrugerea adversarului ci controlul agresiunii, aşa încât agresorul să înţeleagă faptul că nu prin violenţă va putea obţine ceea ce îşi doreşte.
    Așa că îi las părintelui și celor ce îl vor urma calea armelor și a violenței, în spirit occidental și aleg să urmez calea iubirii aproapelui și a nonviolenței.
    Nu sunt adeptul sau practicantul niciunui stil de luptă, cu excepția celui arătat personal de ISUS.

    Apreciază

    • danutza said, on noiembrie 19, 2011 at 9:48 am

      sa intelegem ca nu esti ortodox? ca scrii Isus, nu Iisus…

      Apreciază

    • saccsiv said, on noiembrie 20, 2011 at 5:41 am

      acelas

      De ce scrii ISUS?

      De ce il bagi pe indracitul Ghandi in ecuatie?

      De ce aduci elogii artelor martiale orientale?

      Apreciază

  11. Mircea Puşcaşu said, on noiembrie 19, 2011 at 12:11 am

    @ bisericadinsuflet

    Te inseli.
    Nu ai dreptate.

    Apreciază

  12. moshu said, on noiembrie 19, 2011 at 4:18 am

    @bisericadinsuflet
    Te contrazici bine de tot!
    1. Intrebi unde in Noul Testament se justifica folosirea fortei… Pai vezi chiar la tine la punctul 2,, ca si la Sfantul Ioan Botezatorul, de care amintesti numai ce-ti place.
    2. A crede ca Mahatma Gandhi este model „de putere a postului si rugaciunii” e ratacire, caci Mahatma Gandhi fiind pagan postul si rugaciunea lui erau inchinate diavolului, nu lui Dumnezeu. Chiar Hristos a spus asta! (Lc. 11, 23)
    3. Il lauzi pe Morisei Ueshiba, care a luptat ca voluntar in razboiul de invazie al Japoniei in Coreea si Manciuria, ucigand si sprijinind uciderea coreenilor si manciurienilor ce isi aparau patria. Nemaipomenit exemplu! Ca si credinciosia lui Mahatma Gandhi! Si ce iluminat a fost Morisei Ueshiba! Esti tare orientalist!
    4. Intre „calea armelor si a violentei, in spirit occidental” si „iubirea aproapelui si nonviolentei in spirit Mahatma Gandhi si Morisei Ueshiba” mai exista si calea sfintilor ortodocsi, de care tie nu-ti pasa. Dupa tine Mahatma Gandhi si Morisei Ueshiba sunt mai presus de Sf. Mc. Dimitrie, Sf. C-tin cel Mare etc. Si mai pomenesti de Hristos!
    5. Nici nu stii ca si Constantin cel Mare a stapanit Dacia nord-dunareana, nici nu stii nimic de formarea poporului roman – si la N si la S de Dunare – dar zici de altii ca spun aberatii! Rusine!

    Apreciază

  13. Mircea Puşcaşu said, on noiembrie 19, 2011 at 10:20 pm

    @ mihailt

    Spui minciuni. Si aberezi cu gratie.
    Las-o balta.

    Apreciază

  14. Ionica said, on noiembrie 20, 2011 at 8:00 am

    Sincer ma tot uit la articol si il tot rasucesc de cand a aparut. Si sunt complet nedumerit. De fapt nu spune nimica. E clar ca in limbaj cotidian arta martiala te duce direct la Asia.
    Situatia mea e delicata. Sunt un fost practicar la nivel destul de inalt al karate-ului. M-am lasat pentru ca niste parinti in care am incredere mi-au spus ca nu e bine. Ziceau la fel si despre BOX. Mi-au spus sa las si Ingerului pazitor ceva de facut cand am zis ca as vrea sa ii invat pe copiii mei. De atunci nu pot sa ma las complet de antrenamente. Am in sange lovituri si miscari, chit ca sunt ruginit, nu m-am antrenat de ani de zile, dar parca tot m-as apuca.
    Chestia e ca desi majoritar este aspectul fizic, practicantilor li se spune ca e de fapt o arta „spirituala”. Eu neavand antrenori orientali, chiar daca faceam meditatie eu nu am simtit niciodata nimica pentru ca nu ne-a invatat nimeni cum sa facem o „meditatie” ca lumea. Asa ca le spuneam si elevilor sa sa gandeasca la culoarea albastra asa cum ne spusesera si noua instructorii. Mai catre sfarsit apucasem sa zic „Tatal nostru” la „Mokuso”(meditatie). Nu eram ortodox pe atuncea chiar daca eram botezat-Nu ca as fi acuma, dar acuma incerc sa ma tin de Biserica. Am inaltnit preoti chiar si ieromonahi care au zis ca nu e nimica gresit in karate. Unii voiau sa imi dea copii lor sa ii antrenez.
    Problema e alta- ca si cu orice activitate care iti place incepi sa devii pasionat, depui eforturi, incepi sa traiesti in mediul acela, devii un altul. Si vrei nu vrei ajungi la violenta, chiar daca poate iti satisfaci setea de violenta in mod „organizat”. Scopul e distrugerea celuilalt, chiar daca se zice ca e numai pt aparare. Daca celalalt cade si da cu capul si moare ce te faci?
    Aici eu zic ca intrebarea e lupta, batalia, razboiul o inventie draceasca? Daca da atunci orice „pregatire” de genul acesta e la fel. M-as apuca de karate in secunda asta daca as avea binecuvantare. Poate ca o si am dar nu de la Parintii care mi-au zis sa ma opresc. As face in asa fel sa ii dau o fata „crestineasca”. Dar nu cred ca se poate. Sau daca se poate sa ma dumireasca cineva. Am tot asteptat sa vad un post de la vreun practicant dar nu am vazut nici unul.
    Doamne ajuta!

    Apreciază

  15. moshu said, on noiembrie 20, 2011 at 4:43 pm

    @mihailt
    Daca tu zici de un parinte, doar pentru ca are alte pareri istorice decat tine, ca e inselat de duhurile rele, ori esti un sfant indumnezeit, ori esti indracit.
    Si de vreme ce zici de Corneliu Zelea Codreanu ca nu era roman, e clar ca esti indracit.
    Cu unul ca tine singura discutie este dupa modelul lui Iisus Hristos: inapoia mea, Satana!

    Apreciază

  16. VELA GHEORGHE said, on noiembrie 21, 2011 at 1:23 pm

    Pentru „Luptatorul ” si alti „carcotasi” rau-intentionati ai Oastei Domnului, UN CUVANT al unei Inalte Fete Bisericesti a B.O.R.

    Apreciază

    • Ciprian said, on noiembrie 21, 2011 at 5:19 pm

      Domnule Vela

      “5. Iar orice femeie care se roagă sau prooroceşte, cu capul neacoperit, îşi necinsteşte capul; căci tot una este ca şi cum ar fi rasă.
      6. Căci dacă o femeie nu-şi pune văl pe cap, atunci să se şi tundă. Iar dacă este lucru de ruşine pentru femeie ca să se tundă ori să se radă, să-şi pună văl.” ( I Corinteni 11: 5- 6); ”

      „bikinul” din capul ostașelor IDENTIC cu cel al sectarelor se cheama acoperire sau fudulie?

      „12. Nu îngăduiesc femeii nici să înveţe pe altul, nici să stăpânească pe bărbat, ci să stea liniştită. ”

      câte ostase predicatoare vedem? aproape tot atatea cat si membre

      Sectele nu sunt in Biserica din punct de vedere biblic sunt pagani caci daca ar ascuta de Scriptura ar fi in Biserica dar oastea este in Biserica dar si afara de ea avand si alt program liturgic „o saptamana la adunare o saptamana la Liturghie” din punct de vedere biblic sunt „lupi rapitori”. Nu cred ca este necesara o paraorganizatie pe langa Biserica, tot ce e nevoie se gaseste in Parorhie. Dorinta de a iesi in evidenta si a fi bagati in seama sunt surori cu slava desarta si mandria. Iar „rusinea” de a avea un batic firesc e fica mai mica tot a mandriei.

      Tind sa cred ca Parintele Bartolomeu s-a bazat pe cei care l-au dus acolo si studiind programul care scriptic poate sa fie in regula. Dar a-ti pune poze cu mentorii care sunt departe de a fi sfinti pe toti peretii alaturi de Domnul Nostru Iisus Hristos si Maica Domnului este idolatrie, e ca si cum pun adventistii pe Ellen White, papistasii pe papa etc… Adica daca sunt niste adunari Ortodoxe ce cauta pozele lui Traian Borz la toate adunarile lor? E cumva un mare sfant? Exista un dosar de canonizare? Ar fi sute de intrebari care indica aceasta miscare ca fiind lupii rapitori din Biblie, il voi intreba si pe duhovnicul meu ce parere are despre si ma voi mai documenta dar evidentele sunt evidente…

      Apreciază

    • Ciprian said, on noiembrie 21, 2011 at 5:21 pm

      Era sa uit: instrumente de cantat in Biserica…. cum vine asta …. popii aia dorm pe ei sau au trecut toti enoriasii lor in oaste chiar e asa greu sa vezi ratacirea?

      Apreciază

  17. Cristian Stavriu said, on decembrie 8, 2011 at 10:16 am

    „Lie, un razboinic vandal care ucisese o multime de crestini si isi batea jos de crestini numindu-i si socotindu-i lasi pentru ca nu luptau a fost ucis de Nestor, cu binecuvantarea Sfantului Dimitrie, intr-o lupta in care Nestor nu a folosit arme, a luptat cu mainile goale impotriva lui Lie si l-a infrant si la aruncat in sulite.!

    Cred ca Nestor a castigat lupta pentru ca a avut binecuvantare de „sus” nu pentru ca era antrenat sa faca asta. Lie i-a biruit pe toti cei antrenati. Mai putin pe Nestor care a mers cu binecuvantare si cu ajutor de sus. Deci nu antrenamentul l-a facut biruitor pe Nestor ci credinta autentica, fidelitatea fata de Dumnezeu. In alte conditii Nestor ar fi fost facut praf si pulbere. Aici se vede diferenta!
    Nu zic ca ar fi rau sa fim si buni combatanti dar sa fim cu mare bagare de seama ce se sadeste in suflet prin practicarea unor sporturi de lupta. Trebuie sa invatam inainte de toate lupta cu sinele care este cea mai periculoasa si cea mai grea. Daca nu vom fi biruit pe egoul nostru, n-am biruit nimic. În ierarhizarea prioritatilor cred ca lupta cu sinele primeaza deoarece egoul este acela care nu ne lasa sa-L vedem pe Dumnezeu, nu ne lasa sa intelegem vesnicia, curatia, bunatatea, iubirea fata de semeni. Practicarea sporturilor de lupta aduce o bizuinta de sine, mandrie si multe altele foarte subtiri si este mare nevoie de atentie sporita din partea practicantului dar si duhovnicului. Cred ca e mult de vorbit pe tema asta si e greu sa vorbim la modul general. Fiecare persoana are o unicitate si specificitate aparte, are daruri si neputinte.
    Sa nu se inteleaga acum ca trebuie cu totii sa dam navala la box, sau la tir cu arcul ca sa nimicim dusmanul caci singurul care ne poate izbavi din toate este numai Bunul Dumnezeu care „completeaza” acolo unde sunt lipsuri si la momentul de „razboi” va intari pe cel drept credincios fata de unul antrenat dar lipsit de „faptele credintei”.
    Iertare pentru interventie si sper sa fiu inteles corect. Nu am nimic a zice impotriva ci doar am dat o parere personala!

    Cristian Stavriu http://www.catehetica.ro

    Apreciază

  18. cenelipseste said, on mai 14, 2012 at 3:59 pm

    Vad ca nu a amintit numeni de: „Izbaveste-ma de varsarea sangelui, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele.”? La antrenamente cu lovituri poti face pe cineva sa sangereze – fara a mai vorbi de accidente. La box se distrug creierii, organele, fatza…!! Si deci viata omului si a celor care depind de el – familie.
    Fara sa mai vorbim de acel canon in care, daca cineva loveste pe altcineva, este afurist, parca 7ani! Iar preotul este caterisit…?? Nici macar orientalii nu au regula atat de stricta legata de a lovi pe cineva!

    Apreciază

  19. […] Parintele Mihai Andrei Aldea indeamna la PRACTICAREA ARTELOR MARTIALE. Atentie insa, nu a celor ori… […]

    Apreciază


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: